u rimiru

12
G EORGES DE Z ERBI PROSA CORSA U rimitu di Collu à Boziu ALBIANA-CCU

description

livre, corse

Transcript of u rimiru

Page 1: u rimiru

Calamaii hè una cullezzione chì vole insignà e pruduzzione signifi cative di i chjassi duv’ella và a literatura corsa, da dui o trè decennii. Duv’ella và è chì a portanu, chì s’ellu hè ghjusta di dì chì sò sempre l’opere à fà a literatura, u valore di i libri esciuti hè di primura pè e literature chì ùn si ponu gode nè l’uffi zializazione nè u ribombu ch’elle danu l’istituzione literarie.

Hè per quessa chì ogni libru sarà ancu a scuperta di un autore è ch’è no sciglieremu sempre una pruduzzione signifi cativa di un currente, di un stile, di un pussibule futuru literariu. À quandu sarà andatu digià praticatu, à quandu chjassu novu pè a literatura nustrale, à quandu puderà ancu esse esitazione, è perchè micca tira è molla trà sullecitazione è pussibili diversi.

Ma l’esigenza prima sarà a qualità di u libru chì hè l’altra primura. A robba scritta, è scritta bè, cù scrittura ammaestrata, cuscente di sè stessa è di e so manere di dì. Cerca di i piacè di scrive chì inghjennanu piacè di leghje, senza cerca elitista o intelettualisimu chjosu, ma cù dignità di una spressione ghjusta è precisa.

Sti calamaii sò puntelli di u casale literatura. Issi calamaii saranu galateiu di una cultura.

Pax et Bonum ! Ùn àppiate peura ! » ripigliò a voce.Sta volta u zitellottu si vultò. D’infatti, à una vintina di metri indietru, propiu induv’ellu era passatu avà di pocu, vide una

forma chì si pusava nantu à u muru di u chjassu. Tandu li vense in mente quellu frate circataghju chì era capulatu à u scornu di a casa quand’ellu s’era affaccatu duie volte à u purtellu. Ghjuvan Francescu, mezu intransitu, mezu impeuritu, fece qualchì passi versu issa forma chì u incuriusiva. À misura ch’ellu s’avvicinava scuprìa megliu a persona. Era un vechju, vestutu cù un mantellu culor castagnu è una spezia di càmisgiu di listessu culore. Era calzatu di sàndule di coghju è purtava una liaglia pè cinta. Ghjuvan Francescu s’avvicinò torna appena. U visu di l’omu era smuntu è fecìa risorte i so ochjoni culor di celu. Una longa barba bianca si manghjava ciò chì li fi rmava di carne. U più chì meravigliàva u zitellone era u surrisu di st’omu è l’aria tranquilla chì si leghjìa nantu à a so faccia.

***Ghjuvan Francescu appronta a so tesa nantu à a storia di u Boziu. U direttore di a ricerca vuleria un travagliu classicu, ma u giuvanottu si fi da ancu di i detti buziinchi, di segni misteriosi è di u spetaculu di a natura buziinca duv’ella affacca è smarrisce a forma di u Rimitu.È, cum’ellu dice G. Fusina, « da un certu puntu di vista, si pò guasi pensà à le volte à qualchì rumanzu fantasticu cum’elli ci ne danu à leghje certi autori d’oghje preziati assai da u so publicu numerosu : simu dunque pigliati ind’u fi lu d’una inchiesta arcana, guasi mai classica d’andatura, chì pruduce appuntu surprese, custatti stunenti, cuincidenze strane da u principiu à a fi ne, è simu invitati à seguità u circadore, à viaghjalli à fi ancu, à trimà è à sperà cun ellu. »

18 €ISBN : 978-2-84698-389-1

GE

OR

GE

S D

E Z

ER

BI

L’u

ltim

a p

àg

ina

G E O R G E S D E Z E R B I

P R O S A C O R S A

U rimitudi Colluà Boziu

ALBIANA-CCU

GEORGES DE ZERBI

Ghjorghju de Zerbi hà oghje a sessantina. Hè di un’antica famiglia bastiaccia. Hè statu durante una trentina di anni prufessore di lingua è civi-lizazione taliane. Appassiunatu pè l’arte lirica è ellu stessu cantante è tutti cunnoscenu a so bella voce di tenore chì ribomba ind’è l’oratoriu di Santa Croce o in San Carlu.Cunsigliere municipale in Bastia, hè statu numi-natu in u 2008 delegatu pè a a cuuperazione trasfruntaliera è, cù issa carica, li tocca à curà l’az-zione internaziunale cum’è quelle di i prugrama « Interreg » è aiutà ch’elli si sviluppinu e relazione è baratti trà Corsica è Italia. Hè dinù appassiunatu pè a lingua è a cultura corsa ed hè statu, à issu titulu, unu trà i primi chì fecenu e lezzione di lingua corsa. Hè per quella chì stu secondu rumanzu di soiu in lingua corsa hè opera di unu chì ammaestra in modu perfettu a dicitura in lingua nustrale.

«

U_Rimitu_De_Zerbi_couv.indd 1U_Rimitu_De_Zerbi_couv.indd 1 02/03/2011 12:21:5402/03/2011 12:21:54

Page 2: u rimiru

U rimitu di Collu à Boziu

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 1int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 1 24/01/2011 10:17:5824/01/2011 10:17:58

Page 3: u rimiru

13

eremu stati di ferraghju o marzu. Si surtìa pianu pianu da una tremenda inguernata di fretu cù e so bughjure angusciose, e so notti senza fi ne, u so scarsu sole è isse longhe stonde di sulitùtine chì antivèdenu a morte. U paese, imbucinatu

d’aria nebbiacosa, durmìa aggrancatu sott’à una cuverta di nuli neri piumbigni. Piattu da tamantu bughjicume, un sole mischi-nellu pruvava à trapanà u nirume ricciutu chì pisava cum’è un cupèrchjulu sopr’à Sermanu. Solu, qualchì fi lu di luce dubbiosa sguillava trà un nulu è l’altru per vene à fi ccassi dritta nù a terra croscia. Per dì u veru, ùn s’era po’ ma’ vista una luminosità cusì cruda, cusì ghjalata, cusì sciàlbida. E facciate di e casi, innumi-dite da i tempurali, pruvàvanu à surpassi quella poca luce per asciuvà a calcina imbutrata d’acqua. Da i fumaghjoli di quella o quill’altra casa o da sott’à i coppi rossi di i tetti, cullava un fume incertu chì u ventulellu fecìa trinnicà. Mancu un ocellu per aria è mancu si sentìa quellu scàccanu di ghjallina o quellu roncu di sumere. Puru i cani ùn abbaghjàvanu più. Si serebbi dettu chì a vita si fussi arretta è u paese sanu parìa un guatru imbuci-natu nù a bambace, fattu da qualchì pittore picondriosu. A casa di L’Olmiccia ancu ella, durmìa incucinita da un longu sonnu cum’è quandu ete tenutu u bracciu fermu troppu tempu. Era una casa di bellu aspettu, alta dui piani, cù i so purtelli disposti regulari è un purtone abbastanza elegante ornatu da una infer-riata travagliata. Da l’altra parte di a facciata scialbata à calcina, c’era a sala cù u fucone è a rata sopra. À pusà davanti à u tavu-linu cù u capu ch’ellu tenìa fermu nù e so mani, un giuvanottu lighjìa assai attentu un libru bellu grossu.

Capìtulu I

S

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 13int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 13 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 4: u rimiru

14

– Chì ti leghji o Ghjanfrancè ? dumandò Maria, a mammone.

– Serebbi un studiu di un cumpagnu di meo nant’à u fenò-menu di u mazzerìsimu, ripiccò u giuvanottu.

– Mmh ! fece Maria. Chì hà, ci credi tù ?– O Mammò, leggu, studieghju, amparu ! disse Ghjuvan

Francescu pisendu u capu.A mammone ripigliò à leghje u giurnale è si sentì solu u

pèndulu chì stacchittava e segonde. U fucone, bellu imburratu per via di u fretu ùmidu chì vi cutrava l’osse, mandava per aria certe belle fi àccule culurite da fà more d’invìdia i pittori impressiunisti. In più bella, u purtellu s’aprì di colpu cum’è sottu à l’effettu di una sbuffulata più forte chè l’altre.

– Stà puru à pusà, o Mammò, disse Ghjuvan Francescu, chì vò eo à serrallu.

Ghjuntu à l’affaccatoghju, u zitellone si pendì ind’ifora è tricava à chjode a fi nestra.

– Chì aspetti o Ghjanfrancè ? interrugò a mammone.– Sè tù mi spieghi cum’ella s’hè aperta issa fi nestra, chì ùn

traghja un àlitu ?– Ùn circà a càusa, ripiccò Maria. A m’aghju capita chì hè un

pezzu eo, chì certi fatti ùn hanu nisuna spiegazione raziunale. Tè ! Piglia l’ochju ! Quanti malati sò migliurati dopu èssesi fatti signà !

– Hè cum’è i mazzeri ! aghjunse Ghjuvan Francescu. Vanu à caccia appressu à l’animali è, una volta tombi, omu s’avvede chì sò persone.

– Hum ! Quella di i mazzeri, rispose dubbiosa Maria, lascèmula stà !

– Dici cusì perchè ùn hè micca a to cultura ! disse pisendu a voce u fi gliulinu.

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 14int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 14 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 5: u rimiru

15

Capìtulu primu

U silenziu fubbe a risposta di Maria. Ghjuvan Francescu, passiunatu da a lettura di u so libru, preferì innultrassi nù a tesi di u cameratu. Avìa lettu unepoche di pàgine quand’ellu pisò, di novu, u capu.

– Hai intesu stu rimore pè e scale ?– Innò ! Ti serai sbagliatu. Eppo’ averebbi abbaghjatu u

cane !A risposta di a mammone ùn scunvinse u fi gliulinu chì, alzà-

tusi, pigliò e scale à falà ver induve l’era parsu ch’ellu venissi u rimore. Ghjuntu davant’à a porta chì mette nant’à A Vinghjola, li parse di vede un frate chì capulava à u scornu di a casa. Circò di sevitallu ma l’omu era sparitu. D’altronde cuminciava à abbughjà è l’ombre di a notte s’impusessàvanu di i so lochi. Quandu Maria vide affaccà à Ghjuvan Francescu à l’usciu di cucina, mancu li dumandò induv’ellu era statu.

– Voli incende u lume chì si strazia à leghje ?U giuvanottu incese è si pusò di novu ma, invece di ripiglià

a lettura, interrugò a mammone.– Ci hà da esse a messa, sta sera ?– Aùh ! Hè un bellu pezzu chì ùn si dice più messe in

simana.– Allora serà statu qualchì frate circataghju, disse Ghjuvan

Francescu.Sta volta, a mammone pisò l’ochji, incuriusita da a nova.– Induve ? Quandu ?– Quì nù A Vinghjola ! Eppo’ dopu hè capulatu pè a chjostra.– Un frate circataghju ? Voli ride ! Hè una stonda ch’ellu ùn

ci ne ghjunghje più in paese. L’ùltima à esse venuta à circà a limòsina serà stata a sora di Santa Chjara, ma ti parlu di pare-chji anni fà.

– Allora mi seraghju sbagliatu eo ! rispose u zitellu. Eppuru era cunvintu !

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 15int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 15 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 6: u rimiru

16

Fora, avale, era bughju neru. Solu s’induvinàvanu u tettu di a chjesa è a forma di l’àrburi appossu à a casa. Nentru, invece, a cucina, bella schjarita da a luce elètrica è da e fi amme chì schjup-pittàvanu nù u fucone, fecìa un cuntrastu assai marcatu ma, à tempu, piuttostu serenu è tranquillu.

– Vulemu piglià à “Corsica Sera” s’elli dìcenu qualcosa ? dumandò a mammone.

Ghjuvan Francescu manighjò a telecumanda è, sùbitu, s’incese u screnu. Ne èramu à e previsioni di u tempu è s’appruntava à parlà u giurnalistu quandu, di colpu, sparinu lume è sonu è fi ure.

– Aùh ! Sta sera, quant’à mè, hè serata ! cummentò a mammone.

– Passeraghju dillandi à circà e candele ! disse Ghjuvan Francescu alzèndusi.

In sala ùn si vidìa mancu à ghjestimà. U zitellu sbulicava i scagni à truvacci una làmpana elètrica. Dopu pocu, ne truvò una chì li fi rmava sempre appena di fi atu. A pigliò è andete à apre l’armariu. Cacciò trè candele da a so scàtula è chjose e duie porte di u mòbulu. Tandu, a fi nestra di sala s’aprì sbattu-lendu. Cum’è s’ellu a si sapissi, Ghjuvan Francescu s’affaccò in purtellu. Sta volta ne fubbe certu. Malgradu l’oscurità, riescì à vede una forma cum’è quella di un frate incappucciatu chì u fi dighjava è chì, dopu qualchì segonda, si mise à viaghjà. Fattu trè passi, a forma sparì nù a notte tenebrosa.

Ghjuvan Francescu si ne stava in purtellu à pensà à ciò ch’ellu avìa vistu avà di pocu è chì era accadutu. Pudìa palisalla à a mammone quella di u frate incappucciatu ? Ci cridìa pocu, ella, à tutte ste magàntule. Ch’ellu ùn passassi per scemu ! Purtantu, ci vulìa ch’ellu schjarissi st’ affare, moltu più chì ùn era ma’ statu cusì à bughju !

– Hàile trove isse candele ? s’impazientò a mammone.– Eccu ! rispose ellu.

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 16int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 16 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 7: u rimiru

Capìtulu primu

Ghjuntu in cucina, pigliò a scàtula di i fulminenti è, à una à una, incese e trè candele ch’ellu fece tene nant’à i piattini dopu avecci fattu sguttà appena di cera calda nantu. Dopu si calò avvicinu à u fucone pè truvà luce è calore è si mise à rifl ette. Duie volte avìa vistu a forma, cum’è un frate, ma un frate malandatu. In più bella li vense in mente un’edea. Un frate, o un prete, o qualchì altra persona chì fùssinu, averèb-binu sunatu o serìanu cullate. Ùn era po’ micca a prima volta ch’ellu si ricevìa fresteri in casa è ancu menu omi di chjesa. Nò ! Ùn era cusì ! Micca solu a forma ùn era micca di quì ma mancu era di avà. Vulìa intende Ghjuvan Francescu chì a persona appartenìa à u passatu.

– O Mammò, cuminciò u zitellu, quale girava i paesi appressu à limòsine à i tempi ?

– Indèh ! C’èranu i circataghji eppo’ quelli chì venìanu à dì e messe o à predicà in tempu di Quarèsima, ripiccò a mammone.

– Ùn c’era altru nimu ?– C’èranu l’eremiti ma ùn èranu frati...forchè à i tempi

antichi, parechji sèculi fà. U munachìsimu era assai spartu nù e campanghje. Ùn ci hè sempre u locu nù u sermanacciu ch’elli chjàmanu A Munacaccia ? D’appressu à mè seranu stati ancu numerosi ! Ma cumu hè chì mi dumandi quessa ?

– Cusì ! A sai chì m’interessa u passatu !– Prepara piuttostu u to avvene, disse a mammone

cambiendu discorsu.In più bella turnò u lume è ùn si parlò più nè d’eremiti nè

di frati. Ghjuvan Francescu, intimuritu da ciò ch’ella avìa vistu – ma ùn sapìa mancu più s’ella era vera o nò – si n’andò sùbitu à stracquassi dopu pregatu a bona notte à a mammone. Ci vulìa ch’ellu fussi ripusatu perchè u lindumane avìa da cullà in Corti, à l’università, à truvà u so prufessore.

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 17int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 17 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 8: u rimiru

18

ò, o Ghjanfrancè, guarda ! Ti la dicu è ti la ripetu, ùn poi micca fà a to tesi nantu à un sugettu di Storia cusì stesu ind’è a so crunulugìa !A voce bella stagliata di Filippu Fieschi, prufes-sore di Storia à l’università Pasquale Paoli di Corti

ùn parìa micca ch’ella vulissi accettà cuntesa.– Capisci bè, spiegava u prufessore parlendu cù a voce

impustata ind’è a màscara, capisci bè chì à un certu livellu di studii, devi falà fi nu à in fondu ind’è a to ricerca, è più u trava-gliu hè fondu, menu pò esse spartu ind’è u tempu !

Ghjuvan Francescu nù a vulìa sente cusì è, ancu s’ellu capìa u discorsu di u so direttore di tesi, pruvava fi nu à l’ùltimu à fàllasi valè.

– U Boziu hè a mo pieve, insistìa, ùn ci sò micca natu ma ci aghju passatu tantu è tantu tempu. È a mo mammone ci hè nata è ci campa sempre ! Ùn mi possu decide à sceglie un puntu precisu di a storia, perchè mi piàcenu tutti è ùn vecu micca qualessi aghju da scancellà !

– Ah, chì aghju capitu, disse Fieschi ! Ùn sì ancu decisu ! È puru ci vulerà chè tù ti scegliessi u perìudu di storia chè tù devi studià di fi lu fondu ! Eo ùn possu micca direge un trava-gliu chì ùn entressi micca ind’è l’andamentu universitariu ! Mi capisci ?

Fieschi s’intambarizò in carrea, appena per cunnosce a reazzione di u so studiente, appena pè piglià fi atu prima di falli una pruposta.

– Ascolta à mè o chjù ! disse radrizzèndusi in futtogliu. Aghju un sugettu magnìfi cu per tè : pensu chì puderespi studià

Capìtulu II

N-

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 18int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 18 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 9: u rimiru

19

Capìtulu segondu

e signurie Da Mare è Gentile di Capicorsu. Sai, quant’è mè, l’impurtanza ch’elle hanu avutu ste duie famiglie. Cuniàvanu munete è rendìanu a ghjustizia ! Ùn ci hè ceppu di nutaru chì ùn parli d’issi signori, ùn si còntanu e pàgine scritte da l’an-nalisti di quell’èpica ! Viderai chì custì, ùn ti mancheranu i ducumenti, nè ti mancherà materia da studià. In più di quessa, ti venerespe fàciule, essendu tù in Bastia, di travaglià à l’Archi-viu Dipartimentale, senza cuntà i micrufi lmi di A Franciscorsa accatamansati in Sant’Ànghjulu.

Cuntentu di a so dimustrazione, u prufessore s’appughjò, di novu, à a spallera di u futtogliu. Lasciò chì a so parolla fessi effettu, eppo’ s’aisò cum’è pè fà intende, quant’à mè, chì l’affare era capitu è interrugò.

– Allora, cosa ne pensi ?Ghjuvan Francescu stete pensosu una cria è incalcò :– U Boziu hè una terra pòvera, hè vera. A vita hè sempre

stata strapazzata pè quelli chì ci sò campati. Da u princìpiu hanu straziatu l’ànima mischina, ma sè u Boziu hè pòveru pè a terra, hè statu riccu in omi è in usi : a so lingua hè bella, i so canti frisgiulati, u so spìritu passiunente, a so stòria ricca.

U prufessore avìa lasciatu parlà u so discèpulu senza mancu move un capellu, mezu intenneritu, mezu infastiditu. U duttu-randu ripigliò :

– Mi piacerebbi à presentà un studiu nantu à Sambucucciu d’Àlandu è a Terra di u Cumunu.

Filippu Fieschi si messe torna à pusà. A discussione, si la capìa, sarespe durata torna una bella stonda.

– Guarda bè, ripigliò decisu Fieschi, chì à livellu di un dutturatu, aghju peura chì i scritti ti manchèssinu pè cunduce un travagliu seriu è ducumentatu. Finora, ùn ci hè micca mirà-culi di ducumenti nantu à l’evenimenti chì tòccanu à l’azzione di Sambucucciu.

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 19int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 19 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 10: u rimiru

20

– È s’eo apprufundiscu u liame cù u muvimentu di a Terra di u Cumunu ? dumandò Ghjuvan Francescu.

– U legame u farai ! Ancu, ci sarai custrettu, ma ùn ti basterà micca. Ti mancheranu i ducumenti è i studii serii cundotti da stòrichi indiscutèvuli.

– Puderìa lià a rivolta di Sambucucciu cù a signurìa di i Cortinchi di U Pedilacorte ? pruvò Ghjuvan Francescu.

– E duie cose si ponu forse ligà, ripigliò cù a calma u prufes-sore, ma custì dinù, temu chì tù ùn avessi micca abbastanza materia da pudè puntellà u to travagliu. Cosa si sà di precisu nantu à Sambucucciu d’Àlandu ? Ne pàrlanu Giovanni della Grossa è Pietro Cirneo. Ci ampàranu ch’ellu hè statu à capu di u pòpulu in Merusaglia è à a battaglia di a foce di Mùteri. Ma u legame cù i Cortinchi s’induvina più ch’ellu s’accerta. Ancu sè i ritrovi in Boziu, à u Pedilacorte, i Cortinchi èranu ind’è u so castellu di Petra Ellerata sopra à Zùani. Si ritròvanu in Lùmitu, Verde, Corti, Vènacu, Aleria è forse in Rustinu è sò, dinù, signori di Boziu. Ma...

Ghjuvan Francescu sentìa u cavizzone chì li stringhjìa sempre appena di più u collu.

– Tandu, puderìa trattà a rivolta nata per via di Cardone nù u 1729, in Bustànicu, tagliò u giuvanottu per allenà appena a cavezza.

– Custì truverai forse abbastanza materia per almanaccà un travagliu di tagliu è di trinca, disse sta volta u prufessore. Ma solu sè tù leghi l’affare di i dui seini cù e rivolte di Còrsica.

Ghjuvan Francescu sentì tandu cum’è una sbuffulata d’aria fresca èntresine da a fi nestra invitrata chì dava nantu à Tavignani. Li venìa ancu à l’orechja u rimore di l’acqua chì cullava da u fi ume. Da u locu induv’ellu pusava, vidìa e muntan-ghje chì supranèghjanu à Corti, sempre bianche di neve. S’ellu si pendìa, li venìa pròpiu in faccia a Citatella innalpellata nantu

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 20int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 20 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 11: u rimiru

21

Capìtulu segondu

à u so pentone. Spurghjèndusi torna un pocu, scurghjìa l’acqua chì currìa sottu à l’orte di Caraman. Un’acqua linda è chjara chì vi dava vasi a voglia di pigliàllavi nù e mani o di ciuttacci e dite nentru cum’è quandu omu s’impasta pè fà u pane. L’acqua currìa abundente fendu schjuma nù i pozzi prima di ripiglià a so corsa è alliscendu quelli petrònculi tondi di granitu ch’ella sculpìa cun arte dipoi e millaie di l’anni. Alzendu l’ochji, Ghjuvan Francescu vidìa e petre for d’acqua cuperte d’erba bambina, è, torna sopra, e fronde di l’àrburi chì u trattulellu facìa cantà senza chì a so mùsica ghjunghjissi fi nu à e so orechje, perchè u fraiu di l’acqua l’avìa pigliatu a suprana. U zitellone fi dighjava falà u fi ume fi nu à u ponte di u cammin di ferru è u so sverdu passò pè sopra, ver di a strada di U Cateraghju. Finora ùn si vidìa, ma ellu, induvinava u Boziu è si sentì cum’è un pìzzicu à u core.

– Mi dai retta ? dDisse u prufessore, caccèndulu in più bella da i so sonnii.

– Scusate, issu rimore di l’acqua, issa aria fi ne…– Averai tempu à rifl ette è soprattuttu à circà i ducumenti è

l’infurmazione, ripigliò Fieschi chì ùn vulìa micca tricà à piglià a vittura percò avìa da scende in Bastia.

I ghjorni allungàvanu è s’andava versu a primavera ma era più prudente à parte in ora è in tempu.

– U Boziu hè sempre statu terra di rivolte, ripigliò Ghjuvan Francescu. Pensu di pudè arricoglie abbastanza ducumenti per custruisce un travagliu seriu è cunsistente, disse cù una voce alegra.

– Mi fi du di tè, l’incuragì u prufessore, ma rifl etti bè durante tutta sta fi ne di settimana. Mi darai a to risposta luni.

– A simana chì entre vi prupuneraghju u sugettu precisu è ghjudicherete s’ellu currisponde à un travagliu di tesi di duttu-ratu, annunziò fi eramente Ghjuvan Francescu.

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 21int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 21 24/01/2011 10:18:4524/01/2011 10:18:45

Page 12: u rimiru

– Hè detta ! accunsentì Fieschi. Allora, à luni chì vene è rifl èttici bè ! À videcci !

– À vèdeci ! rispose u dutturandu, aghju vasi trè ghjorni per pensacci.

U sole avìa digià francatu a muntanghja. Mai chè à fi dighjà l’aria si capìa chì un serebbi fattu tantu caldu fora. Ghjuvan Francescu, cuntentu di cumu s’era passata a discussione cù u so prufessore, accatamansò i so ducumenti, i messe nù a cartina, si riguarò u mantellu è lascìo a sala di corsu. Entru mez’ora serebbe ghjuntu in Sermanu.

int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 22int-Georges de Zerbi-192p-151210.indd 22 24/01/2011 10:18:4624/01/2011 10:18:46