ultima pagina

17
ALBIANA-CCU Medi Terra G EORGES DE Z ERBI L’ùltima pàgina PROSA CORSA

description

livre, corse

Transcript of ultima pagina

Page 1: ultima pagina

L’ùltima pàgina mette in scena un Corsu chì volta in casa

soia dopu una vita passata in Marseglia. Hè statu tantu

tempu senza rivede nè i so lochi nè a so ghjente.

A storia principia cum’è quella di tanti Corsi chì tornanu à gode

si una ritirata meritata, linda, calma è serena. Ma Anton Paulu si

trova subitu davanti à una situazione suciale è culturale propiu

diferente di ciò ch’ellu avia pensatu. U so modu di cunsiderà a

so terra nativa, a ghjente è u cumunu tandu hà da esse propiu

diversu. Pianu pianu hà da esse purtatu à fà gesti è piglià attitu-

dine chì vanu ancu contru à e so idee. Hè vera ch’ellu ùn hè sfa-

ticata a vita in una sucetà chì i so prublemi, a ghjente hè chja-

mata à scunfinì li à modu persunale ma ancu tenendu contu di a

sulidarità culturale chì face pressione, sempre sempre, nantu à i

modi di fà è di pensà.

Stu libru hè testimunianza di unu primurosu assai di u so paese,

a Corsica, cù u so garbu è i so guai. L’attualità suciale è pulitica

ci busca u so postu ghjustu à mezu à quelle scene di a Bastia di

sempre: e pisciaie, i bagni in Puntata, l’isule in faccia è tanti altri

ritratti chì u lettore ritrova in sè, visione di a cultura nustrale o

chì rimandanu à a literatura, di u Mediterraniu o di altrò.

Stu libru face parte di u prugettu edituriale Medi Terra, messu inopera da l’editori Albiana-Centru culturale universitariu (Corsica),Condaghes di Cagliari (Sardegna) è Editorial Fonol di Juneda(Catalogna).

Calamaii hè una cullezzione chì vole insignà e

pruduzzione significative di i chjassi duv’ella và

a literatura corsa, da dui o trè decennii. Duv’ella

và è chì a portanu, chì s’ellu hè ghjusta di dì chì

sò sempre l’opere à fà a literatura, u valore di i

libri esciuti hè di primura pè e literature chì ùn si

ponu gode nè l’uffizializazione nè u ribombu

ch’elle danu l’istituzione literarie.

Hè per quessa chì ogni libru sarà ancu a scuper-

ta di un autore è ch’è no sciglieremu sempre una

pruduzzione significativa di un currente, di un

stile, di un pussibule futuru literariu. À quandu

sarà andatu digià praticatu, à quandu chjassu

novu pè a literatura nustrale, à quandu puderà

ancu esse esitazione, è perchè micca tira è molla

trà sullecitazione è pussibili diversi.

Ma l’esigenza prima sarà a qualità di u libru chì

hè l’altra primura. A robba scritta, è scritta bè, cù

scrittura ammaestrata, cuscente di sè stessa è di

e so manere di dì. Cerca di i piacè di scrive chì

inghjennanu piacè di leghje, senza cerca elitista

o intelettualisimu chjosu, ma cù dignità di una

spressione ghjusta è precisa.

Sti calamaii sò puntelli di u casale literatura. Issi

calamaii saranu galateiu di una cultura.

ALBIANA-CCUMedi Terra

G E O R G E S D E Z E R B I

GEO

RG

ESD

EZE

RBI

L’ù

ltim

a p

àg

ina

GEORGES DE ZERBI

Ghjorghju de Zerbi hà oghje a sessantina. Hè di

un’antica famiglia bastiaccia. Hè statu durante

una trentina di anni prufessore di lingua è civi-

lizazione taliane. Appassiunatu pè l’arte lirica è

ellu stessu cantante è tutti cunnoscenu a so bella

voce di tenore chì ribomba ind’è l’oratoriu di

Santa Croce o in San Carlu.

Cunsigliere municipale in Bastia, hè statu numi-

natu in u 2008 delegatu pè a a cuuperazione

trasfruntaliera è, cù issa carica, li tocca à curà

l’azzione internaziunale cum’è quelle di i pru-

grama « Interreg » è aiutà ch’elli si sviluppinu e

relazione è baratti trà Corsica è Italia.

Hè dinù appassiunatu pè a lingua è a cultura

corsa ed hè statu, à issu titulu, unu trà i primi chì

fecenu e lezzione di lingua corsa. Hè per quella

chì stu primu rumanzu in lingua corsa hè opera

di unu chì ammaestra in modu perfettu a dicitu-

ra in lingua nustrale.

Medi TerraALBIANA-CCU • CONDAGHES • FONOLL

Stu libru face parte di u prugettu edituriale MediTerra, messu in opera da l’editori Albiana-

Centru culturale universitariu (Corsica),

Condaghes di Cagliari (Sardegna) è Editorial

Fonol di Juneda (Catalogna). Medi Terra vole fà

cunnosce e literature catalana, corsa è sarda

publichendu à tempu opere in e trè lingue (cata-

lanu, corsu, sardu).

L’ùltimapàgina

P R O S A C O R S A

18 €

ISBN : 978-2-84698-326-6

De Zerbi_ultima pagina_couv_couv ok comiti.qxd 04/09/2009 17:06 Page 1

Page 2: ultima pagina

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 2

Page 3: ultima pagina

ssu 25 di ghjugnu, à 7 ore di matina in puntu, ubattellu di Marseglia entrava in portu. C’eraappena di mare ; i maròsuli venìanu à battecontru à u molu è entràvanu à tempu à u Cyrnoschì s’appruntava à accustà, à cala aperta. Segondu

l’usu, unepoche di persone èranu cuncolte accantu à a scalaind’elli avìanu da sbarcà i passageri è a si chjachjeràvanufumèndusi una sigaretta. Quelli chì èranu ghjunti à aspettàparenti o amici parlàvanu à voce rivolta è scaccanàvanu, alzenduogni tantu e bracce o mettendu a manu nantu à a spalla di uvicinu. Appena scartati, quill’altri aspettàvanu, zitti è bassi,qualchì parente mòrtusi in Marseglia.

Cusì s’era sempre fatta, è cusì si face in Bastia quand’ellughjunghje u battellu.

Avà, e prime vitture eranu cuminciate à sbarcà, carche diroba è di ghjente è s’avviàvanu versu u purtone di ferru chì omufranca per entre in cità. Ind’è u frattempu, i primi passagericuminciàvanu anch’elli à falà pè a scala cun valisge è pacchettià piccollu.

Quandu Anton Pàulu messe u pede nant’à u primu scalinu,si sentì cum’è vènesi menu. Èranu vinticinque anni ch’ellu ùnc’era più venutu in Còrsica ; l’ùltima volta, era stata per a mortedi babbu, era bella sèmplice ! Micca ch’ellu ùn ci pensassi più àa Còrsica, à u so paese, nò ! In Marseglia andava sempre à ibanchetti di Corsi, è quandu un cantadore venìa, ellu ci andavaogni volta à sèntelu cantà ! È po’, era ancu tresorieru di l’associudi i Corsi di u so quartiere. Micca ch’ellu ùn ci pensassi à aCòrsica, à u so paese, anzi ci pensava bellu spessu è ne parlava

Capìtulu primu

I

11

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 11

Page 4: ultima pagina

sempre cun l’amici, di a pìccula pàtria. È po’, ùn era statu ellu,soca, à decide di liquidà tutti i so affari in Marseglia per vene àpiglià a so ritirata in Còrsica !

A so ritirata ! Ùn era po’ vechju, mancu appena ! Ùn s’hèvechji à cinquantatrè anni ! Ma avia sappiutu fà i so affari : tenìaun magazinu chì li avìa permessi di guadagnà à bastanza, è cù isoldi messi da parte, si pudìa gode ciò chì li firmava da campàsenza penseri.

Nò, ùn era nè a vechjàia, nè l’interessu, nè ancu menu ufattu d’èsseci obligatu, ma soladimente a voglia di turnà in casasoia, chjamatu da qualcosa ch’ellu ùn si sapìa spiegà. A sodecisione l’avìa pigliata solu, chì ancu i so amici, quand’ellighjùnsenu à sapella, avìanu pruvatu à scunvìncelu. Ma ellu ùnl’avìa stati à sente è, dopu liquidatu tuttu – avìa fattu un belluaffare quellu ch’avìa compru è mancu n’avìa fattu unu gattivuellu, vendendu ! – si ne turnava ind’u so paese, San Martinu, àqualchì chilòmetru da Bastia.

Quand’ellu fù in fondu à a scala, prontu à incalcà a sulettanant’à a terra – o piuttostu, u catrame – ùn sapìa micca s’è igiramenti di capu li venìanu da tuttu ciò ch’ellu ruminicavaind’u so cervellu o da a notte passata nant’à quellu battellacciuchì ùn s’era piantatu un minutu di ballà.

Fàttusi dui passi si piantò è messe in pianu e so valisge chìpisàvanu quant’è u piombu. Dopu passàtusi u mandille nantuà a fronte è u mentu, girò u capu à diritta è à sinistra perasciuvassi u collu, è, in listessu tempu, guardava a ghjente chìsi basgiava intornu à ellu. Fece nice di circà s’è nimu era venutuà aspettallu, ma era più per rifiatà appena è appruntassi àsupranà a difficultà. Oramai, ùn pudìa più turnà indietru. Avìascancellatu u passatu, li tuccava à affruntà l’avvene.

Prima di mèttesi torna u mandille ind’istacca, lampò unochju nant’à e stallazione di u portu, è, un pò più in là, nant’à

12

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 12

Page 5: ultima pagina

a Piazza. Era un bellu locu, quantunque ! Mancu in Marsegliaavìanu cusì bella piazza ! E cose èranu cambiate appena dipoiquellu ghjornu ch’ellu era venutu à sutterrà à babbu ! L’avìanudetti chì si era ancu fattu un tunellu sott’à u Vechju Portu cum’èin Marseglia, è d’infatti, vidìa e vitture chì sbuccavanu davant’àellu.

Alzendu l’ochji, scuprì e case chì, à pocu à pocu, sirunzicavanu a muntagna sopra à Bastia. À mumenti serèspenughjunte in Cardu ! Sola, a Citatella ùn era cambiata ! À vèdela daluntanu, parìa sempre listessa, cum’è quand’ellu era partutu,èranu quasi trentacinque anni.

Si pigliò di curagiu, è, cù e so valisge chì li tiravanu e bracceè e spalle, s’avviò versu a surtita in cerca di un tazzì. Ne truvòunu chì li parse cunfurtèvule. Altru ùn bramava, è, siccume erastancu mortu, si fece falà indrentu à un futtogliu cusì sòrficech’ellu ci averespe durmitu. A vittura cullò longu a Merrìadaretu à una sfilarata di turisti surtiti da u ventre di u battelluè chì avanzàvanu pianu pianu. Anton Paulu ebbe cusì u tempudi pudè guardà tutti i cambiamenti : fiori di quì, cartelli disegnalizazione di quallà, funtane, strade chì partìanu da unabanda, carrughji intighjati chì pigliàvanu da l’altra ! È sempre afila longa di e vitture, caravànie è rimorche chì strascinàvanubattelli.

– Avà sò sbarcati, vai puru ! disse u sciuffore.Anton Paulu capì chì, à u tazzì, ùn li garbava tantu tutta sta

ghjente è vulìa spiegalli chì averebbe da esse cuntentu, ellu, ètutti i paisani – quelli chì campàvanu sempre in Còrsica,intendìa – di vede ghjunghje tutti quelli turisti. Ci sarebbeprufittu per tutti. Ancu di gràzia chì c’èranu elli, pè dà appenad’attività è di cummerciu ! È po’ finalmente ùn disse nunda è

13

Capìtulu primu

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 13

Page 6: ultima pagina

pensò ch’ellu avìa fattu bè. Qual’hè chì sà ch’ellu ùn fussi statu

qualchì ottonomistu. Di tutta manera si sentìa troppu stancu

pè pudè discutà di sti prublemi.

Quandu u tazzì ghjunse davanti à a Prefettura, Anton Pàulu

firmò assai surpresu. A gara ùn c’era più, avìanu custruitu

unepochi di stabilimenti da una parte è da l’altra d’una strada,

larga quasi quant’è a Canapiera, chì cullava dritta versu a

muntagna. È torna fiori è sistemi d’innacquera chì bagnavanu

ancu a strada è e vitture. A sapìa purtantu Anton Pàulu ch’elli

avìanu fattu tutti sti travagli. In Marseglia, si tenìa sempre

infurmatu per mezu di i giurnali. Ne avìanu parlatu è l’avìanu

fatti vede ancu in fottò. Sapìa tuttu ciò chì si passava in Còrsica :

quale era mortu, quale s’era maritatu, qual’era u presidente di

l’anziani cumbattenti, era à currente di u ballu di i pilucché, è

ancu chì a Prefettura era bluccata da l’impiegati di Femenià è

da quelli di Job-Bastos. È po’ di tantu in tantu, venìa qualchì

cunferenziere à parlà di i prublemi corsi è, micca pè vantassi,

ma certi prublemi i cunniscìa megliu ch’è i paisani. Da luntanu,

si vede megliu è da in altu si distingue ciò ch’ùn si pò vede

quand’omu hè à mezu, à buleghju à a passione è a cunfusione.

Ma quì, di vede cù i so ochji a realità, li fece qualcosa cum’è

un’impressione di veru, di vivu. Un pocu cum’è quellu chì vede

a prima volta qualcosa ch’ellu ùn avìa vistu ch’è nantu à i libri.

È torna casali è torna stabilimenti chì ùn li dàvanu micca

tempu à riflette nantu à realità di e cose è u so trattamentu

mediàticu, tantu menu chì si sentìa appena stancu è n’avìa à

bastanza cusì à vede u Liceu di Statu Giocante de Casabianca, a

piscina, un cornu è l’altru.

– Ùn si chjama più Marbeuf, u liceu ? dumandò à u tazzì.

– Nò, u chjàmanu U Fangu !

14

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 14

Page 7: ultima pagina

Ùn era micca u nome ch’ellu avìa lettu ma pensò chì e coseèranu cum’è per a ghjente : avìanu un nome ma èranu chjamateper cugnome, à l’usu corsu.

Quandu a vittura ghjunse in piazza à a chjesa, Anton Pàulusi sentì batte forte u core. Quì po’ e cose ùn èranu cambiatetantu. Qualchì casa in più, ma fora à paese. Ellu stava à l’altrucapu di a piazza è quandu u tazzì si piantò, aspettò chì usciuffore venissi à àpreli a porta.

Chì sentimentu stranu ! Era cuntentu di vede a so casa,d’esse turnatu ind’è u so paese, ma a cuntentezza ùn era miccaperfetta, cum’è s’è qualcosa u trattenìa appena. Ùn avìa ancu àstrappà a pastoghja chì u tenìa sempre ligatu à Marseglia,appena cum’è a sposa chì chita a casa ind’è ella hè semprevissuta per andà ind’è quella di u maritu.

Quandu u sciuffore li disse u prezzu di a corsa, firmò assaisurpresu.

– Piombu ! trentamila franchi ! In Marseglia averebbe fattudece volte u giru di a cità, vulìa dì, ma un’altra volta ùn dissenunda.

À riflètteci bè, li vense in core una cunferenza sopra à a vitacara in Còrsica è e lagnanze di i sindicati sopra à listessu sugettuchì n’avìa lettu qualcosa nantu à u giurnale. È po’ l’ultimamenteùn avìanu dettu i giurnali, torna elli, chì segondu un’inchiesta,Bastia era a cità più cara di Francia. S’arricurdava dinù chì certisindicati di funziunarii vulìanu una prima d’insularità. À dillafranca, quand’ellu era sempre in Marseglia, s’era dumandatus’elli ùn èranu micca à pena impazziti, ma avà si dicìa chì, pòdassi, ùn averèbbenu avutu mancu affattu tortu. Pagò usciuffore è li dete ancu una bona mana.

Quand’ellu si truvò solu davanti à a so casa, cù e so valisgeuna accantu à l’altra, tandu ebbe pròpiu l’impressione d’avèstrappatu a pastoghja.

15

Capìtulu primu

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 15

Page 8: ultima pagina

Ùn avìa ancu à caccià u pinghellu di e chjave di casa ch’ellusentì una voce chì chjamava.

– O Anton Pà ! O Anton Pà ! Sì tù, ùn hè vè ?Si vultò, surpresu, videndu affaccà una vechjetta.– Sò Maria Dumènica, era un’ amica di màmmata, t’avveni ?

Veni ch’o ti basgi ! T’aghju tenutu poche volte in collu quand’èt’eri chjucu !

À dilla franca, Anton Pàulu ùn s’arricurdava più tantu di issadonna digià anzianetta, ma era cusì cuntentu di vede àcherchissia chì u cunniscìa, chì l’accuglìa, chì u parlava cuntanta affezzione chì li parse ch’ella fussi a so mamma.

– Ùn aghju da ricunnòscevi, o Zì ? Mai più !È a si imbraccicò cum’è un figliolu s’imbraccicheghja a so

mamma quand’ellu torna da un longu viaghju.– Ùn la sapìa chè t’avìa da ghjunghje oghje, chì t’averìa

preparatu qualcosa ! Peghju per tè, manghjerai ciò chì ci hè ! Intantu, fatti entre queste valisge chì vò à scaldatti un po’ di caffè !

Anton Paulu guardò a vechja alluntanassi, ancu pè sapèinduv’ella stava di casa chì forse ùn si ne sarebbe mancu piùavvenutu. Circò nantu à u pinghellu a chjave di u purtone è,dàtili dui giri di serratura, si vultò un’altra volta prima di francàu sogliu di a casa paterna.

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 16

Page 9: ultima pagina

ghjornu dopu, quandu Anton Pàulu spalancò epersiane di càmera, u sole era digià altu è l’ariacalda. Un odore deliziosu è frescu di machja è diterra cullava da u fiuminale ; si sentìanu cantàl’acelli ind’è u boscu d’alivi vicinu, è i culori,

quandu cupi, quandu chjari, ralegravanu l’ochji è u core. AntonPàulu empiia u so capu di tutte isse sensazione cusì sèmplice èpuru cusì forte. Ùn li s’era parsa mai cusì luntana quant’è avà,Marseglia !

Avìa durmitu cum’è un ceppu. Era un bellu pezzu ch’ellu ùns’era discitatu cusì tardi. Hè vera chì u viaghju l’avìa accucculatuè in più di quessa avìa tricatu à truvà u sonnu.

Appughjatu à a finestra, guardava a piazza cù i so plàtani è eso muragliette induve elli si pòsanu i vechji è si ghjòcanu izitelli. Appena più sottu, vidìa e lenze belle intrattenute cù i sosolchi belli diritti. Ma da l’altra parte, tutta a muntagna ch’elluavìa cunnisciuta suminata à granu, era cuperta di machja.Guardendu più à manca, si vidìa u mare cù i maròsuli chìentràvanu in portu, à sciloccu. Bastia chì si sparghjìa finu à ustagnu di Chjurlinu s’era ingrandata più ch’ellu ùn pensava.

Avà, u sole era troppu caldu è Anton Pàulu falò in cucina àdassi una pulita.

Ùn ci si truvava micca troppu male ind’è a so casa. Tanti annisenza vèneci è senza facci nisun travagliu ! Zia Maria Dumènical’avìa dati una spazzata, avìa assestatu a càmara ind’ellu avìadurmitu a prima notte, è l’avìa fatti u so lettu. Per qualchì

Capìtulu segondu

U

17

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 17

Page 10: ultima pagina

tempu sarebbe andatu à fà cena è cullazione ind’è Zia, è po’dopu, averebbe circatu à accuncià i so affari. Prima ci vulìa àpiscà un muradore per mette a casa in sesta è rèndela piùcòmuda. I soldi l’avìa, è in più, ùn l’averespe micca dispiaciutià lampalli ind’è a casa. Era a casa paterna, ci avìa passatu a sozitellina, è dunque, cum’è tutti i Corsi, c’era assai attaccatu.

L’avìanu cunsigliati un bon intraprendidore chì stava inpaese è chì ùn si suchjava micca u sangue di i clienti. Li firmavaun’oretta prima d’andà à fà cullaziò ind’è zia Maria Dumènica.Allora cuminciò à fà u giru di casa pè vede cosa si pudìa tene ècosa si avìa da ghjittà, è cosa si avìa da cumandà à l’impresariu.Vulìa chì a casa fussi à tempu muderna è pràtica ma senzacaccialli nunda di u so caràttere anticu. Quandu ellu pensò d’avètrovu e soluzioni chì li si affacìanu, s’avviò versu a casa di ziaMaria Dumènica.

Passendu pè piazza, truvò unepochi di vechjatelli è dipersone piuttostu anziane chì, sapendu ch’ellu era turnatu inpaese, vòlsenu salutallu.

– Allora o Anton Pà, ti sì decisu à turnà in casa toia ?– Hè vera chì ti voli stallà quì ?– Viderai chì ci si stà megliu ch’è in Marseglia, vai !À tutti rispundìa cù una parolla o scutendu u capu. Ùn li

dispiacìa mancu stampa d’esse ricunnisciutu. I so amici diMarseglia l’avìa persi è ùn ritruvava più e so abitùtini. Avà lituccava à ricumincià un’altra vita, tutta diversa, amparà un’altramanera di campà, infine, avìa giratu una pàgina è ne aprìaun’altra, nova, bianca, viota cum’è tutte e pàgine, cun tutte epussibilità, ma, dinù, tutte e so angosce.

In Marseglia, li l’avìanu detti : « viderai, ùn ti ci puderai piùabituà à campà cum’è elli ! Ti mancheranu i to amici è e to

18

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 18

Page 11: ultima pagina

abitùtine ! Ùn voli micca campà à straziera cum’è l’antichi chìhanu suffertu morte è passione ? »

Li venìanu in mente tutte ste parolle è circava, cum’è undisperatu, à cacciàssile di capu. Quandu ellu ghjunse in casa dizia Maria Dumènica, era talmente scumpaginatu chì a vechja lidumandò s’ellu ùn era micca malatu è pensò ch’ellu avìadurmitu piuttostu male.

Finita a cullazione, si sentì appena megliu è dumandò à Zial’indirizzu di u muradore. Megliu à cumincià i travagli u piùprestu pussìbule, pensava, ch’ellu ùn mi pigli l’estru di turnà inMarseglia ! Betu u caffè è po’ l’acquavita, andete à truvàl’intraprendidore è fùbbenu d’accordu per cumincià i travagli àbastanza in furia.

À pena esciutu, andò in Merrìa pè i so affari è fece acunniscenza di Petru Pàulu Casanova, u Merre, chì scumbattìacù u Cunsigliere generale per un affare d’acqua è dicanalizazione.

– Site digià in ritirata ? dumandò u Merre.– In ritirata nò, rispose Anton Pàulu, maliziosu. Sò turnatu

ind’è u mo paese pè fà altru. Prima vogliu fà unepochi di travagliin casa ; aghju digià vistu à Matteu u muradore. St’ètimach’entre, attacchemu !

– Bravu ! disse Petru Pàulu, eccu l’omi chì ci vòlenu in paese !– Noi altri, Corsi di l’esteriore, simu attivi, emu l’abitùtine di

l’affari è di u mondu più ch’è voi, disse Anton Paulu cun tonudi superiorità ind’è a voce.

– Ié, hè vera, rispose Petru Paulu chì sapìa chì ùn si pudìanumette in paragone Marseglia è San Martinu.

– Circhemu di fà pè u megliu, aghjunse Santu Baldacci, uCunsigliere generale. Tenì, pigliate à noi ! Eo sò di manca è u

19

Capìtulu segondu

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 19

Page 12: ultima pagina

vostru Merre hè à diritta. È puru, travagliemu inseme pè u bè dia cumuna è di u cantone. I nostri elettori ci hanu elettu ècirchemu di cuntentalli tutti.

Noi femu… ma certi disfàcenu, aghjunse dopu un pocu.– Ié, disse Petru Pàulu, elli distrùghjenu a notte cos’è no’

femu u ghjornu. V’aghju da dì : vòlenu mandà a Corsica àcaternu ! Senterete voi :

« I Francesi fora ! », « Còrsica Nazione », « Statu franceseassassinu ». È cume vulite ch’ella campi a Còrsica senza i soldich’ellu ci manda u Statu francese ? Dopu si stònanu, miccacustruzzione, pocu travagliu, scarsu u cummerciu, è a Còrsica sine more !

– Hè ghjusta ! ripigliò Santu Baldacci. I nemichi di a Corsicasò elli, l’ottonomisti ! Cosa ne pènsanu i Corsi in Marseglia dista situazione, dìtemi appena ?

Era cusì, era pròpiu cusì, dicìa in sè stessu Anton Pàulu. Apènsanu listessa i Corsi di Marseglia è tenìanu listessu discorsu.Finalmente, pensò Anto Pàulu, ciò ch’elli dicìanu i giurnali eravera. Era listessu discorsu da mare in là è da mare in quà ! Pensòanzi chì li dàvanu troppu impurtanza in Cuntinente àl’ottonomisti, i giurnali, cun tuttu ciò ch’elli dicìanu di elli. Neparlàvanu troppu è li facìanu troppu riclama. Anton Pàulu sisentì appena più siguru dopu intesu stu discorsu. È ciò chì lifacìa ancu di più piacè era di vede chì i partiti pulìtichi èranud’accordu quand’ellu si trattava di terrorìsimu. À u fondu à ufondu, ellu chì ùn era nè di manca nè di diritta, si sentìa pròpiubè in tramezu à un Merre di diritta è un Cunsigliere generale dimanca.

– Allora, dìteci ciò ch’elli ne pensanu in Cuntinente ?dumandò sta volta u Merre.

20

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 20

Page 13: ultima pagina

È Anton Pàulu si lanciò in una spiegazione chì ripigliava ciòch’ellu avìa appena intesu è ciò ch’elli dicìanu quand’ellu erasempre in Marseglia, pè finì cun ste parolle :

– …simu sempre stati Corsi ma seremu sempre Francesi ! »

Stu discorsu era piaciutu assai à i dui eletti è Anton Pàulu fùassai cuntentu di ritruvassi in cusì bella cumpagnìa.

Capìtulu segondu

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 21

Page 14: ultima pagina

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 22

Page 15: ultima pagina

ranu unepochi di ghjorni chì Matteu, l’intra-prendidore, avìa cuminciatu i travagli in casad’Anton Pàulu. Quella casa parìa un bugnu : à chìpassava, à chì venìa, à chì cullava è falava, basta, untraforu ch’ùn vi ne contu nunda ! Cusì, in pocu

tempu, Anton Pàulu era diventatu u centru ecunòmicu è sucialedi u paese. Parechje persone èranu impiegate è unepochivenìanu à dalli una mana à assestà prestu è bè a so casa. Senzacuntà l’ispettori di i travagli finiti è l’architetti sapientoni chìancu di grazia ch’elli ci sò !

Ne fece poche cunniscenze, tandu, Anton Pàulu, è si feceancu qualchì amicu : ùn truvàvanu à bastanza parolle i paisanipè dì bè di u giòvanu ritiratu !

È Anton Pàulu, tuttu cuntentu è fieru di a so vita novapagava turnate à vòline più à l’osterìa vicina. U patrone, tantaghjente, ùn l’avìa viste mancu in tempu d’elezzione. Unaturnata passava è quill’astra venìa, è più u patrone ne servìa,più li ne firmava da serve. Currìanu i ghjàrgali di pastizzu pèissi cannellari asciutti chì ci vulìa à vede !

A sera, vechji è zitelli s’adunìanu à l’osterìa è, finu à tardi,èranu canti è soni. Ancu u Merre, chì li dispiacìa chì tantapupularità currissi appressu à roba di pùzera, venìa àimbulighjassi à cusì bella cumbrìncula.

I travagli andonu à issu passu torna qualchì settimana.Quandu tuttu fù compiu, Anton Pàulu fece una bella festa ès’invitò u paese sanu.

Capìtulu terzu

È

23

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 23

Page 16: ultima pagina

Fubbe una festa tremenda : currìanu canistrelli, torte, fiadò,frappe è frittelle, biscotti è bombò, passavanu vini fini è licori,rappu è impassitu, muscatu è vinu chinatu. C’eranu musicantiè cantadori, è pè finì, ci fù ancu un ballu !

Era un bellu pezzu ch’ella ùn s’era vista festa sìmule in paeseè qual’hè chì sà ch’ellu ùn si ne fussi mai statu cum’è quessa !Alò, un trionfu !

Era tenutu Anton Pàulu in San Martinu. Certi andàvanu àtruvallu per un cunsigliu o una dumanda chì ci vulìa a rièmpie.È ellu, era prontu à aiutà i so paisani. A so casa era sempre apertaè quand’ellu ùn c’era, vulìa dì ch’ellu era in Merrìa o in qualchìamministrazione in Bastia appressu à dumande è à cartulari.

Versu a fine di l’estate, u Merre vense à truvallu.– Bona sera o Anton Pà, sò venutu à vèdevi !– Entrate entrate, o sgiò Merre chì tuccheremu un bichjere !A si chjachjaronu una bella stonda davanti à un bichjerinu

d’acquavita. Versu mezanotte, disse u Merre :– State à sente o Anton Pà, sò ch’è vo’ site un omu fattìu. Aghju

vistu di chì manera, è in cusì pocu tempu, avete risarcitu a casapaterna. Ete resu serviziu à tuttu u paese è tutti vi tènenu caru.Da quì à sei mesi, ci sò l’elezzione è contu di presentammi torna.U mo primu agiuntu hè vechju è ùn si vole più presentà. Fareteciò ch’ella vi pare, ma s’è vo’ site d’accunsentu, u postu hè per voi.

Anton Paulu, allunsigatu da ste parolle è da u postu di primuagiuntu li dumandò un po’ di tempu pè pudè pensacci nantu.

– Ci penseraghju, disse, accumpagnendu u Merre finu àl’usciu. A vi saperaghju dì trà un coppiu di ghjorni. À bona notte !

A notte, Anton Pàulu a passò à riflette nantu à a pruposta diu Merre.

24

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 24

Page 17: ultima pagina

Ùn lu cunniscìa mancu tantu à Petru Pàulu, ma li parìach’ellu fussi omu onestu è di riflessione, micca cum’è staghjente chì s’infiàranu è dìcenu scimità. Sarà statu dinù un omud’unione : ùn l’avìa vistu travaglià parechje volte in Merrìa cù uCunsigliere generale, di manca ? Ma soprattuttu, è hè quessachì cuntava di più per Anton Paulu, ùn era micca ottonomistu !

U restu, li parìa ch’ellu ùn avessi tanta impurtanza. Per ellu,esse à diritta o esse à manca, cosa cambiava ?

Ié, in Parigi, s’azardavanu à a Càmera di i deputati è i grandipartiti naziunali ùn èranu mai d’accordu in trà d’elli. Anzi,quandu a diritta dicìa biancu, a manca rispundìa negru, è via èdalli. Ma quì, in Còrsica, è tantu più in San Martinu, e coseèranu diverse. Ùn cuntràvanu u Merre è u Cunsigliere generale ?

À ellu li bastava chì nisunu li dumandessi di scrìvesi àqualunque partitu. Era a sola cundizione ch’ellu averebbe messupè pudè accettà.

Quand’ellu ebbe finitu di pensà è di riflette, di suppone èd’adimette, l’arilogiu di u campanile sunò quattru tocchi.

Tandu, vultèndusi da l’altra parte s’addurmintò senza avèpensatu una volta chì u so sì venìa à ligà una mannella di nò.Infatti, Anton Pàulu ùn era nè pè a manca, nè pè a dritta, è ancudi menu pè l’ottonomisti : era tuttu quessu u so prugramma.

À certi, u negativu li tene locu di filusuffìa !

Dopu dui ghjorni, Anton Pàulu facìa sapè à Petru PàuluCasanova ch’ellu accettava di presentassi nantu à a so lista cù asperanza di diventà u so primu agiuntu. Sei mesi dopu, PetruPàulu vinse l’elezzione è Anton Pàulu diventò primu agiuntu diSan Martinu.

Capìtulu terzu

De Zerbi_ultima pagina_int_Mise en page 1 04/09/2009 10:13 Page 25