Elleny Pendefunda Foc angelicellenypendefunda.net/wp-content/uploads/2014/08/Foc-angelic.pdf ·...

Post on 23-Mar-2021

1 views 0 download

Transcript of Elleny Pendefunda Foc angelicellenypendefunda.net/wp-content/uploads/2014/08/Foc-angelic.pdf ·...

Elleny Pendefunda

Foc angelic

2

3

Elleny Pendefunda

Foc angelic

Contact international

2014

4

Coperta şi ilustraţiile aparţin autorului Redactor de carte:

Julieta Carmen Pendefunda Corectura: Loreley Buchholtzer

© 2014 Elleny Pendefunda

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România

Nr. RO44RNCB5101000001710001 BCR UNIREA

Colecţia Poemele aurorei 2

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: PENDEFUNDA, ELLENY Foc angelic, Elleny Pendefunda, Editura Contact international, Iaşi 2014 ISBN 978-973-9412-33-9 821.135.1-1

5

6

7

Catehism sub

aripile

îngerului

8

9

Fluturele înnodat

Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit (Rom 10,13)

Când puterile cerului se vor clătina lumina soarelui şi a stelelor va fi un

dar în armonie şi iubire; căci cum aş putea să stau aşa, să simt în piept cum bate ca un far oricare şi oricine?, să-ntrebe inima, să nu îmi zbat divinul nume îngropat şi-n mine? să ştiu ce fac: că-n mântuire voi fi mereu un fluture-înnodat

10

Drumul din Bucium

Urâţi răul şi iubiţi binele (Am 5,14)

Am avut un drum dorindu-mi să te-ascult mereu atentă ca să văd semnele tale simple şi-nţelepte faţă de-al meu zbucium dar Duhule Sfânt, glasul tău, orice cuvânt deschide-n inimă caiete, biblioteci de soare, cu tine-acelaşi drum o inimă îmi pare şi oricum cu tine urc pe trepte chiar dacă acum iată-mă din nou în Bucium.

11

Aici, pe vârf de munte

Toate mi-au fost date de către Tatăl meu (Mt 11,27)

Nu e prea multă iubire ceea ce-mi

dăruieşti aici pe munte? Rugaţi-vă părinţii să urce după

mine; şi de nu vor să vă asculte aminte le–aducem prin basme

povestea de iubire.

12

Acum eu încă urc pe munte, pe vârf în infinit.

Zarea-mi cuprinde vise, buciume, viori -

glasurile voastre, ochiul meu uimit de tot ce înserează, zbor menit în

zori. De ce atâta viaţă, o, Tată, mi-ai

împărtăşit? De ce ce mă înconjoară e unire şi tot ce are-un Tată tu-n ani mi-ai

dăruit? Copii, rugaţi-vă părinţii să urce

după mine! Aici, pe vârf de munte, e un Tată ce

merită-ntâlnit!

13

Cântul

Şi-am auzit rugăciunea şi-am văzut lacrimile (Is 38,5)

Când eu v-am spus că sunteţi brazi

cu fruntea-n soare nu m-aţi crezut sau nu m-aţi auzit? Când am aflat că aerul ce-l respirăm

e ruga întoarsă dintre lacrimi, răspuns de

Dumnezeu,

14

eu v-am strigat, am intonat, am recitat

şi joacă a părut tot ce pentru voi am pregătit.

Mândri de putere, frumuseţe şi

înţelepciune, în haine noi – lume străveche mi-aţi spus că nu-s în stare să birui

cu o floare în faţa celor care săbii şi topoare au

la brâu. Dar nu-s decât o strălucire de

oglindă. Eu ocrotită-s de ape şi cuvinte. Iar voi rămâneţi brazi la malul unui

râu. Să-mi înţelegeţi cântul doar de voi

depinde.

15

Chip de foc

El se va întoarce şi se va îndura de noi (Mih 7,19)

Ce s-ar alege, Doamne, de n-ar fi

gândul bun, de mine şi de-ai mei? Mai sper să nu fiu păcălită de cei ce nu mai ştiu să ierte, ci doar ca să ne mintă.

16

Dar simt mereu că merg pe-un

drum condusă de un curcubeu sub aripi din adânc de cer legat prin ape de pământ. Întoarcere îmi pare Spiritul

străbun, ocean de îndurare, chip zămislit în suflet, foc de

glăsuire copil purtat în gheare nu de un vultur ci de-un porumbel uriaş precum e gândul bun.

17

Domnul meu, Isus

Ascultaţi parabola semănătorului (Mt 13,18)

Tainica măreţie este acolo în

adâncuri, Eu am crezut, de-aceea am aşternut

cuvinte şi culorile le-am amestecat în

curcubee. Am aruncat seminţe în suflete ca pe

ogoare, încredere şi pace, grăunţe cu iubire. Şi voi ce aţi cules din apele de sus?

18

Mă urmăriţi, mă ascultaţi, priviţi: sunt toate vise. Au fost şi nu mai

sunt decât poeme din cuvânt, ale luminii care-o simt aproape, Domnul meu,

Isus. Treceţi printre tablouri – adunaţi

ce-a rămas: fărâmituri de la masa îngerilor care s-au bucurat de ele, deveniseră

pâini. Atâta dragoste am învăţat şi-am

dăruit şi cred din inimă că pot să dau ce

nu-s minciuni ci adevăr şi nu minuni. Împărtăşesc cu voi o bucurie ce şoapte mi-au vestit-o-n vis: de vreţi ca să rodiţi, lăsaţi lumina poemului iubirii, ce eu îl simt Isus !

19

Psalm

Nu desface legământul tău cu noi (Ier 14,21)

Există o înţelepciune a iubirii încă de când plângeam în scutece, necunoscând ce-mpărăţii îmi

dăruiaţi, tu, mamă, Tu, Doamne.

20

Când am crescut mă răsfăţaţi şi vă citesc prin toate sărutul lumii ca un duh, ca o scrisoare care-mi vorbesc de mulţumirea

mea, parabola ce sunt şi care mă faceţi s-o-nţeleg şi-mi spune la rândul meu cum să dăruiesc iubire şi înţelepciune.

21

Roata olarului

Cum este argila în mâinile olarului, aşa sunteţi voi în mâna mea (Ier 18,6)

Am stat lângă olar şi lângă roata sa. Şi-am înţeles de ce ascultă lutul gândul, dar şi mâna sa. Rotind şi învârtind ridică un vas rotund, perfect, subţire din aer să adune-n el o parte mică, aşa cum ştiu că eu adun în mine iubirea, lumea, dar şi duhul ce mă îndrumă în a face numai

bine.

22

Norul

A venit un nor care i-a învăluit (Mc 9,7)

O, Doamne, iubirea din cer nu-i cea pe care o răstoarnă norii ci-i mult mai de sus decât închipuirea mea. Deşi un nor e cel pe care ai păţit să ne îndrumi, el nu ploua. Erai mai mult decât un înger. Aşa, eu am ştiut şi te-am simţit că trebuie s-alerg în faţa ta, iar norul care m-a strigat să îl doresc mereu o ploaie de căldură-n preajma mea.

23

Omilii

După ce au urcat în luntre, vântul s-a oprit (Mt 14,32)

Când, mamă, eşti în preajma mea nu mă mai tem de nimeni şi nimic. E ca şi cum ar fi Isus în barca în care m-ai suit acum atâta timp, tu dăruidu-mi

trup şi răsuflarea Spiritul de sus.

24

Când te întorci din lume eu sunt la-al tău izvor, gata să-ntâmpin o nouă-nvăţătură în cuibul plin de cărţi şi jucării. De-aceea-ţi mulţumesc: laude, mustrări, orice ai spune binecuvântări şi omilii.

25

Deschide pădurea

Oricine va primi un copil în numele meu, pe mine mă primeşte (Mt 18,5)

Izvor de viaţă veşnică eşti, în mâinile pădurii înnoire, înviere în zorii lumeşti, cântec ce dă bucuriei de ştire. Şi culeg în lumea de departe visele pe-o plajă să îndrum paşii printre algele moarte, paşi pierduţi în corăbii precum în numele Tău îi primesc să tindă în raze cu mine copiii care vin şi tânjesc credinţă, speranţă şi iubire.

26

Înviere în zorii lumeşti, fragil ca un balon şi eu vin să beau din izvorul care eşti într-o pădure plină de suspin. Nu-s singură ci-nconjurată: mii de copii mă însoţesc fugind spre lumea Ta curată de cei ce încă-i prihănesc. Deschide pădurea, picură cer destinelor ce ni le dăruieşti! Lumină şi pace îţi cer – izvor de viaţă veşnică eşti!

27

Iertare Stăpânul a avut milă de acel slujitor (Mt

18,27)

Mă-ntreb de ce ne supărăm atât de

des, uitând că oameni la fel ca toţi

suntem. La fel ca Petru, mai ales, tot întrebăm şi să aflăm tot vrem de câte ori iertarea s-acceptăm. Şi

iată, un învăţat îmi spune şi-mi arată:

28

Oare Dumnezeu a numărat

vreodată de câte ori ne iartă pe noi ce nu iertăm aproape

niciodată? Durerea şi suferinţa fac pacea lumii să fie-apreciată.

29

Pace şi cuvinte

Pacea nu va avea hotar pe tronul lui David (Is 9,6)

Bucură-te, mamă, pentru ce-am

să-ţi spun: pacea e promisă, îngerii o poartă cum norii-aduc ninsoarea şi

îneacă-n soartă lumea inundată-n baloane de

săpun. Trăind cu tine totul vedem numai

minuni ce împânzesc colinele şi valea;

30

tu luându-mă de mână-mi arăţi şi

calea şi împlinirea unor frumoase

promisiuni. Bucură-te, mamă, mă-nveţi cum să

trăiesc şi-n paşii mei cu mintea te ascult precum şi-n lumea noastră ca-n

ceea de demult urmează ucenicii cuvântul ce-l

primesc.

31

Umilă recunoştinţă

Cine vrea să se laude, în Domnul să se laude (1Cor 1,31)

Când mâna am pus-o-n culoare şi pânza am făcut-o să semene cu răsăritul şi amurgul am ştiut că sunt lucrările Tale. Cine poate fi mai minunat în ce ne înconjoară-n feerie în simplitatea care-aduce bucurie decât Acela care le-a creat?

32

Dar dacă eu am dăruit lumină, poeme recitate de pensoane, e doar umila mea oglindă ce laudă în veci a Ta grădină. Eram încă o zgâtie mică eu pe când nu-nţelegeam ce har mi-ai dat şi mi-ai ursit. Acum ce fac e laudă lui Dumnezeu.

33

Mocăniţa

Rămâneţi în mine şi eu în voi (In 15,4)

Un tren dintr-o poveste în care simt iubire şi-un drum din josul văii spre vârfuri depărtate e marea mea călătorie. De parcă eu sunt mocăniţa care merge, trăncăneşte gâfâie şi ... merge.

34

Flori, ape, brazi, stânci, animale zăpezi şi focul din sobiţă - eu simt o stare care mă frământă, Rămâne-n mine Dumnezeu aşa cum simt că sunt şi eu în El. Era şi jos. Nu-i numai sus. E-aici, în mocăniţa care urcă.

35

Tării

Când mă simt slab atunci sunt tare

(2Cor 12,10)

Eu port în mine Duhul Sfânt. Umilă, frântă, slabă slugă, mă-ncred în veşnicul pământ şi mişc speranţele-ntr-o rugă. Nu numai azi, dintodeauna, mă simt puternică când sufăr căci cine-mi dă şi soarele şi luna când între oameni răi mă supăr?

36

Dorinţa, cheia ce-o zăresc cu-

ardoare Când în necazuri mă frământ Este răspuns la viaţa care doare Şi simt în mine Duhul Sfânt.

37

Secretul bunului stăpân

Împărăţia lui Dumnezeu este

asemenea unui grăunte de muştar (Mc 4,31)

Stă cu floarea la mormânt căutându-şi printre pietre un grăunte de muştar şi citeşte-un şters cuvânt despre cum creşte culoarea, sub lumina care crede lumi de care n-am habar. Trece-apoi din când în când să zărească-mpărăţia ce-a crescut dintr-un grăunte,

38

plantă mică de muştar lângă floarea cea uscată ce-a lăsat-o la mormânt să jelească măreţia. Simte-n el o mângâiere, o căldură ca un dar, vrea să afle: o grăunţă e în suflet adiere, picătura din pahar, care creşte dintr-o dată Dumnezeu dintr-o sămânţă. Stă cu floarea la mormânt şi-o mai linge, sărman căţel, din când în când iar labele-i covrig se strâng grăunţe de lumini s-adun, deasupra lui, dar şi sub el secretul bunului stăpân.

39

Dumnezeul celor vii

Împărăţia mea nu este din lumea aceasta (In 18,36)

Eu cred în tine, Doamne, eu cred în univers, în soare şi în stele, în lacrimi şi în păsărele, în frunze înviate după toamne în prag de primăvară.. Aştept ca îngeri să Te-anunţe şi Luna plină de durere să strângă viii ca să îţi ceară s-arunci pământului sămânţe de moarte şi-nviere.

40

Rod

Rodul Duhului este iubirea (Gal 5,22)

Dacă simt în inimă atâtea duhuri, nici eu nu ştiu ce sunt. Când însă simt iubire, iubirea dar din Dumnezeu, e sigur Duhul Sfânt.

41

Mielul

Iată mielul lui Dumnezeu (In 1,29)

Lângă Suceava, Bica mi-a dăruit de Paşte un miel, blând şi smerit ca inima; e-un dar ca Tine - de la Dumnezeu - şi ochii lui îmi spun să ştiu: în Tine cresc, prin Tine scriu. Isus mereu e lângă mine.

42

Mir

Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu,

mântuitorul meu (Lc 1,47)

Azi e marea sărbătoare când mama se bucură în duh; şi ne-nvaţă cum poate sclavia din sine în zâmbet s-alunge în golul ascuns din văzduh. Azi voi avea şi eu o împlinire şi-un surâs când se va strecura în mine lumina de-o taină în gând promisă. Priveşte, mamă, simt Duhul Sfânt cum vine !

43

Paznicul

În fiecare zi era în templu şi învăţa (Lc 19,47)

Mi-ar place să rămân şi eu grijă să am de-o lumânare: să nu se stingă. În el zăresc Cuvântul, lumina fiecărui pas ce-l fac şi-n care mă trezesc oglindă. Mă cercetez: în cuget simt lumină. E cea prin care-nvăţ şi eu paznic la stup să fiu, paznicul – albină.

44

45

46

47

Rozariul

Sfintei Fecioare

48

49

Cheia şi Calea Sfântă Fecioară, am descoperit în inima ta o cheie pentru ca luna să nu mai

strălucească pe cerul meu fără să ştiu că sunt şi eu crâmpeie de suflet şi de anotimp. Ascult mişcând bobiţe din gânduri şi din crez şi-n noapte chipul tău mi-arată lumina Celui Veşnic Viu întors prin tine în al nopţii miez întru destin să împletesc codiţe.

50

Sfăntă Fecioară, sus e marea unei dorinţe scrise-n mine în adevăr şi puritate totodată; jos este firav şi-argintiu un drum pe care-l simt ca dar ce îmi întinde către tine calea.

51

Visul Pe pian neprihănită arătare, o mică statuetă cu mâinile întinse-a pace e-un dor, o amuletă şi nu visez se pare: eşti tu, Fecioară sfântă, înconjurată de lumină şi lângă ea o pană ce-o aşteptam să vină s-o simt lâng-a mea tâmplă,

52

o pană din aripile îngerului meu, acelaşi care poate aduce visele cu sine şi ţi-a şoptit în noapte mesaje de la Dumnezeu. E pana care lângă cruce o port mereu cu mine albă, precum eşti tu. Îngerul cu tine vine. Când mă trezesc se duce.

53

Călăuza O călăuză pentru viaţă e cartea ascunsului secret. Ce mare taină-n paginile scrise demult de scribi şi de profeţi ni se arată când o stea călătoreşte-n faţa mea la fel ca pentru magi ca să-mi arate locul în care să descopăr învăţătura ta?

54

E cartea vieţii tale, e pilda unei neprihănite mame, e gând din Duhul Sfânt, spirit dăruit în prunc, durere şi-nălţare, binecuvântarea ta, Marie, iar pilda vieţii tale e călăuza mea.

55

Viziune Nimănui în astă lume de mine nu-i pasă – aşa-mi spusese tata. Şi m-am gândit la flori, la animalele din curte sau la prieteni. Iar mie îmi pasă de ei! De-aceea nu-nţeleg nimic. Când cu braţele întinse

56

In poiană-ai răsărit la fel cum eşti sculptată lângă-altar ... m-am lămurit: ţie-ţi pasă. Şi nu doar de mine, Fecioară Sfântă, de toţi şi toate pe pământ create; fiinţele-n iubire tu le îngrijeşti. Lumina dinspre tine arde şi-n suflet ne-ncălzeşti. Poate nimănui nu-i pasă precum părinţilor şi ţie de glasuri zbenguite şi colorate de copii, dar tu ne-ndrumi să înţelegem mesajul Tatălui ceresc.

57

Harul Mamei

Bucură-te, tu, care eşti plină de har (Lc 1,28)

Câtă dreptate ai, mamă, să îmi arăţi atâta suferinţă în oamenii care trăiesc în jur. Am ascultat cu tine lacrimi de înger seara cum cad şi-am ştiut că sunt picături de credinţă ce m-ar putea transforma în zbor de aripi line şi-n versul cel mai pur sufletul tău să-l scald.

58

Bucură-te, mamă; am strâns într-un pahar dragostea ta şi lumea dimprejur orgolii şi-umilinţă.

59

Regina Universului

Adunaţi-vă acum, colegii mei, şi ascultaţi Secretul Secretelor care vă va da puterea să

descoperiţi în glasul îngerilor Regina Universului şi împreună cu mine şoptiţi: Învaţă-ne Cântul Adormirii Tale, cuvintele tainice prin care ne dai putere şi ne ocroteşti, din chaos cobori şi ne-nveleşti

60

cu-a Ta binecuvântare. Din harul Tău ne dă câte o clipă şi ca la îngeri măcar câte-o aripă de pace-n apa vieţii într-un pahar

adus să umple lumea Fiului Isus ca râul care marea o-nfiripă. Cu calea ce ne-o dai, aşa, prin

versuri, ajută-ne să descifrăm atâtea

înţelesuri, pe noi ce căutăm, ce bâjbâim, ajută-ne mai înţelepţi să fim şi să ne-alegem dintre mersuri acela care să deschidă şi să cânte laolaltă în cântul nostru bun iubirea-adevărată! Adunaţi-vă acum, colegii mei, şi ascultaţi la ruga care-o spun…

61

Dificultate E întuneric şi lumină în cărţile ce le citesc; simt lanţuri dispărând în nuanţele ferestrelor ce le pictez. Pământul e minune, pădurile şi lacul; dar dincolo de ele pe tine, Sfântă Maică te-ntâlnesc. Si nu-mi ajung cuvinele pe care le cunosc să le rostesc şi scriu; în Tine simt ceva neomenesc.

62

Menirea Duh din duh născutu-te-ai,

Fecioară, sub ocrotirea Anei, sub leagănul

ceresc. Neprihănită-ţi fu şi ţie zămislirea iar leagăn în templu aleanul

pământesc. Pe-a treia treaptă a luminii văd jucând copila ce ai fost în taine

învăţată, altaru-mpodobit cu doisprezece

clopoţei şi Tu urmând Cuvântul, în juru-i

roată.

63

* În templu Iosif a primit destinul prin albul porumbel, în Duhul

Sfânt să-ţi fie păzitor, purtat de

Dumnezeu, să împlinească soarta divină pe

pământ. Iar Tu, Fecioară Sfântă, ai ţesut podoabele din templu pentru ce

va fi, nici Iosif, nici părinţii nu-ţi ştiau

menirea deşi simţeau ursita ta de-a

zămisli.

64

* Bucură-te Marie, cea plină de

har! Domnul este cu tine..., un înger a

rostit, precum şi noi mereu rostim şi vom rosti rosariul parcurgând

la nesfârşit. Izvor de vise e ulciorul plin de

apă-a vieţii. Duh din duh născut-ai tu,

Fecioară; în tine-mi pun speranţe să

mă-ndrumi din zorii dimineţii

şi până-n cea din urmă seară.

65

66

175

Sumar Catehism sub aripile îngerului

Fluturele înnodat, 9 Drumul din Bucium, 10 Aici, pe vârf de munte, 11

176

Cântul, 13 Chip de foc, 15 Domnul meu, Isus, 17 Psalm, 19 Roata olarului, 21 Norul, 22 Omilii, 23 Deschide pădurea, 25 Iertare, 27 Pace şi cuvinte, 29 Umilă recunoştinţă, 31 Mocăniţa, 33 Tării, 35 Secretul bunului stăpân, 37 Dumnezeul celor vii, 39 Rod, 40 Mielul, 41 Mir, 42 Paznicul, 43

Rozariul Sfintei Fecioare

177

Cheia și calea, 49 Visul, 51 Călăuza, 53 Viziune, 55 Harul Mamei, 57 Regina Universului, 59 Dificultate, 61 Menirea, 62

Referinţe bio-bibliografice şi critice, 67

178

179

Colofon

Volumul de versuri Foc angelic, cuprinde o selecţie de poeme scrise în timpul pregătirii pentru primirea Sfântului Mir și în anii care

i-au urmat, publicate în reviste literare recunoscute în ţară şi străinătate, cât şi pe

diverse site-uri de internet şi multe inedite. Volumul a apărut la Editura Contact

international sub îngrijirea Julietei Carmen Pendefunda şi

a fost tipărit la Imprimeria PIM în martie 2014, într-un prim tiraj de 500 exemplare.

180

181