ultima pagina
-
Upload
edition-albiana -
Category
Documents
-
view
237 -
download
10
description
Transcript of ultima pagina
L’ùltima pàgina mette in scena un Corsu chì volta in casa
soia dopu una vita passata in Marseglia. Hè statu tantu
tempu senza rivede nè i so lochi nè a so ghjente.
A storia principia cum’è quella di tanti Corsi chì tornanu à gode
si una ritirata meritata, linda, calma è serena. Ma Anton Paulu si
trova subitu davanti à una situazione suciale è culturale propiu
diferente di ciò ch’ellu avia pensatu. U so modu di cunsiderà a
so terra nativa, a ghjente è u cumunu tandu hà da esse propiu
diversu. Pianu pianu hà da esse purtatu à fà gesti è piglià attitu-
dine chì vanu ancu contru à e so idee. Hè vera ch’ellu ùn hè sfa-
ticata a vita in una sucetà chì i so prublemi, a ghjente hè chja-
mata à scunfinì li à modu persunale ma ancu tenendu contu di a
sulidarità culturale chì face pressione, sempre sempre, nantu à i
modi di fà è di pensà.
Stu libru hè testimunianza di unu primurosu assai di u so paese,
a Corsica, cù u so garbu è i so guai. L’attualità suciale è pulitica
ci busca u so postu ghjustu à mezu à quelle scene di a Bastia di
sempre: e pisciaie, i bagni in Puntata, l’isule in faccia è tanti altri
ritratti chì u lettore ritrova in sè, visione di a cultura nustrale o
chì rimandanu à a literatura, di u Mediterraniu o di altrò.
Stu libru face parte di u prugettu edituriale Medi Terra, messu inopera da l’editori Albiana-Centru culturale universitariu (Corsica),Condaghes di Cagliari (Sardegna) è Editorial Fonol di Juneda(Catalogna).
Calamaii hè una cullezzione chì vole insignà e
pruduzzione significative di i chjassi duv’ella và
a literatura corsa, da dui o trè decennii. Duv’ella
và è chì a portanu, chì s’ellu hè ghjusta di dì chì
sò sempre l’opere à fà a literatura, u valore di i
libri esciuti hè di primura pè e literature chì ùn si
ponu gode nè l’uffizializazione nè u ribombu
ch’elle danu l’istituzione literarie.
Hè per quessa chì ogni libru sarà ancu a scuper-
ta di un autore è ch’è no sciglieremu sempre una
pruduzzione significativa di un currente, di un
stile, di un pussibule futuru literariu. À quandu
sarà andatu digià praticatu, à quandu chjassu
novu pè a literatura nustrale, à quandu puderà
ancu esse esitazione, è perchè micca tira è molla
trà sullecitazione è pussibili diversi.
Ma l’esigenza prima sarà a qualità di u libru chì
hè l’altra primura. A robba scritta, è scritta bè, cù
scrittura ammaestrata, cuscente di sè stessa è di
e so manere di dì. Cerca di i piacè di scrive chì
inghjennanu piacè di leghje, senza cerca elitista
o intelettualisimu chjosu, ma cù dignità di una
spressione ghjusta è precisa.
Sti calamaii sò puntelli di u casale literatura. Issi
calamaii saranu galateiu di una cultura.
ALBIANA-CCUMedi Terra
G E O R G E S D E Z E R B I
GEO
RG
ESD
EZE
RBI
L’ù
ltim
a p
àg
ina
GEORGES DE ZERBI
Ghjorghju de Zerbi hà oghje a sessantina. Hè di
un’antica famiglia bastiaccia. Hè statu durante
una trentina di anni prufessore di lingua è civi-
lizazione taliane. Appassiunatu pè l’arte lirica è
ellu stessu cantante è tutti cunnoscenu a so bella
voce di tenore chì ribomba ind’è l’oratoriu di
Santa Croce o in San Carlu.
Cunsigliere municipale in Bastia, hè statu numi-
natu in u 2008 delegatu pè a a cuuperazione
trasfruntaliera è, cù issa carica, li tocca à curà
l’azzione internaziunale cum’è quelle di i pru-
grama « Interreg » è aiutà ch’elli si sviluppinu e
relazione è baratti trà Corsica è Italia.
Hè dinù appassiunatu pè a lingua è a cultura
corsa ed hè statu, à issu titulu, unu trà i primi chì
fecenu e lezzione di lingua corsa. Hè per quella
chì stu primu rumanzu in lingua corsa hè opera
di unu chì ammaestra in modu perfettu a dicitu-
ra in lingua nustrale.
Medi TerraALBIANA-CCU • CONDAGHES • FONOLL
Stu libru face parte di u prugettu edituriale MediTerra, messu in opera da l’editori Albiana-
Centru culturale universitariu (Corsica),
Condaghes di Cagliari (Sardegna) è Editorial
Fonol di Juneda (Catalogna). Medi Terra vole fà
cunnosce e literature catalana, corsa è sarda
publichendu à tempu opere in e trè lingue (cata-
lanu, corsu, sardu).
L’ùltimapàgina
P R O S A C O R S A
18 €
ISBN : 978-2-84698-326-6
De Zerbi_ultima pagina_couv_couv ok comiti.qxd 04/09/2009 17:06 Page 1
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 2
ssu 25 di ghjugnu, à 7 ore di matina in puntu, ubattellu di Marseglia entrava in portu. C’eraappena di mare ; i maròsuli venìanu à battecontru à u molu è entràvanu à tempu à u Cyrnoschì s’appruntava à accustà, à cala aperta. Segondu
l’usu, unepoche di persone èranu cuncolte accantu à a scalaind’elli avìanu da sbarcà i passageri è a si chjachjeràvanufumèndusi una sigaretta. Quelli chì èranu ghjunti à aspettàparenti o amici parlàvanu à voce rivolta è scaccanàvanu, alzenduogni tantu e bracce o mettendu a manu nantu à a spalla di uvicinu. Appena scartati, quill’altri aspettàvanu, zitti è bassi,qualchì parente mòrtusi in Marseglia.
Cusì s’era sempre fatta, è cusì si face in Bastia quand’ellughjunghje u battellu.
Avà, e prime vitture eranu cuminciate à sbarcà, carche diroba è di ghjente è s’avviàvanu versu u purtone di ferru chì omufranca per entre in cità. Ind’è u frattempu, i primi passagericuminciàvanu anch’elli à falà pè a scala cun valisge è pacchettià piccollu.
Quandu Anton Pàulu messe u pede nant’à u primu scalinu,si sentì cum’è vènesi menu. Èranu vinticinque anni ch’ellu ùnc’era più venutu in Còrsica ; l’ùltima volta, era stata per a mortedi babbu, era bella sèmplice ! Micca ch’ellu ùn ci pensassi più àa Còrsica, à u so paese, nò ! In Marseglia andava sempre à ibanchetti di Corsi, è quandu un cantadore venìa, ellu ci andavaogni volta à sèntelu cantà ! È po’, era ancu tresorieru di l’associudi i Corsi di u so quartiere. Micca ch’ellu ùn ci pensassi à aCòrsica, à u so paese, anzi ci pensava bellu spessu è ne parlava
Capìtulu primu
I
11
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 11
sempre cun l’amici, di a pìccula pàtria. È po’, ùn era statu ellu,soca, à decide di liquidà tutti i so affari in Marseglia per vene àpiglià a so ritirata in Còrsica !
A so ritirata ! Ùn era po’ vechju, mancu appena ! Ùn s’hèvechji à cinquantatrè anni ! Ma avia sappiutu fà i so affari : tenìaun magazinu chì li avìa permessi di guadagnà à bastanza, è cù isoldi messi da parte, si pudìa gode ciò chì li firmava da campàsenza penseri.
Nò, ùn era nè a vechjàia, nè l’interessu, nè ancu menu ufattu d’èsseci obligatu, ma soladimente a voglia di turnà in casasoia, chjamatu da qualcosa ch’ellu ùn si sapìa spiegà. A sodecisione l’avìa pigliata solu, chì ancu i so amici, quand’ellighjùnsenu à sapella, avìanu pruvatu à scunvìncelu. Ma ellu ùnl’avìa stati à sente è, dopu liquidatu tuttu – avìa fattu un belluaffare quellu ch’avìa compru è mancu n’avìa fattu unu gattivuellu, vendendu ! – si ne turnava ind’u so paese, San Martinu, àqualchì chilòmetru da Bastia.
Quand’ellu fù in fondu à a scala, prontu à incalcà a sulettanant’à a terra – o piuttostu, u catrame – ùn sapìa micca s’è igiramenti di capu li venìanu da tuttu ciò ch’ellu ruminicavaind’u so cervellu o da a notte passata nant’à quellu battellacciuchì ùn s’era piantatu un minutu di ballà.
Fàttusi dui passi si piantò è messe in pianu e so valisge chìpisàvanu quant’è u piombu. Dopu passàtusi u mandille nantuà a fronte è u mentu, girò u capu à diritta è à sinistra perasciuvassi u collu, è, in listessu tempu, guardava a ghjente chìsi basgiava intornu à ellu. Fece nice di circà s’è nimu era venutuà aspettallu, ma era più per rifiatà appena è appruntassi àsupranà a difficultà. Oramai, ùn pudìa più turnà indietru. Avìascancellatu u passatu, li tuccava à affruntà l’avvene.
Prima di mèttesi torna u mandille ind’istacca, lampò unochju nant’à e stallazione di u portu, è, un pò più in là, nant’à
12
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 12
a Piazza. Era un bellu locu, quantunque ! Mancu in Marsegliaavìanu cusì bella piazza ! E cose èranu cambiate appena dipoiquellu ghjornu ch’ellu era venutu à sutterrà à babbu ! L’avìanudetti chì si era ancu fattu un tunellu sott’à u Vechju Portu cum’èin Marseglia, è d’infatti, vidìa e vitture chì sbuccavanu davant’àellu.
Alzendu l’ochji, scuprì e case chì, à pocu à pocu, sirunzicavanu a muntagna sopra à Bastia. À mumenti serèspenughjunte in Cardu ! Sola, a Citatella ùn era cambiata ! À vèdela daluntanu, parìa sempre listessa, cum’è quand’ellu era partutu,èranu quasi trentacinque anni.
Si pigliò di curagiu, è, cù e so valisge chì li tiravanu e bracceè e spalle, s’avviò versu a surtita in cerca di un tazzì. Ne truvòunu chì li parse cunfurtèvule. Altru ùn bramava, è, siccume erastancu mortu, si fece falà indrentu à un futtogliu cusì sòrficech’ellu ci averespe durmitu. A vittura cullò longu a Merrìadaretu à una sfilarata di turisti surtiti da u ventre di u battelluè chì avanzàvanu pianu pianu. Anton Paulu ebbe cusì u tempudi pudè guardà tutti i cambiamenti : fiori di quì, cartelli disegnalizazione di quallà, funtane, strade chì partìanu da unabanda, carrughji intighjati chì pigliàvanu da l’altra ! È sempre afila longa di e vitture, caravànie è rimorche chì strascinàvanubattelli.
– Avà sò sbarcati, vai puru ! disse u sciuffore.Anton Paulu capì chì, à u tazzì, ùn li garbava tantu tutta sta
ghjente è vulìa spiegalli chì averebbe da esse cuntentu, ellu, ètutti i paisani – quelli chì campàvanu sempre in Còrsica,intendìa – di vede ghjunghje tutti quelli turisti. Ci sarebbeprufittu per tutti. Ancu di gràzia chì c’èranu elli, pè dà appenad’attività è di cummerciu ! È po’ finalmente ùn disse nunda è
13
Capìtulu primu
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 13
pensò ch’ellu avìa fattu bè. Qual’hè chì sà ch’ellu ùn fussi statu
qualchì ottonomistu. Di tutta manera si sentìa troppu stancu
pè pudè discutà di sti prublemi.
Quandu u tazzì ghjunse davanti à a Prefettura, Anton Pàulu
firmò assai surpresu. A gara ùn c’era più, avìanu custruitu
unepochi di stabilimenti da una parte è da l’altra d’una strada,
larga quasi quant’è a Canapiera, chì cullava dritta versu a
muntagna. È torna fiori è sistemi d’innacquera chì bagnavanu
ancu a strada è e vitture. A sapìa purtantu Anton Pàulu ch’elli
avìanu fattu tutti sti travagli. In Marseglia, si tenìa sempre
infurmatu per mezu di i giurnali. Ne avìanu parlatu è l’avìanu
fatti vede ancu in fottò. Sapìa tuttu ciò chì si passava in Còrsica :
quale era mortu, quale s’era maritatu, qual’era u presidente di
l’anziani cumbattenti, era à currente di u ballu di i pilucché, è
ancu chì a Prefettura era bluccata da l’impiegati di Femenià è
da quelli di Job-Bastos. È po’ di tantu in tantu, venìa qualchì
cunferenziere à parlà di i prublemi corsi è, micca pè vantassi,
ma certi prublemi i cunniscìa megliu ch’è i paisani. Da luntanu,
si vede megliu è da in altu si distingue ciò ch’ùn si pò vede
quand’omu hè à mezu, à buleghju à a passione è a cunfusione.
Ma quì, di vede cù i so ochji a realità, li fece qualcosa cum’è
un’impressione di veru, di vivu. Un pocu cum’è quellu chì vede
a prima volta qualcosa ch’ellu ùn avìa vistu ch’è nantu à i libri.
È torna casali è torna stabilimenti chì ùn li dàvanu micca
tempu à riflette nantu à realità di e cose è u so trattamentu
mediàticu, tantu menu chì si sentìa appena stancu è n’avìa à
bastanza cusì à vede u Liceu di Statu Giocante de Casabianca, a
piscina, un cornu è l’altru.
– Ùn si chjama più Marbeuf, u liceu ? dumandò à u tazzì.
– Nò, u chjàmanu U Fangu !
14
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 14
Ùn era micca u nome ch’ellu avìa lettu ma pensò chì e coseèranu cum’è per a ghjente : avìanu un nome ma èranu chjamateper cugnome, à l’usu corsu.
Quandu a vittura ghjunse in piazza à a chjesa, Anton Pàulusi sentì batte forte u core. Quì po’ e cose ùn èranu cambiatetantu. Qualchì casa in più, ma fora à paese. Ellu stava à l’altrucapu di a piazza è quandu u tazzì si piantò, aspettò chì usciuffore venissi à àpreli a porta.
Chì sentimentu stranu ! Era cuntentu di vede a so casa,d’esse turnatu ind’è u so paese, ma a cuntentezza ùn era miccaperfetta, cum’è s’è qualcosa u trattenìa appena. Ùn avìa ancu àstrappà a pastoghja chì u tenìa sempre ligatu à Marseglia,appena cum’è a sposa chì chita a casa ind’è ella hè semprevissuta per andà ind’è quella di u maritu.
Quandu u sciuffore li disse u prezzu di a corsa, firmò assaisurpresu.
– Piombu ! trentamila franchi ! In Marseglia averebbe fattudece volte u giru di a cità, vulìa dì, ma un’altra volta ùn dissenunda.
À riflètteci bè, li vense in core una cunferenza sopra à a vitacara in Còrsica è e lagnanze di i sindicati sopra à listessu sugettuchì n’avìa lettu qualcosa nantu à u giurnale. È po’ l’ultimamenteùn avìanu dettu i giurnali, torna elli, chì segondu un’inchiesta,Bastia era a cità più cara di Francia. S’arricurdava dinù chì certisindicati di funziunarii vulìanu una prima d’insularità. À dillafranca, quand’ellu era sempre in Marseglia, s’era dumandatus’elli ùn èranu micca à pena impazziti, ma avà si dicìa chì, pòdassi, ùn averèbbenu avutu mancu affattu tortu. Pagò usciuffore è li dete ancu una bona mana.
Quand’ellu si truvò solu davanti à a so casa, cù e so valisgeuna accantu à l’altra, tandu ebbe pròpiu l’impressione d’avèstrappatu a pastoghja.
15
Capìtulu primu
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 15
Ùn avìa ancu à caccià u pinghellu di e chjave di casa ch’ellusentì una voce chì chjamava.
– O Anton Pà ! O Anton Pà ! Sì tù, ùn hè vè ?Si vultò, surpresu, videndu affaccà una vechjetta.– Sò Maria Dumènica, era un’ amica di màmmata, t’avveni ?
Veni ch’o ti basgi ! T’aghju tenutu poche volte in collu quand’èt’eri chjucu !
À dilla franca, Anton Pàulu ùn s’arricurdava più tantu di issadonna digià anzianetta, ma era cusì cuntentu di vede àcherchissia chì u cunniscìa, chì l’accuglìa, chì u parlava cuntanta affezzione chì li parse ch’ella fussi a so mamma.
– Ùn aghju da ricunnòscevi, o Zì ? Mai più !È a si imbraccicò cum’è un figliolu s’imbraccicheghja a so
mamma quand’ellu torna da un longu viaghju.– Ùn la sapìa chè t’avìa da ghjunghje oghje, chì t’averìa
preparatu qualcosa ! Peghju per tè, manghjerai ciò chì ci hè ! Intantu, fatti entre queste valisge chì vò à scaldatti un po’ di caffè !
Anton Paulu guardò a vechja alluntanassi, ancu pè sapèinduv’ella stava di casa chì forse ùn si ne sarebbe mancu piùavvenutu. Circò nantu à u pinghellu a chjave di u purtone è,dàtili dui giri di serratura, si vultò un’altra volta prima di francàu sogliu di a casa paterna.
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 16
ghjornu dopu, quandu Anton Pàulu spalancò epersiane di càmera, u sole era digià altu è l’ariacalda. Un odore deliziosu è frescu di machja è diterra cullava da u fiuminale ; si sentìanu cantàl’acelli ind’è u boscu d’alivi vicinu, è i culori,
quandu cupi, quandu chjari, ralegravanu l’ochji è u core. AntonPàulu empiia u so capu di tutte isse sensazione cusì sèmplice èpuru cusì forte. Ùn li s’era parsa mai cusì luntana quant’è avà,Marseglia !
Avìa durmitu cum’è un ceppu. Era un bellu pezzu ch’ellu ùns’era discitatu cusì tardi. Hè vera chì u viaghju l’avìa accucculatuè in più di quessa avìa tricatu à truvà u sonnu.
Appughjatu à a finestra, guardava a piazza cù i so plàtani è eso muragliette induve elli si pòsanu i vechji è si ghjòcanu izitelli. Appena più sottu, vidìa e lenze belle intrattenute cù i sosolchi belli diritti. Ma da l’altra parte, tutta a muntagna ch’elluavìa cunnisciuta suminata à granu, era cuperta di machja.Guardendu più à manca, si vidìa u mare cù i maròsuli chìentràvanu in portu, à sciloccu. Bastia chì si sparghjìa finu à ustagnu di Chjurlinu s’era ingrandata più ch’ellu ùn pensava.
Avà, u sole era troppu caldu è Anton Pàulu falò in cucina àdassi una pulita.
Ùn ci si truvava micca troppu male ind’è a so casa. Tanti annisenza vèneci è senza facci nisun travagliu ! Zia Maria Dumènical’avìa dati una spazzata, avìa assestatu a càmara ind’ellu avìadurmitu a prima notte, è l’avìa fatti u so lettu. Per qualchì
Capìtulu segondu
U
17
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 17
tempu sarebbe andatu à fà cena è cullazione ind’è Zia, è po’dopu, averebbe circatu à accuncià i so affari. Prima ci vulìa àpiscà un muradore per mette a casa in sesta è rèndela piùcòmuda. I soldi l’avìa, è in più, ùn l’averespe micca dispiaciutià lampalli ind’è a casa. Era a casa paterna, ci avìa passatu a sozitellina, è dunque, cum’è tutti i Corsi, c’era assai attaccatu.
L’avìanu cunsigliati un bon intraprendidore chì stava inpaese è chì ùn si suchjava micca u sangue di i clienti. Li firmavaun’oretta prima d’andà à fà cullaziò ind’è zia Maria Dumènica.Allora cuminciò à fà u giru di casa pè vede cosa si pudìa tene ècosa si avìa da ghjittà, è cosa si avìa da cumandà à l’impresariu.Vulìa chì a casa fussi à tempu muderna è pràtica ma senzacaccialli nunda di u so caràttere anticu. Quandu ellu pensò d’avètrovu e soluzioni chì li si affacìanu, s’avviò versu a casa di ziaMaria Dumènica.
Passendu pè piazza, truvò unepochi di vechjatelli è dipersone piuttostu anziane chì, sapendu ch’ellu era turnatu inpaese, vòlsenu salutallu.
– Allora o Anton Pà, ti sì decisu à turnà in casa toia ?– Hè vera chì ti voli stallà quì ?– Viderai chì ci si stà megliu ch’è in Marseglia, vai !À tutti rispundìa cù una parolla o scutendu u capu. Ùn li
dispiacìa mancu stampa d’esse ricunnisciutu. I so amici diMarseglia l’avìa persi è ùn ritruvava più e so abitùtini. Avà lituccava à ricumincià un’altra vita, tutta diversa, amparà un’altramanera di campà, infine, avìa giratu una pàgina è ne aprìaun’altra, nova, bianca, viota cum’è tutte e pàgine, cun tutte epussibilità, ma, dinù, tutte e so angosce.
In Marseglia, li l’avìanu detti : « viderai, ùn ti ci puderai piùabituà à campà cum’è elli ! Ti mancheranu i to amici è e to
18
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 18
abitùtine ! Ùn voli micca campà à straziera cum’è l’antichi chìhanu suffertu morte è passione ? »
Li venìanu in mente tutte ste parolle è circava, cum’è undisperatu, à cacciàssile di capu. Quandu ellu ghjunse in casa dizia Maria Dumènica, era talmente scumpaginatu chì a vechja lidumandò s’ellu ùn era micca malatu è pensò ch’ellu avìadurmitu piuttostu male.
Finita a cullazione, si sentì appena megliu è dumandò à Zial’indirizzu di u muradore. Megliu à cumincià i travagli u piùprestu pussìbule, pensava, ch’ellu ùn mi pigli l’estru di turnà inMarseglia ! Betu u caffè è po’ l’acquavita, andete à truvàl’intraprendidore è fùbbenu d’accordu per cumincià i travagli àbastanza in furia.
À pena esciutu, andò in Merrìa pè i so affari è fece acunniscenza di Petru Pàulu Casanova, u Merre, chì scumbattìacù u Cunsigliere generale per un affare d’acqua è dicanalizazione.
– Site digià in ritirata ? dumandò u Merre.– In ritirata nò, rispose Anton Pàulu, maliziosu. Sò turnatu
ind’è u mo paese pè fà altru. Prima vogliu fà unepochi di travagliin casa ; aghju digià vistu à Matteu u muradore. St’ètimach’entre, attacchemu !
– Bravu ! disse Petru Pàulu, eccu l’omi chì ci vòlenu in paese !– Noi altri, Corsi di l’esteriore, simu attivi, emu l’abitùtine di
l’affari è di u mondu più ch’è voi, disse Anton Paulu cun tonudi superiorità ind’è a voce.
– Ié, hè vera, rispose Petru Paulu chì sapìa chì ùn si pudìanumette in paragone Marseglia è San Martinu.
– Circhemu di fà pè u megliu, aghjunse Santu Baldacci, uCunsigliere generale. Tenì, pigliate à noi ! Eo sò di manca è u
19
Capìtulu segondu
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 19
vostru Merre hè à diritta. È puru, travagliemu inseme pè u bè dia cumuna è di u cantone. I nostri elettori ci hanu elettu ècirchemu di cuntentalli tutti.
Noi femu… ma certi disfàcenu, aghjunse dopu un pocu.– Ié, disse Petru Pàulu, elli distrùghjenu a notte cos’è no’
femu u ghjornu. V’aghju da dì : vòlenu mandà a Corsica àcaternu ! Senterete voi :
« I Francesi fora ! », « Còrsica Nazione », « Statu franceseassassinu ». È cume vulite ch’ella campi a Còrsica senza i soldich’ellu ci manda u Statu francese ? Dopu si stònanu, miccacustruzzione, pocu travagliu, scarsu u cummerciu, è a Còrsica sine more !
– Hè ghjusta ! ripigliò Santu Baldacci. I nemichi di a Corsicasò elli, l’ottonomisti ! Cosa ne pènsanu i Corsi in Marseglia dista situazione, dìtemi appena ?
Era cusì, era pròpiu cusì, dicìa in sè stessu Anton Pàulu. Apènsanu listessa i Corsi di Marseglia è tenìanu listessu discorsu.Finalmente, pensò Anto Pàulu, ciò ch’elli dicìanu i giurnali eravera. Era listessu discorsu da mare in là è da mare in quà ! Pensòanzi chì li dàvanu troppu impurtanza in Cuntinente àl’ottonomisti, i giurnali, cun tuttu ciò ch’elli dicìanu di elli. Neparlàvanu troppu è li facìanu troppu riclama. Anton Pàulu sisentì appena più siguru dopu intesu stu discorsu. È ciò chì lifacìa ancu di più piacè era di vede chì i partiti pulìtichi èranud’accordu quand’ellu si trattava di terrorìsimu. À u fondu à ufondu, ellu chì ùn era nè di manca nè di diritta, si sentìa pròpiubè in tramezu à un Merre di diritta è un Cunsigliere generale dimanca.
– Allora, dìteci ciò ch’elli ne pensanu in Cuntinente ?dumandò sta volta u Merre.
20
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 20
È Anton Pàulu si lanciò in una spiegazione chì ripigliava ciòch’ellu avìa appena intesu è ciò ch’elli dicìanu quand’ellu erasempre in Marseglia, pè finì cun ste parolle :
– …simu sempre stati Corsi ma seremu sempre Francesi ! »
Stu discorsu era piaciutu assai à i dui eletti è Anton Pàulu fùassai cuntentu di ritruvassi in cusì bella cumpagnìa.
Capìtulu segondu
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 21
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 22
ranu unepochi di ghjorni chì Matteu, l’intra-prendidore, avìa cuminciatu i travagli in casad’Anton Pàulu. Quella casa parìa un bugnu : à chìpassava, à chì venìa, à chì cullava è falava, basta, untraforu ch’ùn vi ne contu nunda ! Cusì, in pocu
tempu, Anton Pàulu era diventatu u centru ecunòmicu è sucialedi u paese. Parechje persone èranu impiegate è unepochivenìanu à dalli una mana à assestà prestu è bè a so casa. Senzacuntà l’ispettori di i travagli finiti è l’architetti sapientoni chìancu di grazia ch’elli ci sò !
Ne fece poche cunniscenze, tandu, Anton Pàulu, è si feceancu qualchì amicu : ùn truvàvanu à bastanza parolle i paisanipè dì bè di u giòvanu ritiratu !
È Anton Pàulu, tuttu cuntentu è fieru di a so vita novapagava turnate à vòline più à l’osterìa vicina. U patrone, tantaghjente, ùn l’avìa viste mancu in tempu d’elezzione. Unaturnata passava è quill’astra venìa, è più u patrone ne servìa,più li ne firmava da serve. Currìanu i ghjàrgali di pastizzu pèissi cannellari asciutti chì ci vulìa à vede !
A sera, vechji è zitelli s’adunìanu à l’osterìa è, finu à tardi,èranu canti è soni. Ancu u Merre, chì li dispiacìa chì tantapupularità currissi appressu à roba di pùzera, venìa àimbulighjassi à cusì bella cumbrìncula.
I travagli andonu à issu passu torna qualchì settimana.Quandu tuttu fù compiu, Anton Pàulu fece una bella festa ès’invitò u paese sanu.
Capìtulu terzu
È
23
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 23
Fubbe una festa tremenda : currìanu canistrelli, torte, fiadò,frappe è frittelle, biscotti è bombò, passavanu vini fini è licori,rappu è impassitu, muscatu è vinu chinatu. C’eranu musicantiè cantadori, è pè finì, ci fù ancu un ballu !
Era un bellu pezzu ch’ella ùn s’era vista festa sìmule in paeseè qual’hè chì sà ch’ellu ùn si ne fussi mai statu cum’è quessa !Alò, un trionfu !
Era tenutu Anton Pàulu in San Martinu. Certi andàvanu àtruvallu per un cunsigliu o una dumanda chì ci vulìa a rièmpie.È ellu, era prontu à aiutà i so paisani. A so casa era sempre apertaè quand’ellu ùn c’era, vulìa dì ch’ellu era in Merrìa o in qualchìamministrazione in Bastia appressu à dumande è à cartulari.
Versu a fine di l’estate, u Merre vense à truvallu.– Bona sera o Anton Pà, sò venutu à vèdevi !– Entrate entrate, o sgiò Merre chì tuccheremu un bichjere !A si chjachjaronu una bella stonda davanti à un bichjerinu
d’acquavita. Versu mezanotte, disse u Merre :– State à sente o Anton Pà, sò ch’è vo’ site un omu fattìu. Aghju
vistu di chì manera, è in cusì pocu tempu, avete risarcitu a casapaterna. Ete resu serviziu à tuttu u paese è tutti vi tènenu caru.Da quì à sei mesi, ci sò l’elezzione è contu di presentammi torna.U mo primu agiuntu hè vechju è ùn si vole più presentà. Fareteciò ch’ella vi pare, ma s’è vo’ site d’accunsentu, u postu hè per voi.
Anton Paulu, allunsigatu da ste parolle è da u postu di primuagiuntu li dumandò un po’ di tempu pè pudè pensacci nantu.
– Ci penseraghju, disse, accumpagnendu u Merre finu àl’usciu. A vi saperaghju dì trà un coppiu di ghjorni. À bona notte !
A notte, Anton Pàulu a passò à riflette nantu à a pruposta diu Merre.
24
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 24
Ùn lu cunniscìa mancu tantu à Petru Pàulu, ma li parìach’ellu fussi omu onestu è di riflessione, micca cum’è staghjente chì s’infiàranu è dìcenu scimità. Sarà statu dinù un omud’unione : ùn l’avìa vistu travaglià parechje volte in Merrìa cù uCunsigliere generale, di manca ? Ma soprattuttu, è hè quessachì cuntava di più per Anton Paulu, ùn era micca ottonomistu !
U restu, li parìa ch’ellu ùn avessi tanta impurtanza. Per ellu,esse à diritta o esse à manca, cosa cambiava ?
Ié, in Parigi, s’azardavanu à a Càmera di i deputati è i grandipartiti naziunali ùn èranu mai d’accordu in trà d’elli. Anzi,quandu a diritta dicìa biancu, a manca rispundìa negru, è via èdalli. Ma quì, in Còrsica, è tantu più in San Martinu, e coseèranu diverse. Ùn cuntràvanu u Merre è u Cunsigliere generale ?
À ellu li bastava chì nisunu li dumandessi di scrìvesi àqualunque partitu. Era a sola cundizione ch’ellu averebbe messupè pudè accettà.
Quand’ellu ebbe finitu di pensà è di riflette, di suppone èd’adimette, l’arilogiu di u campanile sunò quattru tocchi.
Tandu, vultèndusi da l’altra parte s’addurmintò senza avèpensatu una volta chì u so sì venìa à ligà una mannella di nò.Infatti, Anton Pàulu ùn era nè pè a manca, nè pè a dritta, è ancudi menu pè l’ottonomisti : era tuttu quessu u so prugramma.
À certi, u negativu li tene locu di filusuffìa !
Dopu dui ghjorni, Anton Pàulu facìa sapè à Petru PàuluCasanova ch’ellu accettava di presentassi nantu à a so lista cù asperanza di diventà u so primu agiuntu. Sei mesi dopu, PetruPàulu vinse l’elezzione è Anton Pàulu diventò primu agiuntu diSan Martinu.
Capìtulu terzu
De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 25