2 Eul Social

8/14/2019 2 Eul Social

1/32

Eul social

Acest capitol abordeaza urmatoarele probleme:

sursele si formele cunoasterii de sine: introspectia,perceptia propriului comportament, influenta celorlalti,amintirile autobiografice, perspective culturale, schemeale Eului

respectul (stima) de sine; mecanisme de autosubliniere:autoperceptii convenabile, autohandicaparea, gloriavicarianta, comparatia sociala cu indivizi inferiori

exteriorizarea Eului: prezentarea strategica si verificareasinelui

diferente individuale de automonitorizare

ntrebari- test pentru bunul- simt:

Oamenii sunt singurele animale care se recunosc noglinda?

Daca zmbesti, te simti mai fericit? Este adevarat ca uneori, cu ct te straduiesti mai mult sa

ti controlezi un gnd, sentiment sau comportament, cuatt reusesti mai putin sa o faci?

Au oamenii tendinta de a fi superoptimisti n ceea cepriveste viitorul lor?

Credeti ca oamenii si saboteaza adesea propriileperformante pentru a-si apara respectul de sine?

Modificarea propriului comportament, n functie desituatie, este mai adaptativa dect consecvetacomportamentala n toate situatiile?

Termeni cheieamintiri blitzautohandicapareautomonitorizareautoreflexivitateautoverificarecomparatie sociala cu

indivizi inferioriconcept de sinecultura colectivistacultura individualistaexteriorizare a Euluiglorie vicariantaintrospectiemotivatie extrinsecamotivatie intrinsecaperceptii de sine

convenabilerespect de sinescheme ale Eului

supradimensionare asinelui

supramotivatietendinta egocentricatendinta inflationistatendinta profeticatendinte deformatoareteoria autoperceptiei

(Bem)teoria bifactoriala a

emotiei (Schachter)teoria comparatieisociale (Festinger)


2/32

Psihologie sociala

n spiritualitatea occidentala, de-a lungul multor veacuri, omul a fost nteles nu

numai ca animal social idee aristotelica ce si-a gasit multi adepti, dar si destuicontestatari ci mai ales ca animal rational, gndirea si constiinta de sine fiindconsiderate drept atributele definitorii ale umanitatii si elemente esentiale de ase-manare ntre om si Dumnezeu.

Nu-i de mirare ca Wilhelm Wundt, unul dintre fondatorii psihologiei experi-mentale, a considerat ca actele comportamentale pot fi ntelese si explicate pornindde la descifrarea proceselor si mecanismelor cognitive, prin care oamenii sireprezinta subiectiv lumea si propria individualitate. Ansamblul acestor procese simecanisme formeaza ceea ce anglo-americanii numesc cognition, din care deriva

termenul tehnic cognitie familiar psihologilor si psihosociologilor, desi destul destraniu n vorbirea curenta. Wundt s-a bazat pe introspectie n tentativa sa de ntelegere a experientelor cognitive ale oamenilor. Aceasta metoda nu a dus nsaprea departe si nu a facut scoala, deoarece nu este riguros stiintifica: experientelesubiective nu sunt direct accesibile observatiilor neutre, din exterior.

Reactia behaviorista (Watson, Thorndike, Skinner) a facut ca termenulcognitie sa fie prohibit n psihologie aproape jumatate de secol, preferndu-sestudierea comportamentului observabil, explicat ca asociere ntre stimuli si reactii,ntarite de recompense si pedepse.

Dar dupa 1960, psihologii au redevenit interesati de procesele cognitive,deoarece behaviorismul parea incapabil sa explice numai cu mijloacele si metodelesale limbajul si comunicarea interumana. Lumea este din ce n ce mai mult dominatade manipularea si transferul de informatie, a carei prelucrare devine o tema tot maipresanta si mai incitanta. Un rol foarte important n reabilitarea cognitiei ca temaesentiala n cercetarea psihologica l-a jucat si revolutia informatica; aceasta a ncu-rajat modelarea si simularea unor procese cognitive umane de mare complexitate.

Spre deosebire de psihologia generala, psihosociologia a fost aproape ntot-deauna accentuat cognitivista. n viziunea lui Kurt Lewin, unul dintre fondatorii

acestui domeniu, comportamentul social poate fi cel mai bine nteles ca functie aperceperii lumii de catre oameni si a modului n care ei manipuleaza imaginile lordespre lume, ceea ce plaseaza gndirea si perceptia sociala un alt termen echi-valent cognitiei chiar n miezul cercetarilor psihosociologice. n cadrul acestor


3/32

Eul social

cercetari, perceptia sociala a fost abordata din unghiuri de vedere diferite, contu-

rndu-se cteva modele teoretice.Dupa cel de-al doilea razboi mondial, n anii 40 si 50, a fost intens studiata

schimbarea atitudinilor, pornindu-se de la convingerea ca oamenii urmaresc n totceea ce fac consistenta cognitiva, fiind motivati sa reduca la minimum discrepan-tele percepute de ei ntre diferitele lor achizitii cognitive (Festinger, 1957; Heider,1958). Teoriile consistentei cognitive si-au pierdut popularitatea n anii 60, dupa ces-a constatat ca, n conditii normale, oamenii sunt destul de toleranti fata deincongruentele lor cognitive.

La nceputul anilor 70 s-a dezvoltat modelul savantului naiv, care considera

ca oamenii simt nevoia sa atribuie anumite cauze comportamentului propriu si celuiobservat la ceilalti, pentru a face din lumea n care traiesc un mediu plin desemnificatie, n care sa poata actiona rational. Pe acest model s-au articulat teoriileatribuirii, care au dominat psihosociologia n deceniul al optulea. Modelul savantuluinaiv presupune ca oamenii sunt n esenta rationali si ca atunci cnd vor sa nteleagacomportamentul propriu sau al celorlalti oameni procedeaza la fel ca si savantii,urmarind sa descopere niste legaturi de tip cauzal. Numai ca descoperirilesavantului naiv nu sunt foarte profunde, din cauza lipsei de informatie si din anumitecauze de ordin motivational, care interfereaza deformator cu analiza rationala.

Spre sfrsitul anilor 70, s-a constatat nsa ca oamenii obisnuiti, chiar si ncircumstante ideale, nu sunt niste savanti prea grijulii si nici din cale afara dedotati. Capacitatea lor de prelucrare a informatiilor este destul de limitata, ei prefe-rnd sa recurga aproape ntotdeauna la cele mai simple si mai elementare schemeexplicative, care le permit un comportament adaptativ, eficient. S-a nascut astfelmodelul teoretic numit cognitive miser expresie aproape intraductibila n rom-neste: ad litteram, miser nseamna amart, sarman, nevoias sau lipsit demijloace. Ar fi vorba, prin urmare, despre ceea ce autorii nostri numesc lenesulcognitiv, care se multumeste cu mijloacele cognitive minime, de vreme ce acesteasunt suficiente pentru a-i satisface niste nevoi cognitive extrem de sumare. naceasta viziune, erorile frecvente de judecata, datorate unor nclinatii subiective,partinitoare si deformatoare, nu sunt alterari ale unui proces ideal de prelucrareobiectiva a informatiei spre care ar tinde spontan toti oamenii, asa cum apreciazateoria savantului naiv ci fac parte din chiar modul de gndire obisnuit al oamenilorn viata sociala.

Dezvoltarea modelului cognitive misera scos n relief importanta motivatiei nperceptia sociala, genernd modelul tacticianului motivat: subiectul perceptieisociale dispune de multiple strategii cognitive, din care poate sa aleaga pe aceleacare sunt n concordanta cu motivele, nevoile si scopurile sale; cteodata, alegerea

este nteleapta, n interesul adaptarii practice, alteori este defensiva, urmarind nureusita n actiune, ci apararea respectului de sine al individului.

Definind asadar cognitia sau perceptia sociala drept ansamblul proceselorcognitive prin care indivizii si formeaza n mod spontan, nepremeditat si partial


4/32

Psihologie sociala

inconstient un ansamblu de reprezentari si conceptii despre realitatea sociala, pe

baza carora si coordoneaza comporta mentul n diferite situatii sociale, vom mpartidin punct de vedere tematic acest vast cmp de investigatie al psihologiei sociale ntrei capitole: Capitolul 2, intitulat Eul social, abordeaza perceptia de sine sauautoperceptia formarea unei imagini globale despre calitatile si defectele proprieiidentitati sociale. Capitolul 3, intitulat Perceptia celorlalti , se refera la formareaunei imagini globale despre cei cu care venim n contact, vazuti ca entitatiindividuale autonome si diferentiate att fata de sinele observatorului, ct si ntreele. Capitolul 4, intitulat Perceptia grupurilor, abordeaza formarea unei imaginiglobale despre caracteristicile definitorii ale unor multimi sau categorii de oameni,

judecati n ansamblu, ca entitati colective.Identitatea personala este o conditie necesara a umanitatii; prin atributulesential al constiintei de sine, omul este singura fiinta care sintetizeaza si raporteazatoate experientele sale fata de o entitate constanta Eul, n a carui memorie sepastreaza amintirea experientelor trecute si care si proiecteaza n viitor motivele siintentiile, actionnd pentru ndeplinirea lor. Desi este o componenta launtrica, adncsubiectiva a personalitatii, Eul sau Sinele poarta amprenta realitatii sociale n geneza,structura si functionalitatea sa.

Geneza Eului:sursele si formele cunoasterii de sine

Vi s-a ntmplat vreodata sa va auziti numele rostit de cineva aflat la distanta, ntr-oncapere aglomerata si foarte zgomotoasa? Acesta este asa-numitul cocktail partyeffect capacitatea de a culege dintr-un mediu complex un stimul relevant pentru

propria persoana. Specialistului n psihologie cognitiva fenomenul i semnaleazafaptul ca atentia oamenilor este selectiva. Psihosociologului i se reveleaza faptul caEul sau sinele reprezinta un obiect important al atentiei noastre.

Forme incipiente de structurare a Euluin afara de om, singurele animale care se recunosc n oglinda sunt maimuteleantropoide, fapt demonstrat de experimentele lui Gallup (1977). Toate celelaltespecii se comporta fata de imaginea lor n oglinda ca si cum s-ar afla n prezentaunui individ diferit. Numai antropoidele, dupa cteva zile, ncep sa se manifesteastfel nct probeaza faptul ca se recunosc n imaginea reflectata. Iata unul dintreexperimentele lui Gallup: maimuta este anesteziata si, adormita fiind, este mnjita ndreptul sprncenelor cu o substanta inodora, de culoare rosie; privindu-se n oglinda,


5/32

Eul social

maimuta ncepe sa se curete pe frunte, dovedind astfel ca stabileste o identitate

ntre imagine si propria faptura. (Iata, asadar, ca raspunsul corect la primantrebare-test pentru bunul-simt este:fals.) Prin acelasi gen de experimente, Gallupa dovedit ca majoritatea copiilor ncep sa se recunoasca n oglinda la vrsta de 18-24 de luni. Acest fenomen reprezinta prima expresie clara, dar numai primul pas alprocesului de configurare a conceptului de Eu: suma reprezentarilor si ideilor despresine ale unui individ, tot ceea ce acesta crede si poate sa comunice despre persoanasa.

Urmatorul pas implica factori sociali. n 1902, Charles Horton Cooley intro-

duce termenul looking-glass self Eul n oglinda pentru a sugera faptul caceilalti reprezinta oglinzi n care ne vedem propria imagine. Dezvoltnd aceastaidee, n 1934, George Herbert Mead sustine ca adesea ajungem sa ne cunoastempe noi nsine imaginndu-ne ceea ce alte persoane, a caror opinie ni se pare impor-tanta, gndesc despre noi, ncorpornd aprecierile lor n imaginea de sine. Ideea luiMead este consonanta cu rezultatele unora dintre experimentele lui Gallup. Acestaa constatat ca maimutele care au fost crescute n izolare nu sunt capabile sa serecunoasca n oglinda; abia dupa ce au fost integrate ntr-o populatie de semeni,dupa cteva luni au reusit sa si identifice propria imagine, prin contrast cu celelaltemaimute.

Cercetarile mai recente confirma ideile lui Cooley si Mead: imaginea de sinesau conceptul Eului reflecta ceea ce noi percepem ca fiind opiniile si aprecierilecelorlalti despre noi nsine, dar numai cu o corectie importanta: ceea ce noi gndimdespre propria persoana nu este ntotdeauna n deplin acord cu ceea ce altii credefectiv sau realmente despre noi. n mod cert, nu ne nastem cu anumite convingeridespre noi nsine ca suntem timizi, cruzi, razbunatori, prietenosi sau distanti. Sepune ntrebarea: de unde provin opiniile prin care ne autodefinim Eul propriu? ncele ce urmeaza, vor fi analizate cinci surse ale conceptului de sine: introspectia,perceptia propriului comportament, influenta altor persoane, amintirile autobiograficesi cultura din care facem parte, dupa care vom prezenta unele rezultate alecercetarilor ntreprinse asupra stimei sau respectului de sine o componenta impor-tanta a personalitatii.

IntrospectiaPentru cei mai multi dintre noi, introspectia autoobservarea propriilor noastregnduri, sentimente si motivatii reprezinta calea cea mai sigura si cea mai directaspre cunoasterea de sine. Cine altcineva dect noi nsine poate sa stie cu precizie sicu deplina certitudine ce se petrece n sufletul nostru?

Indiscutabil, introspectia reprezinta un mijloc important de autocunoastere.Cercetarile experimentale demonstreaza acest lucru. Iata un astfel de experiment.


6/32

Psihologie sociala

Un lot de studenti sunt pusi sa se descrie si sa se autoanalizeze n situatii importante

prin care au trecut de -a lungul vietii lor. Un prim grup este instruit sa seconcentreze asupra starilor sufletesti interioare; un al doilea grup este instruit sa seconcentreze asupra comportamentului exterior; al treilea grup trebuie sa si descrieatt starile interioare, ct si comportamentul exterior. Dupa experiment, primul grupa apreciat ca si-a clarificat mai multe aspecte ale propriei personalitati dectcelelalte doua. De asemenea, un grup de observatori independenti, care au cititautocaracterizarile ntregului lot de participanti, au apreciat ca s-au conturat cel maibine personalitatile din primul grup. ntr-un alt studiu, pusi sa ordoneze pe o scalamodalitatile de autocunoastere, marea majoritate a subiectilor au plasat n capul

listei introspectia.n general, oamenii presupun ca pentru a cunoaste cu adevarat pe cinevatrebuie sa ai acces la experientele sale subiective, private. Cercetarile au stabilit nsa ca de multe ori indivizii nu-si pot explica n mod adecvat cauzele propriuluicomportament. Se pune atunci ntrebarea: sporeste introspectia acuratetea cunoas-terii de sine? De multe ori, nu. Un studiu realizat de Wilson n 1985 a stabilit caatitudinile raportate fata de anumite situatii corespund comportamentului exterior alsubiectilor: cu ct o activitate este mai interesanta, cu att i se dedica mai mult timp,cu ct un peisaj este mai frumos, cu att expresia faciala de ncntare este maipregnanta, cu ct e mai mare atractia fata de un partener, cu att relatia dureazamai mult etc. Cnd li s-a cerut subiectilor sa si analizeze motivele sentimentelor pecare le traiesc, atitudinile marturisite nu au mai corespuns comportamentului lor.ntr-un alt experiment, unui grup de studenti li s-a cerut sa anticipeze evolutiarelatiei lor cu o alta persoana; unii si-au motivat rational predictiile, altii au raspunsspontan, ghidati numai de intuitie. De departe, cele mai putin confirmate anticipatiiau apartinut grupului de subiecti care si-au analizat introspectiv relatia cu persoanarespectiva. Aparent, s-ar putea spune ca prea multa reflectie introspectiva nuproduce altceva dect confuzie.

Rezulta cumva ca introspectia este inutila sau chiar daunatoare? Ctusi deputin. Ea contribuie n mod substantial la conturarea Eului, dar numai daca nde-plineste anumite conditii:

Atunci cnd ncearca sa-si explice propriul comportament, oamenii invoca fiemotive rationale, fie sentimente; daca actiunile sunt determinate n primul rndde factori cognitivi (o investitie, un parteneriat de afaceri etc.) analiza intro-spectiva a motivelor rationale poate spori acuratetea cunoasterii de sine; dardaca un anumit comportament este determinat afectiv (relatii erotice, placerieste tice etc.), e mai bine sa ne concentram pe autoobservatia propriilor nclinatiisi sentimente.

Utilitatea introspectiei depinde si de timpul disponibil pentru autoanaliza,precum si de resursele cognitive ale subiectului.


7/32

Eul social

Perceptia propriului comportamentn 1972, Daryl Bem emite self-perception theory teoria perceptiei de sine sau,mai scurt, teoria autoperceptiei, potrivit careia oamenii se cunosc pe ei nsisi la felcum i cunosc si observatorii din exterior, adica urmarindu-si propriul comportament.Atunci (dar numai atunci) cnd starile launtrice sunt de mica intensitate ori greu deinterpretat, oamenii infera ceea ce gndesc sau ceea ce simt pornind de laobservarea propriului comportament si a situatiei n care se produce acesta. Deexemplu, cteodata ne dam seama ct suntem de irascibili si de suparati abia dupace ne surprindem certndu-ne foarte artagosi cu cineva; alteori, abia dupa ce am

nfulecat un sandwich sau am sorbit pe nerasuflate un pahar de apa remarcam cteram de nfometati sau de nsetati etc.

Autoperceptia emotionalaE bine stiut si confirmat experimental ca starile noastre emotionale se exprima prinmimica, gestica, postura sau prin ritmul si tonalitatea vorbirii. Observarea lor nepoate ajuta sa ne constientizam anumite stari afective. Cercetatorii s-au ntrebatdaca nu cumva se confirma si ipoteza unui feed-back facial, postural sau oral.Experimente ingenioase au dovedit ca adoptarea intentionata a unor expresii faciale(zmbet, ncruntare, ridicarea sprncenelor a mirare etc.), a unor pozitii ale corpului(grbovit, drept, cu umerii adusi n fata sau trasi puternic spre spate, capul plecatsau barbia ridicata etc.) sau a unui anumit mod de vorbire (soptit, rastit, lent, repezitetc.) influenteaza efectiv starile emotionale ale subiectilor. Deocamdata explicatiilefenomenului sunt controversate, concurnd teorii neurofiziologice si teorii pur psiho-logice. (n orice caz, raspunsul corect la cea de-a doua ntrebare-test pentru bunul-simt este: adevarat.)

Autoperceptia motivatiei

Motivatia actelor noastre ramne de cele mai multe ori partial misterioasa, fiindgreu de constientizat si de explicat.

Psihanaliza ofera o cheie universala, dar speculativa de descifrare a motiva-tiei noastre inconstiente, prin intermediul conceptelor sale specifice de libido,pulsiune, refulare, cenzura, acte ratate, simptom nevrotic etc. Actele noastreurmaresc ntotdeauna pla cerea (libido), nsa educatia morala ne impune anu-mite restrictii, de care constiinta vrea si trebuie sa tina seama, exercitndasupra deciziilor noastre asa-numita cenzura. Dorintele noastre interzise nudispar nsa, ci sunt refulate n inconstient, de unde ncearca sa se realizeze n

forme deghizate, aparent inofensive, care sa nsele vigilenta cenzurii morale. Teoriile behavioriste (B. F. Skinner) sustin, dimpotriva, ca toate actele

noastre se bazeaza pe formarea prin nvatare a unor reflexe conditionate de


8/32

Psihologie sociala

rasplata si pedeapsa. Tindem sa repetam acele acte care sunt nsotite de o

recompensa si sa evitam a comite actele nsotite de o sanctiune. Potrivitbehaviorismului, motivatia actelor noastre este ntotdeauna dorinta derecompensa, respectiv teama de a suporta anumite sanctiuni.

Mark Twain face nsa o remarca foarte pertinenta. Existau n Anglia, pe vre-mea lui, gentlemen bogati care conduceau cu placere postalioane trase de patru caipe linii regulate de 20-30 de mile, pentru ca era o distractie foarte costisitoare. Dacali s-ar fi oferit nsa vreo recompensa materiala, ar fi privit ceea ce faceau nu ca peo distractie, ci ca pe o forma de munca si ar fi renuntat la ea. Trebuie sa distingemmotivatia intrinseca placerea de a desfasura o anumita activitate de dragul ei,

ntruct ne ofera o satisfactie prin ea nsasi de motivatia extrinseca interesulde a face ceva numai ca mijloc n vederea unei recompense aflate dincolo de ceeace facem. Experimentele arata ca exista uneori un efect de supramotivatie : atuncicnd suntem platiti sa facem ceea ce ne place, motivatia extrinseca poate saestompeze sau chiar sa elimine motivatia intrinseca, facndu-ne sa ne pierdem inte-resul fata de ceea ce nainte faceam din pura placere, cu efecte negative asupracalitatii si a performantei.

Iata un experiment, realizat de catre Mark Lepper si colegii sai n 1973, careconfirma realitatea efectului de supramotivatie. La o gradinita, un lot de prescolari

au primit hrtie de desen si markere colorate (ceea ce noi numim carioca), fiindlasati se se joace cu ele nesupravegheati. Observnd ct timp au petrecut copiiidesennd si colornd, cercetatorii au putut sa masoare motivatia lor intrinseca.Dupa doua saptamni, copiii avnd cu totii acelasi nivel de motivatie intrinseca au fost mpartiti n trei grupe. Celor din prima grupa li s-a cerut sa deseneze si sacoloreze ce vor, fara nici o alta mentiune. Copiilor din a doua grupa li s-a promis cadaca vor desena si colora cu markerele generos distribuite, vor primi o distinctie decopii talentati mai exact, o diploma cu stea aurita ci cu funda rosie. n sfrsit,copiii din a treia grupa au fost lasati sa coloreze dupa cum au avut chef si abia dupa

ce au terminat li s-a oferit placuta surpriza de a primi si ei distinctia de copiitalentati.Dupa nca vreo saptamna, educatoarele au pus pe mese hrtie de desen si

markere, n timp ce experimentatorii observau clasa printr-un geam transparentdintr-o singura directie. ntruct de aceasta data nu s-a mai oferit nici o distinctie,timpul petrecut de copii desennd si colornd era de natura sa reflecte motivatia lorintrinseca. Conform predictiilor, copiii care, data trecuta, se asteptasera sa fierecompensati, n-au mai fost la fel de interesati de jocul cu markerele. Nu acelasilucru s-a ntmplat cu copiii din celelalte doua grupe cei care nu primisera nici orasplata pentru munca lor si cei care fusesera rasplatiti, dar fara sa se fi asteptat sase ntmple acest lucru. Motivatia lor intrinseca nu a suferit modificari (vezi Graficul2.1)

Graficul 2.1 Efectul de supramotivatie


9/32

Eul social

0

5

10

15

20

25

Recompensaasteptata

Recompensaneasteptata

Nici orecompensa

Timpulpetrecutcolorn

Sursa: Brehm, Kassin, Fein (1999)

Acest paradox al faptului ca rasplata poate sa diminueze, n loc sa amplificemotivatia intrinseca, a fost de multe ori observat, att la copii, ct si la adulti. Dacaprimesti bani pentru ceea ce faci de placere, fara sa-ti dai seama, jocul se trans-forma n munca. n 1966, Theresa Amabile si colegii sai, au realizat mai multestudii, cernd participantilor sa scrie poezii, sa deseneze ori sa picteze, sa gaseascasolutii originale unor probleme economice etc., constatnd ca oamenii sunt maicreativi atunci cnd se simt atrasi si provocati de activitatea ca atare dect atuncicnd sunt mpinsi de dorinta de a cstiga bani sau trofee competitionale, de a-sindeplini o obligatie, de a respecta un termen limita sau de a-i impresiona pe ceilalti.ntr-unul din aceste studii, Amabile a cerut unor critici de arta sa evalueze lucrarileunor artisti plastici profesionisti si a descoperit ca operele comandate au primitaprecieri mai putin favorabile dect lucrarile executate sub impulsul liberei inspiratii.Se pare, asadar, ca oamenii sunt mai creativi atunci cnd sunt animati de omotivatie intrinseca, fara presiunea unor forte exterioare.

Rezulta ca ar trebui sa se renunte la motivatia extrinseca? Depinde de naturaacestei motivatii (laude, premii de prestigiu etc. sau recompense banesti, avantajemateriale etc.), de diferentele dintre indivizi si de natura activitatii. n domeniile ncare predominanta este creativitatea, motivatia intrinseca trebuie sa primeze; nconsecinta, managementul unitatilor de cercetare si proiectare, creatie artistica, ino-vatie tehnica etc. trebuie sa fie diferit de managementul unor unitati productive, ncare activitatea este monotona si lasa prea putin loc pentru creativitate.

Influentele exercitate de ceilaltiMult mai semnificativa n psihologia sociala este nsa ntrebarea: n ce masura con-tribuie ceilalti la formarea si modificarea imaginii despre sine a individului?


10/32

Psihologie sociala

Teoria comparatiei socialeCum ati raspunde n numai trei minute la ntrebarea Cine esti tu? La ce fel deatribute v-ati gndi n primul rnd? Experimentele arata ca oamenii au tendinta de ase descrie ntotdeauna n asa fel nct sa se deosebeasca de ceilalti din anturajulfoarte apropiat. Copiii se gndesc sa si precizeze sexul mai ales daca este vorba debaieti crescuti n familii cu majoritate feminina, invers la fetite. Printre studenti, ceidin anii terminali au mai des tendinta sa si precizeze vrsta dect bobocii etc. Deaici se desprinde o concluzie: daca se modifica mediul social al cuiva, se modifica si

autodescrierea spontana, ceea ce arata ca Eul este un construct social si ca noi nedefinim, cel putin partial, folosindu-i pe ceilalti drept etalon.Este ceea ce sustine, n 1954, Leon Festinger n teoria comparatiei sociale :

atunci cnd oamenii nu sunt siguri de capacitatile si de opiniile lor (pentru ca infor-matiile obiective nu le sunt la ndemna), ei se autoevalueaza prin comparatie cu altiindivizi asemanatori.

Cercetatorii au vrut sa verifice aceasta teorie, concentrndu-si atentia asupraurmatoarelor doua ntrebari: (1) Cnd ne orientam spre ceilalti pentru informatii

comparative? si (2) Cu cine preferam sa ne comparam? Raspunznd la ntrebarea cnd?, cercetarile arata ca indivizii prefera sa se

autodefineasca prin comparatie cu altii chiar si atunci cnd le sunt accesibilestandarde obiective de evaluare. Iata un experiment revelator, efectuat n 1977de William Klein. Se cere unui lot de studenti sa emita judecati despre arta.Lotul se mparte n doua grupuri: celor din grupul A li se spune ca 40% dintreraspunsuri sunt corecte; celor din grupul B li se spune ca 60% din raspunsurilelor sunt corecte. Ambelor grupuri li se spune ca performanta lor se situeaza cu20% peste medie. Se repeta apoi experimentul n aceleasi conditii, cu grupele C

si D, cu deosebirea ca lor li se spune n final ca performanta realizata sesitueaza cu 20% sub medie. Cnd li s-a cerut sa si autoevalueze performanta,s-a vazut ca participantii nu au fost influentati de cifrele absolute, ci de relatiacomparativa cu colegii lor: era preferabil sa fi avut 40% raspunsuri corecte, darsa fi fost peste medie, dect sa fi avut 60% raspunsuri corecte, dar sa te situezisub medie.

La ntrebarea cu cine ne comparam?, studiile arata ca de obicei ne compa -ram cu cei apropiati noua, evitnd sa facem comparatii cu altii mult mai perfor-manti. Daca joc fotbal ca amator, nu ma voi compara cu un superstar dinChampions League, ci cu vecinii si prietenii cu care joc din cnd n cnd. Vomvedea ca exista si exceptii, cazuri cnd preferam sa ne comparam cu altii maiputin dotati sau mai putin norocosi dect noi nsine.


11/32

Eul social

Teoria bifactoriala a emotieiPare usor de acceptat ideea ca recurgem la comparatia sociala ca sa ne evaluamcapacitatile si opiniile. Facem nsa acelasi lucru si n cazul unor trairi mult maipersonale si subiective, cum sunt starile afective? n 1959, Stanley Schachter a ncercat sa raspunda la aceasta ntrebare prin urmatorul experiment. Unii dintreparticipanti au fost speriati nainte de experiment, spunndu-li-se ca daca vorraspunde gresit la ntrebari, vor avea de suportat socuri electrice puternice. S-aconstatat ca majoritatea au cautat compania celorlalti ceea ce nu s-a ntmplat cu

un alt grup de participanti, carora li s-a spus ca socurile electrice vor fi abiasesizabile. Un alt aspect este si mai relevant: participantii speriati au cautat numaicompania altora care se gaseau n aceeasi situatie mai exact atunci cnd totisubiectii din grupul experimental urmau sa treaca prin aceeasi experienta; atuncicnd s-au amestecat subiecti speriati cu altii relaxati, cei din prima categorie aucautat numai compania celor aflati n aceeasi stare de tensiune, nefiind interesati sase apropie de ceilalti. Comentariul lui Schachter: Nenorocirea nu iubeste orice felde companie; ea iubeste numai compania nenorocita.

Pasul urmator este raspunsul la ntrebarea: nu cumva, n cazul n care oameniinu sunt siguri de natura starilor lor emotionale, se orienteaza catre comparatia cuceilalti, fiind si influentati de starile lor afective? Pentru a raspunde la aceasta ntrebare, se cer ntruniti doi factori: n primul rnd, persoana trebuie sa simta ostare fiziologica de excitatie (arousal) puls accelerat, transpiratie, respiratie agi-tata, crcei n stomac etc. n al doilea rnd, persoana trebuie sa elaboreze o inter-pretare cognitiva a sursei care i-a provocat excitatia, moment n care intervinceilalti: reactiile lor ne ajuta sa ne interpretam propria noastra stare de agitatie.

Pentru a testa aceasta teorie bifactoriala a emotiei, Schachter si Jerome Singerau realizat, n 1962, un experiment celebru. Au fost trei grupe de participanti(barbati). Cei din grupa A au fost injectati cu epinephrine, un drog care provoacaagitatie, si li s-a explicat care sunt efectele drogului. Celor din grupa B li s-a facutaceeasi injectie, dar nu li s-a spus nimic despre efectele drogului. Cei din grupa Cau fost injectati cu o substanta inofensiva. Tuturor li s-a spus ca se experimenteazaefectele unei vitamine. n toate cele trei grupe s-a aflat cte un complice al expe-rimentatorilor, strecurat printre participanti ca un oarecare. n prima serie deexperimente, complicele din fiecare grupa s-a comportat euforic: a nceput sachiuie, sa danseze, sa faca avioane de hrtie pe care le-a aruncat spre ceilalti etc.n cea de a doua serie de experimente, complicii s-au comportat nervos si agresiv:

au mototolit chestionarele si le -au azvrlit la cos, au suduit, au batut cu palma nmasa etc. Dupa experiment, cei din grupele A si C nu au fost influentati decomportamentul complicelui: primii aveau o explicatie a starii lor de excitatie, ceilalti


12/32

Psihologie sociala

nu au simtit nimic. n schimb, participantii din grupa B au fost influentati de

comportamentul complicelui: n prima serie s-au simtit si s-au comportat la rndul loreuforic, n cea de-a doua serie au fost cu totii nervosi si agresivi. Desi contro-versata, teoria bifactoriala a emotiei are multe implicatii deosebit de semnificative nexplicatia psihosociologica a iubirii pasionale, a furiei si agresivitatii sau a altorexperiente afective.

Amintirile autobiograficeEste evident ca fara aportul memoriei, Eul nu ar avea consistenta; stim cine suntem

n masura n care ne amintim experientele noastre trecute, din care extragemidentitatea noastra personala.

Memoria umana nu este nsa o arhiva computerizata, care nregistreaza totul, cieste selectiva. De regula, sunt proaspete n memorie evenimentele din trecutulapropiat, ntmplarile din adolescenta si din tinerete perioade intens formative sipline de experiente decisive si evenimentele inaugurale: prima oara cnd....

Nu toate experientele si evenimentele traite lasa aceeasi impresie. Pna decurnd, n America aproape oricine fusese contemporan cu evenimentul, putea saraspunda la ntrebarea: Ce ati facut n data de 22 noiembrie, 1963? (asasinarea lui

John F. Kennedy). De acum nainte, noile generatii vor putea sa raspunda lantrebarea: Ce ati facut pe 11 septembrie? (ziua tragica a atentatelor sinucigasecu avioane de linie deturnate de teroristii islamici Al-Kaeda). La noi, majoritateaoamenilor ar putea sa raspunda la ntrebarea: Ce ati facut pe 22 decembrie 1989?Acestea sunt asa-numitele flashbulb memories, amintiri blitz, care marcheaza unmoment de referinta n viata individului si a societatii. Ele nu sunt totdeauna foartefidele, dar sunt nsotite de sentimentul acuitatii si al prospetimii.

Conservarea trecutului nu este doar selectiva, ci si fluida, plastica, suferindanumite deformari subiective:1

Tendinta egocentrica: n reamintirea evenimentelor trecute, rolul celui care siaminteste se amplifica, sporindu-si importanta. John Dean, fost consilier al luiRichard Nixon, a fost audiat n afacerea Watergate si a uimit pe toata lumea cumemoria sa prodigioasa, relatnd pe 245 de pagini convorbirile la care a asistat;

1 n limba engleza, psihosociologii utilizeaza frecvent termenul bias care, tradus ad litteram , nseamnanclinatie. Sensul avut n vedere de anglo-americani este acela de privire subiectiva, n care lucrurilesi situatiile apar deformate de perspectiva subiectului, astfel nct ele sa se prezinte ntr-o lumina

convenabila si confortabila acestuia. n romneste, nsa, cuvntul nclinatie are cu totul alt nteles,referitor la disponibilitatile deosebite si la interesul deosebit pe care un individ le manifesta fata deun anumit gen de activitate. Din acest motiv spre deosebire de autorii romni care nu se sfiesc safoloseasca termenul englezesc ca atare, pronuntat nsa romneste preferam sa vorbim despretendinte (subiectiv) deformatoare, chiar daca sintagma este obositor de lunga.


13/32

Eul social

conform relatarilor sale, Dean a jucat un rol proeminent la Casa Alba. Ulterior

au fost recuperate stenogramele reuniunilor la care a participat Dean; din ele areiesit ca rolul sau a fost, n realitate, mult mai putin important.

Tendinta profetica sta sub semnul bine-cunoscutelor replici: eram sigur caasa se va ntmpla sau nu ti-am spus eu ca.... Cu totii avem uneori tendintade a credepost factum, dupa consumarea unor evenimente, ca am prevazut dela nceput desfasurarea lor ulterioara. Dupa ce au fost cu greu convinsi deefectele benefice ale sistemului school busing transportul copiilor la scoalacu autobuze speciale multi parinti americani au relatat ca s-au declarat deacord cu sistemul nainte sa fi fost convinsi de catre experti si consilieri. Altiamericani au fost insistent sfatuiti sa se spele ct mai frecvent pe dinti, dupacare si-au amintit ca s-au convins singuri de efectul benefic al igienei bucalenainte sa fi fost sfatuiti.

Tendinta inflationista se manifesta ori de cte ori amintirile unei persoanesufera deformari de natura sa mbunatateasca imaginea persoanei respective,eliminnd sau estompnd defectele si amplificnd sau inventnd meritele sale.Studentii si amintesc rezultatele lor scolare din liceu cu lacune cu att maimari cu ct notele au fost mai mici, si cu deformari inflationiste umflarea

notelor (vezi Graficul 2.2).

Perspective culturaleConceptul Eului este influentat si de factori culturali. n America se spune: Thesqueaky wheel gets the grease (Roata care scrtie este unsa); n Japonia se

spune altceva: Cuiul care scoate capul este lovit de ciocan. Noi, ca tot romnulimpartial, le avem pe amndoua: Obraznicul mannca praznicul si Capul plecatsabia nu-l taie. n SUA, parintii le spun copiilor sa fie independenti, siguri pe ei siafirmativi, n Japonia copiii sunt crescuti sa se integreze n comunitate.

Graficul 2.2 Tendinta inflationista a memoriei


14/32

Psihologie sociala

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

A B C D

Note

Procentulnotelorreamintitecorec


Prima cultura este individualista, promovnd virtuti precum independenta,autonomia si ncrederea n fortele proprii. Cealalta este o cultura colectivista, carepretuieste interdependenta, cooperarea si armonia sociala. Sub stindardul individu-alismului, scopurile personale au prioritate fata de proiectele grupale. n culturilecolectiviste, persoana este n primul rnd un membru loial al familiei, echipei, com-paniei, al bisericii si al statului.

Majoritatea americanilor si vest-europenilor au o viziune independenta asupraEului, conceput ca o entitate distincta, autonoma, nchisa n sine si nzestrata cudispozitii unice. Ceilalti au o viziune interdependenta despre sine, conceput caparte a unei retele sociale mai largi, care include familia, tovarasii de munca si altiindivizi de care este legata o persoana. Unii spun: Singura persoana pe care te potibizui esti tu nsuti sau mi place sa fiu unic si diferit de ceilalti, pe cnd ceilaltispun: Sunt si eu de vina daca un membru al familiei sau al echipei din care facparte greseste si fericirea mea depinde de fericirea celor din jurul meu. Acesteorientari contrastante sunt descrise n Figura 2.1.

Iata ce rezultate a avut un experiment foarte interesant. Un grup de studentiamericani si unul de studenti chinezi au compus mai multe fraze, toate ncepnd cuEu sunt.... Americanii au indicat anumite trasaturi de personalitate Sunt timid,

Sunt atletic, Sunt inteligent etc., pe cnd chinezii s-au identificat prin afiliere laun grup Sunt student la Colegiul X, Sunt membru al asociatiei Y.


15/32

Eul social

Figura 2.1 Viziuni culturale asupra Eului

Eu

Mama Tata

Prieten

Amic Coleg

Frate- sora Eu

Mama Tata

Frate- soraPrieten

Amic Coleg

A. Perspectiva independenta a Eului B. Perspectiva interdependenta a Eului


n 1991, Markus si Kitayama redau sintetic cteva deosebiri ntre conceptiileindividualiste despre Eu si cele colectiviste, dupa o serie de studii asupra unor loturi

de americani si de japonezi. Americanii se vad ca fiind mai putin asemanatori ntre ei dect japonezii. Americanii exprima cel mai adesea sentimente egocentriste, precum mndrie,

gelozie, independenta; la japonezi predomina oime (recunostinta), fureai (ata-sament) si shitashimi (familiaritate).

Americanii se lupta pentru reusita personala, pe cnd japonezii sunt mai satis-facuti de apartenenta la un grup social respectat.

Americanii supraestimeaza contributiile lor la efortul colectiv, si atribuie suc-

cesul, dar pun esecurile pe seama celorlalti; japonezii si subestimeaza aportulpersonal si se prezinta ntr-o lumina mai modesta.

O influenta multiculturala si pune si ea amprenta asupra conceptiei despre Eu.Iata ce a revelat un experiment foarte interesant, realizat n 1997 de Trafimow sicolegii sai, la care au participat chinezi bilingvi din Hong Kong, vorbitori de chinezasi engleza. Unora li s-a pus ntrebarea: Cine esti tu? n chineza, celorlalti li s-a pusaceeasi ntrebare n engleza. Credeti ca aceasta variatie a influentat rezultatele?Graficul 2.3 arata ca diferentele au fost considerabile. Cei care au raspuns nchineza au utilizat termeni de afiliere la o colectivitate, pe cnd cei care au raspuns

n engleza au preferat termeni de autodefinire prin trasaturi de personalitate.

Graficul 2.3 Poate limba sa modifice diferite aspecteale Eului? (Trafimow et al., 1997)


16/32

Psihologie sociala

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9

Trasaturi personale Afilieri grupale

Tipuri de raspuns

Proportiaraspunsurilo

Engleza Chineza


Scheme ale Eului

Am vazut care sunt sursele din care provine Eul. Dar n ce consta conceptul de sinesi cum ne influenteaza acesta reprezentarile asupra realitatii sociale? Dupa HazelMarkus, conceptul de Eu este alcatuit din molecule cognitive, numite scheme aleEului: opinii si credinte despre sine, care orienteaza prelucrarea informatiilor rele-vante pentru un anumit individ. Aceste scheme ale Eului sunt pentru constiinta desine a cuiva ceea ce sunt ipotezele pentru o teorie sau cartile pentru o biblioteca.Un ins se poate considera masculin sau feminin, independent sau dependent, liberalsau conservator, introvertit sau extravertit. Drept urmare, un anumit atribut specificpoate fi relevant pentru conceptul de sine al cuiva, dar nu pentru toata lumea. Un

bun exemplu este schema greutatii corporale. Oamenii care se considerasupraponderali ori subponderali, sau cei pentru care alura corporala reprezinta unaspect important al Eului sunt considerati schematici n privinta greutatii. Spredeosebire de acestia, indivizii care nu considera ca au o greutate corporala anor-mala sau cei pentru care greutatea nu este o problema esentiala sunt aschematicin legatura cu aceasta caracteristica.

Schemele Eului sunt importante deoarece ne fac sa interpretam si sa memoramexperientele noastre de viata n functie de relevanta lor pentru fiecare dintre noi.Pentru indivizii schematici n privinta greutatii corporale, o mare varietate de

ntmplari ct se poate de banale precum o raita la supermarket, schimbareambracamintei, o masa la restaurant, o zi de plaja sau obisnuintele culinare ale unuiprieten pot declansa gnduri relevante pentru Eul lor. Atunci cnd prelucreazainformatiile, oamenii (1) emit judecati rapide despre ei nsisi sau despre chestiunile


17/32

Eul social

relevante pentru schemele Eului lor; (2) remarca, si amintesc ori reconstruiesc cu

mare iuteala evenimentele din trecut care sunt compatibile cu schemele Eului lor;(3) resping informatiile incompatibile cu aceste scheme. De asemenea, oamenii ivad frecvent pe ceilalti prin lentilele schemelor care i definesc pe ei nsisi. Sche-maticii n privinta greutatii corporale, de exemplu, observa aproape ntotdeauna pecei care mannca prea mult sau care au pus un kilogram n plus.

Alcatuit din numeroase astfel de scheme, Eul prezinta fatete diverse. Trebuiesa tinem seama si de faptul ca oamenii tind sa reflecteze nu numai asupra Euriloractuale, ci si asupra Eurilor posibile ceea ce ei ar putea, le-ar placea ori se temca ar putea sa devina n viitor. Atunci cnd li s-a cerut unor studenti americani sa se

autoevalueze pe o scala de atribute, s-au constatat mari diferente ntre viziunea lorasupra Eului actual si imaginea celui posibil. Cel mai adesea, ei s-au aratat foarteoptimisti, vazndu-se n viitor ca niste oameni fericiti, buni parinti, sanatosi, res-pectati, plini de succes si n deplina siguranta. Conceptiile despre Eurile posibile nefurnizeaza schite imaginare ale telurilor si planurilor noastre viitoare.

Respectul de sine

Ce sentimente aveti fata de propria persoana? Sunteti n general satisfacuti denfatisarea, personalitatea, capacitatile si prietenii vostri? Sunteti optimisti n ceea cepriveste viitorul? Atunci cnd vine vorba de Eul propriu, oamenii sunt rareori nisteobservatori impartiali si detasati. Mai degraba suntem emotionali si foarte grijulii curespectul nostru de sine o componenta a Eului cu mare ncarcatura afectiva.

Respectul sau stima de sine este o componenta afectiva a Eului, constnd nautoevaluarile pozitive si negative ale unei persoane. Unii indivizi au un mai mare

respect de sine dect altii, iar acest atribut poate avea un impact profund asupramodului n care gndesc si simt fata de propria persoana. Sentimentul valoriipersonale nu este o trasatura permanenta si invarianta, ci mai degraba o stare despirit care variaza n urma unor succese si esecuri, a unor ntorsaturi ale norocului, aunor interactiuni sociale si a altor experiente traite. Oamenii al caror respect de sineeste instabil si fluctuant reactioneaza mai puternic n urma unor evenimentefavorabile sau nefavorabile dect indivizii al caror sentiment al valorii proprii estestabil si ferm. De asemenea, ntruct conceptul sinelui este alcatuit din multiplepaliere, indivizii si apreciaza diferitele componente ale Eului n mod diferit: unele

parti se bucura de aprecieri mai favorabile dect altele, ori sunt judecate cu maimulta claritate sau li se atribuie o mai mare importanta.


18/32

Psihologie sociala

Nevoia respectului de sineNimeni nu se ndoieste de faptul ca fiecare om doreste sa se poata vedea ntr-olumina favorabila. De ce? Cum se explica nevoia respectului de sine? n multe pri-vinte, satisfacerea acestei nevoi este critica pentru ntreaga noastra viziune asupravietii. Indivizii care au o imagine de sine pozitiva tind sa fie fericiti, sanatosi, produc-tivi si sa reuseasca n viata; ei persevereaza mai mult n rezolvarea unor sarcinidificile, dorm mai bine si au mai putine ulcere. Sunt de asemenea mai toleranti fatade ceilalti si mai putin predispusi sa se conformeze presiunii grupului din care facparte. n contrast, indivizii cu imagini de sine negative sunt mai anxiosi, depresivi,

pesimisti n ceea ce priveste viitorul si predispusi la esec.Oamenii cu nalt respect de sine au ncredere n ei si raspund provocarilor vietiicu o atitudine motivata de nvingatori. Prin contrast, oamenii cu un respect de sinescazut nu au ncredere n fortele proprii si abordeaza noile sarcini cu o atitudine de nvinsi, care i atrage ntr-un cerc vicios al autonfrngerii (vezi figura 2.2). Astep-tndu-se sa piarda, sunt anxiosi, depun un efort mai scazut si se feresc de provo-carile majore; dupa ce pierd, se autonvinuiesc, ceea ce i face si mai putin perfor-manti. Scaderea stimei de sine poate chiar dauna sanatatii, afectnd sistemulimunitar.

Figura 2.2 Cercul vicios al respectului de sine scazut

Respect de

sine scazut

Expectatii

negativeEfort scazutAnxietate mare

Esec Autonvinuire

Ce anume determina sentimentele indivizilor fata de propria persoana? Dupa E.Tory Higgins, respectul de sine se defineste prin concordanta sau discordanta dintrefelul n care ne vedem si felul n care am vrea sa ne putem vedea pe noi nsine.Faceti urmatorul exercitiu: pe o coala alba, scrieti zece trasaturi care descriu ce felde persoana sunteti realmente (destept? descurcaret? sexy? emotiv? etc.).Alcatuiti apoi o a doua lista de zece trasaturi care descriu ce fel de persoana artrebui sa fiti, caracteristici pe care ar trebui sa le aveti pentru a va multumi simtuldatoriei si pentru a face fata obligatiilor si raspunderilor ce va revin. Alcatuiti a treia

lista, care descrie idealul vostru, modul n care v-ar placea sa fiti, ncorporndsperantele, dorintele si visele cele mai tainuite. Veti avea trei liste, care descriu Eulvostru actual, pe cel normativ sau impus de datorie si Eul ideal.


19/32

Eul social

Prima lista defineste conceptul Eului; celelalte doua definesc standardele

voastre personale sau reperele orientative ale Eului (self-guides). n masura n carenu corespundeti acestor standarde, veti avea un respect de sine scazut, o stareafectiva negativa si, n cel mai rau caz, tulburari afective. Daca exista discrepante ntre Eul vostru actual si cel impus de datorie, va simtiti vinovati, rusinati siresentimentari; puteti avea chiar tulburari anxioase si temeri excesive. Daca seivesc discrepante ntre Eul vostru actual si cel ideal, va simtiti frustrati, tristi,dezamagiti si nempliniti; n cazuri extreme, se poate ajunge la depresie. E limpedeca toti avem astfel de discrepante, caci nimeni nu este perfect. Si totusi, nu totisuferim de tulburari afective serioase. Dupa Higgins, respectul de sine depinde de

doi factori: marimea discrepantei si gradul n care suntem preocupati de acestediscrepante. Al doilea factor pune o problema importanta: ce ne face sa fim maimult sau mai putin preocupati de nemplinirile noastre?

Capcana autoreflexivitatiiDaca va revedeti rutina zilnica veti fi surprinsi ct de putin timp acordati reflectieiasupra propriei persoane. Un experiment este revelator n acest sens. Au participatpeste o suta de persoane, ntre 19 si 63 de ani, echipate cu beep-uri, care semnalaula fiecare doua ore, ntre 7:30 AM si 10:30 PM. La fiecare semnal, persoana aten-tionata trebuia sa noteze la ce se gndea n acel moment. Din 4.700 de observatii,8% consemneaza reflectii asupra sinelui. Iar atunci cnd se gndeau la propriapersoana, subiectii au declarat ca nu erau bine dispusi si ca ar fi dorit sa facaaltceva.

Robert Wicklund propune self-awareness theory teoria autoreflexivitatii, ncare sustine ca reflectia asupra propriei persoane este dezagreabila, deoarecescoate n evidenta nemplinirile si carentele noastre. Din acest motiv, preferam saevitam intensificarea meditatiei asupra Eului propriu. Cteodata nsa nu putem faceacest lucru. De ce?

Situatii ego-focalizanteAnumite situatii (self -focusing situations) ne forteaza sa ne supraveghem si sadevenim obiectul atentiei noastre: atunci cnd vorbim despre noi nsine, cnd neprivim n oglinda, cnd ne aflam n fata unei asistente sau n fata unei camere deluat vederi, cnd ne urmarim nregistrati pe videotape sau iesim cumva n evidenta sisuntem fortati sa ne intensificam autoreflexivitatea, ceea ce scoate n evidentacarentele noastre n raport cu standardele la care subscriem, fapt ce determina o

scadere temporara a respectului de sine. n general, cu ct indivizii sunt mai pre-ocupati de ei nsisi sau ego-focalizati, cu att sunt mai predispusi la alcoolism,depresie, anxietate si alte tulburari clinice.


20/32

Psihologie sociala

n fata framntarilor intense provocate de discrepantele ntre ceea ce suntem si

ceea ce am vrea sau stim ca ar trebui sa fim, oamenii recurg adesea la una dintreurmatoarele doua solutii: 1. schimbarea comportamentului pentru reducerea discre-pantelor; 2. amortirea sau adormirea constiintei de sine. Alegerea solutiei depindede ncrederea n posibilitatea reducerii discrepantelor si de satisfactia oferita de pro-gresele nregistrate. Daca acestea lipsesc, individul cauta sa uite de sine, urmarindtot felul de distractii sau, mai rau, caznd prada dependentei de alcool sau droguri.Procesul este reprezentat n Figura 2.3.

Figura 2.3 Cauzele si efectele autoreflexivitatii

Persoane ego-focalizante

Situatii ego-focalizante

Auto-reflexivitate

Accesibilitateapropriilordiscrepante

Expectatiea reduceriidiscrepantei

Ridicata

Scazuta

Acordul ntrecomportamentsi standarde

Evitareaauto-reflexivitatii


n general, cercetarile sustin predictia ca atunci cnd sunt ego-focalizati, oa-menii tind sa adopte comportamente conforme cu valorile lor personale sau cumodelele socialmente acceptate. ntr-un studiu de teren, desfasurat n noaptea deHalloween, copiii colindatori mascati, pictati si costumati au fost primiti n casaunui cercetator, lasati singuri ntr-o camera si invitati sa ia niste bomboane de pemasa. Desi li s-a spus sa nu ia dect o bomboana fiecare, 34% dintre copii aunesocotit aceasta cerere. Totusi, atunci cnd vasul n care se aflau bomboanele a

fost asezat sub o oglinda de mari dimensiuni, numarul copiilor neascultatori a scazutla 12%. Dupa ct se pare, oglinda i-a fortat pe copii sa devina ego-focalizati,determinndu-i sa se comporte n conformitate cu buna-cuviinta. ntr-un alt studiuce ilustreaza efectele pozitive ale efectului de autoreflexivitate, C. Neil Macrae sicolegii sai au constatat ca participantii erau mai putin nclinati sa recurga la stereo-tipuri n descrierea celorlalti un tabu social tot mai autoritar atunci cnd erauasezati n fata unei oglinzi, cnd se puteau vedea pe un monitor sau cnd numele lorapareau intermitent pe un ecran.

Teoria autoreflexivitatii sustine ca daca reducerea discrepantelor este impro-

babila, indivizii vor urma o a doua ruta: evadarea din starea de sutoreflexivitate. RoyBaumeister crede ca abuzul de droguri, masochismul sexual, consumul excesiv dealimente si chiar sinuciderea sunt toate solutii de evadare. Probleme deosebit degrave apar datorita consumului abuziv de alcool. Jay Hull considera ca oamenii si


21/32

Eul social

neaca amarul ntr-o sticla pentru a scapa de implicatiile negative ale autorefle-

xivitatii. Spre a testa aceasta ipoteza, Hull si Richard Young au dat participantilor unpretins test de inteligenta, dupa care, prin feedback-ul rezultatelor comunicate, peunii i-au facut sa creada ca au reusit, pe ceilalti ca au esuat. A urmat ceea ce pareaun al doilea experiment, n care participantilor li s-a cerut sa aprecieze calitatea maimultor soiuri de vin. Experimentatorii au tinut evidenta cantitatilor baute timp de 15minute. Conform predictiei, dintre participantii predispusi la autoreflexivitate, cei curezultate slabe la testul de inteligenta au baut mai mult dect cei cu rezultate bune probabil ca sa atenueze disconfortul scaderii respectului de sine. Aceste diferentenu s-au nregistrat nsa n rndul participantilor care nu aveau nclinatii spre autore-

flexivitate. Rezultate similare s-au obtinut ntr-un alt studiu, efectuat asupra unorindivizi internati pentru o cura de dezintoxicare alcoolica si apoi externati. Dupa treiluni de la iesirea din spital, cei care erau autoreflexivi si stresati au revenit laobiceiul de a bea peste masura ceea ce nu este surprinzator, daca avem n vederect de raspndita este opinia ca alcoolul ne poate ndulci si atenua tensiunea emoti-onala.

Claude Steele si Robert Josephs cred ca intoxicatia alcoolica ofera mai multdect un mijloc de deviere a atentiei de la problemele personale si discrepanteleEului. Facndu-i pe oameni sa piarda contactul cu realitatea si temperndu-le inhi-bitiile, bautura provoaca o inflatie alcoolica a Eului. ntr-un studiu, de exemplu,participantii si-au evaluat Eurile actuale si ideale, n functie de anumite trasaturi unele importante pentru respectul de sine, altele fara importanta deosebita. Dupa ceau baut fie un cocktail cu vodca foarte tare, fie un lichid inofensiv, participantii s-auautoevaluat din nou, pe aceleasi coordonate. Dupa masurarea discrepantelor perce-pute ntre Eul actual si cel ideal, s-a constatat ca subiectii care bausera alcool si-auformat o imagine inflationista despre ei nsisi, mai ales n legatura cu acele trasaturipe care le considerau importante.

Personalitati ego-focalizanteUnii indivizi (self-focusing persons) sunt prin firea lor mai intens preocupati depropria persoana dect altii. Cercetarile disting ntre:

autoreflexivitatea privata, cu tendinta introspectiva, dominanta fiind preocu-parea fata de propriile stari launtrice;

autoreflexivitatea publica, n care dominanta este tendinta de autosuprave-ghere a comportamentului exterior.

Indivizii din prima categorie completeaza rapid si cu multa finete chestionare de

genul Sunteti...; cei din a doua categorie sunt atenti la felul n care se vad dinafara. Diferentele pot fi scoase usor n evidenta. De exemplu, ntr-un experiment lis-a cerut participantilor sa-si lipeasca pe frunte litera E; n cazul subiectilor la caredominanta este autoreflexivitatea privata, doar 6% si-au lipit litera E pe frunte in-


22/32

Psihologie sociala

vers, ca sa poata fi citita normal de catre un observator din afara; n cazul subi-

ectilor din cealalta categorie, avnd ca nota dominanta autoreflexivitatea publica,procentul a fost de 43%. Diferentele se manifesta mai ales prin modul n care se ncearca reducerea discrepantelor: indivizii din prima categorie se lasa condusi devocea interioara a constiintei lor, care le solicita imperativ sa se ridice la nivelulpropriilor exigente, n vreme ce indivizii din cea de-a doua categorie se supun nprimul rnd unor standarde sociale, ntruct nu concep sa fie vazuti de ceilalti ntr-olumina nefavorabila. Acestea sunt niste tipuri ideale; n realitate, fiecare dintre noiposeda, n diferite proportii, ambele tipuri de autoreflexivitate.

Efecte paradoxale ale autoreflexivitatiiAutosupravegherea poate avea efecte perverse sau paradoxale, sporind sanselenoastre de a rata comportamentul dorit. Daniel Wegnerdescrie asa-numitele ironicprocesses: cu ct ne straduim mai mult sa inhibam un anumit gnd, sentiment saucomportament, cu att sansele de reusita scad. Wegner mentioneaza experimentul n care li se cere participantilor sa nu se gndeasca la ursul alb; majoritateasubiectilor marturisesc faptul ca nu au reusit sa elimine orice reprezentare a ursuluialb, orict s-au straduit. La fel se ntmpla, cel putin cteodata, cu juratii carora li se

cere de catre judecator sa nu ia n consideratie o anumita proba, fie n favoarea saucontra acuzatului. ncercati si voi sa nu va pese ct de greu va este sa adormiti siveti adormi si mai greu etc. (Iata, asadar, ca raspunsul corect la cea de-a treiantrebare-test pentru bunul-simt este: adevarat.)

Autosupravegherea creeaza teama de esec, de unde efectul ironic sau para-doxal. Acesta se produce mai ales atunci cnd suntem cognitiv ocupati, distrati,grabiti sau stresati. Unor subiecti li s-a cerut sa tina un pendul ct mai mult timpnemiscat. Cei care au fost instruiti suplimentar sa mpiedice miscarile pendulului nplanul paralel cu o margine a mesei la care stateau au nregistrat rezultate mai slabedect ceilalti, avnd un aspect n plus de urmarit. Cele mai slabe rezultate au fost nregistrate de subiectii carora li s-a distras atentia, fiind pusi sa numere des-crescator de la 1000 sau din 7 n 7.

Mecanisme de supradimensionare a sinelui1Autoreflexivitatea poate fi inconfortabila si poate diminua respectul de sine, foca-liznd atentia asupra discrepantelor dintre aspiratii si performantele reale ale cuiva.Oamenii evita adesea reflectia asupra sinelui si ntorc spatele adevarurilor nepla-cute, dar nu o pot face ntotdeauna. Cum ne mpacam, atunci, cu propriile noastregreseli, slabiciuni si cu un viitor nesigur?

1 Termenul englezesc este self-enhancement: literal, enhancementnseamna marire, sporire, naltare.


23/32

Eul social

Majoritatea oamenilor au, de regula, o foarte buna parere despre ei nsisi.

Experimentele arata ca subiectii apreciaza trasaturile pozitive ca fiind acelea care idescriu, mai degraba dect cele negative; se evalueaza pe ei nsisi mai presus dectpe ceilalti si mai favorabil dect sunt descrisi de catre ceilalti; si supraestimeazacontributia la reusitele colective; exagereaza controlul pe care l detin asupra eveni-mentelor din vietile lor; si anticipeaza un viitor luminos. Oamenii si evalueazatrasaturile care i descriu drept preferabile celor care nu i caracterizeaza: multi credca pna si literele din numele lor sunt preferabile altor litere sau ca produsele deconsum pe care le poseda sunt superioare celor pe care nu le poseda. Nu ne flatamastfel n mod constient, ci o facem n mod automat. Ce anume sustine aceasta iluzie

att de comuna?

Perceptii de sine convenabile1Mai multe studii au aratat ca, de regula, studentii pusi sa-si aminteasca rezultatelelor scolare din liceu si supraestimeaza notele mai ales cei cu note mici chiardaca li se spune ca relatarile lor vor fi verificate. Cnd obtin la examene note mari,studentii si atribuie meritele succesului; cnd rezultatele sunt slabe, dau vina peexaminator sau pe dificultatea exagerata a ntrebarilor. Cnd cercetatorilor li se

accepta studiile si articolele spre publicare, considera ca acestea sunt valoroase;cnd sunt respinse, dau vina pe editori si pe referenti. Cnd cstiga, jucatorii dincazinouri se considera maestri ai jocului; cnd pierd, dau vina pe ghinion. Cndechipa lor cstiga, antrenorii echipelor de fotbal si lauda echipa si tactica adoptata;cnd pierd, dau vina pe arbitru. n concluzie, oamenii au tendinta sa si atribuiemeritul succesului si sa puna esecurile pe seama unor factori exteriori.

Oamenii sunt, de asemenea, nerealist de optimisti. Studentii si prevad un viitorminunat si nu se vad patind nimic rau; imediat dupa iesirea de la urne, 4 din 5 alega-tori americani sunt convinsi ca va cstiga candidatul pe care l-au votat; suporteriiechipelor de fotbal cred ca echipa lor favorita va cstiga urmatorul meci. Acest gende optimism se sustine cu tot felul de rationalizari, menite sa-l ntareasca. Deexemplu, indivizii care au avut o relatie serioasa si de lunga durata n anii defacultate sunt convinsi ca aceasta asigura un mariaj fericit; dimpotriva, cei care auavut numai relatii pasagere, dar numeroase, sunt de asemenea convinsi ca asa emai bine pentru a se casatori cu cine trebuie, avnd mai multa experienta. Cndvine vorba despre ei nsisi, tinerii americani din ambele categorii considera ca suntnumai 20% sanse ca ei sa divorteze, chiar daca stiu ca rata divortialitatii n SUAeste de 50%. (Raspunsul corect la cea de-a patra ntrebare-test pentru bunul-simteste, prin urmare: adevarat.)

1 n limba engleza, self-serving perceptions, cu sensul mai exact de perceptii n serviciul sinelui sintagma foarte greoaie n romneste, motiv pentru care cred ca expresia propusa este destul deadecvata, rednd sugestiv sensul precizat prin definitie.


24/32

Psihologie sociala

AutohandicapareaPsihosociologii denumesc astfel adoptarea de catre indivizi a unor comportamentemenite sa saboteze reusita propriilor actiuni cu scopul de a oferi o scuza eventuala aesecului anticipat. De ce? Atunci cnd ne temem de un eventual esec, dorim caacesta sa nu fie pus pe seama lipsei noastre de abilitate si de competenta; altfelspus, ne sabotam propriile actiuni ca sa ne putem pastra intact respectul de sine.

n 1978, Stephen Berglas si Edward Jones au realizat urmatorul experiment.Un lot de studenti a fost mpartit n doua grupe. Tuturor li s-a spus ca se experimen-teaza efectele unor medicamente asupra performantei intelectuale. Toti au raspunsla un prim test de ncalzire (20 de itemi de asocieri analogice) si tuturor li s-acomunicat ca s-au descurcat destul de bine. Numai ca participantii din prima grupaau avut de raspuns la ntrebari usoare, fiind optimisti n legatura cu testul urmator,pe cnd cei din a doua grupa au avut de raspuns la ntrebari dificile, fiind destul depesimisti n legatura cu ceea ce-i asteapta n continuare. nainte de al doilea test,participantii au avut de ales ntre Actavil care sporeste performanta intelectuala si Pandocrin care o diminueaza; n realitate, nu li s-a administrat nici unmedicament, ci o substanta placebo. Participantii din prima grupa au luat cu totiiActavil; n cea de-a doua grupa, majoritatea barbatilor (mult mai putin femeile) au

luat Pandocrin atunci cnd experimentatorii erau de fata si puteau sa vada cemedicament a luat fiecare participant; atunci cnd medicamentele au fost luate faramartori, extrem de putini au luat Pandocrin.

Oamenii recurg la diferite strategii de autohandicapare: consum de droguri si demedicamente, bautura, lipsa de antrenament, avantaje oferite adversarului ntr-ocompetitie (cu precadere la barbati) boala, indispozitie, stress (cu precadere lafemei). Scopurile acestor strategii sunt diferite: la cei cu respect de sine scazut,autohandicaparea este o scuza a esecului anticipat la cei cu respect de sineridicat, un motiv de amplificare a succesului scontat. (Evident, raspunsul la cea de a

cincea ntrebare-test pentru bunul-simt este: adevarat.)

Gloria vicariantan 1976, Robert Cialdini creeaza un verb sui generis n limba engleza: BIRG, dininitialele expresiei: bask in reflected glory , cresterea respectului de sine prin aso-ciere cu alti oameni care se bucura de succes. n mai multe universitati americanes-a constatat ca, dupa o victorie a echipei de football, basket, baseball sau hockey auniversitatii, mai multi studenti suporteri poarta a doua zi tricourile echipei nvin-

gatoare cu att mai multi, cu ct victoria a fost mai rasunatoare.Cteva experimente aduc elemente n plus. De exemplu, unui lot de studenti ise da un test de cunostinte generale; se spune apoi ca jumatate din participanti aureusit la test, iar cealalta jumatate nu fara a se face nsa nominalizari. n a doua


25/32

Eul social

faza a experimentului, se cere participantilor sa descrie un meci al echipei lor

favorite. Cei care se asteptau sa fi ratat testul, au folosit cu precadere expresiilenoi am cstigat, n cazul unui meci victorios, respectiv ei au pierdut n cazulunei nfrngeri a echipei. Alta data, participantii care au ratat testul au tinut samentioneze ca au aceeasi data de nastere ca si o personalitate cunoscuta.

Pe acelasi calapod, s-a mai nascocit un verb: CORF, de la cut off reflectedfailure distantarea de persoanele sau grupurile care pierd. Iata cu ce rezultates-a soldat un experiment semnificativ n acest sens. Trei grupe de participanti au datun test colectiv (nu are importanta daca este un test de inteligenta, imaginatie,memorie sau cunostinte generale). Prima grupa a trecut testul cu brio, a doua grupa

nu a primit nici un feed-back (nu s-au comunicat rezultatele), iar ultima grupa aesuat. La sfrsitul experimentului, participantilor le -au fost oferite insigne cu em-blema echipei din care au facut parte. 68% dintre cei din prima grupa au luatinsignele; la cea de-a doua grupa 50%, iar la grupa pierzatoare numai 9%. Se stie,de asemenea, ca suporterii maniaci ai echipelor de fotbal si pierd ncrederea ncapacitatile proprii dupa nfrngerea echipei favorite.

Comparatia sociala cu indivizi inferiori

Ne amintim teoria lui Leon Festinger, potrivit careia de obicei ne autoevaluamcomparndu-ne cu cei care ne sunt asemanatori. Dar ce se ntmpla cu respectulde sine daca ceilalti din preajma au realizari mai mari dect ale noastre? Nu ntot-deauna se cauta o informatie obiectiva; uneori comparatia este o reactie de apararea Eului. Atunci cautam sa ne comparam cu alti indivizi care ne sunt inferiori. Si nfolclorul romnesc exista o zicala potrivita n context: Dect codas la oras, maibine n satul tau fruntas. Asa se face ca unii elevi buni, care nvata nsa la scoli deproasta calitate, au un respect de sine superior elevilor slabi sau mediocri de la scolide prestigiu.

Iata ce rezulta dintr-o ancheta realizata printre bolnavele de cancer la sn.Unele dintre femeile cu un sn amputat le compatimesc pe cele care si-au pierdutamndoi snii; cele cu ambii sni amputati, dar mai n vrsta, le deplng pe femeileaflate n aceeasi situatie, dar mult mai tinere; cele din ultima categorie, dar casa-torite (eventual cu copii) le compatimesc pe femeile tinere, fara sni, care n-auapucat sa se marite etc. ntotdeauna exista cineva si mai nenorocit.

n 1988, Abraham Tesser ncearca sa raspunda la ntrebarea: ce se ntmplaatunci cnd cineva apropiat noua are niste succese remarcabile? Reactiile sunt fieBIRG (ne mpartasim din gloria persoanei apropiate), fie gelozia si resentimentul.Depinde ct de relevant este succesul altuia fata de respectul nostru de sine: daca

ne eclipseaza pe o latura importanta a personalitatii si activitatii noastre, nedistantam de acea persoana ca sa ne pastram respectul de sine; daca nu, atunci neatribuim avantajele de a fi n preajma cuiva de succes. De pilda, atunci cnd un


26/32

Psihologie sociala

fotbalist mediocru are un frate sau un prieten care ajunge o vedeta, pot sa apara

unele resentimente sau chiar rupturi violente a relatiilor; daca un inginer sau unmanager are parte de un frate sau un bun prieten superstar n fotbal, atunci se vabucura de succesul lui, savurnd placerea de a fi invidiat de ceilalti pentru ca este nrelatii att de apropiate cu o celebritate.

Cteodata suntem siliti totusi sa admitem superioritatea cuiva ntr-un domeniuimportant pentru noi; cum ne mai aparam respectul de sine? Foarte simplu: supra-evalund valoarea celui care ne depaseste. Daca cel care m-a batut la sah este ungeniu, nseamna ca nici eu nu sunt chiar de lepadat!

Sunt adaptative iluziile pozitive?Sunt aceste mecanisme de aparare a Eului semne de sanatate mintala si de exis-tenta normala ori sunt simptome de tulburari psihice?

Shelley Taylor si Jonathon Brown sustin, pe baza studiilor ntreprinse, caindivizii depresivi si cu respect de sine scazut au o imagine mai realista despre einsisi dect marea majoritate a celor bine adaptati social. Autoevaluarile lor sunt maiapropiate de ceea ce remarca observatorii independenti; recurg mai putin lamecanismele de supradimensionare a Eului pentru a-si explica succesele si esecu-rile; nu au tendinta de supraestimare a controlului pe care-l pot exercita asupra

evenimentelor din vietile lor; se compara mai degraba cu cei asemanatori cu eidect cu indivizi inferiori. Concluzia lor este surprinzatoare: iluziile pozitivepromoveaza fericirea, dorinta de-a avea grija de ceilalti si capacitatea de angajarentr-o activitate socialmente utila toate fiind atribute ale sanatatii mintale. Cu altecuvinte, e bine si pentru individ, ca si pentru societate ca iluziile despre sine sa nu fieprea crud destramate.

Alti cercetatori apreciaza ca efectele benefice ale iluziilor pozitive despre sinese manifesta numai pe termen scurt. Pe termen lung nsa ele sunt nocive, generndcomportamente cronice de autoaparare: evitarea autoreflectiei prin consum de

alcool sau droguri, autohandicaparea, negarea problemelor de sanatate pna cnd eprea trziu sa mai poata fi tratate, pasiuni frivole de genul jocurilor de noroc etc.Sub aspect social, cei care si cultiva un respect de sine exagerat nu sunt de locsimpatizati de colegi si cunoscuti.

Exteriorizarea Eului

Cunoasterea si respectul de sine tin de viata launtrica a Eului. Discutia nu este nsa ncheiata daca nu atinge stratul cel mai superficial al sinelui expresia comporta-mentala a Eului social. Majoritatea oamenilor sunt intens preocupati de imaginea lor n ochii celorlalti. Industria modei, cura de slabire, chirurgia plastica, precum si


27/32

Eul social

neistovita cautare de leacuri miraculoase care fac parul sa creasca sau dimpotriva,

sa cada, albesc dintii, fac respiratia proaspata si ntind ridurile, toate exploateazapreocuparea noastra fata de nfatisarea fizica. De asemenea, oamenii sunt preocu-pati si de impresiile pe care le produce comportamentul lor n public. Cti dintre noinu sunt obsedati de ntrebarea: Ce-or sa creada vecinii?

n Cum va place , William Shakespeare scrie ca Lumea ntreaga e o scena sitoti barbatii si femeile niste bieti actori. Patrunzatoarea intuitie a marelui dramaturga fost transpusa n limbajul stiintific de catre sociologul Erving Goffman, dupa careviata sociala este comparabila cu un teatru, unde fiecare dintre noi joaca un anumitrol, rostind replici scrise dinainte. Si mai important, spune Goffman, este faptul ca

fiecare individ si asuma o masca sau o identitate sociala, pe care ceilalti ne ajutapoliticos sa ne-o pastram. Inspirati de teoria lui Goffman, psihosociologii studiazaexteriorizarea Eului sau, pentru a gasi un corespondent ct mai apropiat altermenului englezesc self-presentation autoprezentarea: procesul prin care ncer-cam sa modelam imaginea propriei persoane n ochii celorlalti.

Un act de exteriorizare a Eului poate lua diferite forme. Poate fi deliberat sauinconstient, sincer sau nselator, ndreptat catre un public exterior sau catre noinsine. n aceasta ultima sectiune vom analiza diferitele scopuri ale autoprezentarii sicaile pe care oamenii ncearca sa atinga aceste scopuri.

Cele doua tipuri de exteriorizare a EuluiExista doua tipuri fundamentale de exteriorizare a Eului, fiecare din ele avnd oanumita motivatie. Exteriorizarea strategicaconsta n eforturile noastre de a creacelor din jur o anumita impresie favorabila, spre a dobndi influenta, putere, simpatiesau aprobare. Promisiunile din campaniile politice sau pledoariile acuzatilor n fatacompletului de judecata sunt exemple elocvente. Exteriorizarea strategica poateurmari sa creeze diferite aparente, printre care aceea de persoana placuta, compe-

tenta, morala, periculoasa ori, dimpotriva, neajutorata. Indiferent de scopul urmarit,oamenii ncearca sa si alcatuiasca o anumita imagine nu numai prin ceea ce spun,dar si prin intermediul limbajului nonverbal. De pilda, femeile mannca adeseori maiputin de fata cu barbatii, spre a parea mai feminine. Barbatii si sug burta si sindreapta umerii spre a parea mai vigurosi, mai atletici etc.

Identitatea specifica pe care oamenii ncearca sa o proiecteze n exterior diferan functie de persoana si de situatie. Exista nsa doua scopuri foarte des ntlnite aleexteriorizarii strategice. Primul este ingratierea termen folosit pentru a ne referila actele motivate de dorinta de acomodare cu anturajul si de a fi placut de catreceilalti. Cel de-al doilea scop este autopromovarea actele care urmaresc sacstige respectul celorlalti.

La o privire superficiala, aceste scopuri par usor de atins. Atunci cnd vor saplaca, oamenii sunt serviabili, zmbesc mult, dau din cap, sunt de acord cu toata


28/32

Psihologie sociala

lumea si, daca este nevoie, recurg la favoruri, complimente si lingusiri. Cnd vor sa

fie admirati pentru competenta lor, oamenii ncearca sa impresioneze vorbind despreei nsisi, facnd parada fara modestie de statutul lor social, de cunostintele sireusitele lor. n ambele cazuri, trebuie sa existe o anumita masura. Tacticile deingratiere trebuie sa fie subtile, altminteri duc la efecte contrare. De asemenea, ceicare si trmbiteaza tot timpul succesele sunt considerati egocentrici si ncrezuti,strnind antipatie.

Dorinta de a proiecta o imagine publica favorabila i poate duce pe unii la actenesabuite si periculoase. Exemplele sunt ntristator de numeroase si de diverse:placerea de a epata cu un ten perfect bronzat ntrece teama de cancer epidermic;

numeroase femei si deregleaza aparatul digestiv sau chiar ntregul metabolism printot felul de mijloace nesanatoase de prevenire a supraponderalitatii. Tot mai multitineri, din dorinta de a-si epata amicii de aceeasi vrsta, consuma droguri, beau faramasura si se apuca de fumat. Nenumarate accidente de circulatie rutiera, soldatecu o multime de victime inocente, sunt cauzate de dorinta unora de a pareanenfricati, conducnd bezmetic.

Al doilea motiv al exteriorizarii Eului este verificarea sinelui: dorinta de a-iface pe ceilalti sa ne vada asa cum ne percepem noi nsine. William Swann consi-dera ca oamenii sunt puternic motivati sa si verifice propriul concept al Eului prinochii celorlalti. Cercetarile sale sustin ideea ca oamenii solicita, si reamintesc siaccepta selectiv acele forme de feedback interpersonal care le confirma imagineadespre sine. Cteodata chiar ncearca sa corecteze opiniile favorabile despre ei alecelorlalti, daca acestea sunt n viziunea lor inadecvate. ntr -un studiu, partici-pantii au interactionat cu un complice care, ulterior, unora le-a spus ca i se par a finiste persoane dominatoare, altora, dimpotriva, ca se lasa prea usor dominati. Cndaceste comentarii concordau cu conceptul de sin e al participantilor, au fost accep-tate de ndata. n schimb, participantii contrariati n imaginea lor despre sine si-aumodificat comportamentul, ncercnd sa demonstreze complicelui ca se nseala. Ceicare se percepeau ca persoane dominatoare, dar au fost catalogati ca fiind usor dedominat s-au comportat mai asertiv dect nainte; cei care se considerau firi maislabe, dar au fost apreciati ca persoane cu nclinatii dominatoare, s-au aratat ulteriorsi mai docili.

Ce se ntmpla nsa cu oamenii care au un concept de sine negativ? Vor ei casi ceilalti sa aiba aceeasi impresie? Nimeni nu este perfect si orice om are anumitedefecte. Dar vrem noi sa ne verificam aceste defecte prin ochii celorlalti? Dorescaceia dintre noi care se simt dureros de timizi, greu adaptabili sau nesiguri de abi-litatile lor ca si ceilalti sa le observe aceste slabiciuni? Sau ar prefera sa se prezinteca niste persoane ndraznete, placute si competente? Ce se ntmpla atunci cnd

dorinta de autoverificare vine n conflict cu nevoia de supradimensionare a Eului?ncercnd sa afle un raspuns la aceste ntrebari, Swann si colaboratorii sai au

cerut fiecarui participant sa completeze un chestionar de conturare a conceptului deEu si apoi sa si aleaga un partener de interactiune dintre alti doi participanti


29/32

Eul social

primind informatia ca unul dintre acestia are o parere favorabila despre el, pe cnd

celalalt are o parere nefavorabila. Daca participantii cu concept de sine pozitiv auales partenerul cu opinie favorabila, majoritatea celor cu concept de sine negativ aupreferat partenerul care le-a confirmat defectele recunoscute de catre ei nsisi (veziGraficul 2.4).

Daca oamenii cauta sa-si verifice sinele prin intermediul partenerilor dintr-unexperiment de laborator, e rezonabil sa presupunem ca vor acelasi lucru din parteacelor cu care se afla n relatii apropiate. ntr-un studiu la care au participat numaipersoane casatorite, sotii si sotiile au raspuns separat la o serie de ntrebari vizndconceptul de sine, sotul/sotia si devotamentul fata de partenerul de viata. Conform

predictiei, persoanele cu concept de sine pozitiv au exprimat mai mult devotamentfata de partenerii care-i apreciaza favorabil, pe cnd cei cu concept de sine negativs-au simtit mai devotati fata de partenerii care i apreciaza nefavorabil.

Graficul 2.4 Ce este mai important: verificarea sausublinierea Eului?

0

20

40

60

80

100

Nefavorabil Favorabil

Tip de evaluator

Procentuldeparticipantica

resi-auale

evaluatorul

Concept negativ al Eului Concept pozitiv al Eului

Sursa: (Brehm, Kassin, Fein, 1999)

n ceea ce priveste aspectele importante ale conceptului de Eu, cercetarilearata ca oamenii prefera, cel mai adesea, sa reflecteze mai mult asupra trasaturilorlor pozitive dect asupra celor negative. Totusi, se pare ca dorinta de autoverificareeste destul de puternica si, cteodata, poate fi mai presanta dect nevoia de supra-

dimensionare a Eului. Cu totii vrem sa facem o buna impresie, dar totodata dorim capersoanele implicate n vietile noastre sa-si faca despre noi o impresie corecta, nacord cu propriul nostru concept de sine.


30/32

Psihologie sociala

Diferente individuale de automonitorizareDesi cu totii ne exteriorizam Eul, exista mari diferente ntre modurile de manifestareale indivizilor. Unii oameni sunt mai grijulii dect altii n ceea ce priveste imaginealor publica. De asemenea, unii oameni sunt mai nclinati spre exteriorizarea strate-gica, pe cnd altii prefera autoverificarea. n 1987, Mark Snyder afirma ca acestediferente sunt legate de o trasatura de personalitate pe care el o numesteautosupraveghere sau automonitorizare : tendinta de reglare a propriului compor-tament astfel nct sa fie satisfacute solicitarile situatiilor sociale.

Indivizii cu grad nalt de automonitorizare par sa posede un repertoriu de Euridin care l aleg pe cel mai potrivit situatiei. Sensibili fata de considerentele exteri-orizarii strategice, ei sunt dispusi si capabili sa si modifice comportamentul de la osituatie la alta. Masurati pe scala automonitorizarii, este probabil ca vor fi de acordcu afirmatii de genul Cred ca as fi un bun actor si n situatii diferite sau de fatacu persoane diferite, ma comport adesea ca niste persoane diferite. Spre deosebirede acestia, indivizii cu grad scazut de automonitorizare sunt, prin natura lor, nclinatispre autoverificare, parnd mai putin preocupati de respectarea convenientelorsociale. Aidoma actorilor distribuiti mereu n acelasi tip de rol, ei se exprima consec-

vent n toate situatiile, exterioriznd ceea ce ei considera a fi ade varatul lor Eu. Eispun ca Nu pot sa sustin dect ideile n care cred si ca Nu am fost niciodata bunla jocuri de gen mima sau sarada (vezi Tabelul 2.1)

Tabelul 2.1 Scala automonitorizarii

Sunteti o persoana cu grad nalt sau scazut de automonitorizare? La fiecare propozitie, raspundetiadevarat(A) sau fals(F). La sfrsit, acordati-va un punct daca ati raspuns A la itemii 4, 5, 6, 8, 10, 12,17 si 18. Apoi acordati-va un punct daca ati raspuns F la itemii 1, 2, 3, 7, 9, 11, 13, 14, 15 si 16. Faceti

suma punctelor. Totalul reprezinta scorul dvs. de automonitorizare. n rndul studentilor americani,scorul mediu se situeaza ntre 10 si 11. (Snyder si Gangestad, 1986)

1.2.3.4.5.6.7.8.9.

10.11.12.13.14.

mi este greu sa imit comportamentul altor persoane.La petreceri sau n societate nu ncerc sa fac ori sa spun lucruri care sa fie pe placul altora.Nu pot sa sustin dect idei n care cred.Pot sa improvizez discursuri chiar si asupra unor subiecte de care nu am habar.Cred ca fac un adevarat spectacol ca sa-i impresionez ori sa-i distrez pe ceilalti.Cred ca as fi un bun actor.ntr-un grup de oameni sunt rareori n centrul atentiei.n situatii diferite si n prezenta unor insi diferiti, ma port adesea ca niste persoane diferite.Nu stiu prea bine cum sa-i fac pe ceilalti sa ma placa.

Nu sunt totdeauna cel ce par a fi.Nu mi-as schimba opiniile sau modul de comportare ca sa plac cuiva ori ca sa obtin nistefavoruri.Sunt considerat un interlocutor amuzant.N-am fost niciodata bun la jocuri de gen mima sau sarade.


31/32

Eul social

15.

16.17.18.

mi este greu sa mi schimb comportamentul pentru a ma acomoda cu diferite persoane si

situatii.La o petrecere i las pe altii sa ntretina atmosfera.Ma simt putin stnjenit n compania altora si nu ma comport asa cum ar trebui.Pot privi pe cineva n ochi si sa mint convingator (pentru o cauza dreapta).i pot pacali pe oameni, purtndu-ma cu ei amical, desi n realitate mi displac.


Exista un dezacord ntre psihosociologi daca scala automonitorizarii masoara osingura trasatura globala ori doua sau mai multe trasaturi specifice, precum si daca

persoanele cu grad nalt sau scazut de automonitorizare sunt doua tipuri distincte deoameni sau niste coordonate diferite pe o dimensiune comportamentala continua.Indiferent cum ar sta lucrurile, scorurile nregistrate pe scala par sa ofere predictiivalide asupra comportamentului social. n ceea ce priveste imaginea lor publica,persoanele cu grad nalt de automonitorizare sunt interesate sa afle ct mai multedespre cei cu care ar putea sa interactioneze si despre regulile acceptabile deconduita. Apoi, dupa estimarea situatiei, si schimba comportamentul. Daca o situ-atie cere conformism, persoanele cu grad nalt de automonitorizare se conformeaza;daca situatia cere independenta si autonomie, refuza sa se conformeze. Dimpotriva,persoanele cu grad scazut de automonitorizare adopta o pozitie constanta n toatesituatiile.

Deoarece comportamentul nostru este n mare masura influentat de normelesociale, vom vedea n capitolele urmatoare ca automonitorizarea este relevanta nmulte aspecte ale psihologiei sociale. Acest fapt are si implicatii interesante asupradezvoltarii personalitatii. O ancheta efectuata pe un esantion de persoane cu vrstecuprinse ntre 18 si 73 de ani a evidentiat faptul ca scorurile de automonitorizare tindsa scada odata cu vrsta probabil fiindca, pe masura ce mbatrnesc, oameniidevin mai stabili si mai siguri de propria lor identitate.

ncercati acum sa raspundeti la aceasta ntrebare: cum este mai bine sa fii o

persoana cu grad nalt sau scazut de automonitorizare? Este vreuna din cele douaorientari intrinsec mai adaptativa dect cealalta? Cercetarile de pna acum nu oferasuficiente argumente pentru o astfel de evaluare. Sa ne gndim la cei cu grad naltde automonitorizare. Ct se poate de corect, ei se considera pragmatici, flexibili,adaptabili si capabili sa se descurce n marea diversitate de roluri pe care ni leimpune viata. Dar sa nu ne grabim. Ei ar putea fi caracterizati si altfel, drept nisteoportunisti prefacuti, mai mult preocupati de aparente dect de realitate si dornicisa-si schimbe culoarea ca niste cameleoni, ca sa se adapteze la orice situatie. Sa negndim si la cei cu grad scazut de automonitorizare. Ei se descriu ca fiind niste

oameni principiali si consecventi; ei nu sunt prefacuti si spun totdeauna ceea cegndesc, astfel nct ceilalti stiu care le este pozitia. Fireste nsa ca ar putea fi la felde bine considerati drept niste oameni ncapatnati, nepasatori fata de cei din jur sinedispusi la compromisuri pentru a se acomoda cu anturajul. Prin urmare, avnd n


32/32

Psihologie sociala

vedere valoarea relativa a acestor doua orientari, e mai sigur sa tragem concluzia

nici una nu este neaparat indezirabila afara de cazurile cnd sunt duse la extrem.(Asadar, raspunsul corect la ultima ntrebare-test pentru bunul-simt este:fals .)

Epilog: multiplele fatete ale EuluiDe-a lungul multor secole, poetii, filosofii dar, mai ales, teologii au zugravit Eul ca peun miez launtric al personalitatii, ce ramne de neschimbat pe parcursul vietii.Straduinta socratica de a te cunoaste pe tine nsuti si ndemnul moralistilor de a fitu nsuti se bazeaza pe aceasta reprezentare a Eului. Ce-i drept, cnd oameni de

peste 85 de ani au fost rugati sa reflecteze asupra vietii lor, marea majoritate audeclarat ca, desi s-au schimbat oarecum odata cu trecerea timpului, au ramas totusimereu, fiecare dintre ei, aceeasi persoana. Cu toate acestea, n ultimii ani psihoso-ciologii s-au concentrat mai ales asupra schimbarii, descoperind ca, macar ntr-oanumita masura, Eul este maleabil lasndu-se modelat de experientele vietii sivariind ntructva de la o experienta la alta. Din aceasta perspectiva, Eul prezintanumeroase fatete.

Ce vedeti atunci cnd va priviti n oglinda? Un singur Eu sau mai multe? Vedetio persoana al carei concept de sine este durabil sau una a carei identitate pare sa se

schimbe din cnd n cnd? Vedeti o persoana ale carei calitati si defecte suntcntarite obiectiv sau una care se fereste de adevaruri neplacute prin mecanismede autoaparare? Vedeti o persoana cu un Eu launtric ascuns, mai mult sau mai putindiferit de mastile vizibile pentru ceilalti?

Daca ne bazam pe continutul acestui capitol, raspunsul la toate aceste ntrebaripare sa fie mereu acelasi: Eul poseda toate aceste caracteristici. Acum mai bine deun veac, William James spunea ca Eul nu este simplu, ci complex si multidimensi-onal. Cercetarile si teoriile psihosociologice i dau dreptate. Fireste, exista o latura aEului pe care o putem cunoaste numai prin introspectie si care ramne stabila de-a

lungul vremii. Dar exista si alte laturi care se modifica n functie de situatie si deinformatiile despre noi nsine pe care le primim de la ceilalti. n ceea ce privesterespectul de sine, exista momente cnd suntem destul de ego-focalizati pentru a neconstientiza cu acuitate propriile defecte. Dar sunt destule alte momente n care neprotejam de autoaprecierile neplacute prin cognitii convenabile, autohandicapare,glorie vicarianta sau comparatii sociale cu indivizi inferiori. Mai este si chestiuneaexteriorizarii de sine. E limpede ca fiecare dintre noi poseda un Eu privat, alcatuitdin gndurile, sentimentele si amintirile noastre launtrice. Dar e la fel de limpede caposedam si un Eu exterior, portretizat de rolurile pe care le jucam si de mastile pecare le purtam n public. Pe masura ce veti continua lectura acestui manual, vetivedea ca diferitele componente cognitive, afective si comportamentale ale Eului nusunt etans separate, ci intercorelate toate avnd o mare semnificatie pentru totrestul psihosociologiei.

2 Eul Social

Documents

Transcript of 2 Eul Social