www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIII • NR. 2 (136) • 2010 • 20 PAGINI • 2 lei

„Ceaiul a început ca doctorie ºi a ajunscu vremea o bãuturã”, nota Okakura Ka-kuzo în „Ceaºca omenirii”, primul capitolal celebrei sale Cãrþi a ceaiului. Într-unalt plan, am spune cã ºi critica literarã aînceput ca judecatã (krinein) ºi a ajuns,în timp, literaturã. Adicã ºi-a pierdut dem-nitatea aulicã intrând în rândul bunurilor(simbolice) de consum. Les idées simplessont souvent dangereuses. Sã procedãm,aºadar, cu precauþie.

Destinat unor împrejurãri excepþiona-le, ceaiul a devenit, s-ar putea crede, unbanal accesoriu gastronomic. Licoarea cuînsuºiri miraculoase, lecuitoare, se trans-formã într-un lichid ce-ºi pierde reveriametafizicã. Derapajul, în aceastã situaþie,are, desigur, cauze complexe, þinând, în-tre altele, ºi de un deficit de educaþie es-teticã. Întârziem, o clipã, alãturi de saga-cele eseist japonez, la o ceaºcã de ceai.Religie ºi artã, ritual ºi ceremonie, filoso-fia ceismului transcende,totuºi, esteticul.„Ea e igienã, – gloseazã Kakuzo – pentrucã sileºte la curãþenie; e gospodãrie, pen-tru cã aratã cum tihna se gãseºte maicurând în simplicitate decât în încãrcat ºicostisitor; ea e geometria moralei, întru-cât hotãrniceºte simþul nostru de mãsu-rã faþã de univers”. Ceaºca omeniriidobândeºte o elocinþã cu totul neobiº-nuitã, aspirând la puritate, naturaleþe,echilibru.

Este la fel de adevãrat cã „gustul cea-iului” s-a vãzut concurat, cum constataînsuºi cumpãtatul descendent al samu-railor, de „semeþia vinului”, de „încrede-rea în sine a cafelei” sau de „nevinovãþiaprostuþã a cacauei”. S-a pãstrat vie, cutoate acestea, memoria ºi, în unele lo-

decoctul ºi caimaculnnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

(Continuare în pag. 2)

curi, chiar ceremonialul infuzat de cultu-rã al ceaiului. Dar,ca stimulator de beþiicu irizãri vegetale, acesta a fost uzurpatde negrul strãlucitor al cafelei. Curând,ibricul accede la statutul unui recipientdemocratic, servind deopotrivã decoc-tul ºi caimacul. Numai caucelul de bam-bus, ceaºca smãlþuitã fãrã toartã ori fele-geanul au rãmas aceleaºi, avertizând asu-pra fierbinþelii. Se ºtie ce a pãþit marelelogofãt Tãutu dând peste cap, „ca altãbãuturã”, felegeanul cu cahfè oferit decãtre vizir. Ajunºi aici, sã amintim cã, laconcurenþã cu paginile consacrate cea-iului, o întreagã literaturã a proliferat înjurul cafelei, ºi dacã ar fi sã ne rezumãmdoar la exemplul românesc, ar trebui re-marcate „milogelile” lui Brumaru, dar ºi„cafeneaua hermeneuticã” a lui Piþu.

Când nu ai nicio ceaºcã de cafea ladispoziþie, nu ai încotro, eºti silit sã temulþumeºti ºi cu una de ceai. Dacã, însã,într-adevãr, în spaþiile locuite de cãrþi (li-brãrii, biblioteci) existã insidioasa nevo-ie de stimul a spiritului, resimþim tocmaiacolo, mai mult decât oriunde, diferenþadintre ele.

În ceea ce mã priveºte, preluând cu-vintele doctorului Samuel Johnson, darschimbând cu bunã ºtiinþã referentul,declar: sunt „un înrãit ºi lipsit de ruºinebãutor de cafea”. Poate ºi ghicitor, de-dându-mã la aproximarea valorii cãrþilorce-mi însoþesc existenþa.

Criticul literar formuleazã verdicte, iarnostalgia dupã tipul judecãtorului devalori bântuie mai des decât s-ar credemulte minþi. A da sentinþe fãrã probe este,

Ecouri:cabalaantieminescianã– o ficþiune?de Adrian DinuRachieru

cronica literarã:relecturapluralã acãlinescianismuluide Ion Buzera

fractali:Xenia Karo-Negrea despreAndrei Zanca

vitralii:scenã degen: intelectualcu demonde GabrielCoºoveanu

Ion Creangã laProcitaniesemneazã:Paul Aretzu,Mircea A.Diaconu,Horia Dulvac,Cãtãlin Ghiþã,Ion Militaru,Irina Petraº,Luca Piþu,Ioana Repciuc,Liviu IoanStoiciu, AdrianaTeodorescu

Do

rin

Dim

itri

u Io

rmea

nu

Do

rin

Dim

itri

u Io

rmea

nu

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000

NNNNNooooo 22222 ( ( ( ( (136136136136136) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111100000

able of conte

nts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Decoctul ºi cai-

maculIt is true that “the taste of tea” was

competed by “the show off the wine”, by“the confidence of coffee” or “the sillyinnocence of cocoa” but, however, itsmemory was kept alive and, in some pla-ces, even the tea ceremonial was infusedby culture itself. l 1

MIªCAREA IDEILORPaul ARETZU: Ion Creangã, eternulPaul Aretzu believes that Ion Creangã

itself is the first model of Romanian writer,hence his homeric character and the origina-tor of the story, the author is a involved di-rector, interpreting and his own role too. l 3

Micea A. DIACONU: Câþi îl mai citescpe Creangã?

Micea A. Diaconu highlights the ideathat the writings of Ion Creangã are fun-damentally subversive, being “a strangecombination of gratuitous and confor-mism, which is transferred from the exis-tence in writing”. l 3

Horia DULVAC: Despre anabaza înpostumitate. Exerciþiu de deplasare

Horia Dulvac considers that the spacethat Ion Creangã occupies in our collecti-ve mind is that of a rural utopia, projec-ting the universe in which we live our chil-dhood in a fabulous rurality through abasic psychological mechanism: our re-port to Paradise. l 4

Adriana TEODORESCU: Dramatur-gul Ion Creangã

Adriana Teodorescu argues that IonCreangã, despite his reputation for story-telling, is probably best played Romanianauthor and his stories have exceeded

many pages and books are displayed inmay ways by directors, set designers andactors – according to talent, imaginationand possibilities.

Cãtãlin GHIÞÃ: Fluierând în biseri-cã sau altfel despre Creangã l 4

Cãtãlin Ghiþã writes about a Creangãwith “a peasant pride hard to curb, stub-born, alert to nuances and less inclined tomoral concessions”, but the more acid inhis writings, an attitude that no divinitybanter escapes. l 5

Irina PETRAª: Povestariul care aplãtit tribut zilelor ºi nopþilor într-odreaptã cumpãnã

Irina Petraº considers that Ion Crean-gã has a happy posterity, as long as hiswork, at least until 1990, was translatedinto 27 languages and it has printed inover 520 editions of which 320 are in Ro-manian, completed in 15 printing centers,and 203 in foreign-language editions prin-ted in 34 cities worldwide. l 5

Luca PIÞU: E nevoie de o biografie alui Ion Creangã...

Luca Piþu believes that in the case ofIon Creangã it is needed to relaunch theinterest of new generations, for a biograp-hy of Ion Creangã, not old style mono-graphs, but a biography built on currentWestern academic standards and desig-ned to call to light the complexity of eve-ryday thinking of “crow’s hunter”. l 6

Liviu Ioan STOICIU: Creangã a legatnatural tragicul de ridicol

Liviu Ioan Stoiciu highlights that abouta work so accessible and so narrow likeCreanga’s it has been written hundreds ofexegeses, if not thousands of serious stu-dy (and millions educational level), publis-hed over the 120 years from his death. l 6

Ion MILITARU: Povestea unui om leneºIon Militaru examines “Povestea unui

om leneº” by Ion Creangã, whose effectsare rather both ethical and aesthetic andthe interpretation must leave behind his-torical reasons and apply an ontologicalperspective of literary work. l 7

Adrian Dinu RACHIERU: Cabala an-tieminescianã – o antificþiune?

In his article „Cabala antieminescianã– o antificþiune?“ Adrian Dinu Rachieru,starting from the book of Ion Filipciuc,Simptomuri politice în boala lui Emines-cu, call into question the image of a clum-sy Eminescu, advocating a contextual in-terpretation of Eminescian activity. l 8

Ioana REPCIUC: Jocurile magice alelui Ion Creangã

Amintirile din copilãrie represents inRomanian literature, a world of childhoodand play, hence the success of canonicalauthor and his stories, but, at the sametime, the game of Creangã has a magicaldimension that children today, unlike thearchaic village, can not sense it. l 9

VITRALIIGabriel COªOVEANU: Scenã de gen:

intelectual cu demonGabriel Coºoveanu analysis the book

“Ce este autoritatea?” by J. M. Bochenskiwho question how “in professional autho-rity (or epistemic), can be doubled, the of-ten pernicious, by a deontic authority”. l 10

Nicolae MARINESCU: Neofanarioþiiºi revoluþia

Emerged from communism with moralbeing seriously affected, Romania seemsto recover from a December 1989 Sisyp-hus fate, coming not from Fanar but theCommunist oligarchy, officials post-De-cember, with few exceptions, have parasi-te and have appropriated the nationalwealth without right, copying down aworld that existed three centuries ago. l 10

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Relectura pluralã a

cãlinescianismuluiIn „Relectura pluralã a cãlinescianismu-

lui“, Ion Buzera analysis the book of AndreiTerian, G. Calinescu. A cincea esenþã,which says it has undertaken a comprehen-sive reading of the critical work ofG. Cãlinescu, isolating the relevant contextsand providing the most relevant solutionsthat are many times incomprehensible. l 13

LECTURIGrigore PÃSÃRIN: Trebuie sã crezi

în dreptate ºi sã te supuiArmata în timpurile biblice is a book

that should spark the interest of the twoways of designing the volume: A concisedictionary of specific terms with a tho-rough documentation and shaping of sto-ries about the army in times about whichinformation is obtained more and moredifficult. l 14

Ovidiu MUNTEANU: Breviar în etilo-logie. Literele V. O. D. K. A.This articlecomments the booklet of lyrics Monstrulfericit by Radu Vancu where poetic ener-gy is focused on alcohol, through whichare filtered attitudes like nothingness,death or God. l 14

Xenia KARO-NEGREA: Talanþi pier-duþi printre parale

In this article is analyzed the most re-cent volume of the poet Andrei Zanca.According to other reviews, this type ofpoetry may mean, in the contemporaryRomanian poetry, overcoming a crisis ofstyle. The poet relies on figures of distor-tion, and the ideational level, allow dis-cerning neo-humanistic connections. l 15

ªtefan VLÃDUÞESCU: Vasile Pârvan– istoriosof

In the article “Vasile Parvan – istorio-sof”, ªtefan Vlãduþescu talks about thebook coordinated by Adrian Michiduþã ºiViorel Burlacu, titled “Vasile Parvan – is-toriosof”, including colloquia interventionthat takes place annually in November atthe House of Culture in Tecuci and whichis named Ion Petrovici. l 15

SERPENTINEGabriela GHEORGHIªOR: Invazia

marþienilor ºi flacãra violetãIn her essay „Invazia marþienilor ºi fla-

cãra violetã“, Gabriela Gheorghiºor raisemystificatory thinking and “irrationaltemptation” that marked not only the pre-sidential elections in November, but alsothe lazy thinking specific to Romanianpeople. l 16

Cãtãlin GHIÞÃ: Înfruntarea titanilorKagemusha is a movie directed in 1980

by the most famous Japanese director,Akira Kurosawa and is the center TakedaShingen’s death (played by famous actorTatsuya Nakada, in an omnibus doublerole) and its replacement, the reasons forkeeping military morale, with a doppel-gänger (which is the noun meaning theJapanese original title). l 16

Mihai GHIÞULESCU: Din comediaumanã a comunismului

The movie Tales from the Golden Ageis composed of six short films correspon-ding to six urban legends of the Roma-nian ’80. This article mainly discusses therelation between the subject, the storyand the quality each segment. l 17

ARTEGheorghe FABIAN: Evenimente mu-

zicale craioveneIn his article „Evenimente muzicale cra-

iovene“, Gheorghe Fabian stresses that2010 has started, at Filarmonica „Oltenia”from Craiova, is underpinned diversity ofrepertoire and attractiveness of publicprograms offered to music lovers. l 18

Mihaela VELEA: WHO’s WHO - DorinIormeanu Dimitriu

From early December 2009 and byMarch 2010, the Art Museum of Craiovaexhibition can be seen Dorin IormeanuDimitriu, the event has not remained wit-hout echo in the local press being givenextensive interviews with the artist camea few days in Craiova. l 19

Adriana OPREA: Viaþa tãcutã a flori-lor ºi feliilor de dovleac

Museum of Art from Craiova has organi-zed an exhibition of two artists, father anddaughter: Viorel Peniºoarã Stegaru ºi Lumi-niþa Peniºoarã and they proposed a stylis-tic and thematic diversity (nude, allegoricalcomposition, interpreting masters, landsca-pe, self portrait, including still life). l 19

The poems published are signed byAndrei - Paul Corescu, the drama by DanAlexe. In its “Translations” column wepresent the work of Laurie Lee, transla-ted by Oana-Adriana Duþã.

(Urmare din pagina 1)totuºi, cu evidenþa truismului, un lucruimposibil. Doar o „probã” de aroganþã. Aºase face cã „dosarul” critic va cuprinde oserie de detalii „specifice” ºi interpretãrice se constituie în argument.

Judecata de gust (ceai sau cafea) sedovedeºte insuficientã. Pentru a convin-ge (criticul nu se bucurã de avantajulinfailibilitãþii), este necesar un discurs binearticulat, atrãgãtor, care sã spunã „poves-tea” fiecãrei opere abordate. Avea drepta-te bãtrânul Cãlinescu atunci când scria:„Aceste detalii sunt în sine fãrã sens ºi nucapãtã semnificaþie decât în momentul încare începem sã narãm, legându-le prin-tr-un fir epic”. Mã întreb dacã nu cumvaacesta este trendul actualitãþii, vãzândcum bunele intenþii sfârºesc în nedetermi-nare, în timp ce sugestia artisticului, fabu-latoriul, chiar ludicul amprenteazã/ fractu-reazã/ fragmenteazã limbajul critic de azi.„Distanþa dintre criticã ºi literaturã tindesã se micºoreze ºi sã disparã dinspre am-bele pãrþi: operele, autoreflexive, îºi con-þin propria teorie ºi criticã, iar articolelecritice propriu-zise capãtã veleitãþi descrieri literare”, observã ºi Mircea Cãrtã-rescu, monograful postmodernismuluiautohton. Sã consemnãm, în treacãt, ca-zul extrem reprezentat de franco-america-nul Raymond Federman, experimentato-rul critificþiunii.

Dar sã revin la aromele instituþionaliza-te. Am intrat într-un prezent cultural încare, dupã ce cafenelele ºi ceainãriile s-aulãsat golite de funcþionalitatea lor auten-ticã, despãrþite, cu alte cuvinte, de atitu-dinile fundamentale ale spiritului, se în-mulþesc semnalele cã ele îºi redobândescrolul de loc al cunoaºterii, unde, alãturi deexerciþiul obiºnuinþelor monden pasage-re, se petrece tainicul acord al creatoruluicu lumea. Oricum, nu aº putea credeîntr-un critic literar care nu preþuieºte„ceaºca omenirii” (de ceai ori de cafea).

decoctul ºi caimacul

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu GongoneaPetriºor MilitaruTiberiu NeacºuRodica Stovicek

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

9 7 7 1 4 5 4 2 2 90 0 2

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000 3

nnnnn PAUL ARETZUToþi scriitorii se erodea-zã, din motive diverse,prin secãtuirea lor decãtre epigoni ºi emuli, prin schim-barea paradigmei estetice, princãdere în desuetudine, dar pot fipe neaºteptate ºi resuscitaþi, înmare, pentru aceleaºi motive. Flu-xurile ºi refluxurile axiologice þinde legi ale fatalitãþii. Oricât nune-ar conveni, scrisul nu faceparte dintre imuabilitãþi. Mariiclasici însã au fost numiþi astfeltocmai pentru cã, metaforic, subautoritatea lor a eclozat întreagaliteraturã românã ºi nu este vor-ba numai despre influenþa lor ul-terioarã, ci ºi despre una antici-patã, ca ºi cum toatã istoria noas-trã literarã ar fi pregãtit încã de laînceputuri apariþia lor ºi, apoi, arfi confirmat-o ºi reconfirmat-ofãrã încetare. Marii clasici, ca ºialþi scriitori, au intrat, în specialprin intermediul ºcolii, în menta-lul colectiv, contribuind, alãturide alte valori asimilate, la ceea ceBlaga a numit matricea stilisti-cã. Eminescu, Ion Creangã,I. L. Caragiale au constituit, con-stituie încã abecedarul nostrucultural. Am fost învãþaþi din co-pilãrie sã gândim ºi sã simþim caei, am preluat pentru situaþii exis-tenþiale citate din ei, fac parte dinintertext. Modelul acesta mentaleste însã uneori contrazis sauanulat de multitudinea cazurilorconcrete, dar ºi de descoperireaaltor idoli. Ca principiu, însã, ori-ce formã de idolatrizare este frus-trantã, limitativã, sacrilegã.

Ion Creangã, eternulAbsolutizãrile de orice fel, în afa-ra bunului Creator, nu fac decâtsã împietreascã niºte valori, sãtransforme în monumente rigide,reci niºte organisme culturale, sãopreascã orice posibilitate de evo-luþie. E drept cã niciodatã despreun scriitor nu se discutã ca de-spre un mort. Scriitorul îºi pierdeorganicitatea, devine o denomina-þie, o abstracþie. El nu moare, seînvecheºte, dispare din zona deinteres, dar rãmâne în latenþã.

Deºi nu-i înþeleg limba în în-tregime, copiii sunt cei mai bunicititori/ ascultãtori ai lui Creangã,fermecaþi de simplitatea naraþiu-nilor, de caracterul dramaturgic alacestora, de frecvenþa onomato-peelor, a locuþiunilor, de iminen-tele happy-end-uri. Pe de altã par-te, adulþii apreciazã rafinamentul

unei astfel de vorbiri, densitateaei expresivã. Estetica scriitoruluipare una nativã. Funcþia poeticãnu în adâncime se produce, ci lasuprafaþã, venind dintr-un lirismde limbaj aflat în misiune epicã ºiîn înscenare dramaticã. Sincretis-mul acesta de genuri literare estespecific povestirii, rolul principalrevenind limbii. De aceea, nici nuconteazã dacã rolurile sunt juca-te de oameni sau de animale. Lu-mea lui Creangã este una prag-maticã, dar filtratã continuuprintr-o povestire. Este o lumeidealizatã a copilãriei, o proiecþiemiticã a ruralitãþii. Dacã sunt scri-itori care nu pot fi înþeleºi de citi-tori decât la maturizarea lor inte-lectualã, Ion Creangã se adresea-zã mai ales afectivitãþii, învãþãtu-rii morale elementare, mai târziu

nostalgiei luminoase, tuturor ca-tegoriilor de cititori. Nu eveni-mentele diegetice conteazã, caresunt un teren bãtãtorit, ci felul încare povestirea este brodatã prindetalii ingenioase ºi prin modulspunerii. Povestirea este defini-tã de subiectivitatea autorului.

Creangã îºi scria textele, avândîn gând orizontul de aºteptare aljunimiºtilor, estetismul ºi rafina-mentul acestora. Societarii apre-ciau tocmai amestecul insolit din-tre poporanism ºi intuiþiile culte.Îl putem socoti un umanist decoloraturã, un voluptuos al spec-tacolului de limbaj (de aici, ase-mãnarea cu Rabelais), dar ºi uninventiv neobosit de morfologiiepice (un fel de Peter Breugel).Nu filologia conteazã cel maimult, ci insuflarea unei continue

jovialitãþi, care dã spirit discur-sului. Povestitorul nu ascundeniciodatã ficþionalitatea povesti-rilor, recunoscând chiar cã suntmari ºi gogonate minciuni.

Textele sunt o dovadã pe-remptorie a modului cum creaþiapopularã, anonimã devine, printr-un uriaº salt stilistic, literaturãcultã. Ion Creangã însuºi estemodelul primului scriitor. Acestaar fi ºi caracterul sãu homeric,despre care s-a vorbit. Arhetipa-lã este însãºi povestirea. Se re-marcã trãsãturi ale acesteia careþin de autenticitate, cum sunt ora-litatea locvace, jovialitatea, afec-tivitatea, vivacitatea, discursulexpansiv, pitoresc, ºtiinþa de asociologiza fantasticul. Ca iniþia-tor al povestirii, autorul este unregizor implicat, interpretând ºirolul propriu.

Ne întrebãm dacã, azi, mai esterelevant acest tip de esteticã,dacã lumea lui Ion Creangã maispune ceva, dacã mai este poves-tirea actualã. Lipsiþi de rafinamentºi expeditivi, oamenii de azi semulþumesc cu Batman, Super-man, cu Spiderman, cu Robocop,în locul blândului ºi omenosuluiHarap-Alb, pornit pe un traseuritualic, le sunt suficiente scene-le lubrice de la televizor, în schim-bul vorbirii cu subînþelesuri a luimoº Nichifor Coþcariul. ªi totuºi,Ion Creangã pare a fi, pentru fie-care nouã generaþie, mai multdecât un simplu scriitor.

1. Dincolo? – sau dincoacede manual?! Includerea în manualpoate fi în cazul anumitor scrii-tori – este ºi acela al lui Creangã– o certitudine a valorii, adicãsemnul prezenþei în canon. Dar,cum ºtiþi bine, manualul simplifi-cã, schematizeazã, reþine, poate,un esenþial care, pus faþã în faþãcu textul propriu-zis, e de nere-cunoscut. În fond, orice interpre-tare presupune un context ideo-logic, de metodã, de mentalitate,de sensibilitate, chiar. Aºa încât,despre ce manual vorbim? De celdin vremea lui Creangã însuºi(ºtim bine cã Inul ºi cãmeºa, Aculºi barosul, Pîcalã, alte cele, fu-seserã incluse în Abecedar), decel din anii ’30, de manualul carevedea în Capra cu trei iezi o ale-gorie a luptei cu chiaburii, sau, înfine, de manualele care preiaucheia de interpretare cãlinescia-nã? De ce sã nu includem în ma-nuale Povestea poveºtilor? Sauinterpretarea lui Vasile Lovines-cu – în care eu nu cred, dar asta eo altã poveste? Depinde, pânã laurmã, ce urmãresc manualele. Darsã revenim, ajutându-vã: existãHomer dincolo de manual? DarSofocle? Cum ºtiþi – o spuneaIorga acum vreun secol – Crean-gã nu e citit de þãrani. Steinhardtîl apropia de Nichita Stãnescu,Fundoianu, de Mallarmé – invocaici niºte excepþii. Bine ar fi sãîntrebãm dacã existã un Creangãdincolo de ceea ce s-a fixat, prinmanual, în mentalitatea colectivã.Pãi, dacã Valeriu Cristea, MirceaMuthu, Cornel Regman, ElviraSorohan, alþi câþiva critici au scrisdupã ’90 despre opera lui Crean-gã, înseamnã cã existã. Provoa-cã, altfel spus, exegeza, nevoia

nnnnn MIRCEA A. DIACONU

analiticã, interogaþia hermeneu-ticã. Sigur, câþi îl mai citesc peCreangã? Dar asta e o întrebarecare se pune nu numai în legãtu-rã cu scriitori contemporani, ci ºicu marii scriitori. Câþi îl mai citescpe Baudelaire, pe Rimbaud saupe Poe? Am impresia cã mult maipuþini în comparaþie cu cei carele invocã teoriile, jurnalele, cores-pondenþa...

2. În fapt, chit c-au trecut câþi-va ani buni de-atunci, am scris ocarte despre Creangã, al cãreisubtitlu, Nonconformism ºi gra-tuitate, ar trebui sã fie elocvent.Oricum, cred cã subtitlul acestae mai elocvent decât structuracãrþii, în sine. Deºi pare mono-graficã, perspectiva mea e la limi-ta dintre tematism, imagologie ºipsihocriticã. În fond, Creangã eazi o imagine, care s-a construitprintr-o succesiune de interpre-tãri. Cine-l mai citeºte azi peCreangã cu inocenþã? Când îl ci-tim pe Creangã, noi îi înscriem îninterpretare pe Ibrãileanu, pe Cã-linescu, pe Ioan Holban, chiar,trecând eventual peste interpre-tarea lui Vasile Lovinescu. Evi-dent, n-aº fi scris cartea aceastadoar pentru a sintetiza punctelede vedere ale altora, chit cã spec-tacolul receptãrii este în sine pro-vocator. ªi dacã invoc, dreptmotto, cuvintele lui Nicolae Ma-nolescu, care preciza într-un loccã „Despre Creangã totul s-aspus, lucruri absolut noi nu maisunt cu putinþã”, evident cã n-ofac decât pentru a submina pe ju-mãtate afirmaþia. Lucruri absolutnoi poate nu se mai pot spune.Dar, inevitabil, o nouã proiectareîn expresie a lui Creangã e o rein-ventare a lui. Lucruri absolut noi

n-a spus nici Cãlinescu, care aºtiut sã gãseascã un echilibruîntre interpretãri. Cât despre va-loare, ºtiþi bine, Cãlinescu a in-vocat inefabilul. Soluþie, dacãvreþi, ºi la îndemâna noastrã. Or,mie mi s-a pãrut cã pot reconsti-tui un Creangã care are conºtiin-þa histrionicului ºi care, poate nuchiar asemenea lui Pessoa, folo-seºte o mascã sau mai multe în-tr-o scriiturã care, nãscutã din in-tuiþie, este calcul ºi deliberare. De

dintr-o plãcere-exigenþã care estea spiritului ce nu cere justificarepentru proiectarea sa în expresie,Creangã înscrie în operã dorinþade a bulversa autoritatea, de asubmina formele consacrate, dea dinamita ierarhiile. Scrisul sãue fundamental subversiv, în fond.O combinaþie ciudatã de gratui-tate ºi nonconformism, care setransferã dinspre existenþã înscris. De ce am scris, deci, de-spre Creangã? Pãi, de ce scrie uncritic despre un autor...?! Poatepentru cã e o experienþã de lectu-rã pe care simte nevoia s-o îm-pãrtãºeascã ºi altora (deci dinbovarism), poate cu covingereacã interpretarea lui modificã mã-car anumite accente de interpre-tare, ºi astfel îºi construieºte unsens, poate pentru cã se desco-perã în autorul despre care scrieºi, în felul acesta, îºi construieº-te un autoporteret la distanþã, oripoate din nevoia simplã de a (se)comunica... Dar existã ºi criticicare scriu din profesionalism, casã nu mai spun cã multã lumescrie din obligaþie didacticã. S-acam întors lumea pe dos, aºa cã enevoie de Creangã.

3. Pãi, dacã aº fi un autor carese respectã ºi vrea sã fie respec-tat, aº spune cã este cercetareamea. Dar nu vã speriaþi. La între-barea asta, formulatã aºa, chiarn-aº putea rãspunde. Adicã dece sã faci o comparaþie între Cãli-nescu, Vasile Lovinescu ºi Cor-nel Regman? Miza criticii nu eprioritatea absolutã. În plus, aiciar trebui stabilite criteriile: înfuncþie de ce stabilim cea mai sem-nificativã/ relevantã cercetare?Dar, asta e deja o altã întrebare...

câþi îl mai citesc pe Creangã?

iaca ºi CreangãNe-am gândit, cetitoriule, ca tare îþi va plãce sã mai gândeºti olecuþî la Creangã. Am trimes ceste

întrebãri la oameni luminaþi, care au luat pana în mânã ºi au purces a da la ivealã pentru mata, fãrã deascunzãtori în suflet, cele ce binevoieºti a ceti mai la vale.

Poftiþi ºi vedeþi mai întâiu întrebãciunile de le-am fãcut:l Existã Ion Creangã dincolo de manual?l Dacã ar fi sã scrieþi un studiu despre Creangã, despre ce v-ar plãcea sã scrieþi?l Care este cea mai relevantã cercetare a operei lui Creangã?

Redacþia

ce? Iatã niºte cuvinte din MateiCãlinescu, care formeazã al doi-lea motto al cãrþii: „Purtãtorulunei mãºti – fie prin ceea ce mãr-turiseºte, fie prin ceea ce ascun-de masca lui – se apãrã cu ajuto-rul enigmaticului de primejdiaalienãrii, propunându-se uneidescifrãri infinite ºi totodatã iro-nizând orice tentativã de a desci-fra...”. Fãrã îndoialã cã, scriinddatoritã unui impuls originar, din-colo de orice mizã contextualã,

işc

are

a i

de

ilo

r

4 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000

Moto: „ªi mai fost-au poftiþiîncã: crai, crãiese ºi-mpãraþi,

oameni în seamã bãgaþi, º-unpãcat de povestar, fãrã bani înbuzunar. Veselie mare între toþi

era, chiar ºi sãrãcimea ospãtaºi bea!”

În adolescenþã, îmi imagi-nam deseori, cu o anumeinocenþã (Istoria literatu-rii române-Compendiu, a luiCãlinescu avea cu precãdereacest efect asupra mea), cum s-arfi simþind autorii clasici dacã s-arîntoarce printre cei vii. Problema„confortabilitãþii” în postumitatea scriitorilor rãmâne una actualã –locul lor nu e definitiv fixat acolo,în acel „clip board” al literaturii.Unora li se clatinã poziþia, alþii suntmai liniºtiþi: Creangã era cât sepoate de sãnãtos, ba chiar „viu”.

Dincolo de aceste jocuri fri-vole ale imaginaþiei, cred cã o în-trebare poate fi totuºi formulatãcu seriozitate: care este momen-tul în care autorul îºi transcendecu adevãrat propria biografie,când devine el bun comun al unuiinefabil spaþiu public? Adicã ceîi trebuie scriitorului pentru caprofesoara de românã sã rosteas-cã propoziþia emfaticã, dar încãr-catã totuºi de o tulburãtoare uni-versalitate: „Cutare” scriitor nu amurit, el continuã sã trãiascã…?Sunt destul de variate formeleprin care se produce aceastã„anabazã” scriitoriceascã: proba-bil cã absorbþia identitãþii în-tr-un soi de subconºtient colec-tiv, a la Jung este mecanismulelementar. (Restul, adicã sublima-rea individualitãþii în universalita-te constituie mecanisme ale teo-logiei pe care le-am presupuscând am fãcut recursul acesta spe-culativ, avansând riscantul con-cept al „anabazei” scriitoriceºti).

Dar care ar putea fi la IonCreangã resursele care îl proiec-teazã în aceastã privilegiatãposturã? Cum ajunge el sã „trã-iascã” într-un locus mitizat al re-prezentãrilor noastre colective,spãrgând membranele culturali-tãþii ºi notorietatea rigidã a ma-nualelor?

Dacã Eminescu are un modelde eternitate în postumitate legatde un soi de nostalgie urbanã, elfiind emblema tinereþii genialeprin excelenþã, efigie în basore-lief pe monede, sau profil impri-mat pe bancnote mototolite, oriautorul (cãruia uneori i se acordãprivilegiul anonimitãþii) versu-rilor de romanþe, Ion Creangã areo proiecþie oarecum diferitã. Spa-þiul pe care îl ocupã el în mentalulcolectiv este acela al unei utopiirurale, al copilãriei edenice. Uni-versul în care ne consumãm co-pilãria este proiectat într-o fabu-loasã ruralitate printr-un meca-nism psihologic elementar: rapor-tarea noastrã la Paradis (care esteunul vizual-vegetal ºi are anumeconotaþie în raport cu Tatãl) faceca grãdina copilãriei sã aibã trã-sãturile unui loc rural.

Apoi, vorbind despre familie,ca determinare originarã, celebre-le Amintiri ale povestitorului

nnnnn HORIA DULVAC

despre anabaza în postumitate.exerciþiu de deplasare

sunt puternic ancorate în matri-cea maternitãþii – una a varietãþiiºi prolificitãþii vieþii. Evident cãse poate face o întreagã construc-þie ºi aplicaþie a semnificaþiei spa-þiului copilãriei din aceastã per-spectivã; oricât de notorii ar fiacestea însã, prospeþimea stilis-ticã a scriiturii lui Creangã o bran-ºeazã la actualitate ºi o salveazãde uzurã. Acesta este un prim ar-gument, dar atu-urile abia acumurmeazã: adevãrata poartã princare Creangã surclaseazã manua-lul, sublimându-se în zona abs-tracþiunilor colective ºi instalân-du-se cu aplomb în conºtiinþapublicã este, dupã pãrerea mea,basmul.

Despre funcþiunile simboliceºi semnificaþia mitologicã a bas-melor ca ºi rolul lor psihologic înstructurarea copilãriei, a puterni-cului lor aport la construcþia iden-titãþii individuale nu este cazul sãinsistãm, cãci am consuma argu-mente pentru o tezã deja consim-þitã. Singurul detaliu care nu tre-buie omis este importanþa covâr-ºitoare a acestor construcþii aleimaginarului în cristalizarea mo-delelor noastre mentale. Estesuficient sã avem în vedere idei-le moderne ale intenþionalitãþiireceptãrii, ale propoziþionalitã-þii gândirii, potrivit cãrora(re)cunoaºterea lumii se face pringrila unor structuri ale minþii, caresunt deopotrivã logice, dar ºi pro-poziþionale, ca sã ne dãm seamace impact au avut aceste poveºtiasupra noastrã. (Racordarea ve-chiului Creangã la Daniel Den-nett, de pildã, la cercurile filoso-fice ale filosofiei minþii, ca ºi lacele mai liberale ale pragmatismu-lui contemporan ar putea fi exer-ciþii ºi aplicaþii riscante dar, de cenu, posibile.) Aºadar, prin basm,Creangã stã probabil cel mai con-fortabil, nu doar în literatura ro-mânã, ci ºi în subconºtientul na-þional. Locuirea lui este cu atât

mai sigurã cu cât, dacã am face ocercetare sociologicã vizând, depildã, care este autorul ce l-a pusîn text literar pe Harap Alb, foar-te puþini l-ar consemna pe Crean-gã, aºa cum cei mai mulþi dintrevirtualii intervievaþi ar putea fre-dona Pe lângã plopii fãrã soþi(cu emoþia cã ei ar fi creatorii),dar nu ar putea fi în mãsurã sãindice autorul versurilor.

În fine, vorbind despre HarapAlb ºi actualitatea pe care o poa-te degaja textul cu un instrumentde hermeneutizare ºi eliberareadecvat, trebuie sã recunosc cãnu de puþine ori m-am gândit la opunere în scenã a acestui basmîn termenii universalitãþii teatru-lui, ca de pildã când „se joacã”Shakespeare. Recunosc cã ni-cãieri nu am întâlnit mai mult cala acest dramaturg o mai mare ten-siune ºi esenþializare a raporturi-lor de putere, de pildã, sau de iu-bire ori de vinovãþie oedipianã înraport cu tatãl, cã textul shake-spearian în sine este universalºi dens, capabil sã degajeze ar-hetipuri comportamentale, sã lespunem, atât de puternice încâtîncep sã rivalizeze cu necesitãþi-le legilor naturii.

Eu însã am vãzut în esenþialita-tea basmelor lui Creangã (cu tex-tul lui, cu substanþa stilisticã ascriitorului) o raportare a moder-nitãþii ºi actualului la matrici maiputernice cãci Povestirile suntfragmente digerate de mituri ºi nudoar „trasee comportamentale”exemplare. Iatã de pildã, locul ºitimpul în care se desfãºoarã teri-bilului epos al poveºtii Harap Albeste fixat în structuri arhetipalesolide: „Amu cica era odatã într-oþarã un crai, care avea trei feciori.Si craiul acela mai avea un fratemai mare, care era imparat intr-oalta tara, mai departata.”

Relaþiile de familie sunt com-plexe ºi exemplare, mai ceva caîn Shakespeare, unde mai miroa-

se a Istorie recentã: „ªi aºa veniîmprejurarea de nici împãratulVerde nu cunoºtea nepoþii sãi,nici craiul nepoatele sale: pentrucã þara în care împãrãþea fratelecel mai mare era tocmai la o mar-gine a pãmântului, ºi craia istui-lalt la o altã margine. ªi apoi, pevremile acelea, mai toate þãrileerau bântuite de rãzboaie groza-ve, drumurile pe ape ºi pe uscaterau puþin cunoscute ºi foarteîncurcate ºi de aceea nu se puteacãlãtori aºa de uºor ºi fãrã pri-mejdii ca în ziua de astãzi. ªi cineapuca a se duce pe atunci într-oparte a lumii adeseori dus rãmâ-nea pânã la moarte.”

Povestea se proiecteazã cuforþã în actualitatea zilelor noas-tre, regãsindu-i cu emoþie o fami-liaritate a contingentului, ca înpiesele lui Shakespeare. Tatãleste într-un teribil moment de tre-cere, de predare a ºtafetei gene-raþiei (una care menþine sau chiarcare construieºte efectiv timpul)ºi îºi supune copiii unor încer-cãri iniþiatice. Oricare dintre în-cercãrile copiilor noºtri sunt de-finitorii ºi grozave, le marcheazãdestinul. În teatrul clasic estevorba de împãrãþii ºi lupta pen-tru putere, de fratricid ºi menþi-nerea staus-quo-ului. De menþi-nerea sistemului de legi ºi rându-ieli (dar care sunt mai subversiveîn relaþiile lor metafizice) este vor-ba ºi în Harap Alb. Eºecul fraþilorîn aceastã ritualitate a încercãri-lor iniþiatice este experienþa pa-radigmaticã a mediocritãþii fãrã decare alteritatea nu ar putea sãdureze. O importantã probã estecea a disimulãrilor (Tatãl îmbracão blanã de urs) ºi a recunoaºterii,de care copiii lumii mundane nusunt capabili sã treacã. Fiul celmijlociu al împãratului spune:„...încã mã mir cum am scãpat cuviaþã; lehamite ºi de împãrãþie ºide tot, cã doar, slavã Domnului,am ce mânca la casa d-tale.” Este

nevoie de aptitudini specialepentru accesul la alte lumi decâtacelea riscante ale miticului ºi bã-tãliilor definitive.

În fine, fiul cel mic dã dovadãde vocaþie ºi capacitate de recu-noaºtere. Alegerea calului (unExcalibur cu puteri îmbunãtãþi-te – îmi plãcea teribil sintagmafolositã în scrierile patristice cuprivire la cãlugãri: „oameni îmbu-nãtãþiþi”), relaþia de atenþie cu ri-tualitatea ºi cu trecutul, toateacestea fac din mezin un luptãtorperformant. Nu de puþine ori mil-am închipuit chiar pe Creangã(ca ºi pe mine însumi, de altfel,aºa cum se identificã în univer-salitate orice copil) emigrat în lu-mea convenþiilor culturale, cava-ler în propria biografie.

Întrerup aici aceastã schiþarea cheii de decriptare: din acestmoment fiul cel mic, care este fie-care dintre noi (inclusiv perso-najul – puternic marcat de istorie– din piesele lui Shakespeare)este subiectul unor aventuri sen-zaþionale, curajoase, pline de cu-loare ºi care constituie mecanis-mul prin care viaþa îºi unge an-grenajele, îºi ranforseazã struc-turile ce o susþin ºi în cele dinurmã o fac posibilã. Povesteaeste în întregime aflatã în deten-ta actualitãþii ºi ea se înfãþiºeazãºi se deruleazã chiar acum, pescenele shakespearine ale vieþiicotidiene. Iatã de ce Creangã estedincolo de manual! Piesa noas-trã de teatru se terminã într-onotã de culoare de-un pitorescde care atmosfera operelor luiShakespeare nu este strãin, unchef mundan la care participã(hrãnindu-se legitim din bucate-le sacre ale epicului - cãruia Cre-atorul ne-a destinat a-i da sub-stanþã) personajele ºi povestito-rul, într-o epifanicã veselie.

Despre Creangã, scriito-rul, s-a scris ºi se vamai scrie. Elevii ca-re-am fost ºi vor mai fi redactea-zã/ copiazã comentarii ºi refera-te. Programa ºcolarã balanseazãîntre „Amintiri din copilãrie”,„Harap Alb” ºi „Poveºti ºi poves-tiri”, cu citate-cliºee din analizelemarilor teoreticieni ai literaturiiromâne. Dar cu esenþa cum rã-mâne? Cu miezul savuros ºi ine-puizabil al scrierilor humuleºtea-nului cum rãmâne? Cine mai ci-teºte azi Creangã, considerat pevremea mea unul dintre cei patrumari clasici ai literaturii române(„careul de aºi”, în ordinea dicta-tã de manualele anilor ’80: Emi-nescu, Creangã, Caragiale, Sla-vici)? Sincer, nu ºtiu cine, dar ºtiucã este unul dintre puþinii scrii-tori români ce nu lipsesc de pescenele teatrelor româneºti, fie elede pãpuºi, pentru copii sau dra-

nnnnn ADRIANA TEODORESCU

dramaturgul Ion Creangãmatice. O simplã cãutare peportalurile ce afiºeazã programulteatrelor certificã supremaþia dra-maturgului Ion Creangã pe sce-nele româneºti. Este, probabil, celmai jucat autor român, deºi nueste dramaturg! Poveºtile lui audepãºit de mult paginile cãrþilorreeditate de nenumãrate ori ºisunt înfãþiºate la teatru în fel ºichip de regizori, scenografi ºi ac-tori – dupã talent, fantezie ºi po-sibilitãþi. Ba, Teatrul pentru co-pii ºi tineret din Bucureºti îi poar-tã numele.

De multe decenii încoace, ge-neraþii dupã generaþii de copii auvãzut cel puþin un spectacol încare se perindau personajele pecare le ºtiau numai din lecturi:Harap Alb ºi veselul sãu alai, IvanTurbincã, Stan Pãþitu’, DãnilãPrepeleac, Soacra cu ale sale treinurori, Capra cu cei trei iezi, rea-ua fatã a babei ºi milostiva fatã a

moºului, Nicã ºi ceilalþi. Cu ac-cente moralizatoare, muzicale,folclorice sau postmoderne, spec-tacolele inspirate din lumea luiIon Creangã sunt pe listele de„vizionãri obligatorii” ale grãdi-niþelor, ºcolilor, pãrinþilor ºi bu-nicilor, pentru cã miezul acestorpoveºti are o dublã valoare: este,fie cã recunoaºtem sau nu, acce-sul copiilor cãtre cunoaºterea ºiasumarea spiritului românesc,dar, în egalã mãsurã, este irezisti-bil prin umorul sãu spumos ºiuºor deocheat, cu toate perde-luþele lingvistice aºezate grijuliude autor.

Cheia reuºitei spectacolelordupã Creangã este deschidereafaþã de poveste. ªi, dintre toatespectacolele pe care le-am vã-zut eu pânã acum, spectacolul„Oo!” al Teatrului Tineretuluidin Piatra Neamþ este singuruldeþinãtor al acestei chei! Scena-

riul a pornit dintr-o, sã zicem,joacã a unui grup de actori carea re-citit celebra poveste a „Pun-guþei cu doi bani” aºa cum, pro-babil, a gândit-o autorul – ºugu-bãþ ºi cu „pohtã” de viaþã, la ocanã cu vin tãinuitã la BoltaRece sau în celebra bojdeucã. Cuveselie, umor, straturi de înþele-gere pentru vârste ºi minþi dife-rite, cu replici în doi peri la carefemeile se ruºinau, dar care ex-plicau neputinþa dascãlului de arãmâne neprihãnitã faþã biseri-ceascã… ªi, odatã re-cititã po-vestea ºi eliberatã de corsetulprejudecãþilor care ne împiedicãs-o savurãm, regizorul Alexan-dru Dabija o aºazã pe scenã. Atâtde simplu, atât de frumos. Niciurmã în spectacolul moldoveni-lor de superioritate faþã de text,faþã de spectator. Textul e pre-textul împãrtãºirii bucuriei ºi aemoþiei cu publicul.

Un compliment delicat ºi sin-cer pentru cel mai jucat ne-dra-maturg român: Ion Creangã, care,în bonomia-i mãrinimoasã, nedãruieºte dreptul de autor pe ro-mânism.

işc

are

a i

de

ilo

r

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000 5

Cu permisiunea dumnea-voastrã, voi încerca sãformulez un rãspunsgeneral la întrebãrile fin imbrica-te ale redactorilor de la revistaMozaicul. Oricum, chiar dacã nusunteþi de acord cu propunereamea, rãul este deja fãcut. Eu, maiabitir decât Galilei ºi, oricât degreu de crezut ar pãrea, chiar de-cât Caþavencu, am tãria proprii-lor opiniuni, aºa cã va trebui sãmã toleraþi pânã la capãt.

Este, pentru mine, cel puþinstraniu modul în care Ion Crean-gã a putut sã treacã drept pildui-tor pentru atâtea generaþii deelevi. Poveºtile ºi povestirile sale,ca sã nu mai vorbim despre arhi-discutatele ºi, adesea, slab înþe-lesele Amintiri din copilãrile,l-au fãcut sã parã, în ochii multo-ra, un scriitor popular, blajin ºimucalit, sfãtos ºi naiv. O similarãlecturã deformatoare, executatã,mai demult, de Iorga sau de Car-tojan ºi continuatã pânã la Piru,impuseserã, în conºtiinþa publi-cã ºi chiar în segmentul mai slabde înger al criticii specializate,imaginea unui Ion Neculce, pre-decesor direct al lui Creangã, de-scrisã cam în aceiaºi termeni: bã-trân bun ºi înþelept, boier patriot,cu apucãturi þãrãneºti. Totuºi,dacã, în cazul cronicarului mol-dovean, câteva intervenþii recen-te (cea mai influentã, probabil,

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ

fluierând în bisericã saualtfel despre Creangã

venind din partea lui NicolaeManolescu) au spulberat, o datãpentru totdeauna, aceastã icoa-nã calinã, proiectând, în loc, fi-gura unui mizantrop mefient,caustic ºi bârfitor, pe care atitu-dinea lectorului faþã de propriaoperã îl lasã perfect indiferent, încazul povestitorului humuleº-tean, o astfel de reconfigurareradicalã aºteaptã încã sã se pro-ducã, cei mai mulþi dintre exegeþipreferând încadrãrile canonice,prudente ºi prãfuite. Mie, cel pu-þin, mi se pare evident cã, îndãrã-tul modestiei mimate cu devasta-toare ironie de rãspopit în saloa-nele Junimii, se ascunde un or-goliu þãrãnesc greu de strunit,încãpãþânat, atent la nuanþe ºipuþin dispus la concesii morale.De aceea, revin, este de mirarecum, printre talibanii creºtini, de-prinºi a se cruci repetat în preaj-ma bisericilor, marele cultivatorde retoricã oblicã s-a putut stre-cura cu o voioºie neumbritã devreo bãnuialã.

Creangã executã o criticã acer-bã a umanului ºi, dupã cum voipuncta mai jos, chiar a divinului,pe care-l coboarã în bãtãturã, sprea-i da un perdaf ca sã-l þinã min-te, aºa cum face Ivan cu draciiaciuaþi la o curte boiereascã. Înaceasta constau, dacã vreþi, for-þa ºi originalitatea scriiturii luiCreangã. ªi, dacã tot am pomenitIvan Turbinca, aici veþi putea gãsiunul dintre cele mai elocventeexemple de trivializare ºi de luareîn bãºcãlie a celor sfinte (întreparanteze fie spus, Valeriu Cris-tea interpreteazã basmul în ter-menii unei satire anticlericale, însãeu sunt de pãrere cã avem de-aface cu un pamflet îndreptat nunumai împotriva instituþiei ecle-ziastice, ci chiar împotriva luiDumnezeu). Proaspãt eliberat deobligaþiile cazone, Ivan se întâl-neºte cu Atotputernicul ºi cuSfântul Petru, care, pe post deglobetrotters, se plimbã prin Eu-ropa de Rãsãrit. Întreaga nebu-nie, zugrãvitã în tuºe sprinþare,

izvorãºte din aprehensiunea,prompt verbalizatã, a SfântuluiPetru, care-l conjurã pe superio-rul sãu direct sã se dea la o partedin drum, fiindcã a mai primit el obãtaie de la un soldat. Militariiluând sfinþii la chelfãnealã (aici,la intersecþia cu lumea orientalã,nici martirajul nu se poate con-suma decât în registrul minor)constituie un tablou suficient deburlesc în sine, însã naratorulsimte cã poate mai mult. Dumne-zeu îl calmeazã pe primul episcopal Romei, urcat la cer ºi coborât,ocazional, pe pãmânt, spunându-i sã n-aibã teamã de „ostaºul aces-ta”. De unde se înþelege, firesc,din utilizarea insidioasã a demon-strativului, cã alte figuri militarenu sunt scoase din ecuaþie. Chiarºi cuvintele cu care Ivan îºi pu-dreazã gestul de milã sunt, esen-þialmente, ireverenþioase: „Dardin dar se face raiul. Na-vã! Dum-nezeu mi-a dat, eu dau ºi Dumne-zeu iar mi-a da, cã are de unde”.Altfel spus, i se bate obrazul bã-

trânului, doar-doar s-o simþi...ªi delirul nu se încheie aici: dia-volii, Scaraoschi, Moartea, Dum-nezeu însuºi, de data aceasta cagazdã celestã, îºi fac loc în cum-plitul malaxor al rãzbunãrii luiIvan, care atinge, astfel, propor-þii cosmice. Stãpânul universuluieste gratulat cu vorbe care-i punla îndoialã omniscienþa, precum„nu ºtiu dacã ai la ºtiinþã ori ba,dar eu slujesc la poarta raiului demultã vreme”. De altfel, senilita-tea learianã a Atotputerniculuitranspare mai clar în final, cândacesta nu reuºeºte sã prevadãchipul iscusit în care Ivan cautãsã gãseascã „vreo ºmecheriepânã mai este încã vreme”, fen-tând destinul ºi omnipotenþa tha-naticului. Tot ceea ce pot speraeste ca, în marea trecere, sã amfie puterea lui Creangã de a facecu ochiul, fie prezenþa de spirit acãtanei rusofone... Fiindcã ºi eu,iertatã-mi fie erezia, cred, precumIvan, cã moartea este „lãsatã nu-mai aºa, degeaba”.

În final, trebuie sã vã mai spuncã aº scrie, cu poftã, o carte în-treagã nu numai despre splendi-da Ivan Turbincã, ci ºi desprepoveºtile „corosive”. Dar, cumrevista Mozaicul are ºi cititori fra-gezi, sub optsprezece ani, inten-þiile mele exegetice rãmân deo-camdatã secretul nostru, al deza-buzaþilor maturi.

1. Întrebarea mi se pare maidegrabã retoricã. Ion Creangãexistã ºi rezistã în manual tocmaifiindcã existã de 120 de ani din-colo de manual, uneori chiar curiscul de a fi asumat ca autor ano-nim. Sã citeºti, sã reciteºti clasi-cii înseamnã sã te situezi într-unînceput continuu. Cãrþile lor seconstituie într-un fond ereditar alculturii române. Fãrã ei „am fi cutoþii altfel ºi mai sãraci” (TudorVianu).

Potrivit datelor furnizate deConstantin Mãlinaº în cercetareabibliograficã realizatã cu ocaziaexpoziþiei Ion Creangã – Cente-nar (Oradea, ianuarie, 1990), ope-ra lui Creangã a cunoscut (doarpânã la acea datã!!!) peste 520de ediþii dintre care 320 româ-neºti, realizate în 15 centre de ti-par, ºi 203 ediþii în limbi strãinetipãrite în 34 de oraºe ale lumii.Opera lui Creangã a fost tradusãîn 27 de limbi: germanã, maghia-rã, rusã, sârbã, francezã, englezã,cehã ºi slovacã, italianã, greacã,albanezã, polonezã, spaniolã, es-tonã, georgianã, chinezã, vietna-mezã, bengalezã, hindusã º.a.m.d.Prima traducere din opera poves-titorului român a fost realizatã laLeipzig în 1910 de cãtre GustavWeigand (cel care, în acelaºi an,sprijinea apariþia în limba germa-nã a primei teze de doctorat de-spre Caragiale, lucrare a lui HoriaPetra-Petrescu). Nu am date cen-tralizate despre ultimele douãdecenii, dar e sigur cã posterita-tea lui Creangã e una fericitã.

2. Am scris despre Creangã învolumul Un veac de nemurire(Dacia, Cluj-Napoca, 1989) ºi amrevenit cu Ion Creangã, povesti-torul în douã ediþii revizuite (unala EDP, Bucureºti, 1992, alta laBiblioteca Apostrof, Cluj, 2004).Am reluat comentariul ºi în Temeºi digresiuni, Casa Cãrþii de ªtiin-

nnnnn IRINA PETRAª

þã, Cluj-Napoca, 2007. Voi rezumaaici unul dintre capitole: Despreutil sau Iniþierea în ficþiune.

Omul gospodar – cel care im-pune perspectiva ºi ritmul înfuncþie de „mulþimea de trebi”care îl reclamã ºi pe care le stãpâ-neºte având la îndemânã „tot cetrebuie” – este cel preþuit deCreangã. El este „descris” – prinenumerãri – în ipostaza utilã apersonalitãþii sale, angrenatã în-tr-o economie bine organizatã,având drept scop supravieþuireaca specie, dar este reînviat înipostaza inutilã, de joc, de gra-tuit, de abdicare de la util. Estepersonaj numai în aceastã înfãþi-ºare artisticã. ªi este om în ace-laºi timp. Fiindcã are timp – ºi-lface nesocotind regulile utilului– sã se gândeascã la sine ca indi-vid, nu ca reprezentant al uneispecii. Într-un discurs în favoa-rea inutilului (Mitul utilului,1933), D.D. Roºca vorbea despreînsemnãtatea accederii la gratuitprin creaþie, care decide superio-ritatea calitativã a omului. Unel-tele ingenioase ale lui homo fa-ber – „omul gospodar” – suntdemne de toatã stima, dar numaigândul liber al lui homo sapiensle-a putut asigura perfecþionarea.„Nu existã util mare fãrã inutil pre-mergãtor”, adaugã D.D. Roºca.Devierea abia sensibilã a omuluigospodar înspre inutil, adicã per-fecþionarea sa în sens cultural,este o constantã a operei luiCreangã în întregul ei.

Binecunoscuta Poveste (Pros-tia omeneascã) aduce în primplan niºte eroi care sunt înaintede toate oameni de acþiune. Tre-bãluiesc ºi, eventual, vorbesc înenunþuri paremiologice, dar nu aurãgaz sã gândeascã. „Întru unadin zile” se întâmplã o deviere.Omul pleacã dupã trebi, „ca fie-care om”, comenteazã Creangã.

Nevasta, ºi ea cu „trebile” îngriji-rii copilului. Dar copilul adoarmeºi ea „stãtu puþin pe gânduri”.Este un moment de ieºire din ritm,de oprire în loc pentru a privi lu-mea. Ceea ce se întâmplã în con-tinuare e urmarea invenþiei epi-ce nãscute în clipa de gând, nude faptã. Nevasta imagineazã unscenariu posibil, o „întâmplareneîntâmplatã”, face ficþiune, estevizionarã, priveºte în jurul eiprospectiv. Bãrbatul cel copleºitde trebi nu vede decât prostia –neîntâmplarea nu intrã în viziu-nea sa economicã asupra lumii.Pleacã în lume sã gãseascã feno-mene asemãnãtoare pentru a pu-tea deschide o serie, o nouã ru-bricã în zestrea sa de experienþe.Finalul este totuna cu converti-rea bãrbatului la ficþiune. Desco-perã verosimilitatea scenariuluiimaginat de nevastã, preferabilprostiilor reale pe care le întâlneº-te în drum. Cu alte cuvinte, el în-treprinde un drum de iniþiere înficþiune. Învaþã sã distingã întreneverosimilitatea realului ºi ve-rosimilitatea artei, sã preþuiascã„inutilul”. Drumul de iniþiere tra-verseazã un numãr de abdicãri dela normele omului gospodar. Totce se întâmplã e absurd din punc-tul de vedere al omului care cu-noaºte uneltele ºi întrebuinþarealor. Întâmplarea ficþionatã de ne-vastã este posibilã, dar ea þinede hazard ºi atât, de probabilita-te, nu de pricepere. Nonconcor-danþa e grãitoare. Leacul este alo-patic, nu e din acelaºi registru cuboala, nu e acelaºi gen de„prostie”. Faptele nu sunt com-parabile la modul logic. Vindeca-rea e „ciudatã”. Omul învaþã sãcreadã în aberaþia ficþiunii, careconþine un adevãr latent, princonfruntarea cu aberaþiile realu-lui, mai flagrante ºi, chiar, maipuþin probabile. Distanþa este de

la autentic la verosimil, de la via-þã la artã. Povestea s-a bucuratde interpretãri ingenioase.

Adrian Mihalache (Riscul de-clinului, 1994), de pildã, crede cãtoate probele de prostie aratãexagerãri ale unei calitãþi umanefireºti, Ion Creangã necãzând înabsurdul exemplelor din FraþiiGrimm, de pildã. Astfel, cele douãfemei au o gândire probabilistã,ele ºtiu cã, dacã existã o cât demicã ºansã ca rãul sã se întâm-ple, el se întâmplã sigur (Legealui Murphy) – e vorba aici, aºa-dar, de excesul gândirii analiti-ce. Fiabilitatea cere performanþãºi comportare previzibilã. La omulcare verificã ipoteza transportã-rii luminii, ca element material, cuobrocul – e exces/exacerbare aspiritului ºtiinþific. Cel cu carulaplicã o viziune holisticã, are oconcepþie pur teoreticã desprecarul construit de el ºi devenitîntreg indestructibil. Omul cunucile împlineºte un ritual deSisif fericit. Cel cu vaca se aflã înipostaza empaticã a unui Sf. Fran-cisc, „ideea de unitate a viuluieste trãitã în acest episod cu oingenuitate pe care doar exage-rarea o face sã semene cuprostia.” În cele din urmã, bãrba-tul se întoarce acasã ca „un Faustdezabuzat. A cunoscut infantilis-mul exagerãrii spiritului ºtiinþific,ridicolul filosofiei ºi adâncaprostie a înclinaþiilor mistice.”Prostia de acasã i se pare, acum,suportabilã. „Prostia este o di-mensiune a existenþei umane, in-separabilã de inteligenþã, ºi nu osimplã carenþã a capacitãþii de agândi.”

Interpretarea (încântãtoare,savuroasã) a probelor ca exage-rãri în care indivizii vizitaþi deerou cred nestrãmutat nu contra-zice nici ideea de ficþiune în ac-cepþiunea pe care o dã Vaihinger

(Filosofia lui „ca ºi cum”, 2001[ediþia I, 1911]) termenului, aceeade „minciunã” necesarã pentru aconferi coerenþã ºi iluzia stãpâ-nirii asupra unui cosmos rebel ºihaotic. Eroii oscileazã între ficþi-une ºi ipotezã ºtiinþificã, ambeleexcesive, scãpate din frâu ºi me-reu pe muchie de cuþit, de undeºi marea deschidere a textului luiCreangã.

Probe ale iniþierii în ficþiunesunt de gãsit ºi în Moº NichiforCoþcariul, Ursul pãcãlit de vul-pe, Soacra cu trei nurori. Prin-tre filele rãmase pe masa de lucrua lui Ion Creangã se aflã ºi urmã-toarea însemnare: „În toate zilelesunt sfinþi, dar nopþile sunt alenoastre”. Aº aºeza-o în frunteaîntregii sale opere drept moto. Oînþeleg, aceastã laconicã însem-nare, drept auto-caracterizare ºiprofesiune de credinþã, deopotri-vã. Ion Creangã este, într-adevãr,povestariul care a plãtit tribut zi-lelor ºi nopþilor într-o dreaptãcumpãnã, lucru care-l face inega-labil ºi unic. „Sfinþii zilelor” suntrespectaþi de „omul gospodar” allui Creangã. El îºi vede de „trebi”,omagiazã tradiþia paremiologic, sefãleºte, în enumerãri sfãtoase, curosturile sale diurne. Dar faceparte dreaptã ºi feþei sale noctur-ne, libere, gratuite. Face nãzdrã-vãnii, iese în calea pãtãraniilor detot soiul, ficþioneazã în voia unuiverb care nesocoteºte vremelnicpro-verbul. Fluxul ºi refluxul, re-gresiunea ºi progresiunea consti-tuie miºcarea tipicã a eroilor sãi.

3. Lucruri inteligente ºi profun-de despre Ion Creangã spuneG. Cãlinescu, dar am citit destuleºi în cãrþile/textele unor Ion Ne-goiþescu, Valeriu Cristea, MirceaScarlat, Ioan Holban, RoxanaSorescu, Ioana Bot.

povestariul care a plãtit tributzilelor ºi nopþilor într-o dreaptã cumpãnã

işc

are

a i

de

ilo

r

6 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000

1. Ohoho, ºi încã cum! El seîncãpãþâneazã sã existe, persis-tând & fãcându-ºi auzite înjghe-bãrile, pânã ºi gratie unor soluþiiundergroundiceºti (cum le-ar ziceunii, pe care-i dezaprob numai dinvârful buzelor). Gândiþi-vã doarla POVESTEA POVEªTILOR ºi ladestinul ei postloviluþionar: ree-ditatã la Nemira, trilingvita laHumanitas (cu versiune hexago-nalã asumatã de Marie-France Io-nescu); dramatizatã la Teatrul deStat din Sfântu’ Gheorghe, o datãºi sub înþeleapta susþinere a luiDoru Mareº, a doua oarã la unmic teatru, foarte tinerel ºi sãltã-reþ, din Piatra Neamþ, des însãmergãtoriu în turnee dâmbovi-þioase. Ca sã nu mai pomenim fer-voarea postumã pentru VasileLovinescu-Geticus, guenonianulauctore al op de referinþã titulat, frazereºte, aºa (de parcã le-ar facesemn ocular permanent, de pes-te Styx, textuanþilor din ceataunui Gelu Iova): CREANGà ªICREANGA DE AUR. Necumrescrierea nedelciuanã, în 1988,pentru uzul ºi abuzul Condeieri-lor Optzeciºti, a buclucaºei lucrã-turi, atât de îndatoratã, uneori, IS-TORIOARELOR SECRETE ALEMALORUªILOR, reproduse înKRYPTADIA, ori fabliourile apu-sene medievale.

2. Considerând cã tot ce amouat despre Omul din Humuleºtiºi opera sa, din l980 ºi pânã a-cum (adunat fie în secþiunea fi-nalã din NAVETA ESENÞIALÃ,fie, pre francezãºte, în LE CHAS-SEUR DE CORBEAUX. EXPE-DITIONS CYNEXEGETIQUESEN CREANGUIE ET AUTOURD’ICELLE, Opera Magna, Iaºi,2010: pentru cea mai recentã ree-ditare a istui ultim titlu), conside-rând cã þine de perspectiva pata-fizicã ori anarho-liberalã, iarã nude studiul universitar, migãlos, ri-guros, adrian-marinoic... ºi aºamai aproape, mi-ar plãcea, por-nind cuminte de la o afirmaþie alui R.-M.Albérès din L’AVEN-TURE INTELLECTUELLE DUXXe SIECLE cum cã, prin AMIN-TIRI DIN COPILÃRIE, se dove-deaºte auctorele nostru precur-sor ignorat al muvantei unani-miste din literatura Hexagonului,mi-ar plãcea darã, pornind cumin-te de la ce zisei adineaori, sã mi-jotez o lucrare de oarece propor-þii, încadrabilã genului studios ºiagreatã într-o publicaþie univer-sitarã occidentalã, despre acce-sul antecitatului Albérès la cãrþi-le creanghiene, conceptul de via-þã unanimã, Grupul de la Creteil,tinereþea literarã a lui Jules Ro-mains, romanele unor Duhamel ºiRomain Rolland, modernii ca pre-cursori paradoxali ai clasicilor,compatibilitãþile dintre „caii orgo-liului” breton actual ºi dorinþa derecunoaºtere a gospodarilor co-munitãþilor sãteºti nemþene, liberiºi nepanicaþi în gestionarea bu-curiilor sau micilor necazuri exis-tenþiale din satele lor înzestrate c-un mare suflet obºtesc pe vremeaPrincipelui Alexandru Ioan Cuza.

nnnnn LUCA PIÞU

3. Licean fiind, pe Zoe Dumi-trescu-Buºulenga o ceteam ºi,fãrã vrerea dânsei, biografia cãli-nescianã a Omului din Humuleºtidescopeream cu încântare. Olea-cã mai târziu, asistent universitarîncã netitularizat, înromanizam,pentru aproape consãteanul meuIlie Dan ºi cu mult folos pentrumine (cãci, în l977, avea sã-mi facãrost dumnealui de o bandã mag-neticã pe care glasul inconfun-dabil al actorului Tudorel Popa,vãrul Terezei Culianu-Petrescu,modula rândurile inubliabile dinPOVESTEA POVEªTILOR), în-romanizam, înromanizam un ca-pitol întreg din cerceturile crean-gologice ale romanistului JeanBoutière. Azi, vin ºi altceva grã-iesc eu vouã: E nevoie, fraþilor ºiiubiþi cumetri, pentru relansareainteresului noilor generaþii denecititori întru studii humulestio-logice, de o biografie a lui IonCreangã, nu de monografii tezia-le, cã din astea avem foarte mul-te, de o biografie avem necesita-te, fabricatã dupã standardeleuniversitare occidentale actualeºi menitã sã repunã în lumina al-termondialistã complexitateagândirostivieþuirii cotidiene a„vânãtorului de ciori”, fabulozi-tatea, truculenþa, sexualitateapersonajului rãspopit. Un semnala dat în aceastã direcþie cineas-tul belgiano-valah Dan Alexe,vlãstar al Grupului din Iaºi, cudouã decenii în urmã, prin piesu-la EMINESCU ªI CREANGA,unde se dezbat ºi cestii serioase,ca la Junimea Maiorescianã, ºitrãsnãi felurite; unde Conul Mi-hai îi reproºeazã prietenului sãusarmalofag poveºtile deocheate,iar acesta îi reaminteºte PoetuluiNepereche de... lin(g)amentul, niþel ºocant pentru urechile dom-niºoarelor de altãdatã, comis înstihul „Kamadeva, zeul indic”.Sigur, ar trebui cinstite, corectpreþãluite, ºi contribuþiile încreangologie ale unor cercetãtoridin vremi recentute precum Mir-cea A. Diaconu, Ion Pecie ETALII EIUSDEM FARINAE HER-MENEUTICAE, care, fãrã sã-ºipropunã a fi ultimul cuvânt îndomeniu, au oferit comunitãþiiexegetice româneºti cãrþi sau stu-dii punctuale imposibil de ocolit.DIXI SED NON SALVAVIANIMAM MEAM PECCAMI-NOSAM...

e nevoie de obiografie a lui Ion

Creangã...

judeþul în care s-a nãscut IonCreangã, Neamþ), Creangã îmi eîntru-totul subînþeles. Cã existãCreangã în fiecare dintre moldo-veni, nativ, de la vocabular lapoveste (de la povestea popula-

nnnnn LIVIU IOAN STOICIU

elevul ºi studentul (de la „citire”la cursuri studenþeºti, monogra-fii sau cãrþi didactice tipãrite)! Dece l-am plânge noi pe Creangã azicã nu ar exista dincoace de ma-nual? Pentru mine e fascinant în-suºi faptul cã, la o operã atât deaccesibilã ºi atât de restrânsã caa lui Creangã (încape într-o cartede 350 de pagini), s-au scris sute,dacã nu mii de studii serioase (ºialte milioane la nivel educaþio-nal), publicate de-a lungul celor120 de ani de la moartea lui, caremai de care mai pretenþioase. Euchiar cred cã Ion Creangã esteHomer al nostru (G. Ibrãileanu).

2. Aº continua demersul luiVladimir Streinu, care atrãgeaatenþia asupra condiþiei scriito-rului Ion Creangã: considerat „untip popular ºi rapsodic” (nu unþãrãnoi, un „talent primitiv ºi ne-cioplit”, cum îl cataloga liderul

peste picior). Ba chiar, spuneaVladimir Streinu, „satira” luiCreangã dezvãluie, de fapt, „con-diþia omului, de care nu omul evinovat”! De ce-aº mai scrie de-spre Creangã? Deoarece toatãviaþa a fost un om chinuit de pro-priu-i destin, a fost prigonit, „aavut parte de nenoroc, neîmpli-niri, ghinioane, rãzbunare ºi urã,duºmãnii, ingratitudine ºi neîn-þelegere, de sãrãcie ºi boalã” (Va-leriu Cristea). ªi, deºi n-o sã fiucorect perceput, am sã insist cãºtiu pe propria piele ce înseamnãsã fii nãscut într-o zodie neferici-tã, aceea a Peºtilor, cum era IonCreangã – nãscut pe 1 martie. Îirecunosc în amãnunt „urâcioasaîntristare”. Dar ºi nonconformis-mul, „curajul de a fi el însuºi” –sau postura de „outsider” (IonNegoiþescu). Condus de hartaastralã (aºa am observat cã mi seîntâmplã ºi mie; sã fiu iertat cãmã tot interferez cu viaþa luiCreangã; aºa încerc sã persona-lizez credibil acest demers publi-cistic; eu nu sunt decât ceea cesunt, nãscut pe graniþa dintrezodiile Vãrsãtor ºi Peºti, pe 19februarie, ºi am senzaþia cã ampreluat din fiecare ce e mai rãu),Creangã a avut „vocaþia distru-gerii”: ºi-a distrus cãsnicia, ca-riera ºi sãnãtatea. Dar ea, atenþie,vocaþia distrugerii „þine de natu-ra geniului, crud prin definiþie”,sublinia acelaºi Valeriu Cristea,pe care îl recomand pentru ulti-ma întrebare a anchetei.

3. Apropo de cercetarea luiValeriu Cristea, remarcabilã, careface caz de cruzimea personaje-lor din opera lui Ion Creangã „lascara vârstelor istorice ale uma-nitãþii” (observând, am citat maisus, cã e un semn al geniului; ti-tularii literaturii universale suntîn opera lor de o cruzime patolo-gicã), de suferinþele pe care sepresupune cã le suportã. Ai pu-tea sã plusezi, sã declari cã s-arãzbunat Creangã pe personaje-le lui la masa de scris, chinuit fi-ind de destinu-i crud! Creangã„s-a povestit pe sine însuºi” (Tu-dor Vianu). N-are rost sã mã lun-gesc. Zilele trecute ocupa ecra-nul televizoarelor o tinericã par-lamentar, care a propus sã fie eli-minate desenele animate (gen decreaþie originalã ºi ele) „violen-te”, „în care curge sânge”, cupersonaje de o cruzime de neîn-þeles. De ce? Fiindcã influenþea-zã negativ copii ºi, „previzibil”,de aceea a crescut criminalita-tea… Natural, m-am închinat înfaþa prostiei publice cu ºtaif.„Cumplit meºteºug de tâmpenie,Doamne fereºte”, vorba luiCreangã, sã fii parlamentar (cul-mea, liberal) fãrã nume azi! Darmi-am amintit ºi de faptul cã lu-crurile nu sunt chiar atât de sim-ple – în societãþile occidentaledominate de corectitudinea poli-ticã s-au fãcut demult liste cu cre-aþiile publice care, „condamnabil,promoveazã violenþa, fac apolo-gia cruzimii”. Absurdul corecti-tudinii politice depãºeºte, astfel,deja orice imaginaþie: mergând peacest drum, curãþenia trebuie în-ceputã cu violenþele din Biblie(de o cruzime terifiantã), nu?

Creangã a legat naturaltragicul de ridicol

rã la cea cultã)? Nu întâmplãtor,scriind despre copilãrie în carteamea de debut, am fost alãturatlui Creangã. Am copilãrit la þarã,nu conteazã cã la vãrsarea Tro-tuºului în Siret, la un caton CFR(Halta Adjudu Vechi) izolat încâmpie. Chiar dacã eu numaiCreangã nu aveam în cap atuncicând scriam… Sunt convins cãºi Creangã a scris intuitiv, „cumi-a venit”, spontan, obligat de opresiune interioarã inexplicabilãsã se elibereze la masa de scris.Mã uneºte de Creangã, în timp,ºi sentimentalismul moldove-nesc, specific „aºteptãrii cosmi-ce”. Eu mã simt un romantic:amintirile din copilãrie au rãmasaceleaºi, la þarã nu s-a schimbatatmosfera din anii 1800(Creangã e nãscut în 1837), încomparaþie cu anii 1900 (eu suntnãscut în 1950). În amintirile dincopilãrie introduc ºi basmeleprelucrate / inventate de Crean-gã, ºi poeziile-i „naive”. Creangãa coborât fantasticul în lumealucrurilor concrete „pentru a cã-pãta culoare ºi viaþã” (N. Iorga).

În privinþa cunoscãtorilor delimbã românã, personal nu credcã e cineva necititor de Creangã.Sigur, majoritatea a rãmas la ni-velul manualului. Dar ce lucrufundamental e sã fii scriitor mare,cuprins în manualul de literaturãromânã, de care sã þinã seama

Junimii, Jacob Negruzzi, pe ne-drept jignitor; Ion Creangã eratotuºi institutor rãspopit ºi au-tor de manuale ºcolare peatunci), Ion Creangã avea con-ºtiinþã literarã. Mai mult, IonNegoiþescu face caz la Creangãde „ironia înaltã” ºi de oralitate,de realismul din opera lui – ca-racteristici prelucrate incon-ºtient, dupã o sutã de ani, deoptzeciºti, cu noua lor sensibili-tate! În condiþiile în care s-a totscris cã realismul poveºtilor luiCreangã nu e caracteristic folc-lorului („realism robust ºi umorîmpãcat” – Tudor Vianu). La elpredominã concretul, nu abs-tracþiunile, scria N. Iorga: în ope-ra lui Creangã „s-au pãstrat nea-tinse limba ºi gândirea româ-neascã” (acelea care ne deose-besc). E puþin lucru cã dupã osutã de ani Creangã e perfectactual, recunoscut la masa descris a contemporanilor? Ironie,oralitate, concret… Asemenea luiEminescu, Creangã face parte dinsubconºtientul limbii române.Totodatã, dacã ar fi sã scriu unstudiu despre Creangã, aº insis-ta pe ceea ce observa Duiliu I.Zamfirescu, cã Ion Creangã a le-gat natural tragicul de ridicol (eo dominantã a firii românilor sãatingã aceastã limitã, sã confun-de tragicul cu ridicolul, sau sãminimalizeze tragicul, luându-l

1. Nu ºtiu la alþii cum e, darCreangã „e în mine” – ce manual?Moldovean fiind (nãscut chiar în

işc

are

a i

de

ilo

r

, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000 7

Povestea lui Creangã despre omul leneº estepublicatã în revistaConvorbiri literare la data de 1octombrie 1878. Conform istori-cilor, la acea datã, istoria naþio-nalã se afla în pragul unui ºir dereforme la capãtul cãruia se spe-ra obþinerea unui tip de moderni-tate care sã facã din România unstat european, burghez ºi capita-list. Ceea ce a fost paradoxal încazul acestui lung ºir de reformea cãror duratã nu s-a încheiat încã,dupã spusele scepticilor, aconstat în faptul cã accentul nus-a pus, aºa cum s-ar crede la oprivire riguroasã, pe dimensiunea

nnnnn ION MILITARU

povestea unui om leneºploare ºi sistem îºi croiesc drum,

Fabula, povestea ºi romanulcartografiazã noua eticã, iar lu-mea începe sã prindã contur înfuncþie de ele. Nimeni nu mai rã-mâne imun la fabula – transcrisãdupã model franþuzesc este ade-vãrat! – despre greier ºi furnicã,la romanul vechilor ºi noilor cio-coi ºi nici la povestea omului celexcesiv de leneº.

*Povestea omului cel leneº al

lui Creangã nu serveºte explicitcauza de mai sus. Efectele saleaparþin mai degrabã unui universestetic îngemãnat cu unul etic.Istoria ca referinþã directã trebu-ie sã lipseascã de pe acest palieral consemnãrii lor. De aceea in-terpretarea trebuie sã lase în urmãraþiunea istoricã ºi sã aplice o teh-nicã mai degrabã ontologicã, de-cât geneticã.

*Pentru ca lucrul sã existe în

deplinãtatea existenþei are nevo-ie de expresie maximã, de super-lativul determinãrii sale. De ace-ea, omul cel leneº al lui Creangãnu este pur ºi simplu leneº, estegrozav de leneº. ªi pentru ca su-perlativul lenei sã nu fie în gol,lipsit de beneficiile determinãriipozitive, se aduc argumente: deleneº ce era nici îmbucãtura dingurã nu ºi-o mesteca. În deter-minarea gradului de lene, exem-plul de aici îl priveºte din afarã,adicã îl priveazã, pentru cã, sepoate constata, lenea este ce esteîn raport cu sine. În determinãrileei ulterioare, venite pe filiera cul-tivãrii corelatului – munca – le-nea este incriminatã ca fiind so-cialã, ca afectare a celorlalþi, adi-cã fenomen social. Or, iatã, ceadintâi determinare a ei este strictindividualã ºi priveºte biologiacelui leneº. Ea nu lezeazã exterio-ritatea colectivã, nu se citeºte însocial, ci în raport cu persoanaproprie a leneºului.

Cel dintâi afect al lenei esteîmbucãtura care nu mai este mes-tecatã. Ori, în efectul imediat alacestei determinãri, lipsa de mas-ticaþie produce indigestie, afec-tare a stomacului. Prima victimãa lenei este deci stomacul. Instru-mentele de care ea nu profitã suntabandonate. Ea trece pe lângãele, ignorându-le funcþia.

Povestea lui Creangã nu avan-seazã în urmãrirea gradului dedeteriorare pe care lenea o aducecorpului. Omul leneº rezistã îm-bucãturii nemestecate, lãsândlucrul pe seama stomacului care,cu o dublã sarcinã, este neglijat.El este sau rãmâne perfect sãnã-tos ºi aºa, slavã maþelor!

Se face cã lenea intrã în aten-þia satului. ªi satul, vãzând cãacest om nu se dã la muncã niciîn ruptul capului, hotãrî sã-lspânzure, pentru a nu mai dapildã de lenevire ºi altora. Nuse spune cum resimte satul lenea:ca lezare esteticã – nu-i puteasuferi pe leneºi, care contrave-neau felului sãu de a fi, deci dife-renþe de maniere în a fi! – sau caatingere realã – prin lene, supra-vieþuirea leneºului sã se facã peseama contribuþiei sãteºti. Raþi-unea hotãrârii comune este luatãºi este fãcutã publicã: spre a nu

mai da pildã de lenevire ºi alto-ra. Este însã destul de opac mo-tivul, pentru cã nu înþelegem preabine unde se ajunge prin acest ada pildã de lenevire ºi altora.Nu ºtim cât de rãu este în sineexemplul încât contagierea pro-dusã de el sã fie respinsã ºi rete-zatã. Prin urmare, temerea de con-tagiere este cea care cântãreºteîn decizia comunã. Dacã lucrul însine, lenea, nu era ceva completrãu contagierea nu era preîntâm-pinatã cu mãsuri atât de severe.Deci, lenea în sine este socotitãun rãu. De ce? Nu ºtim! Poate cãderularea urmãtoare va rãsfrân-ge asupra motivului o luminã.

Pedeapsa, cu valoare demon-strativã, este spânzurãtoarea,adicã un fel de a muri în care or-ganismul supus lenei, adicã voin-þei leneºe, este lãsat tot pe sea-ma sa. Cãci moartea prin spânzu-rãtoare nu este moartea produsãprin ceva strãin de mecanismeleprin care lenea se afirma. Aparent,leneºul, în respect faþã de corp,de tendinþe prime ale acestuia, îlcontestã. Lenea de a mestecarespecta tendinþa de odihnã, adi-cã de non-funcþiune în prima in-stanþã, pentru ca, imediat, sã seîntoarcã împotriva tendinþei deconservare (orice corp perseve-reazã în menþinerea stãrii de a fi,spune Spinoza, iar instinctele –mereu! – ºi raþiunea – nu întot-

întregul contur al lenei iese înevidenþã. Acum, convoiul careducea leneºul la spânzurãtoareîntâlneºte o trãsurã în care erao cucoanã. Întâlnirea putea sã fiecu totul nesemnificativã aºa cumsunt mai toate întâlnirile. Ochiulcucoanei înregistreazã însã cevacare nu trece neobservat. Ea vedeîn carul cu boi un om care sã-mãna a fi bolnav. ªi aici apare oaltã trãsãturã a lenei: asemãna-rea cu boala. Leneºul seamãnãbolnavului ºi, ca atare, reþine aten-þia. Pentru cã boala este cea din-tâi în faþa cãreia organismul sesperie simþindu-se el însuºi ame-ninþat. ªi încã ceva: asupra boliise putea interveni, boala poate fitratatã. Pentru un astfel de con-siderent, cucoana îºi opreºte trã-sura ºi întreabã. Ea este solidarãcu cel bolnav ºi ºtie cã solidari-tatea ei este pozitivã, cã poateavea efecte. În abordarea convo-iului de cãtre cucoanã, în între-barea pe care o pune, ea are milã.Sã nu uitãm însã cã ea privea încar, îl privea pe leneº ºi vedea înel un om bolnav. Deci pentru unom bolnav ea opreºte ºi întrea-bã, iar întrebarea ei este pãtrun-sã de milã.

Oameni buni! – se adreseazãcucoana – Se vede cã omul celdin care e bolnav, sãrmanul,ºi-l duceþi la vro doftoroaie un-deva, sã se caute. Parcã, totuºi,

rea), ºi efectul final (ca sã curã-þim satul de-un trândav).

Toate coordonatele unei lumisunt prezente aici. Ele configurea-zã posibilitatea de existenþã a uneicomunitãþi suficiente sieºi. Esteprezent, pentru început, respec-tul în faþa celuilalt (care manifes-tã, la rândul lui, interes), aprecierede sine, de comunitatea proprie ºide membrii ei luaþi la rând (îºi de-nunþã semenul în defectele sale –criticã socialã), cunoaºterea lumii(faþã de care existã comparaþie,pereche, cum se spune), atitudi-ne practicã în faþa dereglãrilor co-munitare (hotãrârea de a-l spân-zura pe leneº) ºi profilaxia genera-lã, higienizarea ruralã.

Nu este însã suficient în faþacucoanei. Decizia þãranilor, di-agnosticul lor, descrierea gene-ralã – toate mai pot fi încã întoar-se. S-ar mai putea da o ºansã,dupã limbajul ultimului umanita-rism cinematografic. Alei! Oa-meni buni, zise cucoana, înfio-rându-se; pãcat, sãrmanul, sãmoarã ca un câne, fãrãdelege!Mai bine duce-þi-l la moºie lamine; iacãtã curtea pe costiºaceea. Eu am acolo un hambarplin cu posmagi, ia aºa, pentruîmprejurãri grele, Doamne fereº-te! A mânca la posmagi ºi-a trãiºi el pe lângã casa mea, cã doarºtiu cã nu m-a mai perde Dum-nezeu pentr-o bucãþicã de pâne.Dã, suntem datori a ne ajuta uniipe alþii.

Oferta este fãcutã, ºansa esteoferitã, salvarea este în mâinilecelui leneº. Þãranii rãmân însãcircumspecþi. De aceea, ºtiind cucine au de-a face, joacã puþin te-atru ºi întreabã: I-auzi, mãi lene-ºule, ce spune cucoana: cã te-apune la coteþ, într-un hambar cuposmagi/…/ Hai, dã rãspunscucoanei, ori aºa, ori aºa, cãn-are vreme de stat la vorbã cunoi. Rãspunsul celui leneº vinestupefiant, dar în completã coe-renþã cu sine: Dar muieþi-s pos-magii? zise atunci leneºul, cujumãtate de gurã, fãrã sã se câr-neascã din loc.

Consecvenþa cu sine a omuluileneº este atât de completã încâtnu are contur, nu poate fi prinsãcu mâna, ºi nici urechea, pe urmamâinii, nu o poate înregistra. Eaeste rotundã aidoma unei mingi.Pentru cã nu o poate prinde cuurechea, adicã nu o poate înþele-ge, cucoana se face cã nu aude.De aceea, ea îi întreabã uºor ipo-crit pe þãrani: ce-a zis? ªi þãranii îitraduc. O fac cu exactitate, repro-ducându-i fidel vorbele. Cucoa-na nu poate sã-ºi iese din stupe-facþie. Mãrturiseºte cã nu a maiauzit aºa ceva, mãsurându-ºi in-teligibilitatea minþii nu prin cuvin-tele rostite, ci prin planul celorauzite. Din aceeaºi compasiune,deja cu reticenþe, ea mai poatecontinua: Vai de mine ºi de mine,zise cucoana cu mirare, încã astan-am auzit! Da el nu poate sãºi-i moaie? ªi, evident, leneºul nupoate sã ºi-i moaie.

Cu o reverenþã finalã: bunã-tatea dumneavoastrã, milostivãcucoanã, dar degeaba mai voiþia strica orzul pe gâºte, þãranii îºimenþin hotãrârea. Cucoana,zdruncinatã în compasiunea ei apriori, consimte: Oameni buni,faceþi dar cum va lumina Dum-nezeu! ªi þãranii continuã ceea ceîncepuserã, parcã în voia luiDumnezeu. Leneºul este spânzu-rat, iar scopul atins: Mai pofteas-cã de-acum ºi alþi leneºi în satulacela, dacã le dã mâna ºi-i þinecureaua.

deauna! – executã acest demersfundamental!).

Ce se întâmplã mai departe arevaloarea unui ritual: ªi aºa, sealeg vreo doi oameni din sat ºise duc la casa leneºului, îl um-flã pe sus, îl pun într-un car cuboi, ca pe un butuc nesimþitor,ºi hai cu dânsul la locul despânzurãtoare! ªi pentru ca apa-renþa de solemnitate sã nu plu-teascã în suspansul receptãriistranii, se face precizarea: Aºaera pe vremea aceea.

Lenea nu este, citim, mai de-parte, un simplu proces, nici mã-car o fiziologie de care sã atârne,într-un fel sau altul corpul. Nueste lucru în sine, devenit inteli-gibil prin cine ºtie ce decriptaresavantã ºi sofisticatã. Lenea estefenomen ºi, faþã de ea, se aplicão fenomenologie care, singurãeste în mãsurã sã spunã ce esteprovenienþa ºi finalitatea ei. Po-vestea curge mai departe, iar ur-mãrirea ei fenomenologicã o în-soþeºte din scurt.

În drumul spre spânzurãtoarese întâmplã ceva în urma cãruia

cucoana nu era sigurã pe lecturabolii, de aceea întreabã, descri-ind cumva traseul bolii ºi al bol-navului, capãtul de drum la caresã se ajungã, adicã la vro dofto-roaie, sã facã investigaþii, adicãsã se caute.

La o asemenea interpelare pli-nã de compasiune, þãranii se în-clinã ºi dau pe faþã respectul: cin-stitã faþã a dumneavoastrã, aºase adreseazã ei cucoanei cea pli-nã de bunãvoinþã. Dupã declina-rea respectului ei pot sã informe-ze, adicã sã-i aducã la cunoºtinþacucoanei ceea ce nu se mai ridicãla nivelul meritat de respect ºi decompasiune: sã ierte cinstitã faþadumneavoastrã, dar aista e unleneº care nu credem sã fi maiavând pãreche în lume, ºi-l du-cem la spânzurãtoare, ca sã cu-rãþim satul de-un trândav. Îndescrierea þãranilor este cuprinstotul: ºi diagnosticul (care infir-mã presupunerea cucoanei cãomul din car ar fi un bolnav), ºipoziþionarea lui în lume (nu cre-dem sã fi mai având pãreche înlume), ºi remediul (spânzurãtoa-

economicã ºi transformãrile debazã presupuse de ea, ci pe schim-barea de mentalitate.

De aceastã preeminenþã a idei-lor þine nu doar introducerea denoi idei, ci ºi punerea sub obser-vaþie a celor vechi, renunþarea launele, adoptarea altora, redimen-sionarea celor vechi, schimbareade accente, critica moravuriloretc. Valori anterioare, tolerate învechile regimuri, abia de-ºi maigãsesc vreun ungher în noile car-tografii axiologice. Bunãvoinþa ºitratamentul comic pentru nãravuriautohtone încep sã disparã.Vechi defecte, protejatete cu în-gãduinþã ºi umor, încep sã fie bi-ciuite. Astfel, biciul devine in-strument de pedagogie reformis-tã ºi funcþia lui devine la fel deoperativã ºi eficientã ca ºi noulmaºinism de reformã. Munca –cheia noului regim – capãtã reliefnou, altitudinea sa creºte, vizibi-litatea sa se impune. La fel, core-latul sãu dinamic: lenea. Mora-liºtii le discutã pe ambele, grilelediferã, iar miza nu este alta decâtmobilizarea generalã în favoareauneia ºi demobilizarea în faþa ce-leilalte. Mijloacele spectacoluluiartistic sunt variate ºi poziþiona-rea lor diferã. Anton Pann scrieversuri simple, de inspiraþie ge-neralã în care proverbele nu lip-sesc, iar construcþiile în care vi-ciul lenei sã convingã prin am-

işc

are

a i

de

ilo

r

8 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIIIIIIIIIIIIIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (136136136136136), 20), 20), 20), 20), 201111100000

Amintirile din copilã-rie eternizeazã, în lite-ratura românã, o lume acopilãriei ºi a jocului. De aici ºisuccesul de autor canonic pe carepovestitorul îl are în rândul celormai tineri elevi. Totuºi, jocul luiCreangã are o dimensiune magi-cã pe care copii de astãzi, spredeosebire de cei din satul arhaic,nu o pot presimþi. Nicã a lui ªte-fan Apetrei deþinea tainele unorjocuri esenþiale, iar performareaacestora, prin intermediul scriitu-rii ºi a conºtiinþei adultului, l-ausalvat pe copilul cu ochi albaºtride semnele timpului. Senex se re-întoarce mereu în fiinþa sa de puer,în maniera sãrbãtorii arhaice alumii întoarse pe dos. În aceastãluminã carnavalescã, Ion Crean-gã joacã rolul lui puer senex, darnu în modul gratuit al spectaco-lului închis în autosuficienþa saesteticã, ci într-o constantã situa-re în raport cu rituri magice încãactive în lumea arhaicã a Humu-leºtiului.

Din punct de vedere etnolo-gic, folclorul copiilor este consi-derat o etapã tardivã ºi cãzutã îndesuetudine, în parodie ºi amu-zament, a unor texte ºi preceptemagice. Se presupune cã perfor-marea, în comunitatea primitivã,a acestor ritualuri a fost imitatãde cãtre copii, apoi deformatãde-a lungul epocilor, datã fiindstructura agonalã ºi esenþialistãpe care o are ritul primitiv. Astfel,jocul copiilor pãstreazã nu doarsurse importante pentru înþele-gerea unui nivel anterior al texte-lor asemãnãtoare din folclorul„serios”, ci pãstreazã în propriaalcãtuire miticã o funcþia magicãascunsã. Prin intermediul unormari scriitori, literatura cultã acaptat aceste semnificaþii oculte,integrându-le într-o poeticã ludi-cã ºi în acelaºi timp serioasã. Deaceea, „jocul secund” barbian îºi

jocurile magiceale lui Ion Creangã

reflectã aura ezotericã într-un cla-sic rit infantil în Dupã melci sau,mai recent, jocurile de limbaj alelui ªerban Foarþã par sã farmeceînadins conºtiinþa unui puer se-nex postmodern.

Luându-ºi deopotrivã mascalui Democrit ºi a râsului sãu orisufletul copilãresc al lui Panta-gruel, Creangã ne descrie deta-ºat ºi inocent, un descântec adre-sat „cinstitei holere de la 48”: „ªise roagã rugului ºi se-nchinã cu-

cului: / Nici pentru mine, nici pen-tru tine; / Ci pentru budihacea dela groapã,/ Sã-i dai vacã de vacãºi doi boi sã tacã”. Pe atunci, co-pilul Nicã folosea „cimilitura” atâtîn sensul ei ezoteric, de invoca-þie adresatã celei care, conformimaginarului popular, scrie în car-tea vieþii rândul celor care trebu-ie sã plece dincolo, cât ºi în sen-sul de comportament infantil faþãde partea întunecatã a existenþei.În acelaºi fragment din prima par-te a Amintirilor, copilul îºi um-plea braþele cu daruri din „pomulmortului”, situându-se în reflexulunei filosofii practice ºi senine înfaþa morþii. Fiul Smarandei, ea în-sãºi o bunã cunoscãtoare a tai-nelor lumii patriarhale, va ºti ast-fel sã depãºeascã ritul de trecereal copilãriei primejdioase. În ace-laºi fel, Tudor Arghezi a revitali-zat cu mijloace poetice sensurilemagice ale strãvechiului joc depriveghi care este, conform etno-logilor, De-a v-aþi ascuns, ori va-rianta numitã De-a baba oarba,ce apare la Marin Sorescu în ti-tlul unui poem în care magia sus-pendãrii laturii referenþiale a lim-bajului este de la început echiva-latã cu magia jocului: „Hai sa cre-dem tot ce spunem,/ E un joc foar-te frumos...”. În imaginarul fol-cloric, ascunderea de o instanþãa lumii de dincolo reprezintã fugateribilã de cãlãtorirea sufletuluispre tãrâmul strãmoºilor. „Babaoarba” este reprezentanta nea-mului care-l alege ºi-l cheamã pecel numãrat temporar între vii.

Poate nici un joc al lui Nicã nupare mai salvator decât inocen-tul „Auraº, pãcuraº,/ Scoate apadin urechi,/ Cã þi-oi da paralevechi;/ ªi þi-oi spãla cofele/ ªiþi-oi bate dobele!”, rostit în mo-mentul augural când apa limpe-de a Ozanei îl salveazã de munci-le gospodãreºti. Ritmul arhaic alincantaþiei adresate principiuluiacvatic ºi solar este dublat desãriturile de pe un picior pe altulºi de tresãltãrile capului blond dela dreapta la stânga. Copilul-magreface, din adâncurile inconºtien-tului colectiv, miºcãrile leagãnu-lui magic. Astãzi considerat joc decopii, în cultura anticã ºi apoi încea folcloricã, scrânciobul aveaprin forþa sa de a simula zborul ºitranziþia dintre transcendent ºiimanent semnificaþia de leagãn alsoarelui ºi al vântului, vehicul alsevelor naturii, ceasornic al tim-pului sacru. Pendularea fireascã amagicianului Creangã între efemerºi etern, pãmânt ºi cer, aici ºi aco-lo, viaþã ºi literaturã, face ca operalui sã devinã un puternic exorcismîmpotriva morþii ºi a uitãrii.

Din lumea miticã a consacra-tului copil etern al literaturii ro-mâne spre lumea noastrã profa-nã a Bãtrânului legãnându-sedin universul deja deziluzionat algravurilor lui Goya, sensul ma-gic al scriiturii se pierde treptat„pe lumea cealaltã adicã a treia/ºi ultima feþii mei”, într-o simplãparodie a bucolicei morþi, dinGeorgica a IV-a a lui Mircea Cãr-tãrescu.

nnnnn IOANA REPCIUC

ð

Cum interesanta anche-tã pornitã de „mozai-cari”, privind „renumã-rarea voturilor” eminesciene,ignorã (prin rãspunsurile partici-panþilor) o direcþie care, obser-vãm, ºi-a tãiat vad – în ultimeledecenii – în peisajul exegetic, nepropunem sã stãruim taman asu-pra acestei chestiuni. Pretextul arfi o carte proaspãt ivitã. De fapt,cu ceva vreme în urmã, prin bu-nãvoinþa autorului, nimeni altuldecât neobositul Ion Filipciuc,am primit volumul d-sale aflat laa doua ediþie (revãzutã ºi adãu-gitã) ºi despre care, mãrturisesc,nu aveam ºtire. E de presupus cã,tras într-un tiraj confidenþial, n-astârnit zgomot mediatic ºi nu s-abucurat de ecoul scontat (ºi me-ritat, sã adãugãm). Opul în dis-cuþie, intitulat provocator Simp-tomuri politice în boala lui Emi-nescu (Criterion Publishing,Bucureºti, 2009) se leapãdã demetoda „cercului strâmt” ºi în-cearcã, prin recontextualizare, sã„citeascã” evenimentele într-oparadigmã mai largã, conformã,de altminteri, unei tendinþe mainoi în eminescologie, mutândaccentul de la text la context ºiinsistând asupra anilor eclipsei(1883-1889). Fiindcã lectura tex-tualã, în firea lucrurilor (cum, ta-cit ºi productiv, se admite), secuvine întregitã prin lectura con-textualã, încercând a descifra, încazul lui Eminescu, epoca sa, ceacare i-a hrãnit îmbelºugat opera,ziaristicã, îndeosebi. O frazã pecare o aºternea (imprudent?)Dimitrie Vat