EDITORIALVanitas 51, Avenue d’IenaDan Erceanu…………………....................................................10EUROPE ET LES BIBLIOTHÈQUESCENL - La Conférence des Directeurs des Bibliothèques Nationalesdr. Elena Tîrziman………………………....................................12Les bibliothèques nationales européennes: étude comparatif Adriana Borună……………………………....................................15Un espace de la communauté nationale: le nouveau siège de laBibliothèque Nationale de Roumanie.....................………….....20

LES COLLECTIONS SPECIALES DE LA BNR: UNPORTRAITLes Collections Spéciales de la BNR: un portraitdr. Anca Andreescu………………...............................................22L’archive historique de la BNR: un portraitAdriana Dumitran………………………....................................23Smara Gheorghiu dans l’Archive historique des CollectionsSpéciales de la BNRAlina Siminiceanu……………………………….............................29La vie et l`activité de Margareta Miller-Verghy dans les documentsdes Archives historiques de la BNRElena Cojuhari………………………….....................................46Pittoresque et gastronomie: des menus des Collections Spécialesde la Bibliothèque Nationale de RoumanieLetiţia Constantin, Adriana Dumitran…………………….........66

Retourner à la source: la collection de manuscrits de la BNRCristina Marinescu…………………..........................................69Une manière de retrouver le folklore authentique: folklorerecueilli par des élèvesCristina Marinescu…………………..........................................72La Bibliothèque Nationale de Roumanie et le centenaire EugèneIonesco: des manuscrits, des photos et des livres des CollectionsSpécialesLetiţia Constatin ………………………......................................75Projets culturels européens: REDISCOVER (2009-2010)Adriana Dumitran………………………....................................78La Bibliothèque Ion I.C. Brătianu Radu Moţoc…………………………..........................................80

A LA BIBLIOTHÈQUE XXILa promotion des bibliothèques – un phénomène socialDina Paladi…………………………..........................................85L’Échange International et les Relations Publiques dans laBibliothèque de l’Académie RoumaineSveta Căzănaru……………………………................................91Le Centre National CIP: concept et structure Nicoleta Corpaci…………………..............................................97La Bibliothèque Nationale de Roumanie et son rôle dans la chaîne du livreNicoleta Rahme…………………………..................................106Le Programme CIP de la Bibliothèque Nationale de Canada versusLe Programme CIP de la Bibliothèque Nationale de RoumanieNicoleta Corpaci…………………............................................110La qualité et les problèmes des utilisateurs des informations etdocumentsNicoleta Rahme……………………………..............................112Sur l’évaluation et les modalités de promouvoir les collectionsphotographiques Adriana Dumitran……………………………..........................119Le Cabinet de Bibliologie « Dan Simonescu » de la BibliothèqueNationale de Roumanie: tradition et modernité Dana Drăguţ………………………………..............................123

AGENDA CULTUREL ET PROFESSIONELL’art d’une «pirouette» parisienne: dialogue avec l’écrivainGeorge Astaloş...........................................................................125

TABLE OF CONTENTS SOMMAIRE

1

EDITORIALVanitas 51, Avenue d’IenaDan Erceanu……………………………................................10

EUROPE AND LIBRARIESCENL - Conference of European National Librariansdr. Elena Tîrziman...........................................................…......12European national libraires: comparative studyAdriana Borună.......................................................................15An area for the national community: the new headquartersof the NLR...............................................................................20

THE SPECIAL COLLECTIONS DEPARTMENT OF THENLR: A PORTRAITThe Special Collections Department of the NLR: a portraitAnca Andreescu,.......................................................................22Historic Archive of the National Library of Romania: a portraitAdriana Dumitran.……………………...................................23Smara Gheorghiu in the Historic Archive at the SpecialCollections Department of the NLRAlina Siminiceanu..…………………………….......................29Margareta Miller-Verghy’s life and activity in documents at theHistoric Archive of the NLRElena Cojuhari......………………………………...................46Picturesque and gastronomy: menus from the SpecialCollections of the NLRLetiţia Constantin, Adriana Dumitran......................................66Back to source: the collection of manuscripts of the NationalLibrary of RomaniaCristina Marinescu.........……………......................................69One way to find authentic folklore: folklore collected by childrenCristina Marinescu....................…………...............................72

The National Library of Romania and the centenary Eugen

Ionesco: manuscripts, photography and books in the Special

Collections DepartmentLetiţia Constantin...……………………………......................75European Cultural Projects: REDISCOVER (2009-2010)Adriana Dumitran....................................................................78Ion I.C. Brătianu’s libraryRadu Moţoc..............................................................................80THE LIBRARY XXIPromotion of libraries – a social phenomenonDina Paladi.......………….......................................................85International Exchange and Public Relations of the RomanianAcademy LibrarySveta Căzănaru.………………………....................................91National CIP Center: concept and structureNicoleta Corpaci......................................................................97The National Library of Romania and its role in “book’s chainNicoleta Rahme......................................................................106The CIP Programme of the National Library of Canada versusthe CIP Programme of the National Library of RomaniaNicoleta Corpaci....................................................................110Quality and problems of the users of information and documentsNicoleta Rahme......................................................................112Aspects regarding organization and capitalization ofphotographic collectionsAdriana Dumitran..................................................................119The librarianships department «Dan Simonescu» of the NationalLibrary of Romania: tradition and modernityDana Drăguţ...........................................................................123

CULTURAL AND PROFESSIONAL AGENDAArt of a Parisian “pirouette”: dialogue with the writer George Astaloş….....................................................................125

TABLE OF CONTENTS SOMMAIRE

2

Choses lues, choses vues. An exhibition by Alain Fleischer.....128Visit of the president of BnF, Mr. Bruno Racine, to the NationalLibrary of Romania……..........................................................130Romania-Switzerland: a historical relationship unfolded by the archivesClaudia Chinezu……………...…...........................................132

REVIEWSPopa, Ioan C.; Popa, Luiza. Românii, Basarabia şi Transnistria.Bucureşti: Fundaţia Europeană Titulescu, 2009.Dina Paladi……………….....................................................135Mălinaş, Constantin. Din literatura veche a Bihorului: unmanuscris din veacul al XVIII-lea de cazanii la morţi. Oradea:Editura PRIMUS, 2009.Dina Paladi……………….....................................................135Berciu-Drăghicescu, Adina. Personalităţi ale ştiinţelorinformării şi documentării din spaţiul românesc. Bucureşti:Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.Veronica Popa…………………..............................................136Tîrziman, Elena. Biblioteconomie şi ştiinţa informării: studii şiarticole. Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti, 2009.Veronica Popa…………………..............................................137Sîrghie, Anca. Utilizatorii bibliotecilor. Sibiu: Alma Mater, 2008.Veronica Popa…………………..............................................137Dimitrie Cantemir: Dimensiuni ale universalităţii: Studii.Sinteze. Eseuri / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filologie.Chişinău: Gunivas, 2008.Dina Paladi………………......................................................138G. Dem. Teodorescu (1849-1900). Biobibliografie adnotată.Bucureşti: BCU Carol I, 2008).dr. Viorica Prodan…………………….....................................139

TRANSLATIONSGastgeber, Christian. România la cumpăna veacurilor XVI-XVII: documente originale ale domnitorului Mihai Viteazulaflate în Biblioteca Naţională a Austriei. În: Biblos, Wien, vol.56, nr. 1, 2007.George Dumitrescu……..........................................................140

Choses lues, choses vues. Une exposition de Alain Fleischer....128La visite du président de la BnF, M. Bruno Racine, à laBibliothèque Nationale de Roumanie…...................................130Roumanie-Suisse: un passé exhibé par les archivesClaudia Chinezu……………….............................................132

COMPTES RENDUSPopa, Ioan C.; Popa, Luiza. Românii, Basarabia şi Transnistria.Bucureşti: Fundaţia Europeană Titulescu, 2009.Dina Paladi……………….....................................................135Mălinaş, Constantin. Din literatura veche a Bihorului: unmanuscris din veacul al XVIII-lea de cazanii la morţi. Oradea:Editura PRIMUS, 2009.Dina Paladi……………….....................................................135 Berciu-Drăghicescu, Adina. Personalităţi ale ştiinţelorinformării şi documentării din spaţiul românesc. Bucureşti:Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.Veronica Popa………………….............................................136Tîrziman, Elena. Biblioteconomie şi ştiinţa informării: studii şiarticole. Bucureşti: Editura Universităţii Bucureşti, 2009.Veronica Popa………………….............................................137Sîrghie, Anca. Utilizatorii bibliotecilor. Sibiu: Alma Mater,2008.Veronica Popa………………….............................................137Dimitrie Cantemir: Dimensiuni ale universalităţii: Studii.Sinteze. Eseuri / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filologie.Chişinău: Gunivas, 2008.Dina Paladi……………….....................................................138 G. Dem. Teodorescu (1849-1900). Biobibliografie adnotată.Bucureşti: BCU Carol I, 2008.dr. Viorica Prodan……………………....................................139

TRADUCTIONSGastgeber, Christian. România la cumpăna veacurilor XVI-XVII: documente originale ale domnitorului Mihai Viteazulaflate în Biblioteca Naţională a Austriei. În: Biblos, Wien, vol.56, nr. 1, 2007.George Dumitrescu…………………....................................140

ABSTRACTS RÉSUMÉS

3

Elena Tîrziman. CENL – Conference of EuropeanNational Librarians

The Conference of European National Librarians(CENL) expresses in an uniform manner the mission, therole and the importance of the 48 European nationallibraries in their effort to protect and capitalize the writtencultural heritage of each country and to embrace it in theuniversal and European cultural heritage. CENL strategicplan for 2009-2011 is intended to support and developEuropeana project and The European Library – TELproject (which aims to provide free access to theinformation resources and documentation from 48European national libraries, in 20 languages). Being thenext level of EDL – European Digital Library,Europeana intends to involve all the countries members ofCENL in the development of digital content.

Adriana Borună. European national libraries:comparative study

Although the European national librariesgenerally meet the same functions, there are significantdifferences in terms of number of employees, space andfinancial resources available to.

By numbers of its inhabitants, Romania is on theseventh place among the European countries. Holding acollection of approximately 13.000.000 bibliographicunits and beging involved in European projects andprograms that include its valuable collections in thenational and international information flow, the NationalLibrary of Romania is the tenth largest in Europe. Interms of numbers of employees – 250 – National Libraryof Romania ranks 21 and its annual budget positions itlower on 22nd place.

An area for the national community: the newheadquarters of the National Library of Romania

Developed in collaboration with specialists fromthe National Library of Romania, the theme ofredesigning the new headquarters of NLR is based on theidea of promoting Romania’s image worldwide. Thebuilding will be completed in 2011, after 25 years sincethe first brick was laid in 1986. The construction contractwas signed by SC Aedificia Carpati SRL and is worthEUR 112.894,627. The Headquarters will have a totalarea of 112,000 sqm and consists of 13 bodies, includinga 400-seat amphitheater.

In order to improve the appearance and escapethe trap of the “ziggurat effect” the new design proposesthe combination of classic architectural elements from theoriginal design, with large transparent areas, which willgive the new building monumentality and strength.

In addition to storage areas and reading rooms,there will be conference rooms and exhibitions halls,book-stores, antiques, coffee shops, etc. The entirearchitectural composition is structured around an Atriumequipped with panoramic elevators and escalators leadingto the reading rooms. The land surrounding the building

Elena Tîrziman. CENL – La Conférence des Directeursdes Bibliothèques Nationales

La Conférence des Directeurs des BibliothèquesNationales Européennes (CENL) exprime d’une manièreunitaire la mission, le rôle et l’importance des 48 bibliothèquesnationales européennes dans leur démarche de préserver et demettre en valeur leur patrimoine culturel écrit et de l’intégrerdans le patrimoine culturel européen et universel.

Le plan stratégique CENL 2009-2011 envisage lesoutien et le développement des projets The EuropeanLibrary – TEL (qui propose l’accès gratuit – en 20 langues– aux ressources infodocumentaires des 48 bibliothèquesnationales européennes) et Europeana. Ce dernierreprésente une nouvelle étape de la Bibliothèque DigitaleEuropéenne (EDL) par la participation de tous les paysmembres de CENL à la réalisation du contenu digital.

Adriana Borună. Les bibliothèques nationaleseuropéennes: étude comparatif

Bien que les bibliothèques nationales européennesaccomplissent en général les mêmes fonctions, il y a desdifférences significatives concernant le nombre desemployés, l’espace de travail et les ressources financièresdont elles disposent.

En ce qui concerne le nombre des habitants, laRoumanie se trouve sur la septième place en Europe.Possesseur d’un fonds d’environ 13 millions u.b. laBibliothèque Nationale de Roumanie se situe sur la dixièmeplace en Europe en ce qui concerne le fonds détenu. Elles’implique dans les projets et les programmes européens, enmettant ses collections dans le circuit informationnelnational et international. En ce qui concerne le nombre desemployés (250) la BNR occupe la 21-ème position et parson budget annuel – la 22-ème.

Un espace de la communauté nationale: le nouveau siègede la Bibliothèque Nationale de Roumanie

Conçu avec le concours des spécialistes de laBibliothèque Nationale de Roumanie (BNR), le nouveauprojet d’architecture met l’accent sur le rôle joué parl’institution dans la promotion de l’image de la Roumanie àtravers le monde. Avec une surface totale de 112.000 mètrescarrés et composé de 13 corps, parmi lesquels unamphithéâtre de 400 places, le bâtiment qui coûte112.894,627€ sera terminé jusqu’en 2011, après 25 ans detravaux (1986). Constructeur: S.C. Aedificia Carpaţi SRL.

Pour éviter «l’effet de ziggourat», le nouveauprojet se propose d’harmoniser les actuels élémentsclassiques avec d’amples zones transparentes, opération quiconfère monumentalité et force à l’ensemble.

Le nouveau siège de la BNR dispose de salles deconférences et d’expositions, de librairies et cafés. L’axecentral de la composition est un grand Atrium prévud’élévateurs panoramiques et d’escalators.

L’espace extérieur de la BNR sera aménagé pardes terrasses et des jardins et disposera d’unebibliothèque saisonnière en plein air.

4

ABSTRACTS RÉSUMÉSwill be disposed in terraces and green areas, and there willbe also an outdoor seasonal library.

Adriana Dumitran. Historic Archive of the NationalLibrary of Romania: a portrait

The core of the historical archives of BNR consistsof funds that belonged to interwar cultural institutionsperpetuating the memory of some great personalities whocontributed to the creation of modern Romania.

Established in 1928, Ion I.C. BrătianuEstablishment Library was included in 1958 in thecollections of the Central State Library (CSL), current NLR.The fund (724 files) contains documents regarding Brătianufamily (its contribution to the Revolution of 1848, the Unionof 1859, the establishment of Monarchy (1866) and the Warof Independence (1877), the proclamation of the Kingdom(1881), First World War, the activity of the National LiberalParty), documents on the Royal House and on the greatboyar families: Golescu, Lahovary, Rosetti, Ghica,Văcărescu, Sturdza, Cantacuzino, etc.

A part of Mihail Kogălniceanu Establishment’sfunds (1935) was taken in 1955 by CSL: 1.163 files onMihail Kolgălniceanu’s activity: private correspondence,the Revolution of 1848, the reign of Alexandru Ioan Cuza,the establishment of the monarchy, parliamentary debates,foreign policy, etc.

Saint Georges fund (4.369 files) containsillustrations of daily life of the 19th century(prescriptions, bills, greeting cards, matrimonial ads,birth certificates, bequests, correspondence, diaries,photographs, prom invitations), family archives (ErmilPangrati, Martha Bibescu, Smara Gheorghiu,Margareta Miller-Verghi, Simona Lahovari, PaulSmărăndescu, Constantin Cantacuzino-Paşcanu), anddocuments concerning the situation on the Romanianfront during the First World War.

The Nicolae Bălcescu fund (208 b.u.) containsdocuments on Moldavian boyars’ activity during 1820-1848 period and the Revolution of 1821; series of letterssigned by Nicolae Bălcescu, Jules Michelet, C.A. Rosetti,Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Ion Ghica, etc.

The fund of medieval legal documents (XVth-XVIIth centuries) contains 1.130 b. u.

Alina Siminiceanu. Smara Gheorghiu in the HistoricArchive at the Special Collections Department of theNational Library of Romania

Smara (Smaranda) Gheorghiu, also known as“Mother Smara”, was born on September the 5th/18th1857, in Târgovişte. Both parents came from well-knownboyar families.

The Historic Archive of NLR includes a series ofdocuments which highlight her activity as a teacherresponsive to the modern teaching methods (outdoorschools, educational gardens), her literary activity (prose,theatre and poetry centered on themes such as: women’s

Adriana Dumitran. L’archive historique de laBibliothèque Nationale de Roumanie: un portrait

Le noyau de l’Archive historique de la BNR estconstitué des fonds qui ont appartenu, entre les deuxguerres, à des institutions culturelles, en perpétuant lamémoire des grands hommes qui ont contribué à laconstitution de la Roumanie moderne: La bibliothèque del’ Etablissement Ion I.C. Brătianu fondée en 1928, faitpartie, depuis 1958, des collections de la BibliothèqueCentrale de l’Etat (BCS). Elle est constituée de 724dossiers, comprenant des documents sur la famille Brătianu(sa contribution à la Révolution de 1848, à l’Union de 1859,à l’ instauration de la Monarchie (1866), à la Guerre del’Indépendance (1877), à la proclamation du Royaume(1881), à la première guerre mondiale, à l’activité du PartiNational Libéral), sur la Maison Royale, ainsi que sur degrandes familles des boyards telles: les Golescu, lesLahovary, les Rosetti, les Ghica, les Văcărescu, les Sturdza,les Cancatuzino etc.

Une partie de collections des Fondations MihailKogălniceanu (1935) appartiennent, depuis 1955 à la BCS:1.163 dossiers concernant l’activité de Mihail Kogălniceanu –correspondance personnelle, la Révolution de 1848, le règnede Alexandru Ioan Cuza, l’instauration de la Monarchie, desdébats parlementaires, la politique externe etc.

Le Fonds Saint-Georges (4.369 dossiers)comprend des informations sur la vie quotidienne et privée

à la fin du XIXe siècle (prescriptions médicales, reçus,cartes de félicitations, cartes de visite, annoncesmatrimoniales, certificats de naissance, testaments,correspondance, agendas personnels, photos, cartesd’invitation), des archives de famille (Ermil Pangrati,Martha Bibescu, Smara Gheorghiu, Margareta Miller-Verghi, Simona Lahovari, architecte Paul Smărăndescu, C.Cantacuzino-Paşcanu), ainsi que des documents sur lasituation du front roumain pendant la Première GuerreMondiale.

Le Fonds Nicolae Bălcescu (208 u.b.): l’activitédes boyards moldaves pendant 1820-1848, pendant laRévolution de 1821; une série de lettres signées par NicolaeBălcescu, Jules Michelet, C.A Rosetti, Vasile Alecsandri,Alexandru Ioan Cuza, Ion Ghica etc.

Le Fonds des actes juridiques et de chancellerie

princière (XV-XVIIe siècles): 1.130 u.b.

Alina Siminiceanu. Smara Gheorghiu dans l’Archivehistorique des Collections Spéciales de la BibliothèqueNationale de Roumanie

Smara (Smaranda) Gheorghiu, plus connue sous lenom de „Mère Smara”, est née le 5/18 septembre 1857, àTârgovişte. Ses parents étaient des descendants de grandesfamilles de boyards.

Dans l’Archive historique de la BNR il y a une sériede documents qui mettent en évidence son activité depédagogue réceptif aux méthodes modernes d’enseignement(des écoles en plein air, des jardins pédagogiques), sonactivité littéraire (prose, théâtre et poésie sur la condition de

5

ABSTRACTS RÉSUMÉScondition, the fate of an illegitimate child, love for nationand country, civic and moral education of children), hercultural activity (journal pages, records, documentsrelated to Romanian Art and History Union,correspondence with personalities of the time fromcountry and aboard, etc.; the steps taken to detect theplace of the remains of Tudor Vladimirescu, the greatrevolutionary of 1821, etc.).

Smara Gheorghiu held numerous conferences inRomania and aboard and participated to importantinternational congresses – Oriental Congress (1889), theUniversal Peace Congress (1900), Latin Congress(1902), Congress for Family Education (1913),Congress for Household Education (1913), OutdoorSchool’s Congress (1931). Since 1900, Smara Gheorghiurequested in writing civil rights for women, and theabolition of war (at the Hague Congress of 1904).

Elena Cojuhari. Margareta Miller-Verghy’s life andactivity in documents at the Historic Archive of theNational Library of Romania

Born in 1865, Margareta Miller-Verghy was aMoldavian boyars’ daughter. After finishing high schoolin Romania, she attended courses of the University ofGeneva, where she obtained a Ph. D. in 1894.

Returned in the country, Margareta Miller-Verghyhad a teaching activity and debuted in 1883, withmemorials and literature for children, signing with severalpseudonyms. She is also one of the first French translatorsof Mihai Eminescu’s poetry (1892). In 1914 she translatedQueen Mary’s volume Visătorul de vise. Fantezie(Dreamer of dreams. A fantasy) and also madetranslations from William Shakespeare, Robert Browning,Rabindranath Tagore. Her work Motifs anciens dedécorations roumaines (Ancient motifs of Romaniandecorations) was edited in 1911 and received RomanianAcademy’s „Năsturel” (Watercress) award.

During Romania’s neutrality (1914-1916),Margareta Miller-Verghy was a hostess for a Germanophilecircle in Bucharest, but on November 24th 1916 became anurse and then the director of a war hospital.

She was a member of the Women’s NationalCouncil in Romania (1921), of the Romanian WritersSociety (1922) and of the Romanian Theosophical Society(1925). Also in 1925, along with militant feminist AdelaXenopol, founded the Romanian Women Writers’ Society.

The Historic Archive at the Special CollectionsDepartment of the National Library of Romania stores 95files containing documents related to Margareta Miller-Verghy: manuscripts, photographs, correspondence withmembers of the Royal family and with the Nobel laureatefor literature, John Galsworthy, etc.

Letitia Constantin, Adriana Dumitran. Picturesqueand gastronomy: menus from the Special Collections ofthe National Library of Romania

With decorative elements as precious as those ofthe illuminated books and ex libries, the menus provide

la femme, le sort des bâtards, l’amour pour le peuple et pourla patrie, l`instruction civique et morale des enfants), sonactivité culturelle (des pages de journal, records, actesjuridiques et concernant l`Union Art et HistoireRoumaine, correspondance avec des personnalités dutemps, du pays et de l`étranger etc.; les mesures prises pourdétecter l`endroit où se trouve le cadavre de grandrévolutionnaire de 1821, Tudor Vladimirescu etc.).

Elle a donné de nombreuses conférences dans lepays et à l`étranger et a participé à des importants congrèsinternationaux: le Congrès des Orientalistes (1889), leCongrès de la Paix Universelle (1900), le Congrès Latin(1902), le Congrès de l`Education Familiale (1913), leCongrès de l`Education des ménages (1913), le Congrèsdes Ecoles en plein air (1931). Dès 1900, elle a demandépar écrit des droits civils pour les femmes, et au Congrèsde la Haye (1904) - l`abolition de la guerre.

Elena Cojuhari. La vie et l`activité de Margareta Miller-Verghydans les documents des Archives historiques de la BNR

Née en 1865, Margareta Miller-Verghy était la fillede grands boyards moldaves. Après les études secondairesdans le pays, elle suit les cours de l`Université de Genève,et en 1894 elle obtient son doctorat en philosophie.Revenue dans le pays, elle déploie des activitéspédagogiques. Elle a commencé comme auteur demémoires et de littérature pour les enfants – en 1883 – sousdifférents pseudonymes. Elle est l`un des premierstraducteurs en français des vers de Mihai Eminescu (1892).En 1914 elle a traduit le volume Le Rêveur de rêves.Fantaisie, écrit par la Reine Marie. Elle a traduit aussi deShakespeare, Robert Browning, Rabindranath Tagore. Sonœuvre Motifs anciens de décorations roumaines paru en1911, a reçu le Prix « Năsturel » de l`Académie Roumaine.

Dans la période de la neutralité de la Roumanie(1914-1916), elle a fondé un cercle germanophile àBucarest, mais le 24 novembre 1916 elle devient infirmièreet directeur d`un hôpital de guerre.

Elle a été membre du Conseil National des Femmesde Roumanie (1921), de la Société des Ecrivains Roumains(1922) et de la Société Théosophique Roumaine (1925).Toujours en 1925, avec la militante féministe Adela Xenopol,fonde la Société des Femmes Ecrivains Roumains.

Dans l`Archive historique des CollectionsSpéciales de la BNR il y a 95 dossiers comprenant desdocuments concernant sa personnalité: des manuscrits,photos, correspondance avec des membres de la familleroyale, avec le lauréat du Prix Nobel pour la littérature,John Galsworthy etc.

Letiţia Constantin, Adriana Dumitran. Pittoresque etgastronomie: des menus des Collections Spéciales de laBibliothèque Nationale de Roumanie

Bénéficiant d’éléments décoratifs parfoisremarquables, semblables à ceux des ex-libris et des livresenluminés, les menus offrent des informationsd’anthropologie culturelle, d’histoire sociale, économiqueet parfois politique.

6

ABSTRACTS RÉSUMÉSinformations on cultural anthropology, social history,economic and, not infrequently, political history.

From luxury hotels and restaurants, or dinnersoffered by the Royal House and various professional andartistic associations or modest taverns, Romanian menusfrom the end of the19th century and the first part of the20th century is an area of import and innovation, in termsof terminology and culinary preferences; menus gainedprominence through the mixture of Art Nouveau and neo-Romanian graphics, haute cuisine and dishes fromindigenous cuisine.

Cristina Marinescu. Back to source: the collection ofmanuscripts of the National Library of Romania. One wayto find authentic folklore: folklore collected by children

The department of Manuscripts of the NationalLibrary of Romania owns about 40,000 manuscript booksand medieval legal documents and also 35,000 letters.One of the oldest manuscripts is a religious musicdocument on a parchment, in Greek, from 19th century.

In addition to the Slavonic, Arabic, Persian,Latin, Hebrew, French, German, English and Hungarian,there are also Romanian manuscripts of some prominentwriters like George Călinescu, Mircea Eliade, DuiliuZamfirescu, Elena Văcărescu, Martha Bibescu etc.

The correspondence fond contains documents thatbelonged to: Emil Cioran, Constantin Noica, Nae Ionescu,Cella Delavrancea, Nicolae Titulescu, Martha BibescuCharles Adolphe Cantacuzène, Maria Kasterska etc.

There is also a collection of several hundrednotebooks on folklore collected in the late 19th century bystudents from all over the country, gathered at the MateiBasarab College in Bucharest. The students completed thenotebooks during the Easter and Christmas holidays,therefore the notebooks look like holiday journals. Theycontain stories, beliefs, gastronomical and medicalrecipes, descriptions of customs and rural occupations,and even drawings.

Radu Moţoc. Ion I.C. Brătianu’s libraryIon (Ionel) I. C. Brătianu (1864-1927), artisan of

the Great Union of 1918 and Prime Minister of GreatRomania and his father Ion C. Brătianu have achieved anational opera by continuing policy measures.

In 1927, several months before his death, Ion I.C.Brătianu decided to establish a public library in his ownresidence, a gesture justified probably by the fact thatmany boyars’ libraries that gathered documentary andbibliophile treasures were destroyed and scattered.

The library had as a nucleus the family’s 6,000volumes gathered at the mansion from Florica as afruition of two generations intellectual preocuppations.Many books have the handwritten signature and notes ofIon I.C. Brătianu. By 1933, the library has already had150 journals and 25,000 books.

Des hôtels et des restaurants de luxe, de la MaisonRoyale et des diverses associations professionnelles etartistiques, avec leurs dîners et soupers, et jusqu’aux

modestes tavernes, les menus roumains de la fin de XIXe

siècle et de la première partie de XXe siècle constituent unchamp d’innovation, de la terminologie jusqu’auxpréférences culinaires et se remarquent par le mélange desstyles Art Nouveau et Néoroumain, des plats haute cuisineet des plats du terroir.

Cristina Marinescu. Retourner à la source: la collectionde manuscrits de la Bibliothèque Nationale de Roumanie.Une manière de retrouver le folklore authentique:folklore recueilli par des élèves

Dans le Cabinet des Manuscrits de la BibliothèqueNationale de Roumanie se trouvent 40.000 livresmanuscrits et actes juridiques médiévaux et 35.000 lettres.L’un des plus vieux manuscrits est un document musicalreligieux, en grec, du XIe siècle.

Près des manuscrits en slavon, arabe, persan, latin,hébreu, allemand, anglais et magyar, se trouvent lesmanuscrits en roumain et en français d’écrivains importantscomme: George Călinescu, Mircea Eliade, DuiliuZamfirescu, Elena Văcărescu, Martha Bibescu, etc. Le fondde correspondance contient des pièces qui appartiennent à:Emil Cioran, Constantin Noica, Nae Ionescu, CellaDelavrancea, Nicolae Titulescu, Martha Bibescu, CharlesAdolphe Canatacuzène, Maria Kasterska etc.

Dans le Cabinet des Manuscrits il y a aussi unecollection de quelques centaines de cahiers d’écolier

contenant du folklore recueilli à la fin du XIXe siècle par desélèves arrivés de tous les coins du pays au Lycée MateiBasarab de Bucarest. En consignant leurs observations faitespendant les vacances de Pâque et de Noël, les élèvesdonnent parfois à ces cahiers l’aspect d’un journal devacances: des contes, des croyances, des recettes culinaireset médicales populaires, des coutumes et occupationspaysannes, auxquels s’ajoutent parfois des dessins.

Radu Moţoc. La Bibliothèque Ion I.C. BrătianuIon (Ionel) I.C. Brătianu (1864-1927), artisan de la

Grande Union de 1918 et premier ministre de la Roumaniela Grande et son père, Ion C. Brătianu, ont créé, par leursmesures politiques continues, une œuvre nationale.

En 1927, quelques mois avant sa mort, Ion I.C.Brătianu a décidé de mettre en place -dans sa proprerésidence – une bibliothèque publique. Son geste pourraitêtre justifié par le fait que grand nombre de bibliothèquescomprenant des trésors documentaires et bibliophiles etappartenant aux grands boyards avaient été détruites oubien gaspillées.

Du manoir de Florica, les 6.000 volumes de lafamille, fruit de la vie intellectuelle de deux générations,ont constitué le point de départ pour la nouvellebibliothèque. Beaucoup de livres portent la signature et lesnotes manuscrites de Ion I.C. Brătianu. En 1933, labibliothèque avait déjà 150 revues et 25.000 livres.

7

ABSTRACTS RÉSUMÉSCurrently, in this location there are the eight divisions

of Special Collections Department of NLR (Bibliophily,Manuscripts, Historic Archive, Old Romanian Periodicals,Stamps, Photography, Cartography, Audio-Visual Documents).

Dina Paladi. Promotion of libraries – a social phenomenonThe more a society is developed and transparent

the more a promotional activity is needed. To maintainitself in the spotlights of society, the library needs apermanent promotion.

To that purpose, in the recent years, theinfodocumentary structures, including those from Romania,have constituted themselves promotion and PR structures.

Through conferences, symposia, thematicexhibitions that capitalize the collections of manuscripts,old books, maps, photographs, stamps and documents fromthe historic archives, by engaging in actions at national andEuropean level, and through the interaction andinteroperability with other institutions, National Library ofRomania has outlined in recent years a coherentprofessional and cultural agenda that defines not only itsidentity but also the national cultural identity.

Sveta Căzănaru. International Exchange and PublicRelations of the Romanian Academy Library

Though it is a characteristic phenomenon of the20th and 21st centures, Public Relations have ancientorigins.

Like all modern organizations in recent years, theRomanian Academy Library has developed a plan tomanage its own image, in order to attract customers, notonly with the quality of service, but also with theinstitution’s reputation.

In addition to library activities, the InternationalExchange Service has marketing and public relationsactivities, finding support in the approach of founders likeAlexander Odobescu (who in 1874 established trade relationswith academies from Berlin, Vienna, Budapest, SanktPetersburg, and with Archaelogical Societies from Moscow,Rome, Copenhagen), or betting on success of major nationaland international exhibitions in which BAR participated overthe years.

Nicoleta Corpaci. National CIP Center: concept andstructure. The CIP Programme of the National Libraryof Canada versus the CIP Programme of the NationalLibrary of Romania

National CIP Center is the first link in the book’schain, nationwide.

The article aims to present the evolution of theNational CIP Center, from the voluntary nature of the CIPprogram to a mandatary one, and the role of this structure- to monitor the CIP program at national level, andimplicitly to monitor the national publishing activity.

An unique structure, the National CIP Centerdevelops library activities like cataloguing and indexing

A présent, dans l’ancienne bibliothèque, il y a les 8sections des Collections Spéciales de la BNR (Bibliophilie,Manuscrits, Archive historique, Périodiques roumainesvieux, Estampes, Photos, Cartographie, Audio-Visuelle).

Dina Paladi. La promotion des bibliothèques – unphénomène social

Plus la société se développe et devienttransparente, plus l’activité de promotion est nécessaire.Pour se situer toujours à l’attention de la société, labibliothèque a besoin d’une promotion assidue. Dans cebut, les dernières années, dans les structuresinfodocumentaires, celles de Roumanie y comprises, desstructures de promotion et RP ont été constituées.

La Bibliothèque Nationale de Roumanie s’estforgée un agenda culturel et professionnel cohérent par desconférences, colloques, expositions thématiques quimettent en valeur les collections de manuscrits, livresanciens, cartes, photos, estampes et documents de l’Archivehistorique et aussi par sa participation aux actions aucaractère national ou européen, par l’interaction avec lesautres institutions et par le caractère interopérable. Le toutcontribue ainsi à définir sa propre identité, mais aussil’identité culturelle nationale.

Sveta Căzănaru. L’Échange International et lesRelations Publiques dans la Bibliothèque de l’AcadémieRoumaine

Phénomène caractéristique aux XXe et XXIe

siècles, les Relations Publiques ont des racines trèsanciennes.

Comme toutes les organisations modernes, avecles dernières années, la Bibliothèque de l’AcadémieRoumaine a développé une stratégie de l’image, en attirantses clients autant par la qualité de ses services que par larenommée de l’institution.

Le Service d’Échange International déploie desactivités bibliothéconomiques, mais aussi des activités deMarketing et de Relations Publiques, en misant sur ledémarche des fondateurs comme Alexandru Odobescu, quiétablissait en 1874 des relations d’échange avec lesacadémies de Berlin, Vienne, Budapest, Saint-Pétersbourg,avec les sociétés d’archéologie de Moscou, Rome,Copenhague, ou en misant sur le succès dont se sontréjouies les grandes expositions nationales etinternationales réalisées par la Bibliothèque de l’AcadémieRoumaine à travers les années.

Nicoleta Corpaci. Le Centre National CIP: concept etstructure. Le Programme CIP de la BibliothèqueNationale de Canada versus Le Programme CIP de laBibliothèque Nationale de Roumanie

Le Centre National CIP (catalogage avant lapublication) représente le principal segment de la chaîne dulivre, au niveau national.

L’article présente l’évolution du Centre NationalCIP, du caractère bénévole du Programme CIP jusqu’àl’obligation par la loi; son rôle de surveiller l’application du

8

ABSTRACTS RÉSUMÉSbut its particularity is the relationship with its users andcollaborators.

The final objective of the National CIP Centeractivity is the monthly publication Bibliography ofbooks emerging – CIP, a useful tool to prospect thenational publishing activity.

Through the comparative analysis of the activityof the National CIP Center in Canada and Romania wecan demonstrate the interest that these two countries havein conducting an effective CIP program, that leads to agood relationship with employees, but also with thebeneficiaries of the CIP program.

Nicoleta Rahme. Quality and problems of the users ofinformation and documents

The evolution of knowledge and information andcommunication technologies is a key factor in theconceptual definition of quality of the products andservices offered to users in the 21st century.

Quality is a product of competences that regardsboth users and infodocumentary agents. To managequality, libraries must develop systems, philosophies andstrategies based on complexity. Libraries continue to playa major role in users’ formation, particularly as regardsthe critical evaluation of information and informationaland technological skills through the entire process ofanalysis and evaluation of forms of presentation ofknowledge.

Adriana Dumitran. Aspects regarding organization andcapitalization of photographic collections

A good knowledge of the history of photographyis essential to any official of a photographic collection(curator, archivist, librarian, collector). Fundamentalissues that need an answer could be: Who is the photo’sauthor? When it was made? Who is in the picture? Whatis the meaning of it? Which was its circulation in time?

A picture is the result of physical and chemicalprocesses. The familiarity with each type of photographicprocess ensures the correct measures for storage,conservation and revaluation. The collection size and itsgrowth rate are important factors for determining thestorage space, depth of bibliographic description andclassification, information retrieval system, etc.

Photos are not only used as illustrative material,but are also subjects for historical research. The explosionof the Internet and the presentation of collections online ina digital format prompted the idea to provide users withbibliographic description as detailed as possible.

Dana Drăguţ. The librarianships department «DanSimonescu» of the National Library of Romania:tradition and modernity

This article presents useful information concerningthe identity of the librarianship department, an importantarea in the structure of the National Library of Romania,designed to provide access to information in order to enrichthe knowledge of users, the training and professional

Programme CIP au niveau national et, par cela, de surveillerla production éditoriale nationale.

Structure unique, le Centre National CIP déploie desactivités bibliothéconomiques (catalogage, indexation, etc.),mais aussi des relations avec le public et avec sescollaborateurs. La finalité des activités du Centre National CIPest La Bibliographie des livres en cours de publication –CIP, publication mensuelle, un instrument très utile àprospecter la production éditoriale nationale.

Le parallèle entre l’activité du Centre National CIPde Canada et celle du Centre National CIP de Roumaniemet en évidence l’intérêt que les deux structures portent àl’efficacité du Programme CIP, pour la bonne relation avecles collaborateurs et les bénéficiers.

Nicoleta Rahme. La qualité et les problèmes desutilisateurs des informations et documents

L’évolution de la connaissance et des technologiesde l’information et communication constitue les facteursdéterminants à définir d’une manière conceptuelle laqualité des produits et services offerts aux utilisateurs dansle XXIe siècle.

La qualité est un résultat des compétences, etcelles-ci visent à la fois les utilisateurs et les intermédiairesdans les processus infodocumentaires.

En vue de gérer la qualité, les bibliothèquesdoivent développer des systèmes, des philosophies et desstratégies fondées sur la complexité. Elles continuent àjouer un rôle extrêmement important dans la formation desutilisateurs, spécialement en ce qui concerne l’évaluationcritique de l’information, mais aussi des compétencesinformationnelles et technologiques nécessaires dansl’ensemble du processus d’analyse et d’évaluation desformes de présentation de la connaissance.

Adriana Dumitran. Sur l’évaluation et les modalités depromouvoir les collections photographiques

Une bonne connaissance de l’histoirephotographique s’avère indispensable à tout responsabled’une collection photographique (soit-il conservateur,archiviste, bibliothécaire, collectionneur). Ils doiventrépondre à des problèmes fondamentaux comme: Qui estl’auteur de la photo? Quand a été-t-elle prise? Quireprésente-elle? Quelle est la signification de la photo?Quelle a été sa circulation à l’époque?

Une photo est le résultat des processus physiques etchimiques. La connaissance en détail de chaque type deprocessus photographique garantit les mesures correctes destockage, de préservation et d’utilisation. Pour établir ladimension de l’espace des dépôts, la profondeur du détail dela description bibliographiques et de la classification et lavoie d’accès aux informations, il faut savoir la dimension dela collection et surtout son rythme de croissance.

Les photos ont non seulement une valeuriconographique, mais aussi, par leurs sujets et leurspersonnages, une valeur scientifique. L’explosion del’Internet et la présentation des collections en format enligne ont imposé l’idée d’offrir aux utilisateurs des donnéesbibliographiques détaillées.

9

ABSTRACTS RÉSUMÉSdevelopment of librarians and to support research in thefield of librarianship and information science.

The librarianship department is analyzed in termsof structure, content collection, organization ofdocuments on the shelves, access to information andconditions of study offered. Users have access to thefundamental work of researchers in the field, along withreference works, published catalogs of libraries. Theinformation is up-to-date in an impressive number ofRomanian and foreign periodicals.

Art of a Parisian “pirouette”: dialogue with the writerGeorge Astaloş

Born in 1933, the writer George Astaloş livesfrom 1971 in Paris, following a grant awarded by FrenchAcademy at the intervention of the poet Pierre Emmanuel.Government in Bucharest wanted to use the interventionto recover the Romanian Orthodox church in Paris andtransform it into a library. Stakes were high, as the churchwas a meeting place for Romanian exile in Paris.

The play Vin soldaţii (The soldiers are coming)edited in 1968 during the events in Czechoslovakia has madeGeorge Astaloş famous in Europe and America. In 1970 hewas awarded the prize of the Writers’ Union in Romania.

From 1972 George Astaloş was the editor-in-chief of the journal Nouvelle Europe initiated by LéopoldSédar Senghor, a journal in which many European writerswere published and also about fifty Romanian writers:Laurenţiu Ulici, Alexandru Paleologu, Marcel Petrişor,Fănuş Neagu, Dan Culcer, Georgeta Horodincă, VladimirPopov, Aurel Rău, Dan Laurenţiu, Mircea Ciobanu, etc.

Claudia Chinezu. Romania-Switzerland: a historicalrelationship unfolded by the archives

Romania and Switzerland have a long tradition incooperation. However, a comprehensive study of theirrelationship and means of cooperation, from a historicalperspective, has only made the case of recent researchespursued by Claudia Chinezu at the University of Fribourg(Switzerland). Another source of her historical researchwas the National Library of Romania. So far ClaudiaChinezu has published several books on the RomanianSwiss relations: the Swiss emigration into Romania, thediary of the former Swiss ambassador, René de Weck, theintellectual personality of Grigore Gafencu, a figureheadof the Romanian exile in Switzerland, and last but notleast, her PhD thesis on the relations between Romaniaand Switzerland in a Europe alienated by the Third Reich.

Dana Drăguţ. Le Cabinet de Bibliologie «Dan Simonescu »de la Bibliothèque Nationale de Roumanie: tradition etmodernité

Le Cabinet de Bibliologie est une pièce importantedans la structure de la Bibliothèque Nationale deRoumanie, capable d’offrir l’accès aux informations etayant comme but le développement des connaissances desutilisateurs et des bibliothécaires et la stimulation del’activité de recherche dans le domaine bibliothéconomiqueet des sciences de l’information.

L’article présente la structure et le contenu de lacollection de documents du Cabinet de Bibliologie, lamanière d’organiser les documents en accès libre, lesconditions offertes à l’étude.

Les utilisateurs ont ici la possibilité de consulter lesœuvres fondamentales des chercheurs dans le domaine, desouvrages de référence, des catalogues, la nouveauté del’information étant assurée par le nombre considérable depublications périodiques de spécialité roumaines et étrangères.

L’art d’ une «pirouette» parisienne: dialogue avecl’écrivain George Astaloş

Né en 1933, l’écrivain George Astaloş habitedepuis 1971 à Paris, à la suite d’une bourse d’étude reçuede la part de l’Académie Française, à l’intervention dupoète Pierre Emmanuel. Le gouvernement de Bucarestavait l’intérêt d’utiliser l’intervention de l’académicien afinde récupérer l’édifice de l’église orthodoxe roumaine deParis, visé d’être transformé en bibliothèque. La mise étaitgrande car l’église était le rendez-vous des dissidentsroumains de Paris.

Sa pièce Vin soldaţii (Les soldats arrivent), parueen 1968 au cours des événements de Tchécoslovaquie, l’arendu célèbre en Europe et aux Etats-Unis. En 1970 il areçu le Prix de l’Union des Ecrivains de Roumanie. Depuis1972, il a été rédacteur en chef de la revue NouvelleEurope, fondée par Léopold Sédar Senghor, revue qui apublié de nombreux auteurs européens et environ 50écrivains roumains tels que: Laurenţiu Ulici, AlexandruPaleologu, Marcel Petrişor, Fănuş Neagu, Dan Culcer,Georgeta Horodincă, Vladimir Popov, Aurel Rău, DanLaurenţiu, Mircea Ciobanu, etc.

Claudia Chinezu. Roumanie-Suisse: un passé exhibé parles archivesLa Roumanie et la Suisse ont une longue tradition de contactset de coopération. Toutefois, leurs rapports et leurs instrumentsde coopération n’ont fait que tout récemment l’objet d’unerecherche approfondie, entamée par Claudia Chinezu àl’Université de Fribourg (Suisse). L’une des sources primairespour sa documentation a été la Bibliothèque Nationale deRoumanie. Jusqu’à présente, elle a publié plusieurs ouvragessur les relations Roumanie - Suisse, sur l’émigration suisse enRoumanie, sur le journal d’un ambassadeur suisse, René deWeck, sur la personnalité intellectuelle de Grigore Gafencu –figure de proue de l’émigration roumaine en Suisse etdernièrement, mais pas de moindre importance, sa thèse sur larelations entre la Roumanie et la Suisse dans une Europe

aliénée par le IIIe Reich.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

10

O foarte întâmplătoarelectură, dacă în viaţă ar ficeva întâmplător, m-aîndemnat ca, după o primăparcurgere a textului,oarecum ca o datorieînaintea somnului, preţ dedouă trei seri la rând – lasfârşit, puţin nedumerit –să simt dorinţa de a relua„travaliul”, intrigat cumvade faptul că nu închegamraţional, deşi conştient deconvenţii, o construcţieliterară pe care o simţeampromiţătoare. A douaîncercare m-a ţinut cusuflarea tăiată precum cea provocată de citirea lacomă, încopilărie, a unor teribile aventuri pe care nule-aş fi vrut sfârşite odată cu cartea. Reluând, aşadar, întregultext într-o lectură neîntreruptă, se confirma simţământuliniţial că zac îmbrăţişate ficţiune şi realitate într-o artă ceplimbă gândul spre marele Mateiu rătăcind pe drumul spreadevăraţii Arnoteni, sau către vreun adolescent miop,rătăcind pe strada Mântuleasa după oarecari ţigănci de fum.

La adresa din titlu, în Parisul etern şi misterios, nudeparte de Arcul de Triumf, în palatul FundaţieiGulbenkian, cu prilejul etalării unei expoziţii, povestitorulde-abia adormit este trezit de impresia că aude paşideasupra, unde se aflau apartamentele private aledefunctului proprietar. Cu o spaimă rece, porneşte prinpalatul pustiu, urcând douăzeci şi şapte de trepte, ca într-ofabuloasă iniţiere, deschide uşi succesive şi pătrunde într-unsalon unde, la capătul unei mese, sub un candelabru segăsea – venit din alte timpuri sau din afara timpului – fostulstăpân al casei, care îl invită să ia loc. Pentru cei mai tineri,a fost odată un rege, un mag oriental, bogat ca Cresus, unMidas ce transforma aurul negru în galbeni, iar galbenii, obună parte din ei, în muzee şi fundaţii ce adăpostesc şiadministrează pentru viitorime comorile de artă agonisite deZambaccianul universal, britanic şi armean, pe numele săuCalust, Caloust în franceză, Gulbenkian. Oraşele salepreferate erau Parisul şi Lisabona.

„Interlocutorul meu a început apoi un lungmonolog, ca şi cum numai în scopul acela m-ar fi smulsdin primul somn”. Supunându-se invitaţiei, devinemartorul unui discurs ivit din lumea crepusculară aamfitrionului care mărturisind dorinţa pătimaşă de a posedao anumită operă de artă, evoca treptat mecanica şi avatarurilesavante ale obţinerii acesteia. Astfel trupul Artei, imaterial,căpăta, pe măsura confesiunii, carnalitate. Voluptatea de a

proteja opera râvnită,dorinţa de a fi împreună cuea se conjugau cu iluzia,vai, a egalării creaţiei.Împănate în text sedevelopau ca tipărite cu altcorp de literă sau cu altăculoare, fragmente dintr-oprofesiune de credinţă a unuiposibil ideal-cod deontologicsau ca un portret-robot alcolecţionarului ca specieaparte. Se contura pentrumine un fel de datorie, oobligaţie de a le extrage dincontext. Iată deci: „Acolecţiona înseamnă a

fi sultan nu peste persoane, ci peste obiecte. Înseamnă oarmonie între obiecte al căror protector te simţi chiardacă ele îţi supravieţuiesc”. „M-am învăţat să măcomport cu operele mele de artă aşa cum un sultan secomportă cu haremul său, cum un înţelept îşi trateazăprietenii cei mai dragi şi un tată se preocupă de copiiisăi. După atâta trudă câtă mi-au dat ele, dupăminuţiozitatea cu care le-am studiat, cu care amnegociat sau am acceptat fără discuţie orice preţ, eu,care le-am dedicat ce a fost mai bun în mine când audevenit ele ale mele şi le-am instalat în casa aceasta casă nu mai fie niciodată despărţite, voiam să le păstrezîntr-un spaţiu unic, într-un port oarecare la adăpost, casă se simtă bine, unde să fie în fond fericite”. „Ori decâte ori am cumpărat o piesă, i-am acordat şi mi-amacordat o perioadă de adaptare, ca să se observe dacăea sau eu ne aparţinem”. „Am ajuns să duc logodna astapână la extreme inimaginabile, chiar dacă raţiunea măcontrazicea, nimeni nu mă convingea că această colecţiea mea poate trăi fără mine, simţeam că doar prin mineacele opere, acele cărţi, acele mobile renăşteau, căînainte de a-mi aparţine ele vegetaseră într-un limbindefinit, trecuseră prin primejdii nedeterminate, dar numai puţin teribile, primejdia de a se degrada sau de adispărea dacă îngrijirile mele nu le-ar fi salvat”.

„Fiecare obiect colecţionat povesteşte ceva, aduce cusine urme ale celui care le-a făcut, aduce unele dinmulţumirile şi chinurile confecţionării sale. Chinuri uneoriviolente chiar dacă nu întotdeauna evidente. Găsiţi căexagerez dacă vă spun că obiectele trăiesc în sufletulcolecţionarului, la fel cum sufletul colecţionarului rămâne viuîn obiectele sale? Cine se dedică impulsului de a vâna obiectefrumoase, recurgând la diverse tactici şi strategii, ştie desprece vorbesc, ştie că, la fel cu orice îndrăgostit, nu renunţă până

Dan ErceanuVanitas 51, Avenue D’Iena

JAN WEENIX, Păun şi trofee de vânătoare - detaliu, Muzeul Gulbelkian, Lisabona.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

11

nu obţine ce doreşte. În timp ce majoritatea pasiunilor neameninţă cu riscul haosului, pasiunea de colecţionar areavantajul de a impune ometodă imensei dezordinidin lumea obiectelor”. „Ofi legitim să atribuioperelor de artă dreptul lafericire? Cred că da. Nu le-am colecţionat să-miperpetuez numele decolecţionar,le-am colecţionatca să am dreptul să le vădori de câte ori aveam chef”.

„Cum nu potaspira la creaţie artistică,încerc să trăiesc în haloulei. Fără să sufăr, spredeosebire de artişti, careau reputaţia de a nu finiciodată mulţumiţi”. „Înfazele mele de bibliofiliemoderată am întâlnit bibliofili care nu citeau nimic, răsfoiaucartea ca să vadă data tipăriturii, calitatea hârtiei, stareagenerală. Sau când citeau, din fiecare carte cumpărau câtedouă exemplare, unul de citit şi celălalt de aşezat în pacearafturilor, intact şi virgin. În nopţile când mă regăsesc singuriau o carte oarecare şi revin la vechea mea devoţiune pentrucărţi, la capacitatea lor de a mă face să visez la mijloculpaginilor”. Parcă ar fi cuvintele unui bibliotecar. Aşa grăit-aZarathustra la examenul deBibliotecar. Amfitrionul despretimp: „Păi tineretul călătoreşteatât de mult [azi] încât nu ştiucum îşi va mai ocupa timpulcând va ajunge în starea mea.De altfel, chestia asta cumoartea şi viaţa e foarterelativă. Viaţa e un vânt scurt,dar moartea nu e decât pentrucine va vrea să continue lanţulmorţii şi naşterii. Eu nu vreaunevermore. Am trăit bine, şibucuriile artei îmi fac stareaactuală mai mult decâtsuportabilă. Sunt mai stăpânpe mine de când mă mulţumesccu contemplareacapodoperelor. Spunea Perse(St. John) că aş fi scriitor dacăaş insista asupra scrisului. Măflata pentru că-i eram un Mecena, dar adevărul este că am cititimens. Încetul cu încetul însă, fericirea la mine s-a asociat cuprivitul”. Sunt trecute în revistă şi traversează povestirea nume

celebre, ca Fantin-Latour a cărui Vanitate este kilometrul 0 alperiplului. Sunt pomenite muzee celebre precum Rijksmuseum,

Jeu de Paume, Muséed’Orsay, MetropolitanulNew-Yorkez sau propriileaşezăminte din Europa.Pentru un Rembrandt, acedat patru din picturilecumpărate de la sovietici –pentru a-şi asiguraneconcurenţa agentului săuWildenstein; apar Terborch,Cranach, Whistler, DanteGabriel Rosetti, van derBeeck, Manet, Verlaine,Hugo, Claudel, Munch,Gaugain, Mallarmé, Rodin,un dicţionar întreg.

O creaţie poatecalofilă, această „Vanitas”a lui Almeida Faria al cărui

nume aminteşte de abatele Faria, cel care-i lăsa comori decheltuit nefericitului Edmond Dantès. Tot astfel „Vanitasul”său se poate savura aşa cum ai mângâia catifelele, blănurile şimaterialele preţioase ale veşmintelor ambasadorului BaldassareCastiglione, eternizat de Divinul Rafael.

Pentru autor, pentru Fundaţia lui CalousteGulbenkian, pentru Editura Vivaldi şi pentru toate anotimpurileei – o respectuoasă plecăciune. Pentru Micaela Ghiţescu(1), cea

care aduce Portugalia înîngheţata sau prea fierbinteaţară a exilului Pontic, cea care,cu o baghetă vrăjită, dirijeazăsimfonia limbii române slujindfarmecul originalului –respectuoasă reverenţă şiînchinăciune. Tot ce am extrasdin contextul povestirii ar puteafi mărturisirea de dragoste a unuibibliotecar pentru cărţile ce-i trecprin mână. În fond, acesta,Bibliotecarul, el esteColecţionarul.

Se dedică acesttext unui prieten alBibliotecii Naţionale, unuiîmpătimit, Ion C. Rogojanu,căruia cuvântul colecţionarîi provoacă prurit.

Muzeul său, fondulEminescu din Biblioteca publică din Botoşani, precum şicomorile înghesuite în blocul popular din Moşilor îl fac un felde Caloust - gospodar şi strângător.

1 Povestirea onirică Vanitas, 51, Av. d’Iena, scrisă de autorul portughez Almeida Faria, a apărut în 2007 la Editura Vivaldi, în traducereadoamnei Micaela Ghiţescu, şi beneficiază de o introducere semnată de Eduardo Lorenço. (nota red.)

FANTIN-LATOUR, Natură moartă, Muzeul Calouste Gulbelkian.

The Conference of European National Librarians (CENL)1 reuneştebibliotecile naţionale europene şi are ca obiectiv principal dezvoltarea şi susţinerea roluluibibliotecilor naţionale în Europa, prin susţinerea funcţiilor, responsabilităţilor şi atribuţiiloracestor structuri în constituirea, prelucrarea, prezervarea şi valorificarea patrimoniuluicultural al naţiunilor europene.

Percepţia publică şi prestigiul social şi cultural ale bibliotecii naţionale a unei ţărisunt date de statutul său instituţional, de atribuţiile de importanţă naţională pe care leîndeplineşte.

Participanţii CENL sunt bibliotecile naţionale din ţările membre ale ConsiliuluiEuropei: 48 de biblioteci naţionale din 46 de ţări. Conducerea este asigurată de un comitetexecutiv ales pe o perioadă de trei ani. Adunarea anuală a membrilor permite CENL să-şievalueze activităţile şi gradul de îndeplinire a obiectivelor stabilite, iar bibliotecilornaţionale să-şi prezinte proiectele în derulare, activitatea în cadrul grupurilor de lucru, să-şianalizeze comparativ rezultatele ştiinţifice şi profesionale.

În contextul globalizării informaţiei, e nevoie ca misiunea bibliotecii naţionale aunei ţări să fie definită solidar cu misiunile celorlalte biblioteci naţionale, misiuni formulateprin consens, în cadrul secţiunii National Libraries a International Federation of LibraryAssociations (IFLA): “Rolul bibliotecilor naţionale în societate este de a valorifica şiconserva moştenirea intelectuală naţională, prin organizarea, prelucrarea, accesul şidisponibilizarea, prezervarea patrimoniului documentar naţional în orice mediu”.

Principii promovate: - libertatea de informare şi accesul universal la informaţie;- prezervarea moştenirii intelectuale naţionale; - respectarea drepturilor de proprietateintelectuală; - partajarea resurselor informaţionale şi documentare; - promovarea roluluibibliotecilor şi bibliotecarilor în societate; - promovarea legislaţiei specifice; - promovareacooperării profesionale la nivel naţional şi internaţional etc.

Obiectivul general al CENL de a sprijini bibliotecile naţionale europene înîmplinirea misiunii lor se dezvoltă într-o serie de obiective specifice: - armonizarea şiinovarea în politica naţională privind bibliotecile şi sistemul naţional de biblioteci; -implementarea Tehnologiilor Informaţiei şi Comunicării în biblioteci; - standardizareastructurilor de date şi a interfeţelor de comunicare cu şi în reţelele europene de informareşi documentare; - prezervarea şi conservarea colecţiilor importante din Europa; - accesulrapid, facil, multilingv şi pe termen lung al oricărui cetăţean la colecţii şi resurseinformaţionale şi, în măsura în care este posibil, gratuit; - construirea Bibliotecii DigitaleEuropene; - protejarea cunoaşterii şi moştenirii culturale naţionale şi europene; - cercetareaşi dezvoltarea în direcţia îmbunătăţirii serviciilor către utilizatori ale bibliotecilor naţionale;- promovarea diversităţii culturale şi multilingve ca valoare de bază a culturii europene; -cooperarea cu alte instituţii deţinătoare de patrimoniu cultural (universităţi, editori,furnizori de informaţii), la nivel european şi mondial.

Toate aceste obiective se regăsesc în planurile strategice ale CENL, definite pe unorizont de trei ani.

Planul Strategic 2009-2011, adoptat la adunarea anuală de la Madrid, dinseptembrie 2009, are în vedere susţinerea şi dezvoltarea proiectelor Europeana şi The

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

12

dr. Elena Tîrziman

CENL - Conference of European National Librarians, 2009

1 Mai multe informaţii se găsesc pe site-ul: www.cenl.org.

European Library. Aceasta presupune o serie de acţiuni la nivelul fiecărei bibliotecinaţionale, la nivelul CENL şi la nivelul Comisiei Europene, acţiuni privind: - asigurarea vizibilităţii colecţiilor;- promovarea bunelor practici în prelucrarea, comunicarea, prezervarea şi valorificareadocumentelor;- activităţi în cadrul grupurilor de lucru CENL şi diseminarea rezultatelor;- implicarea membrilor CENL în comisiile de experţi ale Comisiei Europene, precum şi înelaborarea legislaţiei europene specifice;- lobby şi comunicare pentru a promova rolul bibliotecilor naţionale în Europa, în specialprivind responsabilitatea acestora în protejarea patrimoniului cultural naţional;- asigurarea accesului universal la cunoaştere (principiu promovat şi susţinut de IFLA şi deUNESCO).

În cadrul CENL sunt stabilite următoarele grupuri de lucru: ♦ Working Group on Copyright: problematica acestui grup de lucru are în vederedrepturile de autor şi drepturile conexe, precum şi orice alte tipuri de drepturi derivate,întâlnite în activităţile bibliotecilor;♦ Content Working Group: acest grup de lucru şi-a încheiat activitatea în ianuarie 2009;problematica avută în vedere a fost elaborarea unui raport privind activităţile de digitizareîn bibliotecile naţionale europene (realităţi şi perspective);♦ CENL/FEP Working Group on Electronic Publications: în cadrul acestui grup delucru sunt analizate toate aspectele privind publicaţiile electronice (legislaţie, depozitlegal, probleme tehnice şi de interconectare a sistemelor, disponibilizarea acestor tipuri depublicaţii etc.);♦ Working Group on Performance Evaluation: pornind de la funcţiile şi atribuţiilebibliotecilor naţionale, sunt stabiliţi indicatorii de performanţă, urmărindu-se contextul deaplicare, definirea fiecărui indicator, scopul acestuia, metoda utilizată în evaluare şi îninterpretare, utilizarea rezultatelor şi exemplificările; aceşti indicatori nu sunt încăobligatorii; utilizarea lor permite desfăşurarea în mod unitar a activităţilor bibliotecilor,creează premisele de colaborare şi de realizare de activităţi comune sau partajate, permitecompararea instituţiilor;♦ Working Group on Persistent Identifiers for National Libraries: acest grup de lucruşi-a încheiat activitatea în octombrie 2007; scopul a fost evaluarea premiselor cabibliotecile naţionale să poată participa la proiecte de digitizare cu documente dincolecţiile proprii, astfel încât să poată fi identificate atât acestea, cât şi instituţiadeţinătoare.

Proiectele CENL2:♦ The European Library (TEL): proiect iniţiat cu fonduri europene, care îşi propune săofere acces gratuit la resursele informaţionale şi documentare existente în cele 48 debiblioteci naţionale din Europa, în 20 de limbi; resursele digitale pot fi de texte integrale(full-text) sau bibliografice (înregistrări bibliografice ale documentelor non-electronice).

În ultimii ani, au fost iniţiate, prin cofinanţare, noi proiecte menite a dezvolta TEL:- The TEL- ME- MOR (2005-2007): a sprijinit zece biblioteci naţionale din Europa din noile ţărimembre ale UE (Cehia, Letonia, Lituania, Estonia, Ungaria, Polonia, Slovacia, Slovenia, Cipru şiMalta) să devină participante cu drepturi depline la TEL;- TELplus (2007-2008): finanţat de Comisia Europeană; are două scopuri principale (să digitizeze20.000.000 de pagini de conţinut în mai multe limbi; să sprijine România şi Bulgaria să devinămembre cu drepturi depline în TEL).Biblioteca Naţională a României este membru în TELplus din octombrie 2007, iar din 2009este membru cu drepturi depline în TEL.- FUMAGABA (2008-2009): proiect TEL realizat cu scopul de a integra colecţiile bibliotecilornaţionale din Ucraina, Moldova, Albania, Georgia, Armenia, Bosnia Herzegovina, Azerbaidjan,Serbia şi Macedonia. Partenerii din proiect, membri CENL, au devenit participanţi în TEL cusprijinul financiar al Swiss Agency for Development.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

13

2 Sunt avute în vedere doar proiectele în care este implicată organizaţia CENL, proiectele coordonate de CENL, şi nu cele în care bibliotecilenaţionale sunt implicate independent.

♦ Multilingual Acces to Subjects (MACS) şi Multilingual Subject Acces to Catalogues of National Library(MSAC) sunt proiecte complementare, menite a facilita căutarea multilingvă în cataloage; principiul este cel alechivalării indexurilor lingvistice folosite în biblioteci şi al realizării de tezaure multilingve;♦ European Digital Library (EDL) (2006-2008) este un proiect finanţat de Comisia Europeană în cadrulProgramului Econtent+.

EDL este o extindere a The European Library (TEL) şi are scopul de a oferi acces la colecţiile electroniceale bibliotecilor printr-un singur punct de acces (acces point). Iniţial, în proiect au fost implicate nouă bibliotecinaţionale din Uniunea Europeană (Belgia, Grecia, Islanda, Irlanda, Liechtenstein, Suedia, Norvegia, Spania,Luxemburg) care şi-au propus să aibă peste 50.000.000 de înregistrări digitale accesibile prin acces point (cataloagebibliografice şi colecţii digitale).

Datorită implicării CENL în i2010 Digital Libraries, proiectele TEL şi EDL se vor susţine reciproc şi vordezvolta aspectul multilingv al interfeţelor. TEL este fundamentul organizaţional pentru realizarea BiblioteciiDigitale Europene, iar EDL susţine şi încurajează colaborarea dintre TEL şi alte iniţiative culturale non-library, înscopul protejării şi valorificării patrimoniului cultural naţional şi european.

De la începutul anului 2008, EDL a intrat într-o nouă etapă, devenind EUROPEANA, care îşi propune săimplice în realizarea de conţinut digital toate ţările membre CENL.

Comisia Europeană susţine ca iniţiativa realizată la nivelul bibliotecilor să se extindă şi la nivelul muzeelor,arhivelor şi al oricăror altor structuri care au un rol în conservarea şi în valorificarea patrimoniului cultural european.În acest sens, au fost elaborate două recomandări: Council Conclusions on Digitisation and Online Accessibility ofCultural Material, and Digital Preservation (2006/C 297/01) şi Commission recommendation on the digitisationand online accessibility of cultural material and digital preservation (2006/585/EC).

Recomandările formulate în aceste două materiale ale Comisiei Europene urmăresc: - coroborarea iniţiativeide realizare a Bibliotecii Digitale Europene cu eforturile naţionale şi locale de digitizare şi de prezervare a resurselorculturale; - coordonarea acţiunilor la nivel european, pentru a crea o sinergie a colecţiilor naţionale şi pentrudiseminarea bunelor practici de digitizare şi prezervare; - îmbunătăţirea accesului cetăţenilor şi al utilizatorilorspecializaţi la patrimoniul cultural şi ştiinţific al altor state membre UE; - aspecte privind interoperabilitateacolecţiilor digitale, drepturile de licenţă, copyright-ul şi drepturile conexe etc.

Statelor membre UE li se recomandă: - să realizeze o estimare a patrimoniului cultural care trebuiedigitizat, astfel încât să poată fi definite strategii şi practici coroborate cu cele europene; - să acorde alocaţiibugetare cu această destinaţie, astfel încât în Biblioteca Digitală Europeană să poată fi incluse resurse digitalenaţionale; - să încurajeze parteneriatele între instituţiile de cultură şi sectorul privat în susţinerea acestor activităţi;- să utilizeze standarde de digitizare comune; - să identifice barierele legislative şi să coroboreze legislaţia naţionalăcu legislaţia comunitară.

La nivelul statelor membre, se constată că există deja activităţi de digitalizare, dar eforturile sunt inegale,uneori disparate, iar ritmul nu este cel aşteptat. Cauzele sunt de cele mai multe ori financiare, organizatorice,decizionale. Se recomandă ca statele membre să-şi activeze instituţiile culturale (biblioteci, muzee, arhive) şi, princoordonarea asumată de bibliotecile naţionale, să participe la realizarea Bibliotecii Digitale Europene.

Prin statutul său, prin proiectele realizate, prin prestigiul câştigat la nivel european şi internaţional, CENLexprimă într-un mod unitar misiunea, rolul şi importanţa bibliotecilor naţionale în protejarea şi valorificareapatrimoniului cultural scris al fiecărei ţări şi în integrarea acestuia în patrimoniul cultural european şi universal.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

14

Bibliotecile naţionalereprezintă instituţii fundamentalepentru păstrarea memorieidocumentare a unei naţiuni. IFLA aformulat, la începutul anilor ’90, ideiclare privind importanţa proceselorde constituire a moştenirii culturale,prin definiţia dată conceptului debibliotecă naţională.

Conform acestei definiţii,biblioteca naţională este însărcinată,deseori prin lege, cu misiuni specifice încadrul sistemului naţional de biblioteci şide informare. Aceste misiuni variază dela o ţară la alta, dar cuprind, de regulă:atragerea, prin depozit legal, a producţieinaţionale de imprimate, catalogarea şiconservarea acestora; asigurarea deservicii centralizate (consultare,bibliografii, împrumut) către cititori, atâtdirect, cât şi prin intermediul unor centrede documentare şi de informare;conservarea şi promovarea patrimoniuluicultural naţional, promovarea politiciiculturale naţionale, conducereacampaniilor naţionale de alfabetizare. Înplus, bibliotecile naţionale funcţioneazădeseori drept centre naţionale pentrudiferite programe şi proiecteinternaţionale. Ele pot reprezenta uneori,în faţa guvernului, diferite alte grupuriprofesionale din domeniul bibliotecilor şial documentării şi pot, totodată,răspunde în mod direct unor nevoi deinformare din partea corpului legislatival ţării respective (IFLA, 1992).

Importanţa şi funcţiile unei

biblioteci naţionale sunt recunoscute şiasumate de către toate statele civilizatedeoarece, pentru fiecare ţară, bibliotecanaţională reprezintă unul dintrereperele culturale fundamentale.

Percepute până de curândaproape exclusiv drept „bibliotecidepozitare ale statului”, cu sarcinaexpresă de a conserva şi prezervatezaurul documentar naţional, pentrugeneraţiile prezente şi viitoare,bibliotecile naţionale şi-au redefinit înultimii ani rolul şi misiunea, în contextulextinderii tehnologiei informării şicunoaşterii, înlesnind accesul lapatrimoniul lor cultural şi ştiinţific pentruo categorie tot mai variată de utilizatori,ca răspuns la cerinţele şi tendinţeleactuale. Schimbările intervenite s-auconturat la nivel instituţional,organizaţional, chiar arhitectural, dacăluăm în considerare cele mai noi proiectede clădiri de biblioteci naţionale (Cehia,Belarus etc.).

Astfel, biblioteca naţionalădin secolul XXI asigură accesulneîngrădit la colecţiile sale şifurnizează servicii specializate decalitate. De asemenea, răspundenevoilor informaţionale din toatedomeniile de cercetare şi studiu, prinintermediul propriilor colecţii, prininformaţiile pe care le furnizează, prinîmprumut interbibliotecar sau prinbazele de date la care asigură accesul.

În vederea îndeplinirii misiuniilor, bibliotecile naţionale au o serie de

funcţii specifice, precum: - conservă,cercetează, dezvoltă şi pun în valoarepatrimoniul cultural naţional scris; -organizează depozitul legal potrivit legii;- elaborează bibliografia naţionalăpentru toate tipurile de publicaţii; -elaborează şi emit instrucţiuni şi normemetodologice pentru biblioteci.

Pe lângă acestea, bibliotecilenaţionale pot îndeplini şi alte funcţii,conform legislaţiei ţării în care îşidesfăşoară activitatea.

Pentru a-şi îndeplinimisiunea şi funcţiile specifice,bibliotecile naţionale trebuie sădispună de spaţii adecvate în vedereadepozitării colecţiilor de documente,de dotări care să asigure accesultuturor categoriilor de utilizatori laaceste colecţii, dar mai ales de unnumăr suficient de angajaţi pregătiţicorespunzător, care să susţină bunadesfăşurare a serviciilor oferite deinstituţie. Există şi situaţii în care,pentru a asigura buna funcţionare ainstituţiei, unele biblioteciexternalizează o parte din activităţialtor instituţii care au competenţanecesară de a le duce la bun sfârşit.

Spaţiul alocat unei bibliotecinaţionale, numărul locurilor delectură, numărul angajaţilor, dar şibugetul alocat se stabilesc luându-seîn calcul populaţia ţării şi numărul deunităţi bibliografice (cărţi, periodice,casete etc.) existente în colecţiilebibliotecii.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

15

Adriana Borună

Bibliotecile naţionale europene: studiu comparativ

Bibliotecile naţionale europene îndeplinesc în mare măsură aceleaşi funcţii, însă, dacă analizăm datele demai sus, raportând numărul de angajaţi şi volumul colecţiilor la bugetul anual, reiese faptul că între acestea existădiferenţe semnificative din punctul de vedere al resurselor umane şi financiare alocate∗.

Biblioteca Naţională a României deţine, asemeni celorlalte biblioteci naţionale europene, o colecţiesemnificativă de documente care însă este greu de valorificat fără resurse umane şi financiare suficiente şi fărătehnologia necesară. Asemenea tuturor bibliotecilor naţionale, Biblioteca Naţională a României administreazăpatrimoniul cultural naţional de publicaţii (cărţi, periodice), manuscrise, carte veche, hărţi, fotografii, materialeaudio-vizuale şi documente electronice.

Misiunea esenţială a instituţiei este aceea de a asigura accesul de calitate la colecţiile sale atât generaţiei deazi, cât şi celor viitoare, în scop de cercetare, studiu sau informare. Astfel, Biblioteca Naţională a Românieiachiziţionează, prelucrează, prezervă şi valorifică toate tipurile de documente din patrimoniul naţional.

În vederea îndeplinirii misiunii sale, Biblioteca Naţională a României are o serie de funcţii specifice,asemenea bibliotecilor naţionale ale celorlalte ţări europene, răspunzând nevoilor informaţionale din toate domeniilede cercetare şi studiu: prezervă şi conservă patrimoniul cultural naţional scris; organizează depozitul legal; gestioneazăFondul Românica; organizează Rezerva Naţională de Publicaţii; este Centru Naţional de Schimb şi de Patologie şi

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

16

Nr.crt.

Ţara Nr. locuitori Nr. angajaţi Nr. locuitori /angajat

Nr. unităţibibliografice

Nr. cărţi /locuitor

Buget anual[EURO]

1 Marea Britanie 50.431.700 2.500 20.172,68 25.000.000 0,50 52.000.000

2 Bulgaria 7.820.000 255 30.666,67 2.893.198 0,37 1.163.378

3 Cehia 10.224.000 443 23.079,01 6.475.247 0,63 17.000.000

4 Croaţia 4.496.869 313 14.366,99 2.500.000 0,56 -

5 Danemarca 5.447.084 429 12.697,17 30.100.000 5,53 60.000.000

6 Estonia 1.432.000 409 3.501,22 3.365.685 2,35 6.912.158

7 Finlanda 5.238.460 225 23.282,04 2.900.000 0.55 18.985.383

8 Franţa 59.303.800 2.681 22.120,03 32.000.000 0,54 280.600.000

9 Germania 82.400.996 649 126.966,10 24.700.000 0,30 42.000.000

10 Irlanda 3.969.558 120 33.079,65 1.000.000 0,25 9.700.000

11 Letonia 2.326.000 466 4.991,42 4.080.930 1,75 8.741.717

12 Lituania 3.698.000 522 7.084,29 6.837.359 1,85 24.300.000

13 Luxembrug 468.570 - - 7.800.000 16,65 7.108.408

14 Norvegia 4.799.252 370 12.970,95 8.500.000 1,77 40.000.000

15 Olanda 16.258.300 283 57.449,82 6.000.000 0,37 52.000.000

16 Polonia 38.652.000 1.100 35.138,18 8.200.000 0,21 93.000.000

17 România 21.263.000 250 83.052,00 13.000.000 0,61 3.262.761

18 Rusia(Moscova)

145.537.200 2.133 36.539,59 43.700.000 1,84 50.000.000

19 Rusia(SktPetersburg)

145.537.200 1.850 36.539,59 35.000.000 1,84 22.000.000

20 Suedia 9.127.058 420 21.731,09 25.000.000 2,74 3.310.000

21 Slovacia 5.411.000 299 18.096,99 5.631.515 1,04 3.700.000

22 Slovenia 1.992.000 285 6.989,47 2.363.882 1,19 3.500.000

23 Spania 45.116.894 1.025 44.016,48 26.000.000 0,28 47.380.860

24 Serbia 10.147.398 286 35.480,41 5.600.000 0,55 5.466.000

25 Ungaria 10.024.000 570 17.585,86 8.000.000 0,80 -

26 Ucraina 2.700.000 900 3.000,00 15.000.000 5,56 3.324.000

27 Elveţia 7.508.700 125 60.069 5.200.00 0,69 21.130.000

∗ Cele 27 de biblioteci naţionale reflectate în tabel sunt membre ale CENL (Conference of European National Librarians), acestea fiind, înmomentul de faţă, singurele biblioteci naţionale pentru care au fost identificate, în rapoartele anuale de activitate sau pe site-urile proprii, date

cantitative. Am marcat în tabel cu ”-“, acolo unde anumite date nu au putut fi identificate în timp util.

Restaurare a Documentelor; coordonează Catalogul Naţional Colectiv; elaborează Bibliografia Naţională; realizeazăcontrolul bibliografic naţional; este Centru Naţional ISBN-ISSN-CIP; coordonează Biblioteca Virtuală Naţională; esteCentru Naţional Metodologic şi Centru de Informare şi Cercetare Documentară etc.

În calitatea sa de Centru Naţional Metodologic, elaborează şi emite instrucţiuni şi norme metodologicepentru bibliotecile publice şi realizează studii, cercetări şi informări documentare în domeniul biblioteconomiei şi înalte domenii ale culturii. Această calitate derivă din înseşi funcţiile pe care le îndeplineşte, stipulate în Regulamentulsău de Organizare şi Funcţionare. BNR este singura bibliotecă din cadrul sistemului naţional de biblioteci (SNB)care are calitatea şi capacitatea de a coordona din punct de vedere metodologic bibliotecile publice.

Biblioteca Naţională a României îşi exercită funcţia de Centru Naţional Metodologic prin următoarele activităţi:- realizează şi coordonează activitatea de informare şi documentare din sistemul naţional de biblioteci (lucrări desinteză, cercetare biblioteconomică, materiale informative);- elaborează programe şi metodologii privind informatizarea bibliotecilor din România, avizate de către ComisiaNaţională a Bibliotecilor;- elaborează şi emite, cu avizul Comisiei Naţionale a Bibliotecilor, instrucţiuni şi norme metodologice pentrubiblioteci publice, care să asigure desfăşurarea unitară a proceselor biblioteconomice.

În plus, prin instrumentele pe care le realizează (ghiduri, metodologii etc.), prin publicaţiile pe care leeditează (Abstracte în Bibliologie şi Ştiinţa Informării, Biblioteconomie. Sinteze, metodologii şi traduceri,Revista Bibliotecii Naţionale a României, Revista Biblioteca, Informare şi Documentare etc.), prin cursurile deconservare şi restaurare a documentelor pe care le organizează, dar şi prin întâlnirile profesionale pe diferite teme deinteres, Biblioteca Naţională a României vine în sprijinul profesioniştilor domeniului, având un rol semnificativ înformarea continuă a acestora.

Funcţia de cercetare a Bibliotecii Naţionale a României se reflectă în studiile realizate, care îşi propun săîmbunătăţească performanţele mijloacelor şi instrumentelor de care dispunem sau chiar să conceapă altele noi. Înacest sens, Biblioteca Naţională a României, asemenea celorlalte biblioteci naţionale, realizează activităţi decercetare fundamentală şi aplicată, prin diferite proiecte de prezervare şi de valorificare a colecţiilor, dar şi defacilitare a accesului la informaţie pentru o categorie diversificată de utilizatori.

Aliniindu-se tendinţelor domeniului, Biblioteca Naţională a României desfăşoară activităţi de digitizare acolecţiilor sale de patrimoniu, în vederea asigurării unei mai bune conservări, precum şi în vederea creşteriivizibilităţii patrimoniului cultural naţional atât în mediul academic, cât şi la nivelul publicului larg, pe plan naţionalşi internaţional. Astfel, în anul 2008 a fost creat Biroul Biblioteca Virtuală Naţională prin intermediul căruia BNRcreează şi administrează baza de date a documentelor digitale din România, centralizează acţiunile în domeniuldigitizării documentelor la nivel naţional, realizează strategia naţională de digitizare, conformă cu RecomandărileComisiei Europene 585/2006 şi cu politica publică adoptată în ianuarie 2008. Activitatea se desfăşoară princooperarea cu bibliotecile din SNB.

Comunicarea sistemului informatic al BNR cu alte sisteme informatice ale bibliotecilor din ţară permitecrearea unei platforme tehnice apte să deruleze proiecte de interes naţional şi internaţional, în special construirea şisusţinerea bibliotecii digitale, creşterea numărului de resurse electronice, asigurarea accesului de calitate la colecţii.

Analizând datele din tabel, vom constata faptul că multe biblioteci naţionale europene cu funcţii şi colecţiisimilare cu cele ale BNR dispun de un personal mult mai numeros şi de un buget anual mult mai ridicat. Mai mult,numeroase biblioteci naţionale europene dispun, pe lângă angajaţii permanenţi, şi de un personal sezonier sau carelucrează în part-time. În plus, multe dintre bibliotecile europene îşi externalizează anumite servicii, cum ar fi celeadministrative şi de digitizare.

Biblioteca Naţională a Franţei, care îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi Biblioteca Naţională a României,care are de 10 ori mai mult personal angajat şi căreia i-a fost alocat un buget de aproximativ 90 ori mai mare,deţine în colecţiile sale un volum de documente de doar 2,5 ori mai mare.

Un alt exemplu este Biblioteca Naţională a Estoniei ale cărei colecţii însumează doar 50% din volumulcolecţiilor BNR. Cu toate acestea, instituţia are cu aproximativ 45% mai mult personal angajat şi dispune de unbuget anual cu peste 100% mai mare decât cel alocat BNR.

Interesant este şi exemplul oferit de Biblioteca Naţională a Finlandei. Aceasta, deşi are un număr deangajaţi relativ egal cu cel al Bibliotecii Naţionale a României, deţine o colecţie de aproximativ 4 ori mai micădecât cea a BNR şi un buget anual de circa 5 ori mai mare.

De menţionat ar mai fi Biblioteca Naţională a Cehiei, care, deşi deţine o colecţie de doar 75% dinvolumul total al colecţiilor BNR, dispune de personal angajat cu 75% mai numeros şi de un buget de 5 ori maimare şi Biblioteca Naţională a Poloniei, ale cărei colecţii însumează 65% din colecţiile BNR, cu toate că are unnumăr de angajaţi de aproximativ 4 ori mai mare decât cel al BNR şi un buget de aproximativ 30 de ori mai mare.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

17

România se află, din punctul de vedere al numărului de locuitori, pe locul al şaptelea. Deţinătoare a uneicolecţii de aproximativ 13.000.000 de unităţi bibliografice, Biblioteca Naţională a României este a zecea camărime. În schimb, cu cei 250 de angajaţi ai săi, câţi există în prezent, instituţia se situează pe locul 21, iar bugetulsău anual o poziţionează şi mai jos, pe locul 22. Subfinanţarea instituţiei este, aşadar, mai mult decât evidentă.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

18

Îndeplinind din ce în ce mai vizibil şi funcţii publice, Biblioteca Naţională a României şi-a consolidat, înultimii ani, imaginea de principal motor de comunicare a patrimoniului documentar românesc, astfel încât săcorespundă exigenţelor de calitate ale utilizatorilor săi. Biblioteca Naţională a României asigură accesul neîngrăditla colecţiile sale, furnizează servicii specializate de calitate, răspunzând nevoilor informaţionale din toate domeniile.

În cadrul politicii de susţinere permanentă a valorilor culturale, Biblioteca Naţională a României va asiguraîn continuare conservarea patrimoniului naţional, în seama sa aflându-se şi transmiterea valorilor spirituale alepoporului român. În acest sens, Biblioteca Naţională a României îşi propune extinderea accesului la cultură, prinatragerea către studiul valoroaselor sale colecţii a cât mai multor categorii de utilizatori şi prin implicarea activă înprocesul de dezvoltare a Bibliotecii Digitale Europene.

Prin activităţile şi funcţiile sale specifice, Biblioteca Naţională a României pune în valoare culturaromânească în ţară şi în străinătate, având un rol esenţial în desfăşurarea unor programe culturale de interes naţionalşi internaţional.

Colecţiile digitale de care Biblioteca Naţională a României dispune în prezent sunt rezultatul proiectelor încare instituţia s-a implicat (Manuscriptorium/ENRICH, TEL şi Rediscover). Pentru asigurarea unei mai buneconservări şi pentru creşterea vizibilităţii documentelor de patrimoniu, atât în mediul academic, cât şi la nivelulpublicului larg, fondul de carte veche românească a fost supus procesului de digitizare, după o selecţie riguroasă adocumentelor. Obiectivul principal a fost identificarea acelor documente care, prin vechimea şi starea lor deconservare, solicită o atenţie deosebită devenind priorităţi pentru fiecare colecţie în parte a bibliotecii. Prinparticiparea la aceste proiecte, o serie de colecţii de patrimoniu inedite, beneficiind acum şi de format digital, vorintra în circuitul cultural şi ştiinţific românesc şi universal.

ConcluziiCu o colecţie de aproximativ 13.000.000 de unităţi bibliografice, dar cu circa 250 de angajaţi ce deservesc o

categorie vastă de utilizatori (cetăţeni interesaţi de patrimoniul cultural naţional scris, biblioteci publice din sistemulnaţional de biblioteci, edituri, dar şi alte instituţii publice şi private, atât din ţară, cât şi din străinătate), cu un bugetanual extrem de scăzut, cu mobilier învechit şi inadecvat şi cu spaţii de depozitare supraaglomerate, BibliotecaNaţională a României îndeplineşte, totuşi, în mare măsură, aceleaşi funcţii ca şi marile biblioteci naţionale europene.

Datorită proiectelor în care este implicată, Biblioteca Naţională a României reuşeşte să includă valoroaselesale colecţii în circuitul informaţional naţional şi internaţional.

O clădire spaţioasă, ce va reuni într-un singur loc colecţiile până acum dispersate ale Bibliotecii Naţionaleşi care va asigura un spaţiu adecvat de comunicare a acestora, va ameliora întrucâtva problemele instituţiei, însă fărădotări corespunzătoare, fără un personal suficient şi, mai ales, fără resursele financiare care să asigure bunafuncţionare a instituţiei, aceste probleme nu vor putea fi rezolvate în totalitate.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

19

“În tradiţia şi cultura europeană, instituţia BiblioteciiNaţionale este un reper definitoriu al existenţei unei comunităţinaţionale [...] De aici grija cu care societăţile au privit această temă.[...]. Clădirile ce adăpostesc biblioteci de un asemenea rang au fostconsiderate ca ocupând unul dintre locurile superioare în ierarhiaprogramelor de arhitectură”.

Acestea sunt câteva dintre argumentele pe care se sprijinămemoriul întocmit de S.C. Carpaţi Proiect, privind reproiectarea nouluisediu al Bibliotecii Naţionale a României (BNR).

BNR şi-a desfăşurat activitatea de la înfiinţare (1955) într-unsediu impropriu funcţiilor sale. Aflat în Bucureşti, pe strada Ion Ghicanr. 4, acest sediu a fost câştigat în instanţă de Camera de Comerţ.

Elaborată în colaborare cu specialişti din Biblioteca Naţională aRomâniei, tema de (re)proiectare are ambiţia de a contribui la succesulacestei instituţii în demersurile de promovare a imaginii României în lume.

Clădirea – una dintre cele mai mari din capitală – va fi terminatăîn 2011, după 25 de ani de la începerea lucrărilor (1986).

În martie 2009, a reînceput execuţia lucrărilor la obiectivul„Biblioteca Naţională a României”.

Contractul de execuţie a lucrărilor pentru obiectivul „BibliotecaNaţională a României” a fost încheiat cu S.C. Aedificia Carpaţi SRL,societate a cărei ofertă a fost considerată câştigătoare a licitaţiei deschise,organizate de Ministerul Culturii.

Valoarea contractului este de 112.894,627 euro (1.033euro/mp), cu o durată de execuţie de 30 luni.

Ministerul Culturii are calitatea de ordonator principal decredite şi de autoritate contractantă.

Obiectivul „Biblioteca Naţională a României” este înproprietatea statului român şi în administrarea Ministerului Culturii.

Are o suprafaţă construită de 15.414,94 mp (terenul aferent:50.217,25 mp).

Cu un volum construit de 395.234,13 mc, obiectivul“Biblioteca Naţională a României” este, conform Normativului P118,înalt, dat fiind că are un volum mai mare de 50.000 mc.

Studiu geotehnic realizat în anii ’80 de Institutul ProiectBucureşti a arătat că terenul prezintă o bună uniformitate şiorizontalitate. Dat fiind că, în mare parte, suprafeţele corpului principalsunt destinate depozitelor, la baza construcţiei se vor atinge valori de25-30 tone/mp, astfel că s-a adoptat ca soluţie de fundare a construcţieiun radier general de beton armat, de 80 cm grosime. Structura derezistenţă a fost terminată în 1987.

Biblioteca Naţională a României este compusă din 13 corpuri(A,B,C,D,E,F1,F2,F3,F4,G,H,I şi Corp tehnic), având o suprafaţădesfăşurată totală de 112.000 mp.

Fiecare dintre corpurile A,B,C,D,E,F1,F2,F3,F4,G,H,I estecompus din: subsol tehnic (cota -7,80), demisol (cota -3,80), parter (cota+0,00, mezanin (cota +3,60), etaj 1 (cota +7,20), etaj 2 (cota +10,80), etaj3 (cota +14,40), etaj 4 (cota +18,00), etaj 5 (cota +21,60), etaj 6 (cota+25,20), etaj 7 (cota +28,80), înălţimea fiecărui nivel fiind de 3,60 m.

Unul dintre principalele deziderate ale reproiectării clădirii afost schimbarea înfăţişării exterioare, astfel încât să fie redus efectul de“stil neoclasic nereuşit” al proiectului iniţial, din anii ’80. Conform

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

20

Un spaţiu al comunităţii naţionale:

noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României

opiniei proiectanţilor, proporţiile clădirii erau întâmplătoare, faţadeledădeau o senzaţie de dezordonat şi dezolant, iar ridicarea pe cotacornişei a faţadei principale a unui nou nivel a făcut ca întregul edificiusă pice în capcana “efectului de zigurat”.

Pentru a ameliora aspectul exterior al clădirii, proiectanţii aupropus renunţarea la antablamentul superior al intrării principale şi lacolonetele gemene ce îl susţineau, precum şi combinarea elementelor dearhitectură clasică, prezente în proiectul iniţial, cu mari zone vitrate,transparente, care vor crea un contrast plastic puternic şi care vor daansamblului monumentalitate şi forţă. Îmbrăcarea celui de-al doileaantablament într-un perete cortină, în care se va reflecta cerul, vaanihila, de asemenea, efectul de masivitate. Gândită să aibă oarhitectură simplă, Aula (corpurile G, H, I) va dispune de un amfiteatrucu o capacitate de 400 de locuri.

Noul sediul al Bibliotecii Naţionale a României a fost gânditastfel încât să satisfacă funcţiile de bibliotecă naţională, dar şi funcţiiculturale şi de petrecere a timpului liber. Demisolul, aflat la cota -3,80,este destinat depozitelor destructurate ale bibliotecii, camerelor dedistribuţie şi primire, camerelor de tranzit periodice şi de prelucrarepreliminară, unei săli de conferinţe, unui bufet şi unei săli de mesepentru salariaţi.

Primele niveluri, începând cu parterul, sunt rezervate îngeneral publicului, cuprinzând săli de conferinţe şi de expoziţii, librării,anticariate, săli de informare multimedia, de divertisment, grădiniţă, sălide activităţi audio-video, săli de ştiinţe sociale, artă şi muzică, istorie-geografie, săli de lectură, depozite de carte şi un amfiteatru cu peste 400de locuri.

Nivelurile superioare cuprind spaţii specifice biblioteciinaţionale – depozit general de carte, depozit legal-intangibile, depozitprelucrare carte şi periodice, birouri, laborator de conservare şi derestaurare publicaţii etc.

Întreaga compoziţie este structurată în jurul unui mare Atrium,care va polariza totul, din punct de vedere funcţional şi estetic. Atriumulva fi dotat cu lifturi panoramice şi cu scări rulante care duc către sălilede lectură.

Spaţiile publice, atât cele din interiorul clădirii, cât şi cele dinexterior, vor fi agrementate cu bazine de apă, jardiniere, obiecte de artăşi iluminat decorativ. Terenul care înconjoară clădirea va fi amenajat cuterase, platforme, alei şi spaţii verzi (inclusiv expoziţii floricole). Totaici va fi amenajată o bibliotecă în aer liber sezonieră, cu o copertinăsemicirculară pentru lectură şi cu mici pavilioane de lemn şi sticlă.

(sinteză realizată de L.C. şi V.M.)

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

21

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

22

COLECŢIILE SPECIALE ALEBIBLIOTECII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

UN PORTRET

În toate marile biblioteci ale lumii, depozitarul celor maipreţioase şi mai cercetate fonduri este departamentul ColecţiiSpeciale, care adună laolaltă manuscrise literare, acte şidocumente, corespondenţă, incunabule, cărţi vechi şi rare,exemplare cu legături originale sau artistice, cu ilustraţii semnatede artişti renumiţi, cu dedicaţii şi însemnări ale unor personalităţicelebre cărora le-au aparţinut, ediţii princeps şi prime ediţii tipăritepe hârtie de fabricaţie specială, fotografii executate de maeştri aiartei fotografice, în ateliere binecunoscute, lucrări de artă, hărţi şiatlase vechi, ziare şi reviste, foi volante.

Biblioteca Naţională a României a organizat aceste fonduribibliofile pe cabinete, fiecare ocupându-se de câte o colecţie dedocumente din categoriile mai sus amintite.

Nucleul acestei valoroase colecţii pe care o deţineBiblioteca Naţională a României a fost constituit dintr-o serie defonduri strânse cu pasiune, de-a lungul vremii, de colecţionaricelebri, preocupaţi de a găsi pretutindeni în lume şi de a aduce înţară lucrări despre marile civilizaţii ale lumii: biblioteca lui Ion I.C. Brătianu, colecţia de documente a lui Alexandre Saint-Georges,fondurile Scarlat Rosetti, fondurile Exarcu şi Gheorghe Adamescu,completate şi îmbogăţite, în timp, prin donaţii şi achiziţii, una dintrecele mai importante achiziţii fiind biblioteca ilustrului colecţionar,bibliolog şi bibliofil Constantin Karadja, cumpărată în anul 1962.

Începând cu incunabule, tipăriturile veacului al XV-lea, dincare Biblioteca Naţională a României are 142 de exemplare, şisfârşind cu bibliofilia de secol XX, Colecţiile Speciale reunesc totceea ce înseamnă patrimoniu cultural naţional mobil.

Aceste fonduri, care vor fi prezentate pe rând într-o serie dearticole, sunt puse la dispoziţia celor dornici să le cerceteze şi prinintermediul unor conferinţe, sesiuni de comunicări şi expoziţii demanuscrise, stampe, fotografii, hărţi, carte rară, legături şi ilustraţiede carte, care se desfăşoară periodic în eleganta sală de lectură aAşezământului Brătianu.

Prima expoziţie, găzduită de impunătoarea clădire proiectatăde Petre Antonescu, a fost organizată în 1932, reunind tipărituriromâneşti vechi şi carte străină referitoare la istoria Ţărilor Române.A doua expoziţie, din 1933, a prezentat cărţi, hărţi şi stampe despreRusia, iar cea de-a treia, organizată în acelaşi an, a avut ca temăistoria şi arta Extremului Orient. Aceste expoziţii, a căror tradiţie secontinuă şi astăzi, înlesnesc, sub o formă atrăgătoare, accesulpublicului interesat de cunoaşterea acestor comori, de studiereaistoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti şi universale.

dr. Anca Andreescuşef-serviciu Colecţii Speciale, Biblioteca Naţională a României

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

23

În cadrul ColecţiilorSpeciale ale Bibliotecii Naţionalea României, Arhiva Istoricăocupă un loc aparte, ea fiindconstituită şi organizată într-oparadigmă diferită de ceabiblioteconomică: paradigmaarhivistică.

Arhiva istorică este unlucru mai puţin întâlnit într-obibliotecă, chiar şi în cazul în caredeţine colecţii speciale. Aceastăsituaţie mai puţin obişnuită esteînsă o ocazie fericită de a observacum două ştiinţe – biblioteconomiaşi arhivistica – se pot folosi deinstrumentele de lucru specificepentru a valorifica fonduri dedocumente inestimabile, ce aparţinpatrimoniului cultural naţional.

Nucleul Arhivei Istoricedin cadrul Colecţiilor Speciale aleBibliotecii Naţionale a Românieieste format din mai multe fonduricare au aparţinut unorbinecunoscute instituţii culturaleinterbelice: Fundaţia Brătianu,Fundaţia Mihail Kogălniceanuşi Muzeul Saint-Georges, astfelcă tipologia variată1 şi modul încare s-au constituit acestea facdificil de descris în manieră purbiblioteconomică documentelepăstrate aici.

În mare măsură, acestefonduri continuă să fie legatarelepatrimoniului cultural al MuzeuluiSaint-Georges, respectiv al celordouă fundaţii, perpetuând astfelmemoria unor mari oameni care aucontribuit la crearea Românieimoderne.

Adriana Dumitran

Arhiva Istorică a Bibliotecii Naţionale a României: un portret

Ionel I.C. Brătianu - Cabinetul de Fotografii al BNR.

1 Arhiva Istorică reuneşte, aşadar: evidenţe financiare ale moşiilor, testamente, acte civile, certificate de botez, acte dotale, acte de căsătorie,contracte, hotărnicii, acte de proprietate, decizii judecătoreşti şi administrative, catagrafii, chitanţe, inventare de bunuri, rapoarte diplomaticeşi militare, manuscrise literare, cărţi poştale, cărţi de vizită, scrisori, telegrame, felicitări, invitaţii, cupuri din ziare şi reviste, abonamente şibilete de transport în comun, brevete, diplome, documente de cancelarie domnească în slavonă, română cu grafie chirilică, greacă, turcă, emisede diverse cancelarii domneşti din secolele XV-XIX, periodice, foi volante, anunţuri, broşuri, însemne de apartenenţă la diverse cluburi,asociaţii, grupări, gravuri, desene, acuarele, fotografii, partituri, stenograme, planuri şi schiţe arhitecturale, devize de construcţii etc.

Fondul documentar Ion I.C. Brătianu

Creată în 1928 de Elisa Brătianu, BibliotecaAşezământului Ion I.C. Brătianu a intrat din 1948 în patrimoniulAşezământului Nicolae Bălcescu, emanaţie a noii putericomuniste instalate în România după război, aşezământ care apreluat şi alte acte şi mărturii istorice2. Din 1958, fonduldocumentar Ion I.C. Brătianu a trecut, împreună cu întregpatrimoniul Aşezământului Nicolae Bălcescu, în colecţiileBibliotecii Centrale de Stat (Biblioteca Naţională a României), decurând înfiinţată (prin HCM-ul nr. 1193/ 25.06.1955).

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

24

Biblioteca de la Florica a familiei Brătianu.

I.C. Brătianu.Fotografie deCarol Popp de Szathmari.Cabinetul de Fotografii al BNR.

2 În 1948, când are loc naţionalizarea instituţiilor, inclusiv a celor culturale,Biblioteca Aşezământului Brătianu trece în patrimoniul Ministerului Artelor şiPropagandei, devenind Institutul Nicolae Bălcescu. Acest aşezământ a fost înfiinţat într-un context în care ideologia comunistă marcafastuos 100 de ani de la Revoluţia din 1848. Comunismul victorios făcea evidenteeforturi de a-şi apropria imaginea lui Nicolae Bălcescu, în calitate de precursor,astfel că, în acelaşi an 1948, centenarul morţii sale era marcat printr-o piesă deteatru „solicitată” special pentru acest eveniment lui Camil Petrescu (piesaBălcescu va fi jucată, de altfel, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti) şi printr-oserie de poeme omagiale scrise de poeţi „receptivi”, precum Eugen Jebeleanu.În anii 1954-1955, colecţiile Institutului Nicolae Bălcescu trec la ComitetulCentral, sub numele de Biblioteca Lupta Revoluţionară a Poporului Român. Partedin aceste colecţii au format nucleul viitorului Muzeu de Istorie a Partidului.Printr-o Hotărâre a MAN, clădirea fostului Aşezământ Brătianu, împreună cu toatecolecţiile sale, a trecut la Biblioteca Centrală de Stat. (nota red.)

Fondul (724 de dosare) conţine importante surse documentare privind activitatea politică a lui Ion C.Brătianu şi Ionel I.C. Brătianu, a „dinastiei” Brătianu: contribuţia lor la Revoluţia de la 1848, la Unirea din 1859, lainstituirea Monarhiei Constituţionale, în 1866, la Războiul de Independenţă de la 1877 şi la proclamarea Regatului,în 1881, la primul război mondial şi la activitatea Partidului Naţional Liberal.

Atrage atenţia şi numărul mare de documente referitoare la activitatea politică şi diplomatică a celorlalte marifamilii ai căror membri au contribuit la crearea României moderne: Golescu, Lahovary, Rosetti, Ghica, Văcărescu,Sturdza, Cantacuzino, Bengescu, Plagino, Racoviţă, Carada, Negri, Cuza, Văcărescu şi Casa Regală a României.

Prin mărturiile păstrate, putem reconstitui imaginea omului politic şi de cultură Ion I.C. Brătianu, amoştenirii sale, Aşezământul Cultural Ion I.C. Brătianu – constituirea Bibliotecii, corespondenţa purtată de ElizaBrătianu cu diverşi donatori ce au contribuit la îmbogăţirea fondului de carte şi de documente referitoare laconstrucţia monumentului lui Ion I.C. Brătianu (în 1938) etc.

Prezenţa în colecţie a unor documente de cancelarie din timpul domniilor fanariote şi pământene aratăpasiunea Brătienilor pentru istoria României3.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

25

3 Fotino, George. Biblioteca Ion I. C. Brătianu. Extras din: Boabe de grâu, anul IV, nr. 5/mai 1933, p. 3.

Fundaţia Ion I.C.Brătianu, aşa cum arătaîn perioada interbelică.

Fondul documentar Mihail Kogălniceanu

Fundaţia Mihail Kogălniceanu a fost creată în 13 martie 1935 cu scopul de „a întreţine continuu viu cultulpentru Mihail Kogălniceanu”. Unul dintre cele mai ambiţioase obiective ale acestei fundaţii a fost „crearea unui institutde cercetări istorice şi literare în legătură cu materialul ce aparţinea Fundaţiei”. Pentru a atinge aceste obiective au fostprevăzute mai multe acţiuni: achiziţionarea de mobilier, obiecte de artă, stampe, portrete, cărţi şi documente istorice, carei-au aparţinut lui Mihail Kogălniceanu, precum şi documente privind trecutul românesc. Fundaţia urma să administrezeun muzeu cu o secţie istorică şi una artistică, o bibliotecă şi o sală de expoziţii şi conferinţe4.

În 1948, fondul a fost transferat la Aşezământul Nicolae Bălcescu, trecând apoi la Muzeul LuptaRevoluţionară a Poporului (în 1950), la Filiala Nicolae Bălcescu a Bibliotecii Centrale de Stat (în 1955) şi, în final,la Serviciul Colecţii Speciale al Bibliotecii Centrale de Stat (în 1958).

Fondul (1.163 de dosare) este foarte important pentru studiul personalităţii lui Mihail Kogălniceanu:corespondenţă privată, acte rezultate din activităţile sale economice. Poate fi astfel documentată activitatea sa de ompolitic şi de diplomat implicat în marile evenimente istorice ale secolului XIX: Revoluţia de la 1848, domnia luiAlexandru Ioan Cuza, a regelui Carol I, activitatea Partidului Naţional Liberal, dezbaterile parlamentare şi politicaexternă. Corespondenţa prezentă aici aduce în lumină portretul omului Mihail Kogălniceanu. Acest fond este o oglindăce reflectă dezvoltarea societăţii româneşti în secolul XIX în plan politic, administrativ, economic şi juridic.

Alături de documente de politică externă, fondul păstrează şi câteva dintre manuscrisele literare ale lui VasileAlecsandri, piese de corespondenţă ale Elenei Cuza, manuscrisul lucrării Jalnica întâmplare a Moldovei de la 1821,scrisă de marele vornic Alexandru Beldiman, diverse documente emise de cancelariile domnitorilor fanarioţi.

Trebuie spus, în acest sens, că fundaţia şi-a asumat şi o intensă activitate editorială, publicând o serie de studiiprecum cele ale lui Ion A. Rădulescu-Pogoneanu – O scrisoare inedită către Vasile Alecsandri şi câteva consideraţii înlegătură cu ea (1940), Elena Rădulescu-Pogoneanu – Vasilie Alecsandri şi Wilhelm de Kotzebue: o scrisoare cătreAlecsandri (1942), Aurel Sava – Vasile Kogălniceanu vel căpitan (cca. 1685-1750) (1946) etc., studii care valorificaudocumentele prezente în colecţiile fundaţiei.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

26

4 Biblioteca Naţională a României, Arhiva Istorică,Fondul Mihail Kogălniceanu, Dosar 14, f. 6.

Fondul documentar Saint-Georges

Cel mai bogat fond documentar (4.369 dedosare) este Fondul Saint-Georges, ce cuprinde obună parte din colecţiile Muzeului Saint-Georgescare includeau şi alte tipuri de documente, pelângă carte (fotografii, grafică, periodice,anunţuri, afişe etc.).

Asemenea marilor creatori de instituţiiculturale de la începutul secolului XX (Atanasie şiElena Simu, dr. N. Kalinderu, acad. KrikorZambaccian), Al. Saint-Georges şi-a propus săcreeze un muzeu, colectând în manieră exhaustivăobiecte, cărţi şi documente de arhivă careacopereau cinci secole de istorie românească.

Demersul său a început înainte de PrimulRăzboi Mondial. Muzeul Saint-Georges a fostdistrus în 1916 de armatele de ocupaţie. Refăcut în1918, a trecut în 1932, prin donaţie, la FundaţiileCulturale Regale. În 1945, muzeul a fost preluatde Ministerul Artelor, iar din 1948 colecţiile saleau ajuns la Muzeul Lupta Revoluţionară aPoporului.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

27

↑ Listă de subscripţie, cu semnăturaolografă a reginei Elisabeta.

↓ Broşură editată cu ocaziaceremoniei de botez a principeluiMihai, din data de 22 ianuarie 1922.

Unele dintre piesele de grafică existente în Muzeul Saint-Georges au intrat, alături de lucrări de artă din MuzeulAnastasie şi Elena Simu, în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă, înfiinţat în 1948, prin Hotărârea Consiliului deMiniştri. Şi în colecţiile Arhivelor Naţionale din Bucureşti se găsesc părţi din fostul Muzeu Saint-Georges.

La începutul anilor ‘50, o parte din cărţi au fost donate Bibliotecii Academiei Române, celelalte ajungând laBiblioteca Centrală de Stat.

Dat fiind caracterul eterogen al documentelor reunite în Fondul Saint-Georges, găsim astăzi aici un număr marede dovezi de viaţă cotidiană şi privată de la sfârşitul secolului XIX şi din primele decenii ale secolului XX: reţetemedicale, chitanţe şi facturi de utilităţi, felicitări, cărţi de vizită, anunţuri matrimoniale, certificate de naştere şitestamente, corespondenţă, jurnale, abonamente de transport în comun din Viena de la 1900, ecusoane de membru aleunor cluburi hipice, paşapoarte şi fotografii, invitaţii la bal.

Nefiind construit în jurul unei singure problematici, Fondul Saint-Georges reuneşte în fapt mai multe arhive familiale: Ermil Pangrati,Martha Bibescu, Smara Gheorghiu, Margareta Miller-Verghi, SimonaLahovari, arhitect Paul Smărăndescu, Constantin Cantacuzino-Paşcanu.

Fondul conţine, de asemenea, un număr important dedocumente de arhivă militară – arhiva general Iliescu, arhiva generalCoandă, arhiva amiral Urseanu, documente privind situaţia operaţiunilormilitare ale armatei române în Primul Război Mondial etc.

Fondul documentar Nicolae Bălcescu

Un fond documentar de mai mici dimensiuni, dar foarte valoros,este cel provenind de la fostul Aşezământ Nicolae Bălcescu (208 u.b.).Documentele privesc activitatea politică a boierilor moldoveni dinperioada 1820-1848, Revoluţia de la 1821 şi acţiunile Eteriei pe teritoriulMoldovei, demersurile din 1821 făcute de boieri, după izbucnirea Eteriei,activitatea revoluţionarilor moldoveni de la 1848.

Fondul păstrează şi o serie de scrisori ale lui Nicolae Bălcescu,Ion Maiorescu, Jules Michelet, C.A. Rosetti, Vasile Alecsandri, AlexandruIoan Cuza, Ion Ghica, petiţii ale Adunării Obşteşti etc.

Acte juridice şi de cancelarie domnească:secolele XV-XVII

Un alt fond documentar prezent în Arhiva Istorică a BiblioteciiNaţionale este cel care reuneşte hrisoave, zapise, cărţi domneşti,împuterniciri, acte de vânzare-cumpărare, de donaţie, de schimb, deîntărire a unor proprietăţi etc. din Moldova şi Ţara Românească, secoleleXV-XVII (1.130 u.b.).

Date fiind vechimea şi importanţa lor pentru istoria juridică şisocială a Moldovei şi Ţării Româneşti, aceste documente au constituit oprioritate în proiectele de digitizare ale Bibliotecii Naţionale a României.

Timp de aproape o jumătate de secol, fondurile Arhivei Istoriceau fost, din raţiuni ideologice, puţin accesibile publicului. Ele au reintratcu adevărat în circuitul cultural abia după 1990, fiind acum studiate şivalorificate de filologi şi istorici.

Fişele sunt transpuse în format electronic şi sunt completate cuinformaţii noi. Ele vor fi în curând postate pe site-ul bibliotecii, lasecţiunea dedicată Arhivei Istorice, înlesnind accesul utilizatorilor laconţinutul documentelor. Prin acest demers, Arhiva Istorică a BiblioteciiNaţionale a României va putea intra cu adevărat în circuitul cultural şiştiinţific, atrăgând şi mai mulţi cercetători în studierea şi valorificareadocumentelor păstrate aici.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

28

“- Da, e frumos, e-ncântător, ai fost şi în Belgia, aşa departe!- În alţi ani am fost încă şi mai departe.

- A, mi-aduc aminte, ai fost până la Polul Nord.- Numai până la Capul Nord, dar când se va descoperi acela, mă voiu duce

şi până acolo, dacă tră[i]esc.”(Conversaţie a Smarei Gheorghiu cu Regina Elisabeta,

P. IX/13, d. 116, f. 8)

Se poate spune, fără riscul de a ştirbi ceva dinmaterializarea fiecărui cuvânt purtător de sens şi a cădea pradăclişeului, că scriitoarea Smaranda Gheorghiu a fost un militantneobosit pentru poporul său, un model de muncă şi de dăruire,de voinţă şi energie, demn de urmat pentru aceste vremuriblazate. Ea a întrupat cu succes cel puţin cinci ipostaze, în douădintre ele fiind considerată pionieră: femeia-mamă, femeia-pedagog, femeia-intelectual, femeia-scriitor, femeia-soldat.

Articolul de faţă se sprijină şi, totodată, pune în luminăo serie de documente inedite privind personalitatea şi activitateaSmarandei Gheorghiu, existente în Arhiva Istorică de la ColecţiiSpeciale. Ne propunem astfel să schiţăm traseul său biografic şiprofesional, universul său programatic esenţial, urmărind maimulte paliere: didactic (evoluţia sa profesională până la gradulde inspector şcolar; realizări şi adaptări ale procesului depredare-învăţare, inedite la noi în ţară, cum ar fi şcoala în aerliber şi grădinile educative), literar (mizând pe manuscrisele şitextele dactilografiate păstrate în arhivă) şi cultural (jurnale,procese verbale, statute, liste de membri, cupuri din ziare, acteoficiale cu privire la principala asociaţie al cărei preşedinte afost Smaranda Gheorghiu – Uniunea „Arta şi IstoriaRomână”, uniune cu o bogată activitate cultural-educativă înacea vreme, care se voia un echivalent al Junimii; colaborareacu o serie de organizaţii naţionale şi străine; corespondenţaavută cu personalităţi importante ale vremii, strângerea defonduri pentru realizarea unor edificii dedicate personalităţilorromâneşti etc).

Ultimul aspect pune în valoare, faptic, afinitatea şiputerea de dedicare a Smarandei Gheorghiu faţă de problemacinstirii personalităţilor care au creat istorie. Astfel, vom poposimai jos asupra unor mărturii impresionate ale Smarei cu privirela o anchetă desfăşurată în dorinţa sa de a afla osemintelemarelui revoluţionar Tudor Vladimirescu.

Pagini de viaţă şi activitate

Smaranda Gheorghiu (Smara Gheorghiu, după cumsună numele său de scriitoare dat de Mihai Eminescu, dindificultatea de a i-l rosti în totalitate), cunoscută datorităbunătăţii şi sacrificiului său şi sub numele de “Maica Smara”, s-a

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

29

Alina Siminiceanu

Smara Gheorghiu în Arhiva Istorică aColecţiilor Speciale ale Bibliotecii Naţionale a

României

născut la 5/18 septembrie 1857, în oraşul Târgovişte,fostă capitală a Ţării Româneşti care a dat mari nume,precum Coresi, Văcărescu, Nicolae Bălcescu, IonHeliade Rădulescu, Vasile Cârlova, GrigoreAlexandrescu etc., fiind primul copil din cei doisprezeceai familiei (paisprezece, după informaţiile oferite de P.Gh. Bîrlea1), dintre care au supravieţuit zece: Smaranda,Constantin, Theodora, Xenofon, Ecaterina, Elena, Sofia,Gheorghe, Didina şi Dumitru2.

Tatăl său a fost Niţă Andronescu, prefect aljudeţului, mare proprietar de vii şi moşii. Ca tist deDorobanţi, a luat parte la mişcarea paşoptistă deredeşteptare naţională: „[…] tata ne-a învăţat să iubimbiserica, ostaşii şi pe mai mari[i] ţării, a căror viaţă ne-o explica din Curtea Domnească, de pe Ruinelepalatelor domneşti, de la umbra Turnului Chindia dinTârgovişte, din curtea Mitropoliei unde se unseseră toţidomni[i] Basarabi. Cu aşa prelegeri date în asemenealocuri, cum să uităm noi patria şi pe părinţii noştri, cumsă nu ne iubim şi să nu ne servim ţara dezinteresaţi[?]”(P. XI/1, d. 131, fila 118).

Mama sa, Alexandrina Vlădescu, sorageneralului Vlădescu (mareşal al Palatului timp de 25 deani, sub domnia lui Carol I), care se trăgea tocmai dinMircea Voievod, a rămas în memoria scriitoarei ca ofemeie harnică şi energică ce a dat naştere la doisprezececopii. Deşi era dintr-un neam boieresc important, a rămasorfană de mamă şi, ca urmare, a fost crescută de o familiede ţigani robi. Iată ce mărturiseşte Smara Gheorghiu într-un Răvaş educativ (pachet XI/1, d. 131, fila 109 verso):

“Mă gândesc în aceste minute la scumpa meamamă, Alexandrina Andronescu, fiică de bo[i]er mare,care neavând mamă bună fusese lăsată de către mama eivitregă fără nicio cultură. Mai bine aşa, decâtînveninată de madame. Mai bine zic, căci ea – cu spiritulei mare, cu inima ei bună a avut o răbdare de martiră.

Cu sânul ei ne-a crescut pe toţi doisprezece şidin toţi a făcut oameni. Toţi învăţaţi aici şi-n străinătate.Şase ajunşi în cele mai mari servicii ale ţării. Vezi că ean-a lipsit niciun minut dintre noi, iar când nu ascultam,Sfântul Petru sărea din cui drept în spinareaneascultătorului, fără vorbă şi fără părtinire”.

De altfel, ambii părinţi proveneau din familiiboiereşti cu renume, însă căsătoria lor nu a stat sub semnulfericirii şi al respectului, Smara amintindu-şi îndurerată decopilăria tristă, marcată de violenţă şi tensiune:

“Mama era din neam bo[i]eresc, dar fiind rămasăorfană şi intrată pe mâini de mamă vitregă, crescuse ca untrandafir plin de spini, crescuse între ţigani robi.

Tata, neam de arnăut, era crud, dar vrednic;cinstit, cavaler şi vecinic amantul fetelor de bo[i]er şi aldoamnelor din aristocraţie. Viaţa între cei doi soţi, dinaceastă cauză, era un martir, trăiau certându-se,insultându-se, bătându-se ca orbeţii. Totuşi avurădoisprezece copii, doi muriră şi eu fiind întâia dintrefraţi, fusei martură la cele mai grozave şi mai ruşinoasescandaluri. – Bunica mea, soacra mamei, căreia noi îiziceam Butulica, era o mizerabilă, ea asmuţea pe tata şiera veselă când vedea că el o înhaţa la bătaie. Arnăutulnu se îndupleca nici la rugămintea, nici la plânsetelenoastre. Concertul acesta sinistru, nu-mi iese nici acumadin urechi. Biciul, funia udă, întinse pe spatele bieteimame, palmele plesnite pe obraji de tata, spresatisfacerea bunicii, m-au făcut a rămâne în minte cu ogroază de ele şi în suflet cu o ură în contra tutulorbunicilor din lume!…” (Pachet XI/1, 131, Răvaşeintime, fila 132 verso).

Smara este nepoata lui Grigore Alexandrescu:“Sunt nepoata celui care a visat pe… ruineleTârgoviştelor”, mărturiseşte aceasta, pornind de laversurile poetului din Adio la Târgovişte:

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

30

1 Bîrlea, Petre Gheorghe. O româncă spre Polul Nord: pe urmele Smarandei Gheorghiu. Bucureşti: Editura Sport-Turism, 1988. 2 Am stabilit traseul său biografic în special pe baza Pachetelor: CIX/3, d. 3, CXXXVIII, d. 5, ce conţin cupuri din ziare şi acte personale(certificate de naştere, de deces, acte dotale, o listă a bibliotecii Smara de la 9 martie 1912 etc.), dar şi pe baza documentelor din PachetulIX/12, dosar 115: manuscrise de la diverşi scriitori, programe, cupuri din ziare etc. din perioada 1915-1937, care fac referire la sărbătoririlededicate Smarei Gheorghiu şi la importanţa de care aceasta se bucura în epocă.

„Culcat p-aste ruine, sub care adâncităStă gloria străbună şi umbre de eroi;În linişte, tăcere, văd lumea adormită

Ci uită-n timpul nopţii, necazuri şi nevoi.”.

Smara Gheorghiu îi va acorda scriitorului GrigoreAlexandrescu o atenţie deosebită, realizând ample studiiasupra vieţii şi operei sale, mare parte dintre acestea fiindpăstrate în arhivă (Pachet IX/13, d. 116, f. 13-62).

Gustul pentru istorie şi cultură i-a fost cultivat demică, urmând şcoala primară în localitate, unde a învăţatbuchiile de la popa Vasile. Cursurile se desfăşurau în cadrulBisericii Curtea Domnească, unde nuiaua era toată explicaţiaşi toată pedagogia. Locaşul adăposteşte osemintele domniţeiElena Matei Basarab şi este în apropierea unor monumentereprezentative pentru conştiinţa naţională, precum PalatulDomnesc sau Turnul Chindiei.

Atestatul privind clasele primare (PachetCXXXVIII, d. 5, f. 2) arată că eleva SmarandaAndronescu a obţinut, în anul 1871, calificativul Bine latoate obiectele: religie, lectură, caligrafie, gramatică,istoria românilor, geografie, aritmetică şi purtare. A urmatapoi Şcoala Centrală de fete din Bucureşti, care funcţionala vremea aceea în Palatul Filipescu, unde termină patruclase gimnaziale, fiind premiată de fiecare dată cu premiulI şi remarcându-se prin rezultate deosebite. Noteleobţinute consecutiv pe clase sunt următoarele (cf. PachetCXXXVIII, d. 5, f. 5): religie 9-9-9-9, limba română 8-9-9-9, istorie şi geografie 7-9-8-8, ştiinţe naturale 9-10-10-10, ştiinţe matematice 7-8-8-10, limba franceză 10-9-9-9,lucru de mână 7-7-9-9 şi pedagogie (cl. IV): 9.

Cu privire la această etapă a vieţii, Maica Smara îşiaminteşte: “Aici primeam adesea vizita lui Titu Maiorescu,

ministrul instrucţiunii, care se întreţinea îndelungă vremecu directoarea aşa, cam de dimineaţă până seara…” sau:“Am meritul de a fi fost cea mai nebunatică dintre eleve şi,în asemenea ocazii, îmi manifestam din plin fantezia.”(Dimineaţa, 19 septembrie 1937).

Se căsătoreşte3 cu profesorul G. Gârbea, cel carea înfiinţat gimnaziul din Târgovişte. Urmează o perioadăîn care se va cultiva, beneficiind de vasta bibliotecă pecare soţul i-o pune la dispoziţie: “Era un om de oexcepţională cultură, însă o fire capricioasă, violentă,complect opusă caracterului meu. Nu am fost fericită încei 10 ani cât a durat căsnicia noastră. Am profitat, înschimb, enorm depe urma vastei sale biblioteci, pe caream citit-o în întregime, sport care nu mai este astăzipracticat de nimeni. În casa noastră veneau toţi scriitorii“en vogue” atunci: Ionescu-Gion, Carageale, Vlahuţă,Coşbuc.” (Dimineaţa, 19 septembrie 1937).

În monografia dedicată Smarei, P. Gh. Bîrleavorbeşte de un adevărat cenaclu („serate”, cum obişnuiasă le numească Smara), frecventat de toată elita din aceaperioadă, inclusiv de Eminescu, care i-a apreciat, se pare,mult scrisul şi a îndemnat-o să continue. Anturajulcultural va antrena şi modela tânăra conştiinţă,pregătind-o pentru viitoarele realizări.

Datorită râvnei sale şi a pregătirii neîntrerupte,va reuşi la examenul de institutoare prima din cei 300de candidaţi, fiind numită învăţătoare în Sinaia.Urmează însă o perioadă dificilă în viaţa sa, căci se vadespărţi de G. Gârbea, recăsătorindu-se pe 8septembrie 1894 cu căpitanul de geniu PetreGheorghiu4, la Biserica Albă de pe Calea Victoriei. Ladoar un an de la căsătorie, va rămâne văduvă5 cu două

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

31

3 Căsătoria o va face din iniţiativa părinţilor, la numai 17 ani.4 Petre Gheorghiu este fiul lui Gheorghe şi Smaranda Gheorghiu, născut la Focşani. La căsătorie, acesta avea 32 de ani, iar Smara 36. Dintr-un extract al registrului actelor de căsătorie (Pachet CXXXVIII, d. 5, f. 9 verso), putem vedea că martorii căsătoriei au fost maior C. Presan(33 ani) şi căpitan D. Lambru (35 ani).5 În acelaşi an, 1895, îi va muri şi tatăl, pe 10 decembrie, la 74 de ani.

Initaţie la nunta Smarei Andronescu cu Petre Gheorghiu, Bucureşti, 1894. Ferpar la moartea tatălui său, Ioan Andronescu,decembrie 1894.

fetiţe6, Zoe, din prima căsătorie, şi Magdalena7:“Când am divorţat de Gârbea, aveam 24 de ani

şi două fetiţe, cari astăzi sunt: una scriitoare stabilită înItalia, cealaltă soţia unui profesor universitar.”(Dimineaţa, 19 septembrie 1937).

De la Sinaia se transferă la Ploieşti, undecolaborează la revista Şcoala Română, debutând cagazetar şi fiind înconjurată de personalităţi culturalereprezentative. Tot aici iniţiază strângerea de fonduripentru realizarea unui bust al Veronicăi Micle, pe care îl vadona Ateneului. Ulterior, se va transfera la Bucureşti, unde

va activa la şcolile Petrache Poenaru, Silvestru, FerdinandI şi Polizu, ajungând până la funcţia de inspector şcolar. Încalitate de inspector, a adus numeroase inovaţii sistemuluide învăţământ, printre care: asistenţă mutuală şcolară,cursuri în aer liber şi expoziţii.

Mărturiile privind activitatea pedagogică aSmarei Gheorghiu se încadrează în traseul descris, înarhiva noastră informaţii despre această activitate oferindPachetul XV/1, dosar 164, care conţine corespondenţa sacu Ministerul Instrucţiunii Publice şi cu alte autorităţi, dinperioada 1888-1943, şi Pachetul IX/14, dosarul 117, ce

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

32

6 Din corespondenţa păstrată în arhivă, cea purtată cu familia fetei mai mari, Zoe Gârbea Tomellini, ocupă un loc important. Cu cealaltă fiică,Magda Păunescu, comunicarea scrisă nu era necesară, de vreme ce locuiau în acelaşi oraş, Bucureşti. Pachetul X/8, dosar nr. 125, includescrisorile adresate Smarei de către fata sa mai mare, Zoe Gârbea Tomellini, de soţul acesteia, Luigi Tomellini, şi de fiul lor, Radu Tomellini.Fiica cea mare a Smarei, Zoe Gârbea, s-a căsătorit, aşa cum reiese din scrisori, pe 6/19 decembrie 1909, cu domnul Tomellini, de profesiedoctor la Institutul Medico-Legal din Genova. Acesta va ocupa ani buni funcţia de consul în cadrul Consulatului General al României laGenova. Pe 1 mai 1912 se va naşte fiul lor Radu, care va urma medicina, fiind iniţial asistent la un spital universitar din Genova, iar apoidirector sanitar la Termele Sant Anna di Valdieri. Dintr-o aventură anterioară de pe vremea studenţiei, la o vârstă destul de fragedă, 23 de ani,Luigi Tomellini, mai avea o fată, a cărei mamă era rusoaică.

Scrisorile păstrate de la Zoiţa sunt în număr de 98 şi se întind pe perioada 1906-1942, majoritatea în română, dar sunt şi câteva înlimba franceză, în special din perioada războiului (1916). Sunt adresate mamei, dar şi surorii sale Magda sau soţului Magdei, Ionel Păunescu,de profesie inginer. Ceilalţi membri ai familiei, Luigi Tomellini (13 scrisori: 1910-1938) şi Radu Tomellini (31 scrisori: 1921-1942), îi scriumamei, respectiv bunicii, în special în limba italiană.

Paginile scrise cu cerneală albastră sau neagră ale fiicei lasă a se vedea, chiar de la primul contact, o continuă înstrăinare, alimentatăde o boală a cărei vindecare era imposibilă, de o căsnicie destul de agitată, de asigurarea bunei funcţionări a muncii consulatului sau de grijilepermanente ale vieţii de zi cu zi, însă nu lipsesc din scrisori nici mostre ale eforturilor de evoluţie personală, de susţinere a familiei sau depromovare a culturii române, fiind o conştiincioasă continuatoare în străinătate a strădaniilor începute de mama sa.

Activitatea sa culturală este sporită şi de statutul de soţie de consul, majoritatea eforturilor concretizându-se în direcţia scrisului, adezbaterilor pe anumite teme sau a demersurilor de promovare a ţării sale. În calitate de scriitoare, găsim în repetate rânduri gânduri desprenuvele sau despre alte lucrări trimise la diferite reviste. Gradul de interes pentru anumite domenii reiese şi din preocuparea acordatăconferinţelor pe care le susţine cu diverse prilejuri – la multe dintre ele, mai ales în perioada când boala se face tot mai simţită, trebuind sărenunţe, ca de exemplu la conferinţa din Belgia: “De abia ajung să citesc Universu şi Corriere într-o zi şi când e vreme rea stau cuc în casaasta destul de friguroasă” (vineri, 14 februarie 1930).

Într-o scrisoare din 15 noiembrie 1933, descoperim o informaţie interesantă, ce completează cu succes calităţile evidenţiate: “[…]m-am zbătut 12 ani pentru Camera de Comerţ italo română care s-a fondat aici din 1919 în casa mea şi din iniţiativa mea, că nimeni nu visahodoronc tronc să facă în Genova o Cameră dacă nu ţineam eu morţiş după vreo 20 de conf. ţinute în toată Italia până atunci.” 7 P. Gh. Bîrlea formulează ipoteze cu privire la paternitatea celei de-a doua fiice, avansând nume ca generalul Panaitescu. Ce-i drept, dacăprima fată poartă şi numele de familie al tatălui – Gârbea, pentru cea de-a doua nu se aduc nicăieri informaţii despre paternitate.

Smara, despre ridicarea unei statui în cinstea lui Grigore Alexandrescu. Regulamentul Grădinilor Educative şiŞcoalelor în aer liber.

include 28 de documente, din perioada 1908-1924,majoritatea procese verbale încheiate cu ocazia vizitelorfăcute la diferite şcoli, în calitate de inspector.

Din documentele păstrate, reiese că în anul1888, ca urmare a transferului doamnei Miller, suplinireade la Şcoala Carmen Sylva îi este încredinţată de cătreministrul cultelor şi instrucţiunii publice doamneiSmaranda Gârbea. Tot în acelaşi an, acceptă să fieînvăţătoare la o şcoală din Sinaia, fără vreo retribuţie,urmând ca de la 1 septembrie 1889, cu toate titluriledobândite anterior, să activeze în Ploieşti. Începând cu 1septembrie 1890, va obţine un post în Bucureşti, laŞcoala nr. 7, iar după un an este avansată, în loculdoamnei Zoe Enescu, la Şcoala nr. 27. La recomandareaMinistrului Arion, M.S. Regele, prin Înaltul decret cu nr.483, din 20 februarie 1892, o va numi institutoare cu titludefinitiv la clasa şi şcoala amintită.

În anul 1899, la 23 martie, este învăţătoare încadrul Şcolii nr. 6, având un salariu de 225 de lei şi 33 debani. Tot în acelaşi an, de la 1 septembrie până la 1noiembrie, i se acordă concediu în scopul de a participala Congresul Presei de la Roma. După o dublă vizită înItalia, va alcătui un raport al şcolilor medii şi instituţiilorfilantropice din Italia, pentru care va primi mulţumirioficiale din partea ministerului în Monitorul Oficial.

În anul 1889, face o cerere doamnei director dela Şcoala nr. 8, la care activa, de a ţine orele de ştiinţenaturale, geografie, gimnastică şi lucru manual în aerliber, dat fiind faptul că ţări precum Suedia, Norvegia,Elveţia, Germania, Italia şi SUA practicau de foarte multtimp acest tip de învăţământ. Motivul pentru care a ţinutsă iasă cu elevii afară a fost acela că aglomeraţia şimirosul insuportabil din clase nu mai puteau fi tolerate.

Am semnalat acest aspect, întrucât constituieprima manifestare a Smarei în susţinerea acestui proiectinedit la noi (cel de a preda lecţii în aer liber), proiect ce seva bucura ulterior de o mare apreciere în sfera didactică,fapt confirmat şi de documentele existente în arhivă.

Din 1910, va activa în comisii de admitere şi vasoluţiona cereri de burse. Anul 1912 marchează delegareasa în calitate de inspector al şcolilor primare. Putemobserva probitatea de care dă dovadă asumându-şiaceastă nouă funcţie din procesele verbale întocmite cuocazia inspecţiilor. Tot în această ultimă postură, propuneministerului înfiinţarea unui muzeu de istorie şi deredeşteptare naţională, cu obiecte din arsenalul armatei,cu trofee şi lucruri personale ale soldaţilor din Războiulde Independenţă din 1877. Propune de asemenea tipărireamărcii şi a hărţii României pe o batistă pe care oricesoldat s-o poarte în raniţă, iar şcolarii în ghiozdan, a unuitablou al ostaşilor morţi în Războiul de Independenţă oria unor scrieri eroice pentru copii.

Anul 1917 grupează o serie de documente princare se vede efortul continuu al institutoarei de a-şi puneîn aplicare proiectul privind şcolile în aer liber şigrădinile educative. Adresându-se ministeruluiagriculturii cu o cerere de bani, unelte agricole, seminţeşi răsaduri, din toate obţinând numai seminţele şi orecomandare de a înainta primăriei o cerere pentrurăsaduri, perseverentă şi tenace, convinsă de beneficiulcultural ulterior, nu va renunţa la idee, model stându-i şirezultatele obţinute de şcolile din străinătate. Aceastăiniţiativă se dovedeşte a fi una reuşită, căci în 14septembrie îi va trimite un memoriu ministrului prin caredescrie rezultatele didactice obţinute.

Răspunsul nu întârzie să apară. În 1918 esteînfiinţată o comisie alcătuită din inspectorii MarinDumitrescu, Mihai Stamate şi Smara Gheorghiu, menităsă studieze modul în care ar trebui să funcţioneze astfelde şcoli. Documentele care urmează arată o activitatesusţinută şi deosebit de productivă în această direcţie,obţinându-se pământ, menţionându-se elevii înscrişi,şcolile care inaugurau astfel de activităţi, somităţileparticipante, expoziţiile, succesele.

În calitate de institutoare, a vizitat aproape toatecapitalele Europei, asumându-şi rolul de misionar de

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

33

Unul dintre caietele de poezii ale Smarei Gheorghiu, 1871-1872.

stat. Poposind în Belgia, Italia, Elveţia, Danemarca,Suedia, Norvegia, Franţa, comparându-le, şi-a pututforma o viziune amplă asupra învăţământului, neobosindsă vorbească forurilor avizate despre lucrurile benefice,despre performanţele întâlnite şi stăruind cu înverşunarepentru aplicarea lor în sistemul de învăţământ românesc.În vizitele pe care le întreprinde în străinătate, nu îşifoloseşte timpul pentru rude sau prieteni, ci, aşa cumputem observa şi din desele reproşuri pe care i le facefiica sa din Italia, îşi propune să examineze temeinicdiverse instituţii şi organizaţii. În urma analizeiaprofundate a acestor structuri cultural-educative,propune ministerelor, la întoarcerea în ţară, proiecte deîmbunătăţire a instituţiilor de învăţământ, prin însuşireamăsurilor întâlnite în străinătate. De asemenea,pregăteşte şi ţine conferinţe despre impresiile decălătorie şi despre activităţile analizate. Arhiva păstreazănumeroase pagini scrise de Smara cu ocazia vizitelor îndiferite ţări. Aşa procedează atunci când este delegată săorganizeze Congresul de educaţie familială dinPhiladelphia (SUA) sau când vizitează Italia,Cehoslovacia şi Belgia.

Şi-a practicat profesia cu dăruire faţă de elevi, pecare îi iubea ca pe copiii săi. Pentru educarea morală aacestora, tipăreşte poveşti precum: A. B. C. – abecedarilustrat, Anicuţa – istorioară pentru copii, Corbul cupene de aur – feerie în versuri, pusă pe note muzicale decătre Paul Constantinescu, în 1930 (aşa cum aratădocumentul păstrat în arhivă), Mătuşica Diţa – povestemoralizatoare, Stâlpi de pază, Spade strămoşeşti,Poveşti americane, prelucrate după Fenimore Cooper,precum şi alte poveşti şi povestiri educative.

Date fiind inovaţiile aduse, putem aprecia căactivitatea sa pedagogică a stat sub auspiciilecorectitudinii, implicării, dăruirii, patriotismului,profesionalismului şi mesianismului.

În ceea ce priveşte activitatea sa literară, ziarele

vorbesc de peste 40 titluri de cărţi de proză şi de poezie.Este cunoscută ca una dintre primele scriitoare aleRomâniei, alături de Matilda Culger Poni şi VeronicaMicle. Dintre operele sale, cităm volumele de poezii:Din pana suferinţei, Simfonia din trecut, Spadestrămoşeşti, Mosaicuri, Calvar, Stâlpi de pază, Ţaramea, Poezii, romanele: Fata Tatii, Băiatul Mamei,Domnul Bădină, drame, tablouri istorice şi religioase:Mirza: dramă în versuri, Ispăşire: dramă într-un act,La 24 Ianuarie: tablou istoric, Rapsodul Bărăganului,Ruth: tablou religios, Naşterea lui Iisus, Dorul de ţară:dialog, Mironosiţa, Fecior de bani gata: operetă,Meseriaşii, Răvaşe către popor; nuvele, schiţe,povestiri: Poveşti, Nuvele, Dumitriţe brumate; apoi:Conferinţe şi discursuri, O româncă spre Polul Nord.În monografia alcătuită de Gh. P. Bîrlea, regăsim 30 detitluri de cărţi publicate.

Operele sale literare au fost apreciate, în general,ca fiind aproape exclusiv moralizatoare (artă cu teză),însă unele, după părerea noastră, pot face faţă cu successtatutului de literatură feministă incipientă, condiţiafemeii, pe lângă cea istorică, fiind tema predilectă.

O mulţime de manuscrise ale scriitoarei SmaraGheorghiu – proză, poezii, răvaşe educative – suntpăstrate în pachetele XV/7 – dosar 170, XI/1 – dosar131, XI/6 – dosar 136, XV/2 – dosar 165. La o primărăsfoire, remarcăm idei care gravitează în jurulurmătoarelor teme: condiţia femeii în familie şisocietate, soarta copilului din flori, dragostea de neam şide ţară, educarea copiilor în spirit civic şi moral.

Enumerăm titlurile găsite: - Tudorel; - CântăDorna… (Legenda întemeierii Moldovei): tablou istoriccu portretul lui Dragoş Vodă în centru şi cadrul epic alDornei; - Domnul Colonel: povestire; - Mărgărita:povestire; - Tiţu şi Mogâlcea: povestire; - Căciulata:studiu; - Vânătorul: poezie (laudă adusă meseriei); -Dureri seculare (imn de slavă închinat măreţiei istoriei);

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

34

- Testamentul sacru; - Frumoasa cu părul alb (odescriere a pierderii virginităţii unei fecioare de 40 deani); - Prăpastia; - Tătăroaica; - Rapsodul Bărăganelor:nuvelă; - Sloiul de gheaţă (despre dragostea incestuoasăa unui uncheş pentru nepoata sa); - Mirza: poemădramatică în patru acte (are ca temă iubirea dintre oţigancă roabă, Mirza, şi fiul stăpânului Călin, Bogdan);Viaţa; - Lubocka (despre iubirea neîmpărtăşită a uneiartiste poloneze); - Mătuşica Diţa: răvaşe educative şimoralizatoare pentru micii şcolari; - Legendaîntemeierii Moldovei (poem istoric început la 1septembrie 1937 şi terminat la 5 mai 1938); - NicuJoldea.

Răvaşe educative reunesc o serie de textemoralizatoare redactate cu diferite ocazii: gânduri despresărbătorile de Paşti, cu o apologie a zilelor de odinioară,când se sărbătoreau în familie şi cu bucate de casă;răspunsuri adresate unei anumite Emilia, despărţită desoţul ei, întrucât acesta începuse o relaţie cu o femeie maiîn vârstă şi o bătea (în ciuda “acuzaţiei” de feministă,Smara o consideră vinovată pe Emilia, întrucât crede că ofemeie trebuie să fie blândă şi să înţeleagă slăbiciunilesoţului – odată târât prin tribunale, posibilitatea reală deîmpăcare este ratată etc.); o meditaţie asupra poeteiCarmen Sylva, care, la serbările Unirii, nu fusese delocpomenită, în ciuda contribuţiei ei la istoria ţării; într-un altrăvaş, vorbeşte despre memoria unor femei care aucontribuit la binele obştesc, care au făurit şi au crezut înidealuri: Elena Turnescu, Elena Popescu, Ana Odobescu,Elena Colonel Ciovică, Elena Fleva, Elencuţa Cornescu.Pentru unele dintre acestea are însă, pe alocuri, şi remarceînţepătoare: Elena Eraclide (vanitoasă, deşi a ridicatBiserica Sfântul Visarion, unde a şi fost îngropată);pentru d-na Aman, soţia pictorului, nu are stimă,văzându-o ca pe o profitoare a ilustrului soţ (a ridicatmuzeul din banii statului); un îndemn pentru mame de a-şi creşte copiii cu abnegaţie şi devotament şi de a se feride statutul de păpuşi (rolul alocat femeii din totdeauna);elogii aduse artiştilor Aristide Demetriad, GrigoreManolescu, Iulian Pascali, Frosa Sarandi, AristiţaRomanescu, Charlota Leria etc.

Baba Hira este povestea unei fete de popărămase orfană, care, căsătorindu-se cu logofătul Pârvan,nu din dragoste, ci din nevoie, cade în patimapreacurviei. Soarta îi este pecetluită. Soţul disperat deescapadele sale o părăseşte blestemând casa, murindsingur şi neîmplinit. Izgonită de rudele bărbatului, Hirava naşte la marginea satului o fată, Ileana, concepută cuun popă. Crescând, fiica se va dovedi cea mai harnică dinsat, însă ce folos: atunci când va voi să se mărite,logodnicul va afla de blestemul şi purtarea casei.Deznodământul tragic o arată pe Ileana noaptea înpădure, sfâşiată de lupi, în timp ce Hira îşi continuăispăşirea păcatelor.

Şi Lea este povestea unei fete care, fugind de lacasa părinţilor bogaţi şi cheltuind banii pe care-i furaseîmpreună cu un chefliu, hotărăşte, după ce este părăsită, săse arunce în Lacul Cişmigiului. Este salvată de un student,care îi dă ultimii bani pe care îi avea pentru a se întoarceacasă la părinţi. După câţiva ani, se vor revedea, fatainvitând studentul binefăcător şi încă amorezat la nunta sa.

Dedicată verişoarei Sophia Candiano, Ancuţadintre prunturi este povestea unei fete independente, ce-şi ratează însă libertatea într-o iubire neîmplinită. Aflatăla o clacă de strâns fân, rămâne însărcinată cu Dinu, unflăcău dintr-un sat vecin. Băiatul nu se va căsători cu ea,iar părinţii o vor alunga de-acasă. Peste ani, Ancuţa şi fiulei ajung să fie iubiţi şi apreciaţi de săteni pentruînţelepciunea, dăruirea şi blândeţea lor. Întors de lastudiile făcute la oraş, feciorul său devine primar. Într-ozi, posomorâtă peste măsură, Ancuţa povesteşte cosaşilortocmiţi despre soarta sa tristă. Unul dintre aceştiaîngenunchează în faţa ei şi îi cere iertare. Se dovedeşte afi chiar Dinu, dezamăgit de propria-i căsătorie făcută dininteres. Ascultându-le destăinuirile, fiul îi cunună chiar înlocul unde îşi începuseră dragostea.

Eroina din Marşul funebru este Marta, o femeiecare divorţează şi ajunge să-şi cheltuiască avereaîntreţinând un amant tânăr la studii la Paris. Au împreunăun copil. Întorşi în ţară, pentru ca tânărul să ocupe unpost însemnat, Marta va citi în ziare, la scurt timp, despreo nuntă în înalta societate – se dovedeşte a fi chiar cea aamantului său. Copilul va creşte şi va obţine la rândulsău o bursă în străinătate. Părăsit însă de mamaneputincioasă, moare în braţele doicii, spunând că audeMarşul funebru al lui Beethoven, cel pe care mama îlcânta în momentul când s-a cunoscut cu tatăl său.

Schiţa Copiii lui Dâlvan aduce în prim-plan odramă din vremea Războiului de Independenţă. Tatăl,silit să plece pe front, îşi lasă soţia şi copiii acasă. Mamasfârşeşte necinstită şi ucisă sub ochii copiilor săi. Aceştiasunt luaţi slugi la bulgari. Sosit din război, tatăl îşi vacăuta familia şi va cere pedepsirea vinovaţilor.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

35

Una dintre cele mai apreciate creaţii ale sale estefeeria în versuri, în patru acte, Corbul cu pene de aur,citită, se pare, cu succes şi Reginei Maria, cu ocaziauneia dintre audienţele pe care Smara le-a avut la Palat8.

În Arhiva Istorică a Bibliotecii Naţionale aRomâniei se păstrează şi o bogată colecţie de manuscrise(caiete şi foi) cu poeziile Smarei (întreg dosarul 165 dinPachetul XV/2).

Smara Gheorghiu abordează toate genurile: liric,epic şi dramatic. Dacă în ceea ce priveşte genul liric saudramatic a atras încă de la început ironiile criticilor, printonul său moralizator, tăios, didactic, prin construcţiileideatice simple, fără prea multă tensiune, în cazulscrierilor în proză putem remarca o structură narativămai elaborată. Nu avem încă de-a face pe deplin, înoperele prezentate mai sus, cu personaje care, odatăconstruite, acţionează în funcţie de profilul lor. Autoareale ţine bine în frâu, punându-le să acţioneze în virtuteascopului moralizator, a experienţelor de viaţă proprii, adorinţelor şi năzuinţelor personale. Impresioneazădescrierile complexe, sensibilitatea trăirilor, a gesturilor,totul gravitând în jurul unor teme oarecum noi pentruliteratura română.

În ceea ce priveşte activitatea de jurnalist, Smaraa colaborat la multe ziare şi reviste din ţară şi străinătate,debutând în 1889 la Adevărul (manuscrisul este predatlui Beldiman). A început pe vremea când se afla laPloieşti, fiind atrasă de revista Şcoala Română, aflatăsub tutela Societăţii Corpului Didactic din Prahova.

Pachetul XIX, dosar 194, conţine în specialarticolele Smarei Gheorghiu, publicate în diverse ziare, pediferite teme, dar şi cupuri din operele sale, programe dela conferinţe, oferte editoriale cu operele sale. Omultitudine de articole sunt destinate unei rubrici decronică artistică. Smara Gheorghiu dovedeşte multiplepreocupări – pictură, sculptură, teatru, operă, monumente,apariţii editoriale, expoziţii. În general, susţine înfocat şi

neobosit orice fărâmă de istorie, de memorie artistică,culturală şi istorică, demonstrându-şi abilităţile în multipledomenii. În 1883 scoate revista Altiţe şi Bibiluri, revistăliterară lunară (1893-1895), cu scopul declarat de a cultivalimba şi literatura română şi de a ridica nivelul intelectualal femeii, fără însă a se îndepărta de tradiţie. În aceastăultimă direcţie, va îndemna deseori la realizarea de

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

36

8 Corespondenţa cu familia regală aflată în Fondul Saint Georges se întinde pe perioada 1913-1942, dosarul 127 din Pachetul X/10 având52 de documente, dintre care 13 invitaţii, 5 telegrame, 1 carte poştală semnată “Ileana”, cu chipul unui bebeluş, 5 scrisori de mulţumire venitedin partea Regelui Ferdinand, 27 de scrisori venite din partea “Măriei Sale Regina Maria” sau Principesei Elena şi un manuscris al SmareiGheorghiu – o “odă în proză” închinată regelui.

Invitaţiile acoperă perioada 1925-1942, dar cele mai numeroase sunt cele din anii 1926-1928. Aşa cum ne putem da seama dinconţinut, Smara Gheorghiu a fost primită în audienţă la Palatul Regal din Şoseaua Kiseleff, la Palatul A.S.R. Principesa Elisabeta de la Şosea,la Palatul Cotroceni, la Palatul Regal din Calea Victoriei, de către Regina Maria sau de către Principesa Elena.

Telegramele Reginei sau ale Voievodului de Alba Iulia, expediate în general de la Palatul Cotroceni, conţin mulţumiri şi urări. Cele mai multe scrisori i le adresează Regina Maria şi Principesa Elena. Ele depun mărturie pentru devotamentul şi respectul

reciproc dintre scriitoare şi regină, pentru afecţiunea sinceră, maternă chiar, a Smarei faţă de principesă sau pentru prietenia cultivată constantcu doamnele de companie: Irina Procopiu, Elena E. Mavrodi, Adela Cantemir, Nelly E. Catargi, Lucia Păun.

Scrisorile expediate Smarei Gheorghiu de către Curtea Regală se întind pe perioada 1913-1938 şi, în general, nu sunt mai mari deo pagină-două. Corespondenţii săi din familia regală au fost Regele Ferdinand, Regina Maria (căreia, atunci când venea în audienţă, îi ducearamuri de mahonia – floare “trainică şi verde mereu sub intemperii”) şi fiica lor Elena.

Din aceste documente, se poate surprinde importanţa de care se bucura “Maica Smara” la acea vreme, precum şi valoarea operelorsale. Deşi astăzi ele sunt considerate artă cu teză, pot fi puse cel puţin în corelaţie cu principiile morale şi sociale ale epocii al cărei modelera dictat, fără îndoială, de către Curte.

A cunoscut-o şi pe “Regina Legendară”, aşa cum a numit-o ministrul Disescu pe Regina Elisabeta, cu care a avut o relaţiedeosebită, “ca şi c-o mamă bună”, scriitoarea mărturisind că personalitatea poetei Carmen Sylva i-a lăsat o puternică impresie pozitivă: “[…]mi-amintesc multe, frumoase şi înălţătoare sfaturi [pe care le-] am aflat dela Maica noastră a tutulor, şi la vârsta Sa, căci împlinea 70 deani, m-a impresionat mult luciditatea spiritului, limpezimea glasului, uşurinţa gesturilor. De cum intri la audienţă, te dispunea şi te-ncânta,te sugestiona în aşa fel, încât îi deschideai fără să vrei cele trei lacăte: ale inimei, ale gâtului ş-ale buzelor. Îi spuneai şi iar îi spuneai fărăînconjure, tot aceea ce vrea ea să ştie. Te fură […]”. (Pachet IX/13, d. 116, f. 7).

Partitură cu muzică de Constantin C. Notara şi versuri de SmaraGheorghiu. Semnată mss. dreapta jos de Nottara, 29 martie 19131.

cusături naţionale, descriind procesul şi tehnicile. Altereviste în ale căror pagini va figura şi numele său sunt:Şcoala română (1882-1885), editată la Ploieşti, şiConvorbiri literare de la Iaşi:

“Veronica Micle, care mi-a fost prietenă, eraînsă departe de a corespunde legendei ce-i înconjurasenumele. Veronica mi-a citit primele ei versuri, înainte dea le trimite “Convorbirilor Literare”. Coincidenţăfabuloasă: în acelaşi număr, în aceeaşi pagină de revistăîn care au apărut Când rândunelele se duc… deEminescu, a apărut şi prima mea poezie, în“Convorbiri”.” (Dimineaţa, 19 septembrie 1937).

Smara Gheorghiu a dat dovadă de pionieratscriitoricesc, dar şi de reale aptitudini de conferenţiar, deorator. A fost prima femeie care a susţinut în plen idei,începând cu Tribuna Ateneului Român (în 1889, cu oconferinţă despre Veronica Micle), deşi nu a devenitmembră după cum spunea regulamentul9.

Smara a susţinut mii de conferinţe în ţară şi înstrăinătate, în majoritatea cazurilor fără a fi retribuită,întorcându-se de pretutindeni cu aprecieri şi medalii. Aluat parte la zece congrese în străinătate, făcându-şicunoscută ţara. Peste hotare, a participat la CongresulOrientaliştilor (1889), Congresul Păcii Universale(1900), Congresul Latin (1902), Congresul EducaţieiFamiliale (1913), Congresul Învăţământului Menajer(1913), Congresul de Fermiere (1913), CongresulŞcolilor în Aer Liber (1931).

Încă din 1900, a cerut în scris drepturi civilepentru femei, iar cu ocazia Congresului din 1904 de laHaga – abolirea războiului. Dintre titlurile de conferinţe,amintim: Veronica Micle, Copiii orfani, Feciorii şifiicele noastre, Inteligenţa femeii, Schiţe dinTârgovişte, Schiţe şi amintiri din Italia, Grigore

Alexandrescu, Schiţe şi amintiri din Cehoslovacia,Ranele noastre sociale, Cărţile şcolare, Paris (1900),Românii la Roma (1899).

Iată ce va declara unei reportere venite să-i ia uninterviu la vârsta de 80 de ani:

“Mamă, nu uita să arăţi la gazetă că am fostprima femeie din România, care a făcut să răsune glasulţării într-o reuniune internaţională. E titlul de glorie alîntregei mele activităţi. Nu mă doare că prinţesele şisulemenitele de astăzi nu mai vor să ştie de mine, dar măînfurie când le văz că ţopăie prin străinătate numaipentru a-şi face reclamă. Cât despre sufletul lor, să măcrezi, mamă, că-i negru şi gol.” (Dimineaţa, 19septembrie 1937).

A luat parte la multe dintre mişcările culturalenaţionale din ţară şi străinătate, susţinându-le princonferinţe, prin contribuţii spirituale şi materiale. A luatiniţiativa reparării Mitropoliei din Târgovişte, a pus ocruce pe mormântul uitat al lui Tudor Vladimirescu şi aadunat bani pentru un bust al lui Grigore Alexandrescu,pe care l-a inaugurat la 10 mai 1900. Bucovinenilor,scriitoarea le este cunoscută atât prin numeroaselescrieri, printr-un poem care a prevăzut unirea Bucovineicu Patria, cât şi prin vizitele pe care le-a făcut înBucovina, prin participarea la şezătoarele CerculuiBucovinenilor din Bucureşti sau la Arboroasa.

A cinstit memoria celor care au avut conştiinţatrează a apartenenţei etnice şi culturale, prin depunereade coroane. Ca delegată a Asociaţiei Presei de la Roma,a depus o coroană de bronz pe Columna lui Traian (acestlucru s-a întâmplat în 1899, când a venit împreună cu odelegaţie formată din V.A. Urechia şi Grigore Tocilescu).

Înfiinţând Societatea Institutorilor, a adusrecunoştinţă naţională lui Andrei Mureşanu. Şi-aexprimat aceeaşi recunoştinţă şi faţă de publicistultransilvănean Russu Sirianu. Prin intermediul Ateneului

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

37

Discursul Smarei Gheorghiu la Ateneul Român, cu ocazia inaugurării bustului lui C. Esarcu, 8 noiembrie 1900.

9 Regulamentul prevedea obţinerea calităţii de membru de la a douăconferinţă susţinută.

Român, al ziarelor Universul şi Dimineaţa, a cinstitmemoria lui Grigore Alexandrescu şi a lui V.A. Urechia,ridicându-le monumente la Târgovişte, respectiv laDorohoi. A împrospătat memoria românilor, depunândcoroane de flori la capul lui Mihai Viteazul aflat laMănăstirea Dealul, cu ocazia comemorării a 300 de anide la moartea sa, stăruind în presă pentru ridicareamausoleului său. În calitate de preşedinte al UniuniiArta şi Istoria Naţională, nu a uitat nici de mormântulEcaterinei Teodoroiu de la Târgu Jiu, de morminteleeroilor de la Griviţa, de mormântul lui Ion HeliadeRădulescu de la Biserica Mavrogheni, al lui MihaiEminescu din Cimitirul Bellu sau de cele ale lui Gr.Alexandrescu, George Coşbuc şi Dimitrie Bolintineanu(al cărui monument l-a inaugurat la Bolintinul din Vale).În toate aceste ocazii, rostea discursuri şi insista asupraexemplului dat de astfel de oameni care inspiră, carereuşesc să genereze o energie pozitivă – bază pentruperpetuarea sănătoasă şi morală a poporului român.

Aproape fiecare moment din viaţa scriitoarei afost dedicat proiectelor măreţe. Smara Gheorghiu respiracultură, risipind pretutindeni energie, entuziasm.Majoritatea documentelor păstrate în Arhiva Istorică aBibliotecii Naţionale a României conţin crâmpeie dinactivitatea sa – de membră activă a cel puţin 42 deorganizaţii, de călătoare pasionată (impresiile făcându-şi-le publice, cum am văzut, prin diferite conferinţe şi

memorii oficiale), de susţinătoare a activităţii şcolare şifilantropice, de scriitoare etc.

Amintim câteva din asociaţiile culturale româneştişi străine la care a fost preşedinte sau membră activă/deonoare: Astra, Liga culturală, Societatea Ortodoxă,Societatea Scriitorilor, Societatea Cultul Patriei, CaseleNaţionale, Societatea Institutorilor, Societatea MironCristea, Asociaţia Publiciştilor Români, Uniunea Artaşi Istoria Naţională, Societatea albanezilor, Societateaesperantiştilor, Ateneul Dorohoi, Ateneul MironCristea, România Jună (Viena), Unione de Storia etArte (Roma), Dante Alighieri (Roma), SocietateaArboroasa, La ligue des femmes pour le désarmement(Paris), Liga pensionarilor români etc.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

38

10 Amintim câteva: Operele marelui poet V. Alecsandri (MironNiculescu), Operele Marelui poet V. Alecsandri (Anton Oprescu),Despre rolul Societăţii Arta şi Istoria Naţională (Niţescu), Arta caauxiliar al Istorii (C. Cerchez), Despre sufletul soldatului (I.Lungulescu), De la Bucureşti la Capul Nord – frumuseţile văzute şiimpresiile avute (Smara Gheorghiu), Introducerea tutunului în ŢărileRomâneşti (Anton Oprescu), Comemorarea lui Tudor Vladimirescu şiEcaterina Teodoroiu (Smara Gheorghiu), Despre educaţia naţională(Smara Gheorghiu), Despre Operele poetului Grigore Alexandrescu(Smara Gheorghiu), Doamna Elena Cuza (Zănescu), Blajul nostruistoric şi pionerii săi (I. Dragoslav), Războiul de la 1877 (Ionescu),Originea limbii române (Cornel Sorescu), Şcoala în aer liber şigrădinile educative (Smara Gheorghiu).

Insistăm asupra societăţii culturale care a avut unrol însemnat în viaţa intelectuală a epocii: Uniunea Artaşi Istoria Naţională. Un dosar întreg, 130, Pachetul X/13,este constituit din documente privitoare la activitateaacestei societăţi în perioada 1921-1943. Procesele verbaleconsemnează: conferinţe cu caracter filologic, filosofic,istoric, folcloric (grupate într-o evidenţă pe anii 1921-192710), numeroase lecturi publice, activităţi culturale deredeşteptare şi de promovare a conştiinţei şi valoriinaţionale. Însemnătatea de care s-au bucurat aceste acţiunise poate observa din ecourile pe care le-au avut în ziarelevremii. Articolele decupate din ziare au fost constituite decătre Smara Gheorghiu într-un “jurnal” intitulat Spicuiridin ziare, 1927. Uniunea a fost înfiinţată la 9 martie 1921,având ca model Unione Storia e Arte din Italia (de altfel,era afiliată la aceasta, ca şi la Liga Culturală) şi activândîn diferite locaţii. A organizat conferinţe bilunare şiexpoziţii, sub preşedinţia Smarei Gheorghiu.

Statutul societăţii, articolul 2, stipula: “Uniunea areca scop de a organiza serbări, a ţine conferinţi educative şiinstructive, de preferinţă sub cerul liber, a visita ş-a ilustramonumente, biserici, musee, galerii, instituţii etc.”.

Aşadar, statutul prevedea comemorări,conferinţe, excursii ştiinţifice, expoziţii artistice etc.,adică majoritatea posibilităţilor de valorificare apotenţialului cultural al naţiunii de la acea dată. Uniuneaera formată din conferenţiari, adică din cei care audovedit că pot menţine vie flacăra iubirii de neam şi dinaderenţi, care se recrutau pe bază de cerere. Era condusăde un consiliu director (preşedinte de onoare, preşedinteactiv, vicepreşedinte, secretar, casier, cinci consilieri,dintre care trei conferenţiari, şi doi cenzori, pe o durată dedoi ani), care se întrunea o dată pe lună.

Nota acestui statut precizează că a fost redactatpe baza celui al societăţii Storia e arte, compilat şiîntocmit de Smara Gheorghiu, votat de Adunareagenerală la 15 mai 1921. Smara a ştiut să valorificeafilierea la Storia e arte, uniunea din Roma punându-i ladispoziţie săli de conferinţe şi lansându-i, în numeroaserânduri, invitaţia de a conferenţia.

Primele întruniri le-a avut în Sala Fronescu de peb-dul Colonel Ghica, apoi la Şcoala de Băieţi nr. 30 de peşoseaua Kiseleff, la Liceul Mihai Bravu, la CasaŞcoalelor şi în sala Ligii Culturale.

Dacă despre conferinţe am amintit mai sus,comemorarea unor oameni iluştri o regăsim într-o dare deseamă din arhivă, care îi menţionează pe: Al. Ioan Cuza,Vasile Alecsandri, I.H. Rădulescu, Costache Negri, Gr.Alexandrescu, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu, TudorVladimirescu, Mihail Eminescu, George Coşbuc,Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, AlexandruOdobescu, V.A. Urechia, I.L. Caragiale, Elena Cuza, Dorad’Istria, Veronica Micle, Ecaterina Teodoroiu, ConstanţaHodoş, Clotilda Averescu, Ciceo Pop, Athanasie Simu.

A întreprins excursii în mai multe ţări,încununate prin comemorări la mormintele eroilor

neamului sau prin punctarea, în conferinţele susţinuteulterior, a aspectelor româneşti din străinătate.

Toate acestea, precum şi răsunetul pe care l-aavut în epocă uniunea a cărei preşedintă a fost SmaraGheorghiu sunt reflectate de Pachetul CCCXL, d. 11, cepăstrează titlurile conferinţelor şi numele autorilor dinperioada 1934-1938. Documentele au fost donate lamoartea Smarei, în 1944, de către fiica sa Zoe GârbeaTomellini. Ele sunt completate de Pachetul CDXLIII, d.22, cu un jurnal al Societăţii Arta şi Istoria şi dePachetul CCCXL, d. 11, cu lista conferinţelor susţinute.Din anul 1923 (Pachetul CDXLIII, d. 22), ni se păstreazăun caiet cu sintezele conferinţelor, un fapt inedit fiind şiacela că, în dreptul multora, este schiţat în creion, într-unmod cât se poate de reuşit, portretul autorilor ce şi-aususţinut discursurile (Maica Smara, arhitect Cristofi P.Cerchez, Anton Oprescu, George Lungulescu, D.Creţanu, George Cair, Mihăescu-Nigrim, D. Micescu).

Deşi astăzi pare să fi fost uitată intensa activitateculturală a uniunii, după opinia noastră, fondul dedocumente cu privire la această chestiune trebuievalorificat, el conţinând importante dovezi de muncăştiinţifică şi culturală susţinută.

Smara Gheorghiu a sprijinit, temporar saupermanent, cultural, material ori spiritual, orice instituţie carei-a cerut ajutorul. Astfel, Pachetul XXI/4, dosar 220, includecorespondenţa sa cu societăţi culturale şi de binefacere.Întâlnim apoi statutul Federaţiei Asociaţiilor culturale, cuactivităţile sale, actul de aderare la fondarea revistei literare,artistice, ştiinţifice şi pedagogice Altiţe şi Bibiluri, subdirecţiunea Smarei Andronescu (printre membre se numărau:principesa Valentina Bibescu, Maria Ghika, Bessia Ionescu),informaţii despre serbările desfăşurate; acte de numire a sa camembru de onoare al diverselor instituţii.

Organizaţiile cu care Smara a colaborat şi de lacare găsim mostre documentare sunt: SocietateaOrtodoxă Naţională a Femeilor Române, Asociaţiapentru Emanciparea Politică şi Socială a FemeilorRomâne, Liga Drepturile şi Datoriile Femeii,Societatea Materna, Asociaţia Surorilor de Caritatede Războiu din România, Comitetul General deCaritate în folosul Victimelor celor din urmă Incendii,Orfelinatul şi Azilul de Fete al Uniunei FemeilorIsraelite din Bucureşti, Liga Contra Tuberculozei,Sifilisului şi Alcoolizmului, Cercul Esperantist Dr. G.Robin, Societatea Presei, Societatea ScriitorilorRomâni, Asociaţia Publiciştilor Români, AteneulRomân, Societatea Filantropică a Veteranilor,Pensionari şi Funcţionari, Societatea AcademicăSocial-literară România-Jună (Viena şi Cernăuţi),Societatea Studenţilor în Medicină, UniuneaStudenţilor Români, Fundaţia Culturală PrincipeleCarol, Asociaţia Cercetaşii României, Academia deMusică şi Artă Dramatică, Societatea CompozitorilorRomâni, Asociaţia Română pentru Înaintarea şiRăspândirea Ştiinţelor, Cultura - Cercul de Lectură

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

39

al Tinerimii din Constanţa, Societatea TinerimeaProgresistă (Bucureşti), Casa Naţională Col. VirgilBianu, Societatea Istorică a Studenţilor în Litere,Societatea Culturală Miron-Costin (Roman), Şcoalade Atelier şi Industrie Casnică Sfânta Ana(Cernavodă), Asociaţia Cultul Patriei, SocietateaGloriile Neamului, a Invalizilor, Văduvelor şiOrfanilor din Războiu, Acţiunea Patriotică dePropagandă Dinastică Naţională, Comitetul pentruRidicarea Monumentului lui V.A. Urechia, ComitetulMonumentului Aurel Vlaicu, Expoziţiunea GeneralăRomână din 1906, Societatea Academică de Turism,Societatea Institutorilor şi Institutoarelor, SocietateaFuncţionarilor Publici, Societatea FuncţionarilorComerciali, Societatea Filantropică a VeteranilorPensionari şi Funcţionari, Comitetul SocietăţiiReuniunei Femeilor Române (Iaşi), Clubul Unirea(Focşani şi Paşcani), Societatea Albaneză Drita, ClubulCultural Valea Trotuşului (Bacău). Pe lângă acestea,Pachetul XV/3 conţine scrisori venite din parteadiferitelor persoane care îşi exprimă admiraţia ori care îiadresează rugăminţi (în repetate rânduri, Smara esteprivită ca o izbăvitoare cu mari puteri): un grup decondamnaţi de la Penitenciarul Ocnelor Mari cer să facăpublică o nedreptate; Ion Ghica mulţumeşte pentruonoarea de a-l fi făcut membru al Asociaţiei pentruuniunea culturală şi propune înfiinţarea unui comitetcare să aibă drept scop ridicarea unor monumentededicate poetului Grigore Alexandrescu şi celor treiVăcăreşti, aspect întărit ulterior printr-o scrisoare trimisăde soţia sa, Alexandrina Ghica: “una dintre dorinţele cele

mai scumpe ale prea iubitului meu soţ era de a seperpetua memoria marelui nostru poet GrigorieAlexandrescu prin ridicarea unui monument în oraşulseu natal Târgovişte”. Alex Cantacuzino mulţumeştepentru vizită şi îi lansează cererea de a verifica un articolpentru o revistă a Elizei Cornea.

Munca şi-o rezumă singură astfel: “Ştiţi că niciodată n-am răspuns decât prin fapte

înţelepte şi prin muncă încordată pentru neam şi ţară şin-am crezut nemerit să spun lumei ce lucrez şi pentru cescop lucrez, dar acum a venit vremea să vorbesc şi demine. Sunt autor a 26 volume, am gata încă 14 pe cari voisă le scot din ziare, am făcut monumentul lui Gr.Alexandrescu şi cruce lui Tudor Vladimirescu laTârgovişte; bust Veronicăi Micle la Ateneu, sute deconferinţe aici şi în străinătate; şcoală 30 de ani şi totatâta ziaristică.” (Pachetul XV/3).

Smara cunoştea la perfecţie două limbi (francezaşi italiana) şi a reuşit să stabilească relaţii durabile cupersonalităţi importante ale vremii. Pachetul X/5, d. 122,înglobează documente care punctează raporturile saleculturale cu străinătatea din diferite perioade, ilustrândprestanţa şi vădita însemnătate a scriitoarei în AlianţaUniversală a Femeilor, participarea la CongresulInternaţional al Şcolilor în Aer Liber, la ComisiaInternaţională a Congreselor de Educaţie Familială,la Congresul Internaţional al Proprietăţii Literar-Artistice şi la Congresul Orientaliştilor.

Sunt păstrate şi textele conferinţelor susţinute înlimba franceză şi italiană. Tot aici mai putem includePachetele LXXIII, d. 1, LXXII/3, d. 45 şi LXXIII/4, d.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

40

▲ Telegramă primită de Smara Gheorghiu de la Elisa [Cornea].► Listă a conferinţelor susţinute de membrii Uniunii Artă şi Istorie Naţională.

698, care conţin corespondenţă în limba franceză şiitaliană, cu diferite personalităţi, în special cu Vicenzio deLuca, prinţesa Wiszniewska, nepoata lui Victor Hugo.Pachetul LXXV, d. 711 grupează documente privindrevizoratul, activitatea patriotică (ridicarea demonumente), legăturile culturale din ţară şi străinătate etc.

Pachetul IX/13, d. 116 conţine documente dinperioada 1914-1934: - o donaţie făcută de Smara Gheorghiu;- o cerere a sa, din 1930, ca regele Carol al II-lea să fieîncoronat la Târgovişte;- memorii adresate reginei Elisabeta;

- un amplu studiu asupra vieţii şi operei lui GrigoreAlexandrescu; - anunţul făcut de către fiicele Veronicăi Micle, Valeria şiVirginia, privind moartea mamei lor (4 august 1889) şiînmormântarea de la Mănăstirea Văratec; - anunţuri publicitare, care vorbesc despre apariţia înlibrării a scrierilor Corbul cu pene de aur şi Calvar;- programul şi componenţa primului Congresinternaţional pentru pace al Alianţei Universale aFemeilor, ţinut la Paris;- afişul teatrului Lyric cu reprezentaţiile Mirza şi Ispăşire;- o legitimaţie din perioada 1919-1920, care o descrie peSmara ca având satură mijlocie, ochii căprui, nasul, guraşi bărbia potrivite, faţa smeadă, fruntea fără semnalmenteparticulare.

Puterea de muncă a Smarei Gheorghiu a fostpeste limitele unui simplu om. Cu toate acestea, iată cemărturisea într-unul dintre Răvaşele educative (XI/1, d.131, fila 116 verso): “Ş-aşea […] când cu cl. III-a, cândcu diligenţa, când cu poştalionul, călare ori cu droaga,când pe jos apostoliceşte, făcând tot felul de sacrificiu,am inspectat şcoli, am ţinut conferinţe, am vizitat tot felulde instituţii, în ţară şi-n străinătate, aplicând la noi ceeace găseam bun aiurea ş-aşea prin ploi şi zăpezi, princeaţă şi furtuni, ajunsei la frumosul senin din ziua de 18Sept. La serbarea mea toţi neoficialii au fost negrăit debuni cu mine că mi-au dat: icoane, diplome, flori, cuvintede mângâiere şi de îmbărbătare, aşa-n cât lipsacondamnabilă a oficialilor, nimeni n-a simţit-o afară decriminologul Radu Roseti, cel plin de suflet şi de dreptate,care le-a dat o lecţie ca la Curtea de Casaţie, ea cred căle va servi cu altă ocazie, când vor sosi la noi şi ei vorsărbători vr-o franţuzoaică de la le caff[é] chantant…

Întorcându-mă acasă, cu braţele pline de flori şidaruri, am îngenunchiat în faţa icoanelor, am mulţumitlui D-zeu şi l-am rugat să dea sănătate celor cari mi-audat cel mai mare titlu de glorie, mai mare decât oricedecoraţie, numindu-mă: “Maica Smara”.

Sfârşind pioasa mea rugăciune am zis: Doamne,de ce nu mă pot renaşte spre a reîncepe încă o datăactivitatea mea, căci găsesc că, deşi n-am pierdut unminut din viaţă, nelipsind de la datorie, eu încă nu amfăcut destul pentru Patria mea…”.

Nu a făcut politică, nu s-a ţinut de mode, dar, dela tribuna Ateneului Român, a cerut revizuirea coduluicivil privind nedreptăţile ce li se făceau femeilor.

Condiţia femeii a fost una dintre temele predilecteale neobositei luptătoare pentru moralitate. În Pachetul

IX/14, d. 117, întâlnim rezumatul conferinţei susţinute decătre inspectoarea şcolară Smara Gheorghiu la orfelinatulşi azilul de fete al femeilor izraelite, din 21 martie 1924, cutitlul: Rolul femeii Române în învăţământ.

Reamintim aici această importantă teză dinactivitatea primei feministe din România, ale căreiconcepţii gravitau în jurul ideii că femeia, doar prinenergie şi voinţă, fără o altă îndrumare decât cea asufletului său, a săvârşit şi poate săvârşi în continuarelucruri măreţe, cum au realizat Esthera, Juditha şiAspasia. Cu atât mai mult atunci când beneficiază deeducaţie, rolul său în familie şi societate este multiplicat.

Vorbind despre eforturile sale de a stabili şanseleegale în accederea femeii la funcţiile publice ale statului,a evoca impedimentele de care ea însăşi s-a lovit, dar şitendinţa de creştere a însemnătăţii femeii în viaţareligioasă şi culturală contemporană.

Am stăruit asupra acestui aspect, întrucât efortulSmarei Gheorghiu trebuie considerat îndoit prin “simplul”motiv că era femeie. Aşa cum evidenţiază Petre GheorgheBîrlea în monografia dedicată scriitoarei, în momentulcând unui profesor din Târgovişte îi fusese cerut săalcătuiască o catagrafie cu numărul copiilor existenţi laşcoală, acesta ar fi întrebat dacă prin copii se înţelege şifete, iar răspunsul Eforiei Şcoalelor a fost prompt: “prinzicerea de copii se înţelege băieţi, iar nu fete”11.

La 80 de ani, Smara locuia pe strada Cluceruluinr. 6 şi primea următoarele urări din partea reginei Maria:“Cele mai calde şi sincere urări cu prilejul aniversării deazi şi îndeplinirea viselor cele mai scumpe”.

Maica Smara a decedat miercuri, 26 ianuarie1944, fiind îngropată în Cimitirul Bellu. Toate ziareleimportante din acea perioadă au tras clopotele adâncîntristate: Universul, Ordinea, Curentul, Curentulfamiliei, Timpul etc.

În vârstă de 87 de ani, ea a lăsat în urmă o activitateimpresionantă. La înmormântarea acesteia, din data de vineri28 ianuarie, au participat somităţi, cunoscuţi şi apropiaţi:mareşal Ion Antonescu, reprezentat prin lt. col. AlexandruMarin, profesorul Mihai Antonescu, vicepreşedinte alConsiliului de Miniştri, reprezentat prin Mircea Cristescu,alte personalităţi ale vremii, majoritatea doamnelor din înaltasocietate, reprezentanţi din toate societăţile din care făceaparte (Ateneu, Uniunea Scriitorilor etc.).

Un an mai târziu, i se va ridica în ParculCişmigiu un bust care să amintească de-a pururi faptelesale de mare patriot, bust care străjuieşte şi astăzi parcul.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

41

11 Pârnuţă, Gheorghe Petre. Începuturile culturii şi învăţământuluiîn judeţul Dâmboviţa. Târgovişte, 1972. Apud: Bîrlea, PetreGheorghe. op. cit., p. 33.

Ne propunem să aducem aici în discuţie un cazinteresant al istoriei, faţă de care Smara a dovedit oabilitate de-a dreptul poliţienească.

Pachetul LXXIII, d. 2 grupează o serie de acte cedepun mărturie de ridicarea bustului lui GrigoreAlexandrescu, în grădina publică din faţa Primăriei dinTârgovişte, de instalarea Crucii lui Tudor Vladimirescu înTârgovişte, în locul în care slugerul a fost ucis mişeleşte(Smara Gheorghiu constată că, după toate probabilităţile,acesta cruce se afla la Mitropolie) şi de reparaţiaMitropoliei, locul în care s-au cununat Basarabii. Acteleprezente în acest pachet fac vorbire de toţi donatorii şicomisiile alcătuite pentru strângerea banilor necesari.

Ne vom opri asupra unei serii de documenteinteresante, care vizează ridicarea monumentului luiTudor Vladimirescu (în data de 20 august 1911).

Unul dintre documente este cel prin care SmaraGheorghiu face o cerere ministrului Instrucţiunii Publicede a asigura un sicriu pentru osemintele găsite într-un puţpărăsit de pe proprietatea lui Theodor Pitiş. Iniţial,cercetările au condus la ideea că este vorba deosemintele mocanului Stancu Popa Cercelaru, ucis de unsătean, însă o cercetare mai amănunţită avea să conducăspre alte ipoteze. Osemintele s-au găsit în 1883, pepresupusul loc al uciderii lui Tudor Vladimirescu şi apandurilor săi. La găsirea acestor oseminte, s-a emisipoteza că au o vechime de minimum 20 de ani. Or, dacăar fi fost vorba de o victimă a inculpatului Theodor Pitiş,osemintele nu puteau să fie mai vechi de 2 ani.

Demersurile Smarei de căutare a urmeiosemintelor s-au întins pe 40 de zile. Le-a găsit într-unfinal într-un geamantan, în podul TribunaluluiTârgovişte, ca probe la dosar. Din constatări şi dinanaliza dosarelor, toţi cei avizaţi au căzut de acord că:“probabil osemintele între care s-au găsit la desgropareîn 1883 o co[a]psă, o bucată de şiret de mătase şi una depostav fir, nu pot fi de cât ale lui Tudor Vladimirescu şiale pandurilor săi” (fila 15, verso).

În consecinţă, a cerut ministerului un sicriu încare să le îngroape şi să le adăpostească sub crucea ceurma să fie ridicată. Neprimind niciun răspuns, noteazăîntr-un P.S.: “le am pus eu în coşciugel şi le-am lăsat înpăstrarea preotului de la bis. Domnească”.

Efortul depus spre rezolvarea cazului reuşeşte săse închege într-o adevărată anchetă al cărei rezultat s-apublicat în ziarul Acţiunea şi care a presupus un traseusinuos, grupând următoarele teme:

1. “Gândul oboreanului”;2. “În căutarea osemintelor pandurilor”;3. “Minunate dovezi”;4. “Comoara lui Tudor Vladimirescu”;5. “Dosarul nr. 7/84”;6. “Ce se caută şi ce s-a găsit””;7. “Unde sunt moaştele slugerului”.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

42

“Unde sunt osemintele lui Tudor Vladimirescu?”

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

43

1. Primind o scrisoare de la italianul caresculptase crucea lui Tudor Vladimirescu, cum că nimeninu-i spune unde să o aşeze şi de trei zile aşteaptă fărăniciun răspuns, Smara Gheorghiu se deplasează deurgenţă la Târgovişte pentru a găsi o soluţie. Zis şi făcut.De la primărie i se indică locul şi, însoţită de inginerulMunteanu, face săpături pentru a monta crucea. În acesttimp, se apropie un oborean care, observând cu atenţietoată încercarea de a ridica un monument care să aducăaminte de chinurile marelui luptător, de la a cărui moartese scurseseră 90 de ani, afirmă dezamăgit:

“Degeaba doamnă pui cruce dacă nu suntdedesupt şi moaştele lui, eu aşa gândesc”, la care Smaraa răspuns: “Gândul d-tale e sfânt, dar de unde să iau eumoaştele lui Tudor dacă nu s-au găsit?”.

Nimic însă nu-l clinteşte pe oborean: “Vorbă, ş-asta, caută-le. Cine caută găseşte. Fă

pe gândul meu. Caută-le şi pune-le aici, atunci zic şi eucă ai făcut o treabă frumoasă”.

Gândul oboreanului era completat demajoritatea oamenilor care treceau pe acolo, iar câţivamăcelari şi pescari i-au vorbit şi de existenţa unui puţpărăsit de lângă mitropolie unde ar fi fost aruncaterămăşiţele pământeşti ale Tudor Vladimirescu şi alepandurilor ce-l însoţeau.

2. Iniţiativa de a pune o cruce la mormântul luiTudor Vladimirescu s-a trezit în sufletul Smarei la auzulcântării cu ocazia unei serbări:

“Cine zace în uitare Pe acest străin pământ

Fără lacrimi, fără floare,Fără cruce la mormânt […]”.

Dar unde să aşeze crucea, dacă mormântullipsea? Având în minte informaţia primită de la localnici,s-a îndreptat către acel puţ din curtea mitropoliei, undese găsea însă un întreg arsenal al armatei, care ocupasetot terenul. Căpitanul acesteia, Nestor, o îndrumă spre unanume moş Drăguşin, de 95 de ani, singurul care îşi maiamintea ceva cu privire la acest subiect. SmaraGheorghiu îl cunoştea, căci, în tinereţe, avusese grijă decurtea familiei sale. Împreună cu alţi doi săteni, Ioan G.Catâr, de 75 ani şi Ioan Amza, de 70 de ani, s-a îndreptatspre aşa-zisul puţ al lui Theodor Pitiş, de al cărui numeera legat un proces penal judecat în anul 1887, pentrunişte oseminte găsite în 1883 de către nişte lucrătoriitalieni ce căutau arsenal.

3. Stând de vorbă cu toţi oamenii în vârstă,cunoscând faptul istoric că Ipsilanti fusese găzduit deGeartoglu, prefectul de atunci, şi că înşişi istoricii Urechia,Aricescu, Tocilescu, plătiţi de către stat pentru a studia acestsubiect, opinaseră de asemenea că Tudor Vladimirescu şipandurii fuseseră ucişi în curtea mitropoliei, SmaraGheorghiu şi echipa sa ajung la concluzia că aceştiafuseseră îngropaţi în puţul de lângă mitropolie (dată fiindlaşitatea criminalilor, cu siguranţă că aceştia nu i-autransportat la zeci de kilometri distanţă pentru a-i îngropa).

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

44

4. Stând de vorbă cu diverşi săteni, Smara a puscap la cap informaţiile cu privire la moartea lui TudorVladimirescu, notând numele şi anii informatorilor. A maidescoperit un amănunt interesant cu privire la comoara luiTudor Vladimirescu, care, într-adevăr, a existat, însă nu ladimensiunile de care se vorbeşte astăzi. Astfel, a aflat căTudor Vladimirescu a fost întemniţat într-o chilie de lângăpoarta mitropoliei. Lângă poartă exista un prun la rădăcinacăruia acesta şi-ar fi îngropat în fugă banii, de-a dreptul înpământ. Comoara a fost găsită de nişte ţigani, pe vremeacând era primar Răducanu Stănescu. Pescarul AndreiMăinescu i-a mărturisit că a fost de faţă la descoperireacomorii şi i-a arătat Smarei locul unde a fost găsită,precum şi o monedă austriacă de aur pe care o maipăstrase din comoară. Smara descrie astfel moneda:

“Ea este ceva mai mare decât o piesă de cincilei. Pe o faţă are chipul unui rege al cărui cap şi numevin puţin şterse rămânând din inscripţie RECTOR REIP.; iar pe cealaltă o marcă frumoasă a regatului Boemieibine conservată şi în jurul ei inscripţia: DUCALL I SEMREI PRAG 1762.” (fila 21).

5. Obţinând acces la dosarul 7/87 cu privire laaşa-zisa crimă săvârşită de Theodor Pitiş, descoperă că înpuţul părăsit de pe terenul său, vândut statului pentrusăpături de arsenal, s-au găsit şase schelete, examinate deconsiliul sanitar superior de la Bucureşti (echipa fuseseformată din doctorii Alexianu, Severineanu, Petrini Paulşi Kremnitz). Smara găseşte în acest dosar şi actul deconstatare medico-legală, ca şi procesul verbal alpoliţiei, întocmit în momentul descoperirii osemintelor.

6. În puţul lui Theodor Pitiş se căuta un cadavrual mocanului Stancu Popa Cercelaru, ucis în urmă cu doiani de la data căutării. În locul lui, s-au găsit însă celeşase schelete, îngropate de mai bine de 20 de ani. Ţeastaunuia era mutilată, aşa cum descriau izvoarele istorice căi s-ar fi întâmplat lui Tudor Vladimirescu. Lângăoseminte s-au găsit o copcă, o bucată de şiret de mătase,o alta de postav roşu, aşa cum purtau pandurii, fapt ce adeterminat-o pe Smara, împreună cu toţi cei care auînsoţit-o în demersuri, să afirme că scheletele sunt ale luiTudor şi ale pandurilor săi.

7. O problemă aparent insurmontabilă a fostaceea că urma osemintelor fusese pierdută. Date fiindnoile investigaţii şi drumurile bătute, osemintele au fostgăsite în podul tribunalului, păstrate ca probe, într-ungeamantan. Dintre cele patru cranii găsite iniţial,rămăseseră doar două. De aici, istoria osemintelor sepierde iar, întrucât Smara Gheorghiu nu dă şi alteinformaţii în afara celor cuprinse în acel proces verbaladresat Ministerului Instrucţiunii Publice.

Într-unul dintre pachete (LXXV/1, d. 711, fila 16verso) am găsit următoarea menţiune, tot la o cerereadresată Ministerului Instrucţiunii Publice:

“Ministrul nerăspunzând nimic, eu am cumpăratun sicriaş frumos, am pus osemintele şi le am depus înurma unui serviciu religios în altarul de la BisericaDomnească din Târgovişte în sicriaşul acela depunândşi toate actele cercetărilor mele, ziarele şi cheiaînmânând-o parohului. Ce s-a mai făcut d-atunci nu ştiu.Am regretul că nu le-am îngropat atunci când aveamautorizaţia procurorului, că azi ar fi fost fapt împlinit şi

tot mai bine e a se păstra de cât a se irosi un lucru maiales când cu el se poate [sic] trezi în popor sentimentefrumoase, avânt patriotic. Şi capul lui Mihai nu să ştiecum a sosit la noi, totuşi vederea lui ce-nălţaresufletească nu trezeşte el în noi? Acum cine ştie dacă săva mai găsi vro femee să se ocupe d-aşa ceva pe contpropriu şi cu atâta devotament şi iubire pentru ţară.”

Ni s-au părut interesante informaţiile date deSmara Gheorghiu, mai ales că nici până astăzi nu s-astabilit exact locul unde se află osemintele lui TudorVladimirescu, izvoarele istorice vorbind de uciderea saşi a pandurilor care îl însoţeau şi aruncarea lor în puţuri.În plus, zvonurile despre comoara lui TudorVladimirescu a ajuns astăzi la proporţii legendare.

Smara i-a vorbit deseori fiicei sale Zoiţa, pe unton pesimist, despre eforturile depuse în acest sens,dovadă scrisorile trimise. În plus, în arhivă este păstrat şiun document al unei persoane care o felicită pe Smarapentru demersul făcut, dându-i mai multe indicaţiiconsemnate de la persoane mai în vârstă, martore laevenimentele care îl priveau pe Tudor Vladimirescu şiinculparea lui Theodor Pitiş.

Toate documentele stau mărturie a realeinecesităţi de valorificare şi ne forţează să încheiem într-un ton moralizator, specific personalităţii elogiate,îndemnând la studiu, la extragerea şi construcţiasistematică a ideilor pedagogice, istorice, naţionale,lingvistice care pot susţine cultura, educaţia şi evoluţiaunui popor.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

45

Prezenţă culturală feminină deosebită a lumiiromâneşti de la începutul secolului XX, MargaretaMiller-Verghy a iubit dintotdeauna cartea. Iată cumdescria ea acest nobil sentiment: „[...] niciodată nu m-am putut desbăra de un freamăt de emoţiune ce măstrăpunge de câte ori deschid cartea unui autor nou.Lichtenberger spune că, de câte ori o fată tânărăîntâlneşte un necunoscut, nu poate împiedica otresărire involuntară, în care inima ei şopteşte: oare săfie acesta ursitul?

O emoţiune analogă, o curiozitate delicioasă, oaşteptare înfrigurată mă cuprinde de asemeni, când stăsufletul meu pentru întâia oară faţă în faţă cu sufletulaltuia, destăinuit, în puternica vrajă a scrisului. Înopinia mea scrisul nu este numai un dar, un meşteşugartistic, o meserie, e ceva mult mai adânc, este un cult,un rit, e ceva în care migala lui atinge pe alocureasfinţenia unei ceremonii. De aceea deschid cu orecunoştinţă adesea prematură, cartea aceluia de la careaştept un fior de admiraţie, de emoţiune estetică, denemai cunoscută meditaţiune”1.

Margareta Miller-Verghy s-a născut în data de 1ianuarie 1865 la Iaşi. Mama ei, Elena Miller-Verghy, erafiica lui Iancu şi a Ecaterinei Verghi, boieri care aveaumoşii în jurul Bacăului. Naşii de botez ai Elenei Miller-Verghy erau „decedata Ecaterina Sturdza, soţia fostuluiCaimacam al Moldovei Vasile Sturdza […]”2. FamiliaMiller-Verghy se înrudea cu Ionel şi PăstorelTeodoreanu, Grigore “Grigri” Ghica şi alte personalităţiale vremii.

Elena Miller-Verghy se căsătoreşte de foartetânără, dar în scurt timp rămâne văduvă. În 1864urmează cea de-a doua căsătorie, cu un descendent alcontelui Milewski, care preda franceza la Iaşi subnumele de „Monsieur Miller”. Unele documente arată cătatăl Margaretei a ajutat studenţii români din întreaga

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

46

Elena Cojuhari

Viaţa şi activitatea Margaretei Miller-Verghy în documentele Arhivei Istorice a

Bibliotecii Naţionale a României

1 Biblioteca Naţională a României, Colecţii Speciale,Arhiva Istorică, Fond Saint Georges (în continuare:Biblioteca Naţională a României - FSG), PCCXCVII, dos. 7,f. 64.2 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCC, dos. 9, f. 21.

Transilvanie, fapt pentru care a fost primit ca membru alAdunării Societăţii Transilvania, în data de 12 mai18683. Un alt document, din data de 12 august 1868,emis la Berlad (Bârlad), îl prezintă pe Gheorghe Millerdrept senator al colegiului al II-lea4.

În 1865 se naşte Margareta Miller-Verghy. În anul1869, tatăl Margaretei se stinge din viaţă în mod neaşteptatşi Elena Miller-Verghy pleacă cu fiica sa în Elveţia, undese stabileşte pentru o perioadă de 8 ani. Un motiv al plecăriidin ţară a fost boala Margaretei. Doctorii credeau că suferăde tuberculoză osoasă. Aşa cum menţionează Emilia Şt.Milicescu, mama se va consacra aproape în totalitateîngrijirii sănătăţii şi educaţiei fiicei sale, „firave, sensibileşi inteligente, pe care năzuia s-o cizeleze ca pe o bijuteriefină, cu rigoare morală clasică”5.

Contemporanii o vedeau pe Margareta la fel deprecoce precum Iulia Haşdeu. În timpul acestor opt anide şedere în Elveţia, Margareta îşi însuşeşte cunoştinţetemeinice în diverse domenii, dar şi limbile clasice(greaca şi latina) ori cele moderne (franceza, germana,engleza, italiana), ajungând la performanţa de a citi înoriginal autori ca Homer, Goethe, Leopardi,Shakeaspeare, Schiller, Platon, Molière etc.

Revin în ţară ca urmare a pierderii averii.Margareta începe să înveţe limba română. În 1877, îşi iabacalaureatul la Şcoala Normală Elena Doamna dinBucureşti. În aceeaşi perioadă, Elena Miller-Verghydeschide, cu ajutorul prietenilor şi rudelor, Pensionul deFete Miller-Verghy, clase primare şi de liceu. În data de23 aprilie 1874, se deschide Institutul Nou Normal deDomnişoare – primul liceu de fete, care a dat primelebacalaureate din România.

Deschiderea liceului a fost posibilă cu sprijinulfinanciar al domnilor Alexandru şi Neron Lupaşcu.Consiliul şcolar era compus din: August TreboniuLaurian, V.A. Urechia, generalul Ştefan Fălcoianu, P.S.Aurelian6. Liceul se afla în strada Primăverii nr. 32. În 19iunie 1885, instituţia a primit prima autorizaţie defuncţionare. Făcând apel la profesori tineri, Elena Miller-Verghy a transformat această şcoală în cea maiprestigioasă instituţie de profil din ţară. Iată ce spuneaCella Delavrancea în acest sens: „Este de admirat ca o

femeie să fi avut îndrăzneala să facă apel, nu la profesoriîncercaţi, ci la tineri, unii încă prea puţin cunoscuţi, caAl. Vlăhuţă, Duiliu Zamfirescu, Barbu Delavrancea,Virgil Arion, Ştefan Sihleanu […]. Apariţia lor în clasarespectivă aduna, după puţin timp, şi eleve din alţi ani şiprofesori, cum se întâmpla când vorbea BarbuDelavrancea despre artă şi poezie populară, sau Vlahuţădespre limba română, încât unele lecţii deveniserăconferinţe la care asistau toţi profesorii şi directoarearăscolind tot programul orelor de lucru…”7.

Influenţa mamei asupra instruirii şi formăriiMargaretei a fost imensă. Elena Miller-Verghy era ofemeie de o cultură ieşită din comun pentru acea vreme.Caietele ei de notiţe păstrate în Fondul Saint-Georgesdemonstrează nivelul extrem de ridicat al cunoştinţelorpe care le avea, nivel pe care-l va dovedi şi fiica sa.Caietele reprezintă uneori cursuri predate de profesoridin perioada elveţiană, altele sunt notiţe făcute de ElenaMiller-Verghy necesare pentru predarea diverselordiscipline umaniste la şcoala sa. Astfel, există un curs deretorică generală pentru anul 1881-18828, în limbafranceză; altul de literatură, din 1877, în limba franceză9;un curs de gramatică germană din anul 1873, în limbilefranceză şi germană10 şi din 187111; altul de istorialiteraturii, în limba germană12; un curs de istoriemodernă a Franţei şi Angliei13, nedatat, în limbafranceză; un curs de istorie a literaturii greceşti şi latineantice, în limba franceză, nedatat14 şi un curs deliteratură spaniolă, în limba franceză, nedatat15.

Ca profesoară, Elena Miller-Verghy a fost destulde exigentă, chiar cu propria fiică. Un curios buletintrimestrial ne demonstrează acest lucru. Directoarea ElenaMiller-Verghy scrie astfel despre eleva sa, MargaretaMiller-Verghy, la compartimentul Observaţiuni: „Aduceadesea neplăcere prin vorbe contradictorii şi observaţiunice nu permite buna... [neclar în text]. Nu observă orele destudiu şi aşteaptă a fi împinsă la a-şi face datoria [...] facedin Dra Margareta o elevă puţin plăcută institutului, sesperă ca, graţie inteligenţei superiore cu care a înzestrat-onatura, Dra va vedea cât îi strică aceste defecte şi va căutaa nu mai… [neclar în text] de locu acestor observaţiuni”16.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

47

3 Ibidem, f. 5.4 Ibidem, f. 6.5 Milicescu, Emilia Şt. Prefaţă. În: Miller-Verghy, Margareta. Blandina. Cluj-Napoca: Dacia, 1980.6 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCXV, f. 1.7 Delavrancea, Cella. Dintr-un secol de viaţă, Bucureşti, 1987. (capitolul: Mamiţica).8 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCXC, dos. 10.9 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCXCIX, dos. 9.10 Ibidem, PCCCXCIX, dos. 6.11 Ibidem, dos.8.12 Ibidem, dos.7.13 Ibidem, dos. 13.14 Ibidem, PCCCLXXXVI, dos. 4.15 Ibidem, dos. 5.16 Ibidem, PCCXX, DOS. 11, F. 2-verso.

Influenţa Elenei Miller-Verghy asupra fiiceisale se va vedea mai târziu, atât în domeniul pedagogic,cât şi în cel literar. Crescând alături de mama sa,Margareta a avut de timpuriu în preajmă personalităţiimportante ale culturii româneşti şi nu numai, de uneledintre aceste personalităţi scriitoarea fiind legată, întimp, prin relaţii de prietenie. Mult mai târziu,Margareta va sublinia importanţa unor astfel deprietenii pentru un tânăr scriitor, în procesul de creaţie:„[…] Edmond de Goncourt pe care, în adolescenţamea, am avut onoarea să-l cunosc personal, spunea căn-a scris niciodată nimic pe care să nu-l fi cetit maiîntâi lui Daudet”. Şi continuă: „Un prieten iscusit şisincer ar plivi din grădina d-lui Gib Mihăiescu,neologisme ca: „strambalat” care probabil vrea săzică „tramballe” sau ca „trublu” şi câte alte carerănesc simţul rafinat al adevăraţilor amatori de

literatură, răsfăţaţi de impecabila proză a unui MateiCaragiale, Alexandru Teodoreanu etc., etc.”17.

În anul 1881, după terminarea studiilor în ţară,Margareta pleacă în străinătate. Urmează cursurileFacultăţii de Litere a Universităţii din Geneva, unde înanul 1894 îşi ia doctoratul în filosofie. Anul următor,1895, un fragment de ziar în limba francezămenţionează că Margareta „Miller-Verghy, Roumaine”şi-a luat „la licence es sciences sociales”18.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

48

17 Ibidem, PCCXCVII, dos. 7, f. 64: Revista scriitoarelor şiscriitorilor români, an. VI, aug-sept-octombrie 1930, nr. 8-9-10, p. 124.18 PCCXX, dos. 11, f. 19.

▲ Bilet de examen, Anul I, Institutul Nou Normal de Domnişoare, 23 iunie1875.

► Caiet de şcoală al elevei Miller-Verghy, cu fotografie-portret aplicată pecopertă.

După întoarcerea din Elveţia, devine profesoarăsuplinitoare la Externatul Secundar din Bucureşti şi laŞcoala Normală Elena Doamna, iar după anul 1902 –director al Şcolii Elena Doamna, funcţie ocupată maiînainte de mama sa.

Pe lângă activitatea pedagogică pe care odesfăşoară cu succes în cadrul instituţiei, MargaretaMiller-Verghy organizează diverse evenimente. Iată, spreexemplu, cum era organizată la Şcoala Normală de fete -Azilul Elena Doamna, Serbarea Pomului de Crăciun:

„Serbarea a fost onorată cu prezenţa M. SaleRegina Maria, A.A L.L. regale Principesele Elisabeta şiIleana. Serbarea s-a început cu imnul Reginei de d. G.Ştefănescu cântat de elevele şcoalei sub conducereamaestrei de muzică d-na Eugenia Petrescu. Miciicopilaşi ai grădinei de copii şi şcoalei primare deaplicaţie de pe lângă şcoala nominală au executat jocurisub conducerea d-şoarelor Boerescu, Jipa şi Rigu,institutoare.

Elevele clasei a VI-a au jucat apoi un frumospoem istoric De-a lungul Vremei de d-şoara Miller-Verghy directoarea şcoalei normale de fete subconducerea d-nei Lucia Calomeri-Armăşescuprofesoară de dicţiune a şcoalei…

Suverana şi principesele s’au întreţinut în modafabil cu elevele şcoalei în mijlocul cărora s-aufotografiat. Au urmat apoi coruri şi dans […]”19.

Despre un alt eveniment, de data aceasta unfestival religios, un ziar menţiona:

„În ziua de Duminică 19 Maiu va avea loc unconcert religios la biserica Amzei. El va fi dat subpatronagiul ministrului instrucţiunei publice şi cultelor,de către corul azilului „Elena Doamna”, condus demaestrul Ştefănescu şi secondat de corul acestei biserici.

Noi cari ştim ce progrese frumoase a făcut azilulElena Doamna sub direcţiunea d-şoarei MargaretaMiller-Verghy, nu ne îndoim că acest festival religios vafi o adevărată serbare artistică”20.

Margareta Miller-Verghy îşi începe carieraliterară în 8 mai 1883, publicând în foileton, în ziarulNaţiunea, nuvela Paul, sub pseudonimul de Marmill(Margareta Miller – Mar. Mill.)21. În anul 1884,Margareta publică o nuvelă în România Literară, caurmare a unui concurs organizat de Barbu ŞtefănescuDelavrancea..

În anul 1892, Margareta Miller-Verghy faceprimele traduceri în limba franceză din Mihai Eminescu,devenind astfel unul dintre primii traducători ai opereimarelui poet. În anul 1901, apare la Geneva volumul

Quelques poésies de M. Eminescu, Margareta Miller-Verghy fiind traducătorul celor 45 de poeme eminescieneincluse în ediţie.

Este interesant faptul că o traducere aLuceafărului aparţinând scriitoarei este preluată de edituraHyperion, care în anul 1964 publică volumul Luceafărul –Lucifer, la o diferenţă de aproape treizeci de ani de la ultimaapariţie (se pare că una dintre primele traduceri verghyeneale lui Eminescu a fost publicată în anul 1910 la Bucureştişi a fost reeditată în 1938).

Un fragment de ziar relata următoarele: „A apărut şi se află de vânzare la librăriile

principale Quelques poésies de Michail Eminesco. Acestvolum conţine într’o admirabilă traducere de versuri albemai multe din poesiile regretatului nostru poet şi a fosteditat de două mari librării din Paris şi Geneva.

Volumul conţine o notă biografică de poetulAlexandru Vlahuţă; iar remarcabila traducere a poesiilorse datoreşte d-rei M. Miller-Verghy, directoarea AsiluluiElena Doamna”22.

În data de 27 august 1909, Adela Xenopol îiadresează Margaretei Miller-Verghy o scrisoare prin care îicere versiunea în limba franceză a poeziei lui MihailEminescu, Ce te legeni, codrule?, pentru o piesă pe caredorea să o pună în scenă: „am nevoie de poesia luiEminescu Ce te legeni codrule în franţuzeşte, fiind cântatăromanţa lui Scheletti în una din comediile mele. Mi se parecă aţi tradus din Eminescu, şi v-aş fi foarte recunoscătoaredacă mi-aţi procura traducerea. Aş dori să public şimuzica pentru ca străinii să-şi facă o idee măcar din uncrâmpei a literaturei nostre muzicale […]”23.

În perioada antebelică, Margareta Miller-Verghya scris câteva lucrări de mici dimensiuni, semnate cunumele de Marg. M.-V. sau cu pseudonime: Marmill,Dionis, Ariel, Mama Lola, Ion Pravilă, Ilie Cambrea.Opera sa, fie că este vorba de lucrări memorialistice, fiede literatură pentru copii, este caracterizată derafinament şi sentimentalism. Conform criticului literarBianca Burtă-Cernat24, activitatea literară a MargareteiMiller-Verghy se înscrie în stilul epocii, ea fiind “[…]autoare de manuale didactice, dar şi de prozăromanţios-moralizatoare pentru şcolile de fete [...]”. Înorice caz, prin opera sa, ea rămâne una dintre cele maireprezentative femei ale literaturii moderne româneşti.

În anul 1900, scoate de sub tipar un Manualpentru învăţământul limbei franceze. Culegere debucăţi din clasici francezi pentru usul claselorsuperioare de liceie şi externate – o extrem de serioasăculegere de literatură didactică.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

49

19 Ibidem, PCCXX, dos. 11, f. 69.20 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos.11, f. 68.21 Ibidem, PCCCLXXVII, dos. 3.22 Ibidem, PCCXX, dos. 11, f. 70.23 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. CXCII, dos, 8, F. 52.24 Burta-Cernat, Bianca. Stiaţi că... În: Bucureştiul Cultural, 13-76, partea I-a.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

50

▼ Articol despre Margareta Miller-Verghy şi despre alte scriitoare din România, în revista bulgărească Vestnic na jenata (Revistafemeii), număr apărut în 6 mai 1936.

▲ Manuscrise literare ale Margaretei Miller-Verghy.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

51

Portret în creion al Margaretei Miller-Verghy, semnat I. Niculescu, 31 decembrie 1916.

La Bucureşti, în anul 1903, apare versiuneafranceză a volumului România pitorească a lui Al.Vlăhuţă, traducerea acestui volum aparţinând MargareteiMiller-Verghy.

Între anii 1903 şi 1920, Margareta a fost membrăa Asociaţiunii Muzicale Române. În cartea sa demembru, se menţiona: „este membră activă aSocietăţii”25.

În acelaşi an, 1903, Azilul Elena Doamna, al căruidirector era, a organizat Expoziţia de lucru manual şiindustrie naţională, desfăşurată în perioada 1-15 iunie26.

Între anii 1906-1909, sub pseudonimul Ariel,scrie cronică literară şi artistică în ziarul La Patrie, iar înanul 1907, sub pseudonimul Dionis, colaborează laSemănătorul. În acelaşi an, Margareta scoate de subtipar volumul Organizarea lucrărilor practice în şcoalanormală din „Azilul Elena Doamna”, publicat laBucureşti.

Albumul Izvoade strămoşeşti şi extraordinarulvolum Motifs anciens de décorations roumaines apar înanul 1911. În anul următor, Margareta primeşte MarelePremiu Principesa Alina Ştirbey al AcademieiRomâne, pentru volumul Copiii lui Răzvan: carte delectură pentru şcoalele secundare.

Tot în anul 1911, Margareta participă la primulCongres Internaţional de Pedologie de la Bruxelles, înperioada 12-18 august27.

Volumul Visătorul de vise. Fantezie scris deregina Maria apare în 1914, având ca traducător peMargareta Miller-Verghy. Un act emis de SocietateaAnonimă pe Acţiuni „Flacăra”, care s-a ocupat dedifuzarea cărţii, demonstrează că Margareta nu a fostdoar un simplu traducător al cărţii reginei, ci şi un omde încredere: „[…] În acelaşi timp vă facem cunoscutcă din încasările brutto, după ce s-au scăzut toatecheltuielile de tipar precum şi rabatul de 40%, carereprezintă beneficiul acordat depozitarilor, cheltuielide expediţie, etc, restul, fără vre-un profit din parteanoastră, îl ţinem la dispoziţia D-v, pentru M.S.REGINA MARIA.”28.

Colaborarea cu regina Maria continuă, astfel căîn anul următor ies de sub tipar volumele Ilderim,Poveste în umbră şi lumină şi Patru anotimpuri dinviaţa unui om semnate de regina Maria şi traduse deMargareta Miller-Verghy. Tot atunci traduce Soneteleportugheze de Elizabeth Barett Browning.

Trebuie menţionat faptul că Margareta Miller-Verghy a fost traducătorul celebrelor piese Regele Lear,Macbeth şi As you like it ale lui Shakespeare, toate puseîn scenă la Teatrul Naţional. Printre piesele jucate pescena Teatrului Naţional poate fi menţionată şi O pată peblazon de Robert Browning. A tradus şi dinRabindranath Tagore – Grădinarul, regina Mariasalutând apariţia cărţii: „I am delighted to have seenTagore in Roumanian, you have done a good work intranslating him!”29.

Implicându-se în activitatea diferitor comitete şiasociaţii, Margareta Miller-Verghy începe să publicearticole cu caracter social, în reviste şi ziare ca:Sămănătorul, Viaţa Românească, Dreptatea, Flacăraşi La Roumanie. A fost redactor la cotidianul de limbăfranceză La Patrie, al cărui director era Virgil Arion.

În timpul Primului Război Mondial, în perioadaneutralităţii României (1914-1916), Margareta a fostanimatorul unui cerc cultural din Bucureşti, consideratgermanofil şi susţinător ale Puterilor Centrale. Cerculera frecventat de poetul şi scriitorul Mateiu Caragiale şide celebra pianistă Cella Delavrancea. Începând însă cu24 noiembrie 1916, Margareta devine infirmieră şidirector al Spitalului nr. 114, fapt pentru care a primitun bilet de autorizare din partea Societăţii CruceaRoşie, vizat de Ministerul de Război30.

După intrarea României în război, şcoala în carelucra Margareta este transformată în spital pentru răniţi,cu un număr de 400 de paturi. Şcoala Normală ElenaDoamna a funcţionat în calitate de Spital temporar nr.114, în perioada cuprinsă între 25 august, când au sositprimii răniţi, şi 9 decembrie, când a fost predatautorităţilor germane. Conform unui raport scris puţinmai târziu, în spital au fost îngrijiţi 2.230 de răniţi, careau urmat în total un tratament de 44.383 de zile31.

În zilele de 21 şi 22 noiembrie ale aceluiaşi an,Spitalul nr. 114 devine unul de primă linie, frontul fiindla doar câţiva kilometri. În privinţa răniţilor, se spuneauurmătoarele: ”ne-au sosit un număr foarte mare de răniţicărora le-am dat grabnic îngrijiri. Din cauzaaglomeraţiei extraordinare, cu personalul restrâns decare răspundeam, am fost nevoiţi să îi pansăm în grabăşi să îi evacuăm pentru a nu rămâne prizonieri, fără sămai avem timp să îi trecem în registrul de intrare alSpitalului. Numărul acestor din urmă poate fi evaluat la400 răniţi şi am dat hrană din depozite”32.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

52

25 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 26.26 Ibidem, PCCXX, dos. 11, f. 20.27 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 27.28 Ibidem, f. 32.29 Ibidem, PXXVIII, dos. 7, f. 28.30 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 34.31 Ibidem, PCXXXII, dos. 9, f. 107.32 Ibidem.

În acelaşi raport adresat preşedintelui SocietăţiiCrucea Roşie, se sublinia: „Domnule Preşedinte vă aducaici... [neclar în text] mele mulţumiri Doamnei AdeleProca şi Domnişoarei Miller-Verghy pentru binevoitorullor concurs în conducerea Spitalelor conexate. AtâtDirectoarele, cât şi institutoarele până la elevele celemai micuţe, au fost de un devotament fără margini faţăde scumpii noştri răniţi, […] îmi voi permite DomnulePreşedinte a vă înmâna o listă cu numele fie căreiapentru ca să puteţi exprima şi Domnia Voastrărecunoştinţa Societăţii Crucii Roşii pentru muncaneobosită”33.

Răniţii din spital sunt îngrijiţi şi vizitaţi dedoamnele şi domnişoarele din înalta societate: reginaMaria, „care patronează spitalele de răniţi”, vine denenumărate ori aici, „mângâie şi încurajează răniţii”. Lafel fac Maruca Cantacuzino, d-na general Hârjeu şi altedoamne din înalta societate. George Enescu susţine unconcert în faţa suferinzilor. Aceleaşi doamne cu rangînalt se ocupă şi de aprovizionarea spitalului în condiţiilevitrege de atunci34. Relaţia deosebit de caldă care sestabileşte acum, în perioada războiului, între reginaMaria şi Margareta Miller-Verghy va dăinui până lasfârşitul vieţii reginei, în anul 1938.

Imediat după terminarea Primului RăzboiMondial, Margareta Miller-Verghy se implică activ înconstituirea şi apoi în activitatea Fundaţiei Şcoalelor(Căminul pentru Orfanii de Război). Fundaţia Şcoalelors-a înfiinţat în anul 1918, în urma fondurilor obţinute laBazarul Şcoalelor, care a avut loc în luna iunie aaceluiaşi an.

Iniţial, conform planurilor, fundaţia trebuia săaibă grijă de un număr de aproximativ 25 de copii. Iată cespunea despre aceasta Margareta Miller-Verghy în lunamai 1919: „Cu toate că intenţia noastră, la început era,precum ştiţi, aceia de a aduna un număr de numai vre-o25 copii, având în vedere scumpetea traiului în timpurilede azi, am putut, graţie ajutorului dat de Societatea„Ocrotirea” a cărei Preşedintă, Doamna Cantacuzino, aîmbrăţişat această operă cu devotamentul şi căldurapentru care e atât de cunoscută; am putut, zic, să adunămîn localul nostru din Calea Moşilor nr. 206, un număr de35 copii, care găsesc acolo traiul zilnic, şi o îngrijirepământească; iar studiile şi le fac, ca externe la diferiteşcoli din vecinătatea lor, fie-care după vârstă şi aplecări.

Dacă acest Cămin n-a fost încă inaugurat oficial,cauza a fost că copiii s-au adunat treptat, cu încetul;începând cu 6, câţi aveam în Noiembrie, până la ultimele

săptămâni, când am împlinit numărul prevăzut. Ba amputea zice că l-am întrecut puţin; dacă am vrea să ţinemseamă numai de exigenţele stricte ale igienei, iar nu şi deimboldul neînvins al milei şi al dragostei de copii”35.

Într-adevăr, mulţi dintre copiii care au venit laacest cămin se aflau într-o situaţie gravă. Iată unexemplu: în data de 16 martie 1919, la cămin a sosit ofetiţă cu următorul bilet de însoţire: „Vă rugăm săinternaţi în orfelinatul Dr. pe Ioana Serafim Gheorghe,orfană de ambii părinţi. Fiind plină de insecte o veţideparazita şi numai după aceia o veţi asocia cucelelalte”36. Un alt exemplu – cel al unei fetiţe sosite îndata de 26 martie 1919: „Bine voiţi vă rugăm a primi înorfelinatul Dr. pe orfana de războiu, orfană de ambiipărinţi, Mărioara Valingher de 7 ani după o complectădeparazitare. Se alătură şi actele pe care le veţi cere”37.

Aşa cum am menţionat, primele fonduri au fostadunate la Bazarul Şcoalelor, care a avut loc în data de12 iunie 1918, în timpul ocupaţiei germane aBucureştiului. Adunarea de fonduri a produsorganizatorilor bucurie: „Văzând aşadar, că un bazar,organizat în momentele cele mai dificile, sub ocupaţie, şifără nici un ajutor, a putut produce net o sumă atât demare, putem fi încurajate să sperăm, că un viitor Bazar,ne-ar da un rezultat cel puţin îndoit”38.

Un fragment dintr-un ziar din acea perioadăscrie următoarele cu privire la acest bazar de pe urmacăruia urmau să se obţină mijloacele necesare înfiinţăriiFundaţiei Şcoalelor:

„Acest cămin se va deschide, în curând subnumele de <<Fundaţia Şcoalelor>>.

Fondurile pentru întreţinerea lui pe timp de un anau fost adunate prin bazarul şcoalelor, organizat la Ateneula 12 Iunie a.c., de un grup de 14 directoare de şcoală.

Sumele încasate până acum se ridică la 18.607lei, care se repartizează astfel: Bufet şi alimente 3.892lei, intrări 1.385 lei, bazar 7.417 lei, tombolă 3.926 lei,loterii 899 lei, sericicultură şi profesionale 2.378.Adăogând şi loteria de tablouri încă în curs şi în valoarede 14.000 lei, se obţine un total de 32.807 lei. Scăzându-se cheltuielile generale de 3.331 lei, rămâne beneficiunet de 29.286 lei, din care 15.276 lei încasaţi până acumau fost vărsaţi la Administraţia financiară, iar chitanţadepusă la Casa Şcoalelor la 4 Iulie 1918.

Această Fundaţie se va întreţine şi pe viitor dinactivitatea şcoalelor cari au participat la organizareaBazarului, precum şi a oricărei alte şcoli ce s-ar oferiulterior concursului”39.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

53

33 Ibidem, f. 107-verso.34 Schatz, Elena-Maria; Miller-Verghy, Elena. Jurnal inedit. În: Biblioteca Bucureştilor, nr. 2, februarie 1998, p. 29.35 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCXXXII, dos. 9, F. 97.36 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCXXXII, dos. 9, f. 90.37 Ibidem, f. 95.38 Ibidem, f. 99.39 Ibidem, f. 106.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

54

Margareta Miller-Verghy şi familia regală.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

55

Număr dedicat memoriei reginei Maria.

Scrisori adresate Margaretei Miller-Verghy de Eugen Lovinescu şi Victor Eftimiu.

Aceeaşi sursă informa publicul că deja în data de29 august se prevedea deschiderea unui internat de micidimensiuni pentru fetiţele de la patru ani în sus, directoaredevenind profesoara de lucru manual, Maria Bottea.

În acelaşi timp, continuă să scrie. În anul 1919apare romanul Theano, având ca sursă de inspiraţiemitologia greacă. De asemenea, vede lumina tiparului şiromanul Pentru tine. Ambele lucrări sunt publicate subpseudonimele Dionis şi Ilie Cambrea.

Romanul Theano reprezintă o operă dematuritate. Prima ediţie a romanului a fost publicată în5.000 de exemplare40. Tradusă de autoare în limbafranceză, cartea apare la Paris, la editura Bernard Grasset.

Theano a fost citit mai târziu şi de JohnGalsworthy, între autoare şi celebrul scriitor purtându-seo corespondenţă în vederea posibilei publicări cel puţin aunor părţi din lucrare, în Anglia sau în reviste de limbăengleză41. Într-una dintre scrisorile adresate Margaretei,John Galsworthy are doar cuvinte de laudă pentru roman.

Margareta Miller-Verghy devine membră aConsiliului Naţional al Femeilor din România.Organizaţia s-a înfiinţat în anul 1921, iar printre membriiei se numărau prinţesele Alexandrina Gr. Cantacuzino şiEcaterina Caragea, doamne din înalta societate.

Începând cu anul 1922, Margareta Miller-Verghy este membră a Societăţii Scriitorilor Români. Îndata de 29 mai 1922, primeşte din partea SocietăţiiScriitorilor Români următoarea înştiinţare:

“Stimată Doamnă, Vă încunoştinţăm că Societatea Sriitorilor

Români în şedinţa Comitetului de la 19 Mai, va alesmembră activă a societăţii.

Primiţi, vă rugăm, expresiunea distinseinoastre stime.

Preşedinte – Corneliu Moldovanu.Secretar – C. Ardeleanu”.Cartea pentru tineri, Sanda, Anca şi Mihai,

apare în anul 1923.Folosind pseudonimul de Ilie Cambrea,

Margareta Miller-Verghy propune Ministerului deInterne un subiect de film. În data de 1 ianuarie 1924,primeşte din partea ministerului următorul răspuns:

“Domnule,Pe temeiul rezoluţiei puse de D-l Subsecretar de

stat Franasovici, pe subiectul de film ce aţi înaintatministerului de Interne, am onoarea a vă aduce lacunoştinţă că acest Minister aprobă, în principiu,alcătuirea filmului <<Fantomele trecutului>>”42.

Este greu de spus ce s-a întâmplat în continuarecu acest proiect.

În anul 1924, scriitoarea este implicată într-unaccident cu urmări tragice (conform altor surse,accidentul are loc în anul 1923; corespondenţa lui JohnGalsworthy aminteşte de accidentul Margaretei, însă fărăa intra în detalii). Aflându-se la Paris, Margareta Miller-Verghy suferă un accident, în urma căruia îşi pierdevederea pentru tot restul vieţii. Pe una dintre străzileParisului, taxiul în care se afla este zdrobit de un camion.Timp de cinci ani este internată într-un spital la Nantes,în încercarea de a-i fi recuperată vederea, însă în zadar.În ciuda nenorocirii care se abate asupra ei, reuşeşte săfie activă. Se implică în mai multe acţiuni cu caractersocial, scrie, traduce şi publică în continuare. Dictează„[…] prietenilor şi fostelor eleve care o frecventau şi oajutau (a scris astfel noi cărţi, a făcut traduceri) […]”43.

Probabil că acest accident a fost cel care adeterminat-o pe Margareta Miller-Verghy să devinămembră a Societăţii Teosofice Române. În data de 12decembrie 1925, ea primea din partea societăţii oscrisoare în care era numită „soră” şi i se aduce lacunoştinţă că trebuie să achite anumite sume44, iar în datade 25 martie 1926 scriitoarea primea din nou o scrisoareîn care i se aduceau la cunoştinţă noutăţile privindactivitatea societăţii45. În luna aprilie, în calitate de soră,era invitată să participe la Adunarea Generală a societăţii,care trebuia să se desfăşoare în casa doamnei IoanaRomalo, din str. Vasile Conta, nr. 8. Pe ordinea de zi aadunării erau probleme organizatorice46.

În anul 1925, Margareta Miller-Verghy sealătură militantei feministe Adela Xenopol, înfiinţândSocietatea Scriitoarelor Române. Societateareprezenta o replică la „sexismul” care domina înSocietatea Scriitorilor Români, membrele societăţiidorind o recunoaştere a meritelor şi studiilor pe care leaveau. Margareta Miller-Verghy devine vice-preşedinteal acestei organizaţii care va edita Revista Scriitoarei.Colaboratori ai revistei au fost feministe importante alevremii: Adela Xenopol, Constanţa Hodoş, Aida Vrioni,Ana Conta-Kernbach, Sofia Nădejde, HortensiaPapadat-Bengescu, Izabela Sadoveanu-Evan.

Se pare că acest conflict scriitoare-scriitori a fostaplanat, deoarece deja în anul 1928 revista apare subnumele de Revista Scriitoarelor şi ScriitorilorRomâni, iar în acelaşi an Societatea Scriitoarelor seautodizolvă. Din redacţia revistei mixte făceau parte:Ticu Arhip, I.A. Basarabescu, Nichifor Crainic, Agatha

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

56

40 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 35.41 Ibidem, PCCXII, dos. 2.42 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 45.43 Schatz, Elena-Maria. Elena Miller-Verghy: Jurnal inedit. În: Biblioteca Bucureştilor, nr. 2, februarie 1998, p. 30.44 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 60.45 Ibidem, PCCXX, dos. 11, f. 62.46 Ibidem, f. 63.

Grigorescu-Bacovia, Claudia Millian, Ion Minulescu,Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Pillat, ConstantinRădulescu-Motru, Aida Vrioni şi, evident, MargaretaMiller-Verghy47, care publică aici articole, dar întreţine,alături de alţi colegi, şi rubrica de Cronică Literară. Dealtfel, unii istorici o consideră pe Margareta Miller-Verghy unul dintre primii critici literari de la noi.

Margareta Miller-Verghy se implică activ şi înînfiinţarea fundaţiei Casa Artei (La Maison d’Art).Scopul acesteia este sprijinirea culturii şi, în mod special,a artiştilor în procesul lor de creaţie, în administrareafondurilor teatrelor, şcolilor de arte frumoase şi de muzică.

Casa Artelor a fost fondată în 21 aprilie 190648. Încomitetul de conducere (Comitetul Superior) au intratdoamne din înalta societate a ţării. Un documentmanuscris din Arhiva Istorică a Colecţiilor Speciale aleBNR arată componenţa acestuia: Preşedintele Fundaţiei –Majestatea Sa Regina Elisabeta a Greciei; MargaretaMiller-Verghy – vice-preşedinte; secretară – EufrosiniaPalla-Arion; casier – G. Samoilă; membri – AlexandruSaint-Georges, Jean Steriade, Mihail Jora, HenrietaDelavrancea, Gr. Urlăţeanu, I. Brătescu-Voineşti şi alţii49.

Casa Artei a organizat mai multe evenimente cuscop caritabil sau, pur şi simplu, spectacole. Spreexemplu, în seara zilei de 31 martie 1925, la TeatrulNaţional a avut loc un festival sub înaltul patronaj alM.S. Regina. Festivalul era organizat de Casa Arteipentru ajutorarea studenţilor-artişti de la Paris50.

Iată ce scria Margareta Miller-Verghy cu privirela organizarea acestui eveniment:

„Având prilejul, în vara anului acesta, la Paris,să expun A.I.R. Principelui Moştenitor dureroasa starede mizerie în care trăiau câţiva din studenţii şi artiştiiromâni, A.S.R. a fost mişcată de cele ce i se aduceau lacunoştinţă, şi a îmbrăţişat cu căldură propunerea ce I s-a făcut, de a lua sub Înaltul Patronaj al A.S.R. Principelemoştenitor şi Principesa Moştenitoare, un comitet ceavea a se forma în Bucureşti pentru crearea unui fonddin care s-ar da ajutor lunar studenţilor din Paris acăror situaţie ar fi cunoscută de Dra Elena Văcărescu cameritând această solicitudine.

Pe baza acestei înalte încurajări, şi fiindconvinsă că avem cu toţii o datorie faţă de acei ce suntmeniţi să devină viitoarele glorii sau viitorii conducătoriai neamului, Casa Artei a luat iniţiativa constituirei unuiComitet pentru crearea <<Burselor Casei Artei>>adresându-se în deosebi soţiilor Miniştrilor

Instrucţiunei, ai Artelor, şi ai Muncei, precum şi altorDoamne devotate oricărui scop cultural”51.

Preşedinta de onoare a Comitetului dePropagandă pentru Bursele Casei Artei era ElenaVăcărescu52.

În seara zilei de 27 iunie 1925, Casa Artei aorganizat o serată dansantă şi un spectacol, cu dineu,bufet şi alte atracţiuni. Programul evenimentuluidesfăşurat la „Cina” a constat din „dansuri de caracter”,după cum se anunţa pe afiş. Evident, intrarea la serată sefăcea contra cost. Printre dansatori se numărau: FloriaCapsali, Aurica Jugureanu, Cincinat Pavelescu, BebeRogolsky, Suzanne Policrat, domnul şi doamna Eliade53.

Casa Artei, a cărei preşedintă era MargaretaMiller-Verghy, a organizat în data de 24 februarie 1929,sub Înaltul patronaj al M.S. Regina Maria, împreună cuSocietatea Scriitorilor Români, Festivalul VasileAlecsandri. Scopul desfăşurării festivalului eraadunarea fondurilor necesare „cumpărării de terenuri şiclădiri de vile la EKRENE – pentru marea operă deîmproprietărirea artiştilor în <<Valea fără seamăn>>pe Coasta de argint”54.

Printre evenimentele organizate de Casa Artelora fost şi Seara Evantaielor.

În data de 12 februarie 1930, sub semnăturavice-preşedintei Margareta Miller-Verghy, Fundaţia CasaArtelor face un apel către pictori în care se menţioneazăcă, pentru anul 1930, fundaţia are „două scopuri binedefinite:

1. Înfiinţarea la Bucureşti a unui sediu a[l]Societăţii în care să se pună săli de expoziţie pictorilorîn mod aproape gratuit.

2. Clădirea unor vile pentru artişti pe terenulcumpărat de societate în acest scop lângă Balcic”55.

Drept pentru care, „MAJESTATEA SA REGINAELISABETA a îmbrăţişat cu mare căldură acestedeziderate, şi pentru strângerea de fonduri necesare, s-ahotărât să se dea un mare bal care va fi onorat cuprezenţa Majestăţei Sale şi unde se vor pune la loterie şila licitaţie 300 de evantaie pictate şi semnate de cei maide seamă artişti.

Maeştri[i] Costin Petrescu, Ip. Strâmbu, N.Petraşcu şi J. Steriade au fost primii care s-au grăbit arăspunde la acest apel.

Suntem încredinţaţi că nu ne veţi refuzaconcursul şi vă rugăm să binevoiţi a semna în carteanoastră de Aur, la Pagina Evantaielor, alături de

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

57

47 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXII, dos. 2, f. 28.48 Predescu, Lucian. Enciclopedia culturii române. Biblioteca Naţională a României - Cabinetul de Manuscrise.49 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCXL, dos. 4, f. 8.50 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCXLIII, dos. 4, f. 3.51 Ibidem, PCXXXII, dos. 6, f. 19.52 Ibidem, f. 63.53 Ibidem, PCCXIII, dos. 2, f. 6.54 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCXXXII, dos. 6, f. 47.55 Ibidem, PCCCXL, dos. 4, f. 10.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

58

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

59

MAJESTATEA SA care însă[-]şi ne-a oferit un evantaipictat şi semnat.

Vă rugăm să depuneţi evantaiele la 5 Martie, laDna Claudia Minulescu, Str. Nicolae Filipescu 47/fostScaune/ […]”56.

Şi iată că evenimentul a avut loc. El estemenţionat în Rampa, An. XV, nr. 3.644, în articolulintitulat Dela „Casa Artelor”. Din descriereaevenimentului, ne putem imagina atmosfera în care sedesfăşurau acţiunile organizate de fundaţie:

„Una dintre reuşitele manifestări artistice aleCasei Artei a fost şi serata evantaelor, care a avut loc înfastuoasa sală a Cercului Militar, onorată de prezenţaM.S. Regina Elisabeta a Greciei. Trei sute de evantaepictate de cei mai de seamă artişti pictori au făcutobiectul de admiraţie al selectei asistenţe.

D-na Flora Capsali, cu graţia-i caracteristică adansat „Capricieuse” pe muzică de Schubert şiTambourin chinois de Kreissler.

A fost răsplătită cu flori şi aplauzeneprecupeţite.

Bufetul a fost servit de restaurantul „Cina”, iarcele două jazz-uri au încetat abia în zori.

În selecta asistenţă s-a remarcat prezenţa d-reiAdela Cantemir şi maior Lividis, din suita M.S. ReginaElisabeta; d. ministru Mihalache cu d-na, d-raMargareta Miller-Verghy, d-nii P. Budişteanu cu d-na, d.Şt. Vrioni cu d-na şi d-ra, d. Ed. Van Saanen cu d-na, d.M. Jora cu d-na, d-na şi d. N. Teianu, d-na şi d. Vidraşcu,d-na şi d. Cerkansky; d-nele Cl. Minulescu, Cunis, Euf.Palla, Arion, D. Sainth Georges, M. Ureche cu d-ra,Alice Soare, Delavrancea-Gibory; d-ra HenrietteSturdza, etc, etc.

D-nii Gr. Urlăţeanu, Gr. Păltineanu, Chirculescu,Moldoveanu, Saint Georges, Nae Constantinescu, baronBogaert, P. Miracovici, Diomede Atanasiu, Hoitt, Arion,etc. etc.”57.

Seria seratelor dansante a continuat, devenind unobicei. Astfel Fundaţia Culturală Casa Artei a organizat îndata de 20 decembrie 1930 „Selectul Ceai Artistic, laPalatul Eforiei„Chat Noir, Brodway-Bar”. La evenimenta luat parte „Celebrul Jazz „The Six Singers Boys” dinLondra. Invitaţia conţinea o notă la final: „Ceaiurile va[sic] urma în fiecare Sâmbătă şi sărbătorile legale”58.

O altă serată dansantă are loc în data de 28 martie1931, în Saloanele Camerei de Comerţ din str. Bursei,

nr. 459 (actualul sediu al Bibliotecii Naţionale - nota red.).Toate evenimentele organizate de Casa Artei se

desfăşurau sub patronatul M.S. Regina Maria şi al

Preşedinţiei de onoare a M.S. Regina Elisabeta a Greciei.Un amănunt interesant cu privire la unele detalii

organizatorice ne oferă o scrisoare a Floriei Capsaliadresată Margaretei Miller-Verghy. În această scrisoare,Floria Capsali spune că nu poate veni la eveniment dincare motiv va trimite în locul său o elevă. Şi în continuare:„[...] Dacă va trebui s-o acompanieze un pianist de laStudio atunci repetiţia şi acompaniamentul vor fi plătitecu o sumă de 1500 lei, altfel nu vor să vie pianişti [...]”60.Acest mic amănunt din scrisoarea Floriei Capsali arată căfiecare element al evenimentului organizat de Casa Arteitrebuia plătit, nimic nu se făcea gratuit. Aşadar, banii seinvesteau în eveniment pentru a obţine mult mai mulţibani de pe urma invitaţiilor şi donaţiilor, iar, într-un final,erau oferiţi celor nevoiaşi.

Margareta Miller-Verghy s-a implicat şi înactivitatea Asociaţiei Elena Doamna. Timp de maimulţi ani, ea a fost directoarea instituţiei. Asociaţia s-aconstituit în anul 1930 având ca scop solidarizarea şiconstituirea unei forme de ajutor mutual pentru fosteleeleve şi profesoare ale Azilului Elena Doamna. În 30iunie 1929, ziarul Universul scria: „Pentru a strângelegăturile dintre fostele eleve, profesoare şi funcţionareale azilului „Elena Doamna” din Bucureşti, precum şipentru a forma un fond de ajutor mutual şi dacă va fiposibil un cămin, toate doamnele şi domnişoarele cariau trecut prin această şcoală de la înfiinţarea ei –învăţătoare sau nu – sunt rugate să dea concursul pentruînfiinţarea unei asociaţii sub preşedenţia de onoare aunui comitet format din d. Petre Dulfu, d-ra MargaretaMiller-Verghy şi d-na Munroe, trimeţând printr-o cartepoştală adeziunile pe adresa d-nei Elisa Alexandrescu,directoarea şcoalei primare nr. 17 fete, str. Polizu 19,Bucureşti”61.

Iată ce spunea ziarul Universul, în data de 1octombrie 1930, în legătură cu adunarea de constituire aasociaţiei: „Asociaţia îşi propune ca prin minimecotizaţii (18 lei pe lună) să facă un cămin, în care săpoată fi găzduite fostele eleve, profesoare şi maestre dintoate unghiurile ţării, venite în Bucureşti, pentrucăutarea sănătăţii, pentru continuarea studiilor; săacorde ajutoare în caz de boală, operaţii, călătorii destudii, eventual căsătorii; să facă la Bucureşti un căminpentru pensionarele şi funcţionarele ale căror mijloacenu corespund greutăţilor de azi.

Dacă fostele eleve ale Azilului Elena Doamnavor înţelege – şi nu se poate să nu înţeleagă – importanţascopurilor, pe care şi le propune asociaţia, vor dovedi căsunt pătrunse şi de sentimentul solidarităţii şi că sunt

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

60

56 Ibidem, dos. 3, f. 10.57 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCXL, dos. 4, f. 7.58 Ibidem, PCCXIII, dos. 2, f. 16.59 Ibidem, f. 18.60 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXIII, dos. 2, f. 21.61 Ibidem, PCCXX, dos.11, f. 67.

călăuzite de un sentiment de recunoştinţă faţă de şcoalaîn care au învăţat şi care a fost înfiinţată dintr’unsentiment de ajutorare.

Să se gândească fostele eleve ale Azilului latinerele absolvente, care sunt silite să vină în Bucureşti să’şicaute sănătatea, sau să urmeze şcoale superioare. Câtedificultăţi nu vor înfrânge, dacă vor avea căminul lor!”62.

Margareta Miller-Verghy va păstra legătura cuşcoala şi cu fostele sale eleve până la sfârşitul vieţii.

În timpul directoratului său la Şcoala Normalăde Fete Elena Doamna, Margareta Miller-Verghy aobţinut un brevet pentru invenţia „războiului de ţesutStatu-Palmă”63. Brevetul a fost înregistrat cu numărul2.965. „Războiul de ţesut „Statu-Palmă” e construit cuscopul de a înlesni în şcoalele primare şi în familiedezvoltarea industriei casnice. El e foarte mic, ocupă locmai puţin de un metru patrat. E de fag lustruit. […]conţine toate aparatele trebuincioase pentru a ţese,anume: suveică, spată, aparat pentru făcut iţe, pentruurzit, pentru învelit, pentru depănat. Aşa dar ne scuteştede a mai avea aparte: rodan, urzitor, etc […]”64.

Modelul inventat de Margareta Miller-Verghy afost admis de Ministerul Instrucţiunilor Publice.

În anul 1933, apare la Bucureşti, în traducereasa, volumul Asociaţia secretă „Broscoiul”, de EdgarWallace, iar la Tipografia Fântâna Darurilor, în anul1934, apare în traducerea Margaretei Miller-Verghy,volumul Baha’u’llah şi Era nouă de J.E. Esslemont.

Între 1934-1936 apare la Bucureşti, în trei volume,Povestea vieţii mele a Reginei Maria. Traducătorul este dinnou Margareta Miller-Verghy. Împreună cu EcaterinaSăndulescu, acesta va publica în 1935 Evoluţia scrisuluifeminin în România, cu prefaţa lui Eugen Lovinescu.Considerată de criticul literar Sanda Galopenţia cel maiimportant studiu cu privire la literatura femininăromânească, cartea a fost, pentru o perioadă îndelungată detimp, unica sursă în domeniu, chiar dacă autoarele au omisserie de nume importante.

Tot în 1935 apare volumul Umbre pe ecran, încare Margareta Miller-Verghy adună nuvele şi povestiripublicate în presă sau inedite.

În 1937 se joacă pe scena Teatrului Naţional piesaMargaretei Miller-Verghy Prinţul cu două chipuri,inspirată de basmul Eufrosiniei Pallă. În 17 ianuarie 1937,Gh. Nenişor prezenta astfel piesa în Adevărul Literar:

„Prinţul Assuc s-a născut cu două chipuri: unulnormal, cu trăsături clasice, omeneşti, frumoase, care-idau o înfăţişare de erou menit să cucerească lumea prin

iscusinţa lui; şi altul, în ceafă, hidos, blestemat, ce-i dăo întruchipare de monstru.

Ce se întâmplă cu prinţul nostru? Când va gândiprin mintea care corespunde chipului frumos, va fi unprinţ viteaz, bun la suflet, cu frica lui Dumnezeu. Cânddimpotrivă va gândi cu faţa cealaltă, hâdă, faptele salevor deveni monstruoase, sadice, anormale.

În această fiinţă umană blestemată de ursitazeilor, se va desfăşura în continuu o luptă între elementulbun şi cel rău – va învinge până la sfârşit elementul celbun, graţie purificării prin dragoste. Prinţesa Asiza se vasacrifica, dăruindu-şi trupul virginal pe altarul Zeuluicare i-a cerut întru mântuirea prinţului blestemat. Unmare Preot, răsărit din amurg, va dezlega pe blândaprincipesă, arătându-i că voinţa renunţării înseamnă totatât de mult ca însăşi renunţarea. Prinţul rămas cu unsingur chip – cel sănătos şi mândru – va trăi deapururifericit alături de o soţie a cărei dragoste a mers până lajertfa totală”65.

Cum punerea în scena Teatrului Naţional aPrinţului cu două chipuri a fost gândită ca făcând partedintr-un repertoriu destinat copiilor şi tineretului, piesanu a fost bine primită de toţi criticii. Acelaşi Gh. Nenişordădea o notă absolut negativă piesei:

„Numai că, adeseori, cele mai bune intenţiunidau greş. Aşa s-a întâmplat cu piesa d-nei Marg. Miller-Verghy, care atât prin structura textului, cât şi prinînfăţişarea spectacolului, poate fi considerată deopotrivăinaptă, pentru tineret şi pentru adulţi. Pentru tineret,întrucât „Prinţul cu două chipuri” este lipsit de oricecandoare specială care contribuie la crearea uneiambianţe de ireal şi de grotesc în cadrul unei desfăşurărimorale […] şi pentru adulţi – întrucât piesa este într-adevăr mediocră […] Toată lumea va conveni, că bieţiicopii vor ieşi buimăciţi de la acest spectacol, neştiind cesă creadă, ce să priceapă sau ce să gândească”. Şi, într-un final, Gh. Nenişor dă lovitura de graţie: „[…] piesaeste haotică, compusă fără nerv, fără nici o aptitudinepentru arta dramatică. Acţiunea tărăgănează, eroii cautăsă explice gândurile lor printr-o conversaţie monotonă,iar tiradele cu vorbe împletite fără prea mult sens,abundă pretutindeni”66.

În anul următor, 1938, la Bucureşti se joacă şipiesa Garden-party. În 1939, este pusă în scenă piesaDupă bal. În paralel, autoarea colaborează cu radioul,unde se difuzează piesa Derbyul. Colaborarea sa curadioul continuă şi în perioada celui de-al doilea războimondial, astfel că la teatrul la microfon se difuzează înanul 1943 piesa Ramuncio.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

61

62 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXIII, dos. 2, f. 15.63 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 65-66.64 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXX, dos. 11, f. 65.65 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXCVII, dos. 8, f. 221.66 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCXCVII, dos. 8, f. 221.

În 1944, Margareta Miller-Verghy primeştePremiul Academiei Române pentru romanul Cealaltălumină.

După război, în 1946, Margareta Miller-Verghyrevine pe scena literară cu romanul poliţist Prinţesa încrinolină, în colecţia Romane senzaţionale şi traduceromanul Lisbeth, de Ursula Parott.

După război, trăieşte în condiţii foarte grele,fiind ajutată de una dintre fostele sale eleve. În anulurmător, 1947, traduce romanul Rhoda Fleming deGeorge Meredith.

În 1949 se difuzează pentru ultima oară piesaGura lumii, iar în 1951 se pune în scenă la Bucureştipiesa Afin şi Dafin.

În data de 31 decembrie 1953, Margareta Miller-Verghy moare la Bucureşti. Aşa cum scria Emilia Şt.Milicescu, în prefaţa la Blandine67, nepoatele sale,fiicele Maryiei şi ale lui Barbu Delavrancea, erau la ea învizită, pregătindu-se de “[...] ziua de Anul Nou, dar [...]aşa cum a trăit fără să se plângă şi fără să abuzeze detimpul şi dragostea celorlalţi, Margărita Miller-Verghy achemat pe Lili Lupaşcu-Teodoreanu, nepoata cea maiapropiată de casa ei, şi i-a spus că simte că moare. Aînchis ochii ei fără vedere şi s-a liniştit, ca şi cum ar fitrecut peste firişorul de apă limpede al unui pârâiaş”.

În Arhiva Istorică a Colecţiilor Speciale aleBibliotecii Naţionale a României se păstrează un numărde 95 de dosare conţinând documente legate depersonalitatea Margaretei Miller-Verghy: informaţii

diverse, începând cu perioada adolescenţei,corespondenţa cu familia, cu Barbu Delavrancea, curegina Maria şi principesa Ileana.

Un capitol deosebit de interesant îl reprezintăcorespondenţa cu laureatul premiului Nobel pentruliteratură pentru anul 1933, John Galsworthty.

În anul 1936, Al. Saint-Georges, în calitate dedirector al Muzeului Alexandru Saint-Georges,confirmă „primirea importantei Donaţiuni ce Domnia-Voastră aţi bine voit să faceţi acestui Muzeu […]” ,donaţie înregistrată sub nr. 85/1936. Aceasta conţinea 95de dosare, o fotografie a lui Sc. Miclescu şi încă un dosarcu zece scrisori primite de la M.S. Regina Maria, A.S.I.Arhiducesa Ileana şi Domnişoara de onoare AdelaCantemir.

În fondul documentar aflat în Arhiva Istorică aBibliotecii Naţionale se păstrează şi o parte din opera saliterară: Cucona Zamfira Afinora, o adaptare a comedieiîntr-un act scrisă în 1894 de Vasile Alecsandri68; Faţada(1917), piesă în trei acte şi un tablou semnată cupseudonimul Ilie Cambrea69; Love’s Great Lesson70;Parcă n-a fost…71; Două dureri (1909), piesă în patruacte72; Papillons – petite pièce en un acte, en prose73;Prinţesa Myrha, roman74 şi Fata lui Zevzec Împărat75.

Există, de asemenea, fragmente din ziare în careautoarea a publicat diferite nuvele şi traduceri subpseudonimul literar de Marmill76. Dosarele conţin şiunele texte dedicate Margaretei Miller-Verghy, de pildă:Lord august77.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

62

Come! Let us lay a crazy lance in restAnd tilt at windmills under a wild sky!For who would live so patty and unblestThat dare not tilt at something are he die [sic]Rather than, screened by safe majority,Preserve his little life to little ends,And never raise a verbal battle-cry.

John Galsworthy

(FSG, PCCXII, dos.2, f. 6, 7)

67 Emilia, Milicescu Şt. Prefaţ la volumul Blandine.68 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCDXXXV, dos. 7.69 Ibidem, dos. 18.70 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCDI, dos. 6.7 1 B i b l i o t e c a N a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i - F S G ,P C D X X X I X , d o s . 1 6 .72 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCDXXXV, dos. 2.73 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCDXXXIX, dos. 17.74 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCDXXXV, dos. 8.75 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCDXXXV, dos. 5 şi 6.76 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCLXXXVII, dos. 3.77 Biblioteca Naţională a României - FSG, PCCCXCV, dos. 10şi 11.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

63

Hotel CristalloCortinaVenezia TridentinaItaly

July 12, 1923

My dear Madam,

I received your interesting letter, forwarded to me outhere. I am sorry that you have to wait so long for ananswer. Thank you, too, very much for your novel,Theano, which I shall read at once.To answer your other questions: You may certainlyprint Fraternity „with the authors permission”. As togetting short Roumanian stories printed in ourmagazines, that come only be deceided by testing. Ifyou would send me one or two well translated Iwould read them, and tell you whether I think theyhave a chance.

Your most important question (2) as to the Anglo-Saxon series: I am ignorant of whether Roumania isor is not under the Berne Copyright Convention. Ifshe is not, I still think that no Enghish writer couldlend his name to such a series unless the permissionof the authors of the books chosen was obtained inevery case; nor could I personally lend my name

without knowing more exactly what books would bechosen. In fact, I would mean that I should have tohave some say in the choice. I am not likely to be

much in England for some time and I should not beable to get into touch with English authors myself,on this matter. Perhaps you would write me again.

My London adress is:Grove LodgeThe GroveHampstead

London. N.W.3

I thank you very much for what you say about mywork. I much hope that you have by this time quiterecovered from your accident. I shall be in London inJuly 24th, and will try and talk with M.Beza over thematters.

With good wishes, believe me.Very truly yours

John Galsworthy

(FSG, PCCXII, dos. 2, f. 1)

Apărută în ediţie antumă în 1911, în versiunefranceză (Motifs anciens de décorations roumaines),cartea de faţă este una dintre cele mai interesante scrise deautoare.

Nicolae Iorga spunea, în Raportul de susţinere învederea obţinerii Premiului „Năsturel” al AcademieiRomâne: „D[omnişoarei] Miller-Verghy îi va rămânemeritul de a fi pornit studiile teoretice despre artapopulară românească, adăugând la colecţiile existenteuna dintre cele mai bogate şi mai îngrijite”.

În Studiul asupra Artei Decorative, carereprezintă prefaţa albumului Izvoade strămoşeşti,publicat în acelaşi an, 1911, autoarea arăta faptul căscopul în sine al lucrării este de a răspunde la treiîntrebări de bază: „1. Cari sunt motivele şi procedărilecaracteristice ale artei decorative în România? 2. Carieste motivul sau procedarea exclusiv specială arteinoastre? 3. Cari motive sau procedări lipsesc din artanoastră?”, răspunsurile reprezentând un pas înainte pecalea cercetărilor istorice şi antropologice de la noi.Concluziile la care ajunge Margareta Miller-Verghy suntsurprinzătoare şi deosebit de interesante chiar şi pentrucititorii şi cercetătorii din zilele noastre.

Prin albumul Izvoade strămoşeşti, MargaretaMiller-Verghy îşi propunea popularizarea realizărilorŞcolii Normale Elena Doamna, în anul 1907, când a avutloc vernisarea colecţiei, împlinindu-se 30 de ani de laînfiinţarea Azilului Elena Doamna.

Colecţia a fost expusă la Ateneu, în anul 1907, îndublă variantă (200 de izvoade brodate şi un alt exemplarexecutat în acuarelă).

Evenimentul a atras atenţia lui Spiru Haret, peatunci ministru al Instrucţiunilor Publice. Acesta a decispublicarea unui album de popularizare, editat de Casa

Şcoalelor, ceea ce s-a şi întâmplat în anul 19111. Iată ce scria Margareta Miller-Verghy despre

intenţia publicării volumului: „Autorităţile au avut în vedere să completeze şi

să îmbogăţească cu modul acesta comoara amintirilornoastre strămoşeşti, şi mai cu seamă să pună stăvilăinvaziunilor din ce în ce mai ameninţătoare a motivelorfără stil, fără caracter, fără valoare etnică sau istorică,cu cari vedem satele noastre cotropite.

Interesul acestui album stă într-aceasta că estesingurul care nu reproduce nicio cusătură sau ţesătură.El conţine motive împrumutate când de la ornamentelearhitecturale, datorite iscusiţilor meşteri din veacuriletrecute, când de la crestăturile în lemn de pe obiectele

întrebuinţate în satele noastre, când de la încondeiarilede pe ouăle roşii, sau de la ornamentele colorate de pemanuscrisele vechi”.

În privinţa conţinutul colecţiei, aceeaşiMargareta Miller-Verghy spunea următoarele: „Aceastăcolecţie cuprinde 50 de stampe, conţinând, fiecare câte 4izvoade, ceea ce dă un total de 200, având fiecareindicată provenienţa, foarte adesea şi data sa.” Şi încontinuare: „Au fost reproduse toate în cusătură pepânză românească, şi mai mult de jumătate din ele, înţesătură de lână sau mătase cu punctul de velinţă, dartoate pot servi tot aşa de bine ca model în orice altăramură a artei decorative”2.

În volumul Motifs anciens de décorationsroumaines, pe lângă colecţia Izvoade strămoşeşti,Margareta Miller-Verghy prezintă toate colecţiile existentepână în anul 1907, publicate sau nu până în acel moment:Colecţia Maiestăţii Sale Regina Elisabeta, cea a domnuluiDimitrie Comşa din Sibiu, cea a domnişoarei Minerva

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

64

Miller-Verghy, Margărita. Vechi motive decorative româneşti. Bucureşti: Vestala, 2007.

1 Mărgărita, Miller-Verghy. Vechi motive decorative româneşti.Bucureşti: Vestala, 2007, p. 14.2 op. cit., p. 176.

Cosma, cea a doamnei Elena Cornescu, a doamnei ElizaMarghiloman, a doamnei Panaitescu, colecţia de ouă dePaşti a doamnei Panaitescu, cea a domnului Luncan,colecţia de crestături a domnului Comşa, cea a MuzeuluiEtnografic.

În analiza motivelor decorative din spaţiulromânesc, acordă o atenţie deosebită motivului cruceagammată. Margareta Miller-Verghy analizează în detaliuacest motiv, dedicându-i un întreg capitol. Informaţiilepe care le aduce şi concluziile la care ajunge sunt extremde interesante, cu atât mai mult cu cât cartea a fostpublicată în anul 1911, cu mult timp înainte de preluareaacestui simbol de către ideologia fascistă.

Autoarea face descrierea simbolului, încearcăsă-l explice, apoi îi caută originea. Ea spune: „Nu segăseşte în lume un semn simbolic mai universalrăspândit” şi, vorbind despre semnificaţia cruciigammate, menţionează: „Ei bine, „crucea gammată”are pretutindeni nu numai un caracter ornamental, darşi o semnificaţie simbolică, după cum o dovedeşteprezenţa ei repetată pe morminte, pe altare, pe idoli, etc.Se credea pretutindeni că are o influenţă asupra soartei

omului. În India, chiar numele ei de „svatika”, analogcu vorbele ei greceşti „ev esti”, însemnează: este bine;este considerată ca un talisman, şi se găseşte pomenităîn acest sens, şi în Ramayana. De la cele mai vechiinscripţii budhice în care figurează, tradiţia s’a urmatneîntreruptă până astăzi, când Indienii o desenează încăpresărând făină pe pragul casei lor, în zile desărbătoare, ca semn priincios. Adeseori rotunzită lacapete, are forma trifoiului cu patru frunze, care pestetot se crede că aduce noroc. În China, în Japonia, înAmerica, şi chiar în Africa, ea se găseşte încă din ceamai mare vechime, având totdeauna un înţeles religios,sau ţinând loc de talisman”.

În continuare, autoarea prezintă diferite teorii cuprivire la semnificaţia crucii gammate: simbol al ZeuluiSolar, expresie a mersului circular al soarelui,

reprezentare a aerului, a cerului, a focului ceresc3.În privinţa originii, concluziile Margaretei

Miller-Verghy sunt următoarele: „Însă recente cercetăriistorice şi etnografice au probat de departe că locuitoriiTroiei erau originari din Tracia şi, pe de altă parte căEtruscii, precum şi alte popoare Italiene, au intrat înItalia de la Nord, venind şi ei tot din basenul Dunărei.Aşa dar, aici pe pământul nostru, trebuie căutată originaprimă a crucii gammate. S-a observat de altfel că pemonedele din Macedonia şi din Tracia figurează cel maides tetrascelul, şi triscelul. La Atena, când se găseştecrucea „gammata” să găseşte pe cea mai veche olărieacea din epoca geometrică, şi fiindcă astăzi se admite caAtica a fost la început colonizată de traci, acest faptcorespunde bine cu teoria enunţată mai sus”4.

În anul 1927, volumul a fost reeditat, dar nurevizuit, deoarece autoarea nu a mai putut să facăselecţia imaginilor. Până în zilele noastre carteareprezintă unul dintre cele mai bune studii în domeniu şiun instrument de cercetare, aşa cum scria autoarea înanul 1911: „Pe cât îngăduie documentele date la luminăpână acum, răspunsurile la cele trei întrebări puse laînceputul acestei lucrări sunt schiţate. Dacă aceastăscurtă revizuire a bogăţiilor noastre artistice a pututinsufla vreunui cetitor gustul de a cerceta mai deaproape, sau de a preţui şi mai mult acele comori în carese înscrie caracterul rassei noastre, şi în cari reînvienepreţuite rămăşiţe dintr-un trecut atât de vechiu, ea îşiva fi împlinit scopul, şi va fi răsplătit pe autorul ei de omuncă adesea aridă”5.

Deşi singura sa lucrare din acest domeniu, cartea,deosebită şi strălucită, demonstrează talentul şicunoştinţele aprofundate ale autoarei.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

65

3 op. cit., p. 104.4 op. cit., p. 110.5 op. cit., p. 212.

Documente din fragila categorie a efemeridelor,alături de programele de concert, de foile volante şi deafişe, menu-urile româneşti de la finele secolului XIX şiînceputul secolului XX fac dovada, prin conceptul graficîn general elegant, uneori simplu, alteori încărcat, uneoricu elemente decorative (ancadramente, monograme,devize şi letrine decorate) şi miniaturi de mare fineţe şiinventivitate artistică, că pot fi la fel de preţioase precumcărţile anluminate sau ex-librisurile. Ele oferă apoi, în lafel de mare măsură, informaţii de antropologie culturală,de istorie socială, economică şi, nu de puţine ori, politică.

Relativ tânăr, atestat în franceză, limbagastronomiei internaţionale, abia în 1718, cuvântul menu,cu semnificaţia de listă de preparate ce se oferă la oocazie, dă informaţii despre propriul proces etimologic.Dat fiind că este o substantivizare a adjectivului menu,ue, provenit din latinescul minutus (din minuere, careînseamnă a diminua, a micşora), cuvântul menu trimite laideea de esenţializare a descrierii felurilor servite la masă,dar şi la aceea de atentă selecţie a bucatelor. Începând dinacest moment, a mânca devine o selecţie avizată, cu altecuvinte: un act cultural.

O istorie a culturii menu-ului în România, a„conştiinţei” gastronomice la români, ar fi, cu siguranţă,necesară. Fie că au fost concepute pentru hoteluri şirestaurante de lux (Grand Hotel Continental,Restaurantul Modern, Cina – Restaurant de Luxe,Concesiunea Vasile Covaci, PEN Club, RestaurantChateaubriand, Capşa, Concesiunea G.V. Theodorescu,Hotel du Boulevard etc.) sau pentru umile taverne, fiepentru dejunurile, dineurile ori supeurile Casei Regale,ale diferitelor asociaţii profesionale şi artistice, menu-urile de la finele secolului XIX şi din prima parte asecolului XX folosesc, ca şi cele de azi, o limbăromânească împănată cu termeni franţuzeşti, italieneşti,englezeşti ori germani. În acest sens, şi atunci, ca şiastăzi, restauratorii şi cronicarii sportivi erau, în materiede terminologie, printre cei mai inventivi.

Desigur, nu numai terminologia era un câmp alimportului şi al inovaţiilor, ci şi bucatele şi obiceiurile

culinare în sine, cum ar fi, de pildă, cel de a mâncabrânză şi fructe la desert ori cel de a aprecia „arhitectura”unui platou. Melanjul de cultură internaţională şiromânească se poate observa de la combinaţia, înmaterie de grafică, între elementele de Art Nouveau şiNeoromânesc, şi până la asortarea mâncărurilor hautecuisine şi cu „mâncările” neaoşe.

Astfel, dacă un menu de la Grand HotelContinental anunţa la desert: „fromage” şi „cognacVeuve Clicquot”, Restaurantul Modern, din stradaSărindari nr. 4, vorbea, în 21 iunie 1915, despre „Horsd’oeuvre à la parisiènne”, alături de „pui cu mazăreboabe, ţuică-mastică şi vin de Drăgăşani”. Un alt meniupropunea următoarea combinaţie: „bulion în ceaşcă,beţişoare cu parmezan, curcan fript cu gogoşele decartofi, salată de toamnă, murături, limbi de pisică,coşuleţe cu fructe, cafea, roşu de Drăgăşani şi şampanieSt. Marceau”. În data de 23 iunie 1925, AsociaţiaIndustriaşilor de Petrol din România oferea, cu ocazia

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

66

Pitoresc şi gastronomie: menu-uri

din Colecţiile Speciale

ale Bibliotecii Naţionale a României

Congresului Internaţional de Chimie pură şi aplicată:„caviar glacé” agrementat cu „tzouica, mastica,vermouth, Drăgăşani vieux şi Dealu Mare rouge”. Iată şice conţinea şi un imprimat cu „Tarifele consumaţie” dela Cofetăria Jean Nestor: „ceaiu la servici, omlet cuşuncă, sardele de cutie, Cica Pica”.

Un lucru pe care-l remarci, privind menu-urilede la finele secolului XIX şi începutul secolului XX, estecă deşi vinurile şi tăriile de import sunt o prezenţăsemnificativă, lipseşte din peisaj votca rusească. Şi nu neputem abţine să nu facem legătura cu un episod relatat deAdrian Cioroianu în cartea Pe umerii lui Marx: Ointroducere în istoria comunismului românesc,publicată de Curtea Veche în 2005. Astfel, precizând căinformaţia provine de la un martor direct la eveniment,autorul povesteşte cum era să se transforme într-unscandal diplomatic o recepţie dată în 9 martie 1945 deA.I. Vâşinski, vice-comisar al Afacerilor Externe aleURSS, dat fiind că mulţi dintre românii prezenţi larecepţie n-au părut prea interesaţi să combine icrelenegre cu vodca, cei mai mulţi preferând tot şampaniafranţuzească… Cel care a reuşit să destindă atmosfera afost proaspătul prim-ministru Petru Groza, care i-ar spuslui Vâşinski: „Votca o vom păstra tocmai în speranţa căo vom bea împreună!”1.

O serie de menu-uri sunt interesante nu numaipentru selecţia gastronomică oferită, ci şi pentru ocaziilecu care au fost realizate. În data de 11 decembrie 1935,la Cina, Restaurant de Luxe (Concesiunea VasileCovaci), Societatea Scriitorilor Români oferea o masă încinstea lui Liviu Rebreanu, cu prilejul aniversării acincizeci de ani. Şi Constantin Mille era sărbătorit laRestaurantul Chateaubriand „cu prilejul retragerei salede la ziarele Adeverul şi Dimineaţa”, iar profesoriiuniversitari din Bucureşti îl omagiau în 14 iunie 1929 pefostul rector Ermil A. Pangratti, printr-o cină cu ţuică,mastică şi bulion în ceaşcă.

Interesant este şi menu-ul oferit de PEN Club, îndata de 1 decembrie 1930, la restaurantul Cina, în cinstealui Maurice Bedel. Doctor în medicină, cu o teză despreObsesiile periodice, Bedel a obţinut în 1927 PremiulGoncourt, pentru primul său roman, Jérôme 60° latitudenord. Menu-ul realizat cu acest prilej parafrazează

glumeţ titlul cărţii sale: „la 44o, 25’, 39’’ lat. nord –Mâncări: gustări, ciorbă de potroace, şalău cu unt şicartofi, plăcintă cu mere, cafea, ţuică, mastică, vermouth,vin Garoflid superior, Şampanie Royal Chambery”.

Important pentru faptul istoric şi cultural pecare-l fixează este menu-ul dejunului oferit în data de 11iunie 1939 de Universitatea din Nancy, oraşul Lunévilleşi Le Comité Nanceien de l’Alliance Française, „enhonneur de l’inauguration de la plaque apposée auCollège de garçons de Lunéville, à la mémoire de MihailKogalniceanu”.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

67

1 op. cit., p. 108.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

68

Întâiul ministru al României laParis (în 1880), oraş în care, de altfel, îşigăseşte sfârşitul, în 1891, în urma uneioperaţii, Mihail Kogălniceanu, unuldintre cei mai importanţi bărbaţi de statromâni ai secolului XIX, a urmat în anii1834-1835 cursuri liceale în Franţa, laLunéville, trimis fiind împreună cu fiiidomnitorului Mihail Sturdza.

La fel şi cel oferit în data de 15octombrie 1922, la Alba Iulia. În compoziţieapar, în medalion, Regele Ferdinand şiRegina Maria, stema României Mari,armoariile familiei regale (coroana încadratăde lei şi deviza Nihil sine Deo). Este unuldintre menu-urile oferite la serbărileorganizate cu ocazia Încoronării RegeluiFerdinand şi a Reginei Maria, ca regi aiRomâniei Mari. Regele Ferdinand estereprezentat în centrul compoziţiei, caUnificator, cu hlamidă albă şi călare pe un calalb, asemeni lui Mihai Viteazul. Menu-ul estemarcat cu ştampila Muzeul Saint-Georges.

Din acelaşi an, 1922, 12 martie,se păstrează un menu al cinei oferite laRestaurantul Criterion (Victoria Hall), decătre maiorul David Davies, în onoareadelegaţilor la Conferinţa AsociaţiilorAliaţilor pentru Liga Naţiunilor. Încompoziţie apar figurate cele 8 steaguri şideviza: L’union fait la force. Aflată laParis, în 1937, cu ocazia ExpoziţieiUniversale, familia profesor Gusti oferea,în data de 17 septembrie, în Restaurantuldin Pavilionul Românesc, un dejun încinstea doamnei Roosevelt.

Menu-urile făceau deseori reclamăla alimente şi băuturi (la Liqueur de la VieilleCure, la Cherry Brandy, la Trois cerises etc.).Multe sunt imprimate în tipografii celebre,precum Carol Göbl sau beneficiază desemnătura unor artişti plastici renumiţi,precum Samuel Mutzner, Lena Constante.Ca şi în cazul altor documente din„vecinătatea” cărţilor, multe dintre menu-urisunt adnotate (iată de pildă o însemnarefăcută pe un menu din perioada interbelică:Fără viaţă, fără iubire, fără veselie, fărăavânt!...) ori prezintă semnături olografe aleunor mari personalităţi culturale şi politice,precum Alexandru Marghiloman, Carol al II-lea şi Mihai I.

Letiţia ConstantinAdriana Dumitran

A regăsi informaţia într-o mare colecţie dedocumente este pariul meseriei de bibliotecar. Adescoperi lucruri pe care doar le bănuiai este fascinaţiacercetătorului de manuscrise. Propria experienţă înexaminarea unor fonduri din colecţia noastră mi-a arătatcă idei pe care le avem din şcoală, din cultura generală,despre fenomene istorice şi culturale pot suferi mutaţiisemnificative (se nuanţează sau, după caz, se corectează)la contactul cu documentele originale, multe dintre eledovedindu-se a fi teren virgin.

Astfel, parcurgând de curând un lot consistent decaiete de folclor cules de copii la finele secolului XIX,am ajuns să-mi îmbogăţesc şi să îmi nuanţez cunoştinţelepe care le aveam despre folclor în genere, o abordaresensibil diferită de cea cu care mă obişnuise şcoala.Observând cât de neconvenţionale pot fi în fapt creaţiilefolclorice, mi-am dat seama că, pentru un intelectual (celcare trebuie să se apropie de cultura populară măcar dincuriozitate), tot ce produce spiritul uman prezintă interes,dacă nu artistic, măcar sociologic, şi că nimic nu merităa fi dispreţuit.

O altă revelaţie am avut-o prelucrând un fond decorespondenţă. Este vorba despre scrisori primite deAlexandru Rosetti de la o serie de lingvişti de marcăromâni şi străini, pe parcursul unei jumătăţi de secol(Eugen Coşeriu, Alf Lombard, Roman Jakobson, MarioRoques etc.). Ceea ce am realizat citind o parte din celecirca o mie de scrisori primite de Alexandru Rosetti afost capacitatea unui om de ştiinţă român de a inspirarespect unor confraţi din ţări cu mare tradiţie în domeniu,dar şi interesul autentic pentru România şi limba română.

Este nevoie de contactul nemijlocit cudocumentul, pentru a înţelege cu adevărat că majoritateacărţilor manuscrise care au circulat pe teritoriulRomâniei în secolele XIII-XVIII aveau, într-o proporţie

covârşitoare, un conţinut religios. E o constatare care deasemenea îţi nuanţează percepţia asupra fenomenuluiistoric şi cultural românesc. Până în zorii culturii laicemoderne, în acest spaţiu cultural şi spiritual, oameniitrăiau în orizontul credinţei cu acelaşi firesc cu careadmitem noi azi să facă parte din viaţa noastră ştiinţeleexacte şi tehnica. Şi am înţeles astfel poate mai bine felulîn care cultura modernă ne-a adus imense beneficii, darne-a şi îndepărtat de la esenţă.

Iată de ce merită să avem grijă de manuscrise. Elesunt o adevărată capsulă a timpului, iar varietatea lor le faceatrăgătoare pentru un spectru larg de interese culturale.

Cabinetul de manuscrise al Bibliotecii Naţionalea României reuneşte cca. 40.000 de cărţi manuscrise şiacte de cancelarie domnească din perioada medievală,precum şi 35.000 de piese de corespondenţă.

Cel mai vechi manuscris este un text religios pepergament, care datează, se pare, din secolul XI, scris înlimba greacă.

Majoritatea cărţilor manuscrise religioase suntîn greacă sau în slavona de diferite redacţii. Unul dintrecele mai vechi este un Evangheliar slavon de redacţiemediobulgară, de secol XIII, scris pe pergament. Totmanuscrise religioase sunt şi cele câteva cărţi arabe şipersane, unele cu un impact vizual puternic, chiar şipentru cel ce nu are acces la text, graţie miniaturilorsuperbe, executate cu mare fineţe. Există şi câtevamanuscrise în limba latină, predominând scrierileistorice şi condicile de socoteli.

Numeroase manuscrise sunt în limba română, maiales din epoca modernă şi contemporană, unele dintre eleaparţinând unor mari scriitori români, cum ar fi GeorgeCălinescu (Enigma Otiliei), Mircea Eliade (Lumina ce sestinge), Duiliu Zamfirescu (În război), Ion Pillat, ElenaVăcărescu, Martha Bibescu (prezentă în colecţie cu un

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

69

Cristina Marinescu

Înapoi la sursă: colecţia de manuscrise a Bibliotecii Naţionale a României

număr mare de scrisori, dar şi cu cele câteva volume deMemorii, dactilografiate şi având adnotări şi corecturi).Nu lipsesc cărţile manuscrise în limbile franceză, germanăşi maghiară, ce-i drept, mai puţin numeroase. Există apoitrei manuscrise în japoneză, reprezentând table de materiiale unor scrieri budiste, precum şi două suluri dinpergament, cu fragmente din Tora, în ebraică.

Interesante sunt şi cele câteva manuscrise cu unconţinut muzical: partituri cu notaţie muzicală modernă,dar şi cărţi cu muzică psaltică, cu text în limbile slavonă,greacă sau română. Există de asemenea un manuscris-mamut (58 x 44 cm) pe pergament, din secolul XIII, scrisîn limba latină , cu muzică liturgică. Tot aici se păstreazăo serie de piese de corespondenţă ale unor personalităţi

precum Haricleea Darclée, George Enescu, AlfredAlessandrescu.

Printre curiozităţi, menţionăm două cărţimanuscrise xilogravate conţinând o selecţie din poeziileeminesciene, cu frumoase ilustraţii şi decoraţiuni în acordcu textul, precum şi un liliput – carte manuscrisă înpersană, cuprinzând rugăciuni şi horoscop (manuscrisul areforma unui hexagon înscris într-un cerc cu raza de 11,5cm); documentul este protejat de un buzunar rotund dinpiele, brodat cu fir de argint.

Fondul de corespondenţă al BiblioteciiNaţionale a României este extrem de variat. Limbile depredilecţie sunt româna şi franceza, dar există şi scrisori

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

70

Evanghelia de la Joia Sfântă (fragment): manuscris muzical. sec. X-XI. transcriere ekfonetică.

Manuscris persan: carte de rugăciuni, cu horoscop.

în germană, italiană, engleză şi spaniolă. Printrepersonalităţile române care figurează aici, îi menţionămpe: Emil Cioran, Constantin Noica, Nae Ionescu, CellaDelavrancea, Nicolae Titulescu, Ion Bianu, MarthaBibescu şi Charles Adolphe Cantacuzène.

Există, de asemenea, un lot foarte interesant descrisori ale Mariei Kasterska, intelectuală şi publicistă deorigine poloneză, născută la Varşovia în 1893, către soţulsău, Petre Sergescu, profesor de analiză matematică laUniversitatea din Cluj şi politician. Cei doi soţi s-austabilit din 1946 în Franţa1.

Pentru cei care cercetează istoria ideilor politice destânga, ar putea prezenta interes şi corespondenţasocialistului Panait Muşoiu.

Cercetarea manuscriselor înseamnă întoarcereala sursă. Mulţi dintre noi nici nu bănuim cât decontaminate (uneori chiar ideologic) pot fi informaţiilepe care le găsim în cărţi. În faţa unui document original,ai mai mult decât un simplu fior. Contactul direct cufaptul de viaţă irepetabil aduce cu sine, cum spuneam,schimbări importante de perspectivă. „Mai vechi”înseamnă mai aproape de începuturi, de aceea expresianu trebuie folosită în sens depreciativ.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

71

1 Mai multe detalii despre acest fond de corespondenţă, în articolulMarya Kasterska: Un exemplu de intelectualitate feminină,publicat de autoare în Revista BNR, nr. 1/2008. (nota red.)

Manuscris japonez, text budist.

În colecţiile Bibliotecii Naţionale a Românieiexistă câteva sute de caiete care conţin o comoară. Estevorba de producţii populare culese la sfârşitul secoluluiXIX de elevi de clasele I-III de liceu.

În învăţământul românesc de azi, copiilor li sevorbeşte constant despre producţiile populare, în principaldespre literatura populară, dar nu se mai încurajeazăculegerea de folclor de către copii. Este un lucruregretabil, deoarece felul în care ne raportăm laproducţiile populare de ieri modelează felul în careînţelegem creaţiile populare contemporane (aşa-numitaparaliteratură).

Examinarea unor asemenea manuscrise estefascinantă pentru intelectualul contemporan nu numaipentru conţinutul lor propriu-zis, ci şi pentru metodă,pentru abordare, pentru că aceşti copii se familiarizau dejacu investigaţia de tip ştiinţific.

Fondul de folclor despre care vorbim constă încaiete simple, de maximum 30-40 de pagini, rareoriepuizate, cu coperte colorate în nuanţe stinse, având demulte ori imagini care să inspire din punct de vederedidactic, cum ar fi portrete de domnitori români sauornamente constând în imagini ale unor unelte şcolareprecum compasul şi instrumentele de scris. Hârtia este deobicei liniată. Interesant este scrisul copiilor, foarte îngrijit,cu majuscule uşor stilizate, totuşi destul de greu de urmărituneori, căci un scris frumos nu este neapărat citeţ. Numelecare figurează pe coperte sunt exclusiv de băieţi. Sunt eleviveniţi din întreaga ţară la Liceul Matei Basarab dinBucureşti.

Multe aspecte ale acestor texte pot păreasurprinzătoare. De pildă, figurează ca producţii popularecreaţii culte, precum poezia Hora Unirii a lui VasileAlecsandri, publicată în 1856 în revista lui MihailKogălniceanu, Steaua Dunării. Întrucât este notatăpersoana fără cunoştinţă de carte de la care s-a culestextul, putem conchide că este unul dintre multele cazuride creaţie cultă care a pătruns în conştiinţa maselor şi acirculat pe cale orală (relaţia dintre cei doi poli – creaţiapopulară şi creaţia cultă – este, după cum se ştie,biunivocă; transferurile dintr-o parte în alta suntfenomene pe care le putem observa încă din Antichitate).

La fel de neaşteptată poate părea şi prezenţa unuibasm al lui Hans Christian Andersen în variantă populară,sub denumirea de Magnetul minunat, ca să nu maivorbim de povestea Prostia omenească a lui Creangă(Povestea lui Dedu Ivan) ori de basmul arab cu Aleiadin,cum i se spune personajului în mediu popular.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

72

O cale de a regăsi folclorul autentic:folclor cules de copii,

aflat în Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Naţionale a României

Producţiile folclorice fac parte dincomoara culturală a naţiunii române şi putemspune că studiul etnografiei şi folclorului are dejatradiţie în peisajul nostru cultural. Totuşi, interesulpentru folclor este, din punct de vedere istoric, dedată relativ recentă. El apare în Occident odată cuRomantismul, izvorât din nevoia de a exploratradiţiile păgâne care au supravieţuit în popor înparalel cu viaţa religioasă oficială şi cu tradiţiacultă. Cu timpul, cercetarea folclorică a căpătat uncaracter sistematic, de ştiinţă aplicată, devenind oparte integrantă a vieţii culturale.

Conform dicţionarului, termenul de folclor,provenit din limba engleză, se referă la tradiţiilepopulare ale unei culturi, subculturi sau grup.Termenul se foloseşte cu predilecţie pentru tradiţiileorale. Cuvântul folklore (înţelepciune populară) afost folosit pentru prima dată de anticarul englezWilliam Thoms în 1846, într-o scrisoare publicatăde jurnalul londonez Athenaeum.

Ajunsă la maturitate în perioada interbelică,şcoala românească de etnografie şi folclor avea dejao tradiţie de mai bine de jumătate de secol,prelucrările culte ale unui Vasile Alecsandri ori celeale lui Mihai Eminescu (un apogeu) contribuind laconturarea acestui domeniu.

Intraţi însă în zona de influenţă aideologiei comuniste, după cel de-al Doilea RăzboiMondial, percepţia asupra folclorului s-a modificatconsiderabil, cel puţin la nivel oficial. Aspectulidilic al aşa-numitelor producţii populare careproslăveau noul sistem, ce trebuia să aducă cu sineo nouă mentalitate, presupusă superioară, era înmare măsură fals, am putea spune contrafăcut.Produsele meşteşugăreşti erau muzeificate, ceea cenu e în sine un lucru rău. A urmat apoi perioadapostdecembristă. Piaţa a fost invadată de produseaşa-zis populare, mai mult sau mai puţincontrafăcute (în alt stil decât înainte), ele fiind decele mai multe ori la fel de puţin autentice şi avândun aspect comercial.

În acest context, regăsirea culturiipopulare poate deveni relativ dificilă, deoarece„adaosurile” ideologice moderne au modificatpercepţia asupra a ceea ce se întâmplă la nivelulcreaţiei anonime. O întoarcere în timp ne ajută săprivim cu alţi ochi ideea de folclor, motiv pentrucare manuscrisele despre care vom vorbi înpaginile care urmează sunt deosebit de preţioase.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

73

Copiii menţionează de fiecare dată numele celui dela care au cules respectiva creaţie populară, localitatea şifaptul că persoana este sau nu ştiutoare de carte. Majoritateasurselor sunt oameni foarte simpli, nu doar ţărani, ci şi slugicărora li se indică atribuţiile: Mihai, rândaşul de cai; Stana,spălătoreasa de rufe; o bucătăreasă; lăutari. În multe caieteapar desene în culori reprezentând costume, jucării, unelteşi chiar clădiri cu o anumită destinaţie, de exemplu biserici.Elevii erau probabil încurajaţi să reproducă întocmai celeauzite, lucru care poate explica de ce exprimarea este celmai adesea agramată. La începutul fiecărui caiet, aparetrecut cuprinsul.

Ce culegeau copiii? Basme, proverbe, frânturi delimbă, colinde, descântece, leacuri, jocuri, nume deanimale, regionalisme, ghicitori, snoave, legende,credinţe, obiceiuri, cântece de leagăn, meserii populare.Aceste producţii care intră în categoria largă a folcloruluiau câteva caracteristici care le deosebesc de imagineastandard cu care ne-au obişnuit şcoala şi mass-media. Înprimul rând, ele depun mărturie de credinţa naivă, deînclinaţia către superstiţii, de predilecţia către legendereligioase, pe de o parte, iar pe de altă parte de tendinţacătre licenţiozitate şi de cea de a lua în râs cele sfinte. Înplus, ele nu ţin cont de mult invocata astăzi „corectitudinepolitică”. Este şocant să citeşti cum aceşti copii culegeauşi treceau în caiete producţii cu mesaj antisemit, pentru anu mai vorbi de ironizarea rromilor, în special în snoave.

O categorie aparte o constituie basmul. Suntsurprinzătoare amănuntele extrem de crude care apar înpovestirile respective şi, contrar părerii lui GeorgeCălinescu, potrivit căreia basmele populare au invariabilun final fericit, multe dintre basmele culese de copiinarează sfârşitul groaznic al personajului principal. Dealtfel, putem vorbi de mai multe feluri de basme: tipice(pe tiparul cu care ne-a obişnuit şcoala), atipice (cusfârşitul tragic al eroului principal) şi tipice, dar cuelemente ciudate, uneori desprinse parcă dintr-un film degroază contemporan (cum e, de exemplu, basmul despreun om cu cap de fier).

Cel mai adesea, copiii completau caietele învacanţele de Paşti şi de Crăciun. Uneori, înregistrarea sefăcea sub forma unui jurnal de vacanţă. Astfel, un copil

povesteşte desfăşurarea unei nunţi ţărăneşti la care a asistat.Alteori, elevul descrie amănunţit o îndeletnicire tipicăsatului, desenând uneltele folosite şi notând cu mare atenţiedenumirile populare. Un băiat a notat chiar reţete culinare.

Ceea ce devine evident parcurgând aceste caieteeste faptul că folclorul autentic nu ţine seama deconvenţional, ideile cu care ne-am obişnuit în ultimeledecenii falsificând în fapt producţiile populare. Esteuimitor cât de savuroase pot fi aceste producţii populare,atât din punct de vedere ideatic, cât şi lingvistic. Iată cumsună nişte vorbe întoarse: „Mă potecii pe o aplecată / Şigurcii din fluerată / Şi căpriră pornitele după mine /Pădurii o văzută” ş.a.m.d. Frânturile de limbă sunt ilare.Bou bârlobreaz din vacile bârlobrezenilor şi cotobaturăpe cotoroboi sunt poate uşor de zis, dar nu la fel de simplueste: a descotoroba cotobatura după cotoroboi.

Poreclele ne introduc în lumea portretisticiipopulare: Burtă verde, Bâzâilă, Baclavagiu, Căciulat,Damblagiu, Zbanghiu, Magagiu, Pepenar. Uneledescântece sunt halucinante, cum este cel „de soare sec”(pentru durerea de cap, spre seară): „Soare roşu, soare alb,soare galben, soare negru, soare verde, soare turcoaz,soare românesc, soare păsăresc, soare de 90 de neamuri”.

Nu ştim cât de eficiente sunt doctoriile populare,dar e multă imaginaţie în amestecul ingredientelor: pentrujigodie, se dă câinelui găinaţ de găină cu lapte dulce fiert;la buboi se pune o foaie de ceapă cu seu, încălzită; pentrufriguri se dă rachiu cu pătrunjel.

Superstiţiile şi semnele notate de aceşti copii suntla fel de interesante ca tradiţiile consemnate de Fraser înCreanga de aur. Astfel, când copiii umblă de-a buşilea,ştii că vin rudele de la ţară. Când urlă focul, te vorbeştecineva de rău, de aceea trebuie să scuipi în foc. Cândfoarfecele sunt deschise, trebuie să le închizi, că stauduşmanii cu gura deschisă etc.

Instrucţia noastră academică ne poate deformapercepţia asupra folclorului. Acesta nu este idilic, aşa cumviaţa oamenilor simpli care îl produc, într-un efortcolectiv şi anonim, nu este idilică. La fel ca în creaţiacultă, unele piese trădează geniul, altele prezintă interesdoar din punct de vedere sociologic. Ceea ce mi se pareesenţial e atitudinea cu care abordăm producţiile populare.Tot ce produce spiritul omenesc merită respect, dacă nuîntotdeauna din punct de vedere artistic sau filosofic, cusiguranţă din punct de vedere ştiinţific. Nimic nu este dedispreţuit. Şi acest lucru nu este valabil doar pentrufolclor, înţeles drept o creaţie a mediului sătesc tradiţional,ci, respectând definiţia termenului, pentru orice creaţieneacademică a unui grup sau subgrup din societateacontemporană. Iată contextul cultural în care trebuie săparcurgem aceste manuscrise.

Colecţia noastră de caiete de folclor cules deelevi, un adevărat decupaj în timp, o sursă nepoluată deideologia comunistă şi postcomunistă, îşi aşteaptăcercetătorii şi, de ce nu, măcar selectiv, îşi cer editarea.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

74

Manuscris caligrafiat şi anluminat de Picu Pătruţ.

În noiembrie 2009, Biblioteca Naţională aRomâniei a prezentat la Târgul Internaţional Gaudeamuso expoziţie virtuală despre Eugen Ionescu şi generaţia sa.

Fondul de manuscrise Eugen Ionescu existent laColecţiile Speciale ale BNR include o serie de scrisori, cărţipoştale sau pur şi simplu bilete scrise în fugă cu creionul,adresate de Eugen Ionescu, la începutul anilor ’30, bunuluisău prieten Arşavir Acterian, unele dintre acestea cu unsavuros conţinut (iată de pildă: „Dragă Arşavir – Porcule,eşti nu numai porc, dar şi măgar, taur, găină, elefant, pisoiu,câine, creion, zeamă de varză, ţânţar şi alte păsări” sau:„Sunt condamnat să nu te pot vedea – tocmai când nevoilesufleteşti te cer. Nu îţi imaginezi cu câtă neplăcere renunţ laa mai te aştepta – inutil stau aici de aproape un ceas şibucuria unor vorbe prieteneşti este stinsă. Am să te întâlnescîn drum, poate?”).

Demne de interes sunt şi două manuscrise ale unorarticole publicate de Eugen Ionescu în anii ’30, în Universliterar: Note despre om şi poezie şi Tendinţă şiobiectivitate literară, ambele având ca obiect deinvestigaţie literatura franceză: “[…] Cu cât va trece timpul,vom înţelege mai bine de ce Baudelaire, Rimbaud,Mallarmé, Verlaine sunt poeţi mult mai mari decâtLamartine, Musset, chiar Vigny, chiar Victor Hugo – care etotuşi un poet mare deşi, sau poate tocmai pentru că, era celmai puţin inteligent dintre toţi romanticii… ”.

La acestea se adaugă câteva exemplare bibliofiledin placheta de debut Elegii pentru fiinţe mici (1931) şidin ediţia „falsului tratat de critică literară” – Nu (1934),toate având dedicaţii manuscrise ale autorului cătreprieteni şi cunoscuţi.

Pentru a schiţa „harta” generaţiei ’27, BibliotecaNaţională a României a inclus în expoziţie şi câtevamanuscrise, scrisori, fotografii şi cărţi cu dedicaţii ale lui

Emil Cioran, Haig Acterian, Jeni Acterian, Mircea Eliade,Constantin Noica, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu şiNae Ionescu – “filosof de catedră” al acestei generaţii deexcepţie, dar şi “odios defunct”, după cum îl va caracterizaEugen Ionescu în scrisorile sale.

Pentru înţelegerea portretului lui Eugen Ionescu,dar mai ales a relaţiilor sale cu colegii şi prietenii din ţară,importante sunt şi comentariile pe care Constantin Noica leface la adresa sa, în două scrisori trimise de la Păltiniş, în1986, poetului lui Radu Boureanu1. Astfel, dacă în 7octombrie 1986, aflăm că Ionescu „e teribil de generos cufiecare dintre noi (nu şi cu lumea de aici), dar eu am reuşitsă-l supăr cu o observaţie făcută în treacăt altcuiva, despresterilizarea celor de acolo, aşa încât nu l-am mai văzut anultrecut, când am stat câtva timp la Paris”, în 16 noiembrieNoica vorbeşte despre „[...] surprinzătoarea relatare desprereţinerile şi întunecimile lui Eugen. Omul acesta nu găseşteceva mai bun de făcut, în ceasul splendid al amurgului,decât politică, întocmai lui Bertrand Russell. Cu mine alichidat mai simplu, atunci când i-a relatat cineva că l-amconsiderat sfârşit, sterilizat: a spus că îl invidiez pentrugloria lui [...]”.

Mare parte a acestor documente au fost prezente,în original, în expoziţia organizată în decembrie 2009, cuocazia Zilelor BNR care au avut ca temă un alt centenarimportant: Constantin Noica2.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

75

Biblioteca Naţională a României şi centenarul Eugen Ionescu:manuscrise, fotografii şi cărţi din Colecţiile Speciale

1 O prezentare a acestui fond de corespondenţă a fost făcută deCristina Marinescu în articolul Un model de prietenie: scrisorile luiConstantin Noica către Radu Boureanu, publicat de Revista BNRîn nr. 2/2008. (nota red.)2 Numărul 1/2010 al Revistei BNR va prezenta o sinteză acomunicărilor susţinute în cadrul Simpozionului dedicat luiConstantin Noica. (nota red.).

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

76

În perioada 6 octombrie 2009-3ianuarie 2010, Biblioteca Naţională aFranţei propune publicului o expoziţiededicată lui Eugène Ionesco în care suntprezente o parte din documentele arhiveisale, donate recent departamentului Artsdu spectacle al BnF, de către Marie-France Ionesco, fiica scriitorului.

Vizitatorii au la dispoziţie untraseu expoziţional spectacular (conceputde Alain Batifoulier şi Simon de Tovar),format din cutii din carton inscripţionatecu citate ori încastrând ecrane pe careputeau fi vizionate fragmente dinspectacole de teatru, din documentarele şidin interviurile acordate de scriitor de-alungul timpului, dar şi un traseu maitradiţional: fotografii, caiete de însemnări,scrisori, fragmente de jurnal, gravuri,desene şi crochiuri.

Între cărţile expuse, am pututrepera şi un exemplar din La pratique del’anglais, apărută la editura Assimil în1945, exemplar care i-a aparţinutscriitorului, dovadă şi lunga şi plina deîntunecime însemnare manuscrisăionesciană, făcută probabil la finele anilor’40, din care redăm următorul grăitorfragment: „Il faudra tout recommencer. Jeme sens épuisé et vide […] À 35 ans jesuis vieux […] En société je ne trouve rienà dire, je suis sérieux, le moinsintéressant”. Această însemnare estefăcută cu puţini ani înainte de apariţiacelebrei piese La Cantatrice chauve.Pusă în scenă în 1950 şi publicată învolum în 1952, La Cantatrice chauve sejoacă neîntrerupt, din 1959, la Théâtre dela Huchette din Paris.

Demne de interes sunt şi celecâteva scrisori semnate de oameni depresă, precum caricaturistul MauriceHenry de la Le Figaro Littéraire, ori descriitori precum Raymond Queneau, careîi scria lui Ionesco în 25 mai 1950: „CherMonsieur, je ne suis plus amusé à votrepièce, j’ai eu peur”, ori Henry deMontherlant: „Je vis dans un royaumedifférent de vôtre, mais le rejoint quelquefois. Par exemple quand „nos” roismeurent…” (12 octombrie 1966). O altăscrisoare îl are ca expeditor pe filosofulromân Stéphane Lupasco, vorbind, îndecembrie 1975, despre piesa ionescianăL’Homme aux valises: „Eblouissantjeune créateur, cher grande et vieil ami,votre L’Homme aux valises où l’on voitque le rêve est plus réel que la réalité à larencontre des conneries psychanalytiquesqui le rejettent dans subconscient, sans cedemander ce qu’il peut bien être”.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

77

Despre aceeaşi piesă vorbeşte şi Paul Morand (pe care BnF l-a sărbătorit în toamna lui 2009 în România, printr-oexpoziţie deschisă la Arhivele Naţionale din Bucureşti la care a contribuit cu manuscrise şi ediţii bibliofile şi BibliotecaNaţională a României): „Merci, cher Ionesco: ces valises, j’en sens tout le poids, métaphysique et comique. J’arrive à l’heurede ne plus pouvoir les soulever; et comme par hasard, pour la 1er fois dans l’histoire du monde, il n’y a plus de porteurs dansles gares. Aussi ai-je acheté à Londres une petite voiturette pour quais de gare extensible et rétractile qui rend des services àmes bras amaigris: mais ce char de poche est déjà trop lourd pour mes jambes; et mon passé pour ce qui me reste d’avenir:quelques secondes… Je vous embrasse tous les trois”.

În expoziţie a putut fi văzută şi scrisoarea pe care Ionesco a trimis-o lui Alphonse Dupront, director al Institutului Francezdin Bucureşti, în data de 23 iunie 1940, la câteva zile după ce Franţa era ocupată, precum şi răspunsul său, datat 10 noiembrie1959, la o scrisoare venită din partea unor foşti membri ai Gărzii de fier: „Messieurs, je n’ai aucune sympathie pour la Garde defer. Toutes les formes de totalitarisme me répugnent, d’ailleurs: je les réprouve, toutes. La Garde de fer tout particulièrement. Jene peux accepter votre revue – ni même gratuitement. Avec mes salutations, Eugène Ionesco”.

Au fost expuse şi câteva litografii, guaşe şi desene ale lui Ionesco, printre care Course vers où? (1982) şi litografia Arbre(1981), cu dedicaţia manuscrisă: „Pour Simone et Cioran, en souvenir de leur vieil ami qui les aimait, qui les aime. Marie-FranceIonesco, 8 juillet ’94”, precum şi permisul eliberat de Biblioteca Naţională a Franţei în 1960, pe care apare scris: „M. Eugen Ionescudit Ionesco agrégé de l’Université de Bucarest. Homme de lettres”.

Letiţia Constantin

Manuscrise şi cărţi cudedicaţii Eugen Ionescu dinColecţiile Speciale ale Bibliotecii Naţionale aRomâniei.

În cadrul programului de cooperare europeană,Culture Program 2007-2013, Biblioteca Naţională aRomâniei participă, în perioada 2009-2010, la proiectulREDISCOVER (Reunion of Dispersed Content: VirtualEvaluation and Reconstruction), iniţiat de BibliotecaNaţională a Cehiei.

Pornind de la obiectivele specifice, acelea de a oferiun suport circulaţiei transnaţionale a operelor şi bunurilorculturale şi de a promova dialogul intercultural, în acestprogram au fost invitate să participe Biblioteca Naţională aPoloniei, Biblioteca Naţională a Lituaniei şi BibliotecaNaţională a României.

Scopul proiectului este să adune, să reconstruiascăvirtual şi să facă accesibile colecţiile din Evul Mediu târziuşi din epoca modernă timpurie, dispersate în special întimpul Războiului de 30 de ani (1618-1648), perioadă încare s-au produs mari distrugeri în spaţiul germanic,cunoscut azi ca Europa Centrală.

Etapele proiectului prevăd selectarea materialelorce răspund acestor criterii, digitizarea şi integrarea lor într-obibliotecă digitală, pe platforma Manuscriptorium.com.

Fiecare ţară participantă va organiza o expoziţiecare să ilustreze conceptul care a stat la baza selecţieimaterialelor valorificate în cadrul proiectului.

Biblioteca Naţională a României a selectat dinfondurile sale de incunabule şi carte veche străină un număr de306 documente acoperind perioada 1477-1620.

La baza selecţiei noastre au stat mai multe criterii:starea de conservare, anul editării, zona geografică,valoarea bibliofilă. Selecţia reflectă principalele teme şisubiecte ce s-au impus în cultura europeană a timpului:texte ale autorilor clasici greci şi latini, texte fundamentaleale creştinismului (diverse ediţii ale Bibliei, lucrări alePărinţilor Bisericii, lucrări cu un caracter religios, atât dinspaţiul catolic, cât şi protestant), lucrări de ştiinţă reflectândtransformările fundamentale aduse de Renaştere şiUmanism în ştiinţele naturale, geografie şi istorie.

Pe parcursul selecţiei, s-a conturat şi conceptulexpoziţiei noastre: felul în care Europa, aflată în pragulmodernităţii, a descoperit spaţiul locuit de români.Informaţiile istorice despre români, despre limba şioriginea lor latină au fost redescoperite de autorii medievalidin operele autorilor antici, adăugându-le noi informaţii

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

78

Proiecte culturale europene: REDISCOVER (2009-2010)

geografice, istorice şi iconografice (uneori imaginare, însănu mai puţin interesante).

Traseul acestor cărţi prin diferite colecţii şibiblioteci de-a lungul Europei ne ajută să refacem hartaschimburilor interculturale de idei ce au format imaginearomânilor în spaţiul european medieval.

Digitizarea documentelor pentru acest proiect aînceput cu cele 52 de volume ce ilustrează conceptulexpoziţiei. Imaginile prezentate în articolul de faţă provindintr-un incunabul (Hartmann, Schedel. Liber chronicarum.Norimbergae: Anton Koberger, 1493) şi din două volumeeditate în secolul XVI (Broniovius, Martinus. … Tartariaedescription, ante hoc in lucem numquam edita, cum tabulageographica eiusdem Chersoneus Tauricae. Coloniae: inofficina Birckmannica, sumptibus Arnoldij Mylij, 1595 şiManutius, Joannes Petrus et Manutius, Paulus. Transsilvaniaeolim Daciae. Romae, 1596).

Adriana Dumitran

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

79

Doamna Elena-Maria Schatz a publicat în nr. 2 (2005)al Revistei Române de Istorie a Cărţii un amplu articoldespre incunabulul lui Schedel Hartmann, Liber chronicarum,analizând cu spirit critic relevanţa pe care o au aici informaţiile,inclusiv iconografice, privitoare la Valahia. (nota red.)

Format în spiritul dragostei de neam şi de ţară decătre un părinte ilustru ca revoluţionar, apoi ca om politic,Ion (Ionel) I.C. Brătianu nu a fost destinat unei carierepolitice, ci uneia inginereşti, precum dorise tatăl său.Considerat omul providenţial care a influenţat, prinputernica sa personalitate, cursul evenimentelor până laUnirea cea Mare şi la recunoaşterea ei prin tratateinternaţionale, el este de departe cel mai proeminentmilitant pentru împlinirea idealului naţional al unităţiistatale.

Boieri de ţară, pârcălabi, vătafi de plai, logofeţide visterie, Brătienii şi-au luat numele de la satulBrătieni din jud. Argeş, de pe apa Vâlsanului. Bunicul,Dincă Brătianu, era un om harnic şi cinstit. CoanaSica, bunica, era o femeie iute şi autoritară, care hotărasoarta copiilor în funcţie de afecţiunea părtinitoare pecare o purta fiecăruia. Ion C. Brătianu a fost alcincilea copil la părinţi şi destinat carierei militare,începând cu anul 1835. În perioada serviciului militar,îşi va consacra însă timpul liber cărţilor de istorie. Cutimpul, casa lui va deveni loc de întâlnire a unor tineriprecum Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, Alexandru şiRadu Golescu, Cezar Bolliac, fraţii Bălcescu, adepţi aiideilor de libertate reprezentate strălucit în aceaperioadă de Ion Câmpineanu. Dincă Brătianu obţinepermisiunea lui Vodă să-şi trimită fiul la studii la Paris.În această perioadă, încep legăturile de prietenie ale luiIon C. Brătianu cu C.A. Rosetti. Brătianu va consacrao bună parte a timpului său studiului istoriei universale,dar mai ales istoriei poporului român.

Este bine cunoscută activitatea lui Ion C.Brătianu din timpul Revoluţiei paşoptiste. Anii de exilla Paris (1849-1857) vor juca un rol major în cariera sade politician. Este iniţiatorul mai multor memoriiadresate marilor oameni politici pentru a crea unputernic curent privind cauza românilor1. Aceastăactivitate publicistică se desfăşoară într-o atmosferă deremarcabilă fraternitate, întrucât ziariştii francezi susţinideile revoluţionarilor români.

Ca emigrant, Ion C. Brătianu frecventeazăBiblioteca Naţională din Paris unde studiază tot ceeste legat de istoria românilor. Aşa se explicăclarviziunea cu care defineşte Naţiunea Română, înmemoriul adresat lui Napoleon al III-lea: „Româniilocuiesc ţara cuprinsă între Tisa, Nistru, MareaNeagră şi Dunăre şi se întind în grupe şi dincolo deDunăre în Tesalia [...] Vorbesc toţi aceiaşi limbă, seînchină la acelaşi Dumnezeu, au aceleaşi tradiţii şiaceleaşi aspirări, inimele tuturor bat în unire cu aleFranţei, sora lor mai mare care mergând în fruntea

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

80

Radu Moţoc

Biblioteca Ion I.C. Brătianu

1 Memoriu asupra românilor înaintat împăratului Napoleon al III-lea, în 1853, şi publicat în Românul, nr. 340, din 6 decembrie 1861;România. În: Republica Română, nr. 1, Paris, 1851; Naţionalitatea.În: Republica Română, nr. 2, Bruxelles, 1853; Despre rolulromânilor din Principate în războiul actual – 1854. În: Românul,nr. 336, 2 decembrie 1861; Memoriu asupra Imperiului Austriei închestiunea Orientului, Paris, 1855. În: Românul, nr. 125, mai 1860;Memoriu asupra situaţiunii Moldo-României după tratatul dinParis. Paris: Franck, 1857; Chestiunea Română , Paris, 1857 şi în:Românul, nr. 140, mai 1860.

gintei latine, este considerată de ei ca protectoarealor naturală”2.

Scrise cu o precizie şi deosebită claritate, acestememorii au fost printre primele documente din carelumea politică a timpului a putut cunoaşte trecutulneamului românesc, date despre originea şi drepturile luila o viaţă liberă. Presa timpului a reprodus integral sauparţial din memoriile sale, aprobând expunerile autorului.

În 7 iulie 1858, Ion C. Brătianu se căsătoreşte cuPia Pleşoianu, cu 20 de ani mai tânără, dintr-o vechefamilie de boieri de ţară din Râmnicu-Vâlcea. Aceasta vaaccepta privaţiunile vieţii alături de un fost revoluţionar.Mijloacele de trai reduse, ca urmare a anilor de studii şia traiului în exil, au făcut ca familia Brătienilor, cu ceiopt copii, să ducă o viaţă exemplară la vila Florica dinapropierea Piteştilor, numită astfel în amintirea fiiceipierdute înainte de vreme. Construită în anul 1858, casade la Florica va fi locul în care se vor naşte primii patrucopii şi în care Ion C. Brătianu îşi va găsi momentele derelaxare, după intensele confruntări politice3.

Ionel I.C. Brătianu, fiul cel mare a lui Ion C.Brătianu, se naşte la 20 august 1864 la Florica. Problemaeducaţiei copiilor a impus mutarea familiei la Bucureşti,unde din anul 1876 începe lunga guvernare (de 12 ani) alui Ion C. Brătianu.

Ionel şi fratele său Dinu au fost înscrişi laColegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti, unde aubeneficiat de o educaţie armonioasă, prin cultivareaspiritului şi prin deprinderea de a audia concerte, de afrecventa expoziţiile şi muzeele. În vara anului 1883,Ionel devine intern al Liceului Saint-Barbe din Paris,pentru a se acomoda în vederea susţinerii examenului deadmitere la Şcoala Politehnică. În 1884, în vârstă de 20 deani, proaspătul student la Politehnică scrie fratelui săuDinu că dispune de o bibliotecă şi de un birou de lucru.Ionel ştia bine biblioteca tatălui său de la Florica, formatăîn mare parte din cărţile achiziţionate la Paris în perioadaexilului. La sfârşitul lunii mai 1889, Ionel Brătianu sepregăteşte să se întoarcă în ţară, împachetându-şi cărţilecare nu erau deloc puţine. În acelaşi an, este primit cainginer în serviciul lui Anghel Saligny, la Căile Ferate.Între timp, starea de sănătate a tatălui său, Ion. C.Brătianu, se agravează. Pe 4 mai 1891, acesta primeştevizita regelui Carol I, care îi sărută mâna plângând.Înmormântarea are loc în data de 6 mai 18914.

În mod cert, nu ingineria a fost vocaţia lui IonelI.C. Brătianu. Interesul său mergea către studiul istoriei,care îi inspira înalte idealuri, pentru a căror împlinire vadovedi o mare vocaţie de conducător politic. În 1897,intră pentru prima dată în guvern, ca ministru alLucrărilor Publice. În 1907, în plină perioadă defrământări sociale, se îndrăgosteşte de Elisa Ştirbei, caredivorţează de Alexandru Marghiloman şi decide a-şi găsifericirea alături de cel care va deveni curând şef de partid

şi mare om de stat, prim-ministru în repetate rânduri.Născută în 1870 ca fiică a prinţului Alexandru BarbuŞtirbei, Elisa avea o inteligenţă remarcabilă şi o culturădeosebită; vorbea foarte bine franceza şi engleza.

Tânăr, inteligent, clarvăzător, agreabil, cumaniere pline de farmec, Ionel I.C. Brătianu ascundea ovoinţă de fier. El va încredinţa soţiei sale scriereaexemplarelor tratatelor de alianţă cu Puterile Antantei, din4 august 19165. În perioada dificilă a anului 1916, când sedorea intrarea României în război, Ionel Brătianu se afla înbiroul său, cercetând medalii bizantine cu lupa, clasându-le în cutii. Câte nopţi nu a dormit, numai el ştie! În acelaşitimp, ştia bine ce vrea şi în ce direcţie trebuie să meargă6.Pentru a se reculege şi pentru a prinde energie, se duceaadeseori la Florica, precum tatăl său. Rezultatul final altratativelor cu Antanta a fost opera sa. “În viaţa naţiunilorsunt afirmări de dreptate care se socotesc mai mult decâtizbânzi trecătoare şi sunt gesturi de abdicare, de dezertaremorală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-arândul” afirma I.G. Duca7.

Dificila perioadă a tratativelor de la Paris l-adeterminat pe Ionel Brătianu să afirme răspicat laBucureşti: „Nu vă temeţi domnilor, nu sunt puteri străinecare mai pot să scoată de la sânul României Mari pefiicele ei astăzi regăsite”8. Din acest motiv, Ion C.Brătianu şi fiul său, Ionel I.C. Brătianu, vor apărea în

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

81

2 Din scrierile şi cuvântările lui Ion C. Brătianu-Bucureşti. Lui Ion C. Brătianu, 1821-1921. [Bucureşti]: Imprimeria Independenţa, 1921.3 Iordache, Anastasie. Ion I.C. Brătianu. Bucureşti: Editura Albatros, 1994, p. 50.4 Ibidem, p. 102.5 Ibidem, p. 291.6 Ibidem.7 Duca, I.G. România în primul război mondial. vol I, p. 281.8 1918. Documente. vol. V, p. 362.

Ionel I.C. Brătianu. Ion C. Brătianu.

istorie ca un singur suflet în două trupuri, care, princontinuitate, a realizat o operă naţională. Pentru cinstirealui Ionel I.C. Brătianu, au fost întemeiate, la sfârşitulanilor ’20, un Aşezământ şi o Bibliotecă.

Profesorul C.C. Giurescu l-a cunoscut personal peIonel Brătianu, în anul 1927, când a vizitat AşezăminteleBrătianu, interesându-se de bibliografia Războiului deIndependenţă din biblioteca acestuia, moştenită în bunăparte de la părintele său şi îmbogăţită cu piese pe care elînsuşi le-a descoperit. Ionel Brătianu era interesat dememoriile de călătorie ale celor care străbătuseră, îndecursul secolelor, ţinutul carpato-dunărean. Aşa seexplică existenţa în biblioteca sa a notelor de călătorie prinŢările Române semnate de: Paul de Alep, părintele iezuitd’Avril, Clarke, Lady Craven, Frankland, Jacques deThou, Aubry de la Motraye, Al. d’Hauterive, Baronul deTott, Helmuth von Moltke şi Johannes Troester, ca săamintim numai pe cei mai cunoscuţi. Putem menţiona şiinteresantele gravuri ale lui Topeltini de la 1668, precumşi celebra lucrare a lui Charles de Joppecourt provenită dinbiblioteca lui Cezar Bolliac şi intitulată Chosesmemorable advenues aux derniers troubles de Moldaviecare conţinea descrierea mizeriei satelor româneşti la1794, făcută de un italian anonim. Studiul lui Salaberryasupra Valahiei şi Moldovei era în atenţia lui IonelBrătianu ca sursă de informare. În a doua lui vizită, C.C.Giurescu mărturiseşte că Ionel Brătianu a adus telegramede la Ion Bălăceanu şi documente despre războiul deindependenţă9.

Împreună cu soţia sa, Elisa Brătianu, viziteazăMunţii Apuseni în anul 1907. A fost în satul lui Horia, deunde a cumpărat biserica din sat şi a instalat-o la Florica.Iată ce relatează despre acest eveniment Ion Pillat: „LaAlbac i s-a plâns poporul că ungurii vor să dărâmevechea biserică de lemn a eroului martir şi s-o pună pefoc. Atunci Ionel Brătianu n-a pregetat o clipă săcumpere cu banii lui bisericuţa şi s-o aducă la Florica,unde, bârnă cu bârnă, meşteri dulgheri din Albac auînălţat-o iar. Astfel, prin bisericuţa din Albac, Floricaparticipă direct la martiriul Ardealului”10.

Tot Ionel Brătianu s-a gândit să mute capitalaundeva în Ţara Făgăraşului, care, după Unire, se afla încentrul ţării. S-au opus cu îndârjire economiştii, cuprecădere fratele său, Vintilă Brătianu, pe motivul căBucureştiul va decădea astfel.

Va acorda o mare importanţă“textelor îmbătrânite, care trebuiescpăstrate cu sfinţenie, întrucât chiardin vechimea unui text răsare, însufletul naţional, un respect duiospentru legile fundamentale”11.

Pasionat de cercetarea istorică, studiind oameni şievenimente din trecutul neamului, Ionel Brătianu afirma”Un popor care vrea să trăiască nu se poate mulţumi cuviaţa trecutului. Trecutul nu merită reamintit decât ca săservească de chezăşie pentru viitor. Un popor carelâncezeşte şi stă pe loc este un popor care dă înapoi şicare moare”12.

Decesul marelui om de stat a survenit cu totul peneaşteptate. A murit creştineşte, primind împărtăşaniapreotului Mihăilescu de la Biserica Amzei, în ziua de 24noiembrie 1927, în acelaşi an cu regele Ferdinand (19iulie 1927). La 28 noiembrie 1938, are loc dezvelireamonumentului său din granit, aşezat în grădina casei lui,care va deveni Biblioteca din str. Biserica Amzei, operasculptorului Ivan Mestrovici.

Cu câteva luni înainte, decisese, pe patul desuferinţă, înfiinţarea unei biblioteci publice chiar în casaîn care locuia, de pe strada Biserica Amzei, în acord cusoţia sa Elisa, care va patrona acest nobil deziderat alilustrului său soţ. Gestul a fost provocat probabil şi defaptul că multe biblioteci boiereşti, care adunaserăcomori de cărţi şi documente, fuseseră distruse din cauzadiferitelor evenimente.

La un an după moartea sa, văduva, fraţii,surorile, prietenii şi foştii colaboratori ai lui Ionel I.C.Brătianu s-au adunat pentru a întemeia o instituţieculturală cu personalitate juridică, care să-i poartenumele. Acestei proaspăt înfiinţate biblioteci, ElisaBrătianu i-a dăruit averea proprie constituită din terenulde 5.000 metri pătraţi cu două mari imobile din str.Biserica Amzei nr. 5, unde locuise împreună cu soţul ei.Vintilă şi Constantin Brătianu au donat cele 6.000 devolume de la Florica, volume care, prin testamentul luiIonel I.C. Brătianu, scris cu un an înaintea morţii sale,reveneau fraţilor săi13.

Destinul bibliotecii a fost încredinţat unuiconsiliu de administrare, în frunte cu Elisa Brătianu, I.G.Duca şi Constantin I.C. Brătianu, alături de prieteni şifoşti colaboratori.

În prelungirea biroului în care atâţia ani Ionel I.C.Brătianu a lucrat şi vegheat pentru binele acestei ţări, undeau fost concepute multe acte importante din istoriapoliticii româneşti, birou care, conform dorinţeidonatorului, trebuie să rămână aşa cum a fost, s-a ridicat,

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

82

9 Giurescu, C.C. Amintiri. Vol. I, p. 159.10 Pilat, Ion. Florica. Viea şi casaBrătienilor. Bucureşti, 1944, p. 7.11 Ion I.C. Brătianu, Cuvintele unui mareromân, p. 97.21 Ibidem, p. 47.13 Fotino, George. Biblioteca Ion I.C.Brătianu. Bucureşti: Imprimeria Naţională,1933, p. 7. Biblioteca de la Florica.

după planurile arhitectului Petre Antonescu, o bibliotecămodernă care constituie şi astăzi un lăcaş de cultură şi depermanentă evocare. Sala de lectură, cu o arhitecturăarmonioasă şi decorativă, sala de reviste, boltită ca obiserică bizantină, cu candelabre de Murano ce difuzeazăo lumină liniştitoare, constituie inima acestei biblioteci.Mesele de lucru sunt generoase şi elegante; fotoliile, carete îmbie mai mult la odihnă decât la citit, reproduc fotoliuldin biroul de lucru al lui Ionel I.C. Brătianu. Atmosfera depace pe care o dă grădina (una dintre cele mai vechigrădini ale Bucureştiului) aminteşte, prin stilul ei, degrădinile închise ale mânăstirilor italiene; în mijloculacesteia, la adăpost de zgomotul străzii, se află poziţionatăsala de lectură. Acest lux discret, lipsit de ostentaţie,contrastează cu nota de simplitate a vieţii de interior afamiliei Brătianu. Aşa se explică faptul că, aşezat în salade lectură, cititorul este pus în faţa unei elegante mese delucru, având sub ochi cărţi în ediţii bibliofile, rarităţibibliografice care rezonează cu sufletul omenesc.

Constituind fondul de bază al biblioteciiaşezământului, biblioteca de la Florica a fost rezultatulpreocupărilor intelectuale a două generaţii unite îndragostea pentru trecutul ţării şi în curiozitatea de a-lcunoaşte. Desigur, cea mai mare parte a colecţiei de laFlorica se datorează lui Ionel Brătianu, a căruicuriozitate moştenită de a şti tot avea să dezvoltebiblioteca. Îl interesa, în primul rând, trecutul nostru,manifestările politice, culturale şi sociale ale acestuipopor14. Îi studia pe Domnii pământeni în care seoglindeau însuşirile neamului românesc, vitejia lor,simţul lor politic în relaţiile cu vecinii şi demnitatea cucare au tratat relaţia cu otomanii. Pe multe cărţi dinbibliotecă se află semnătura lui, alături de menţiuniprivind anul şi preţul cu care au fost cumpărate. Suntmărturii din care rezultă că vizita anticarii de pe malulDâmboviţei, răsfoia cataloagele anticarilor dinstrăinătate, alegea şi cumpăra ce-l interesa. Când nuputea să cumpere, se mulţumea să însemneze cu câte ocruce, în catalog, cărţile pe care şi le-ar fi dorit. O relaţiede prietenie îl lega de bibliofilul Alexandru Plagino, careîi procura documente şi cărţi vechi. Ele constituiau obucurie, îl deconectau de la grijile cotidiene.

Citea culcat pe o canapea din camera de lucru,obicei moştenit de la bunicul său după mamă15. Aşeza

singur cărţile pe raft şi scria fişele cărţilor sale, fişe care,alături de catalogul scris de tatăl său, sunt martoriiînceputurilor de organizare a bibliotecii de la Florica.Aceleaşi înclinări la tată şi fiu către istoria ţării lor aveasă-i îndemne pe amândoi să colecţioneze comorispirituale şi, în acelaşi timp, să manifeste indiferenţă faţăde comori de altă natură.

Odată terminată construcţia bibliotecii, a începutmunca de organizare a depozitelor, lucrare finalizată defirma Fichet, care a creat condiţiile necesare activităţii decatalogare a cărţilor, prin întocmirea fişei rezumative afiecărei cărţi. A fost inventariată şi expusă publiculuicolecţia de reviste şi periodice care a animat viaţabibliotecii. În sala revistelor, se aflau expuse numereledin anul curent. În anul 1933, erau disponibile circa 150de reviste de istorie şi de cultură generală. De la fonduliniţial de 6.000 de volume aduse de la Florica, bibliotecaa ajuns în anul 1933 la un număr de 25.000 de volume.Acest lucru se datorează Elisei Brătianu, dar şi nepoţilorlui Dimitrie A. Sturdza, care au donat un important lot decărţi. Achiziţiile efectuate de administraţia bibliotecii auavut un obiectiv precis: cunoaşterea profundă a istorieiŢărilor Române şi a popoarelor înconjurătoare, dar şiinformaţii de cultură generală.

Cu timpul, s-a dezvoltat aici o secţie specială debibliografie românească veche, iniţiată de ElisaBrătianu. Dan Simonescu, rafinat cunoscător albibliografiei româneşti vechi, bibliotecar în perioadaamintită la Biblioteca Academiei Române, mărturisea:„Pasiunea d-nei Elisa Brătianu pentru cartea vecheîmbogăţeşte Biblioteca [Ionel I.C. Brătianu] zilnic cumonumente literare vechi. Această pasiune, care la mulţia rămas în sfera diletantismului, se dublează cu oiniţiere ştiinţifică serioasă în domeniul tehniciitipografice, ornamentelor artistice, a paleografieichirilice şi a înţelegerii chiar a prefeţelor slavone. Amrămas surprins când am văzut pentru prima dată laAcademia Română pe d-na Elisa Brătianu identificândvechi cărţi româneşti. O carte veche, ruptă, lipsită defoi, de frontispicii, nu este pusă în raft astfel, ci ziledearândul, potrivit cu starea ei de deteriorare, stă înmâinile şi sub privirile atente ale doamnei care cuuimitoare răbdare îi scoate din vârf de peniţă subţire,din culorile vii ce-i stau în faţă, pe foi de mătase,formele ei vii, de odinioară, aşa cum se păstrează înexemplarele întregi ale Academiei. Cartea astfelreînviată îşi fixiază individualitatea ei în raft, pentru a fipusă în circulaţie.”.16

Biblioteca organiza conferinţe şi comunicăriprivitoare la evenimente şi personalităţi din istoria Românieimoderne, susţinute de acei care prinseseră acele vremuri saucare cunoscuseră personalităţile. Amintim câteva dintreaceste conferinţe: I.G. Duca, 1932: Ionel I.C. Brătianu şicărţile lui; George Derussy: Ion I.C. Brătianu şi Bulgaria;I.G. Duca, Constantin I.C. Brătianu, prof. dr. I.Cantacuzino

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

83

14 Duca, I.G. Ion I.C. Brătianu şi cărţile lui: Conferinţă rostită laBiblioteca Brătianu în ziua de 7 ianuarie 1932.15 Fotino, George. op cit., p. 2.16 Articol scris de Dan Simonescu în: Universul, XLIX, nr. 76, 16martie 1932.Conacul de la Florica.

şi N.N. Filodor: Dimitrie A. Sturdza (cu prilejulcentenarului de la naşterea acestuia)17.

Expoziţiile de carte rară, hărţi vechi, stampe,manuscrise făceau parte din activitatea curentă abibliotecii. Prima expoziţie, din 1932, a fost dedicatăvechilor tipărituri româneşti şi străine privitoare la istoriaŢărilor Române; cea de-a doua expoziţie din 1933 aprezentat cărţi, stampe şi hărţi vechi referitoare la Rusia,deschizând seria expoziţiilor care reflectau istoriapopoarelor vecine. George Fotino, directorul acesteiinstituţii, a înţeles astfel modul în care să gestionezeaceastă activitate: “nu ca o necropolă de cărţi, ci operă vieevocatoare de gânduri şi creatoare de energii noi”18.

Cuvintele rostite de Elisa Brătianu în data de 7ianuarie 1931, la comemorarea lui Ionel Brătianu, reflectăcu claritate intenţiile generoase ale acestuia cu privire labibliotecă: „Un lucru viu care să fie, desigur, şi izvor decunoştinţe şi centru de cercetare istorică cu specialereferinţe la Ţările noastre şi vecine, dar mai ales să fie unîndemn statornic pentru cunoaşterea şi reconstituireaistoriei noastre în care cel în amintirea căruia s-aîntemeiat această Bibliotecă a găsit exemple de meditat şide urmat”19.

Este demn de amintit faptul că Elisa Brătianu eracoborâtoare dintr-un neam care a dat Ţării Româneştidomnitori şi ctitori, iar culturii româneşti înfăptuiriprecum cele ale străbunicei sale, Elisaveta Ştirbei,

întemeietoarea, la 1843, a primelor Şcoli de învăţăturăromânească pentru fetele sărace.

Ridicat din cărţi în amintirea lui Ionel I.C.Brătianu, acest monument vorbeşte posterităţii despre cinea fost omul şi care i-a fost opera, adevărată formă derecunoştinţă a celor rămaşi în viaţă. În acest sens, I.G.Duca afirma că, intrând în acest locaş al cărţii, cititoruluiîi este îngăduit „o intrare postumă în intimitatea lui IonelI.C. Brătianu”.

În toată lumea şi în toate timpurile, cele maipreţioase colecţii de amintiri culturale se datoreazăiniţiativelor particulare. Este şi cazul lui Ionel I.C.Brătianu şi V.A. Urechia. Din acest motiv, o carte vecheromânească, un hrisov sau o stampă cu imagini din ŢărileRomâne trezesc emoţii în sufletul nostru.

În prezent, Biblioteca „Ionel I.C. Brătianu” faceparte din Biblioteca Naţională a României şi adăposteşteColecţiile sale Speciale.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

84

Odată cu expoziţia organizată în 1906, când sesărbătoreau 40 de ani de domnie a lui Carol I, în arhitecturaromânească se impune aşa-numitul stil neo-românesc, vizibil maiales în proiectele clădirilor “de reprezentare”, cum ar fi celeadministrative (primării, vămi, administraţii financiare), dar şişcolile, bisericile şi muzeele ori reşedinţele particulare,principala sursă de inspiraţie fiind stilul brâncovenesc.

Petre Antonescu, arhitectul reşedinţei Brătianu din str.Biserica Amzei, era format, asemeni lui Ionel I.C. Brătianu, laParis. Are în palmares Arcul de Triumf, Palatul Creţulescu şisediul Primăriei capitalei. Lui îi va propune Ionel I.C. Brătianu, în1905, renovarea şi extinderea vechiului conac al familiei, de laFlorica – Argeş, unul dintre cele mai frumoase domenii boiereştidin România, păstrat foarte bine până în zilele noastre (cuexcepţia obiectelor, mobilelor şi a cărţilor).

Lucrările la reşedinţa lui Brătianu din Bucureşti încep în1908, an în care Ionel I.C. Brătianu devine preşedinte alConsiliului de Miniştri şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal.

Inginer constructor: Hugo Schmiedigen.

Artistul Ivan Mestrovici a realizat statuia lui Ionel I.C.Brătianu în 1937, dintr-un monolit de granit de Jablaniţa, masivdin Herţegovina.

După 1947, statuia va ajunge la Mogosoaia, pradăvandalilor (urmele de lovituri sunt vizibile, câteva degete de lamâna stângă şi reverul hainei fiind sparte.) Ulterior, statuia a fostdusă în Argeş, la conacul Goleştilor, pentru ca în 1991 să revinăpe locul iniţial, graţie eforturilor depuse de doamna IoanaBrătianu.

(nota red.)

17 Fotino, George. op cit., p. 13.18 Ibidem, p. 14.19 Ibidem, p.14.

Procesul de comunicare (promovare) presupunemai multe elemente: sursă (organizaţia care doreşte sătransmită un mesaj) → mesaj (ansamblu de cuvinte,imagini sau simboluri transmise de către sursă; mesajulpoate fi codificat într-un mod în care să exprime simbolicideea adresată receptorului) → canal de comunicare(mijloc prin care mesajul ajunge la receptor, de pildă:televiziunea, radioul, presa scrisă, panourile stradale) →receptor (cel căruia îi este adresat mesajul şi careinterpretează simbolurile transmise de sursă).

Pentru a realiza o promovare continuă, înstructurile infodocumentare se constituie birouri deinformare şi departamente de promovare şi relaţii cusocietatea, în sarcina cărora intră un întreg complex deactivităţi cu obiective clare, bine definite: - construireaunei imagini pozitive a organizaţiei în societate; - atragereaunor noi segmente de public; - fidelizareaclienţilor/utilizatorilor; - dezvoltarea încrederiiclienţilor/utilizatorilor; - valorificarea documentelor dinfondurile bibliotecii; - organizarea de manifestări.

În procesul de elaborare a programului depromovare, orice structură infodocumentară trebuie să ţinăcont de următoarele etape: - identificarea receptorilor; -stabilirea obiectivelor (obiectivul final fiind utilizareaserviciilor şi produselor oferite de bibliotecă); - formulareamesajului; - alegerea canalului de comunicare; - stabilireabugetului; - derularea acţiunilor; - evaluarea acţiunilor; -evaluarea gradului de satisfacţie a utilizatorilor.

În esenţă, activitatea de promovare este o componentădistinctă a procesului de comunicare şi are drept obiectivtransmiterea de informaţii referitoare la produsele şi serviciileoferite. Eficienţa comunicării depinde de priceperea ofertantuluide a iniţia mesajele care să determine un răspuns pozitiv, însensul utilizării serviciilor de bibliotecă, al participării lamanifestările organizate de bibliotecă etc. Rezultatul (efectulcomunicării) este garantat în măsura în care mesajul transmis seconformează opiniilor şi exigenţelor utilizatorilor.

Mecanismul activităţii de promovare începe cuevaluarea situaţiei interne şi externe, cu ajutorul analizei

SWOT, care fixează punctele de reper pentru demarareaacţiunilor de promovare ce presupun o foarte bunăcomunicare cu toate structurile şi straturile societăţii.

Promovarea are scopul de a sensibiliza publicul învederea acceptării unor noi produse şi servicii şi aconfigurării acestor noi oferte şi urmăreşte menţinerea saucreşterea credibilităţii organizaţiei.

Obiectivele activităţilor şi strategiilor depromovare sunt stabilite în funcţie de obiectivele demarketing ale organizaţiei (în cazul nostru, ale bibliotecii).Aceste obiective urmaresc determinarea: - potenţialilorclienţi ai produselor şi serviciilor bibliotecii (operaţiunebazată pe studierea categoriilor de utilizatori şi a nevoiloracestora; în funcţie de tipul de bibliotecă, se pot faceclasificări după vârstă, domiciliu, categorie, profesie etc.); -atitudinilor favorabile serviciilor de bibliotecă; -schimbării imaginii unui serviciu sau produs; -caracteristicilor produselor şi serviciilor (conţinut, mod deprezentare, calitate, cost etc.); - avantajelor oferite deprodusele proprii în raport cu produse similare, ale altorentităţi; - posibilităţilor de dezvoltare a pieţei (fie prinextindere, fie prin aprofundare); - strategiei de difuzare aproduselor şi serviciilor.

Pentru a atinge un nivel satisfacator în activitateade promovare, biblioteca trebuie să ţină seama de:comunicare, convingere şi concurenţă, cele treicomponente importante pentru un marketing eficient, şi sărăspundă următoarelor întrebări: Care sunt beneficiariiprezenţi şi poţentiali?, Care sunt dorinţele şi necesităţilebeneficiarilor?, Unde pot fi localizaţi aceştia?, Pot ajungeei la mesajele bibliotecii?, Pot ajunge mesajele biblioteciila ei?, Folosim limbajul lor specific?, Care dintre nevoilelor informaţionale sunt satisfăcute de către bibliotecă? Dece au solicitat serviciile bibliotecii noastre şi nu ale alteientităţi infodocumentare?

Cu un ansamblu coerent de activităţi care au dreptscop cunoaşterea, de către utilizatori, a produselor şiserviciilor, stimularea şi atragerea clienţilor în vederea

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

85

Dina Paladi

Promovarea bibliotecilor – un fenomen social

Contextul profesional în care bibliotecile îşi realizează activitatea în prezent suferă schimbări rapide şi semnificative.Documentele, fondurile şi cataloagele devin electronice, iar utilizatorii – consumatori cu expectanţe proprii, cu nevoi de informarediferite şi cu libertatea de a selecta informaţia. În acest context, bibliotecarii trebuie să ajute utilizatorii în obţinerea informaţieipertinente, în condiţiile vastităţii informaţionale oferite de mediile de comunicare moderne. Aceste provocări generate desocietatea informaţională stimulează conceperea de noi metode de informare a utilizatorilor reali şi potenţiali, a societăţii, îngeneral, cu privire la misiunea, viziunea şi serviciile de informare şi documentare ale bibliotecilor.

Pentru a se menţine în atenţia societăţii şi a publicului larg, biblioteca are nevoie de o promovare continuă. Fenomensocial şi comunicaţional nou, promovarea (politica de promovare sau politica de comunicare) este parte a marketingului şicuprinde toate măsurile (interne şi externe) întreprinse de o instituţie cu scopul de a acţiona asupra cunoştinţelor şi atitudinilorparticipanţilor la piaţă, în raport cu performanţele instituţiei.

consumului de produse şi servicii, păstrarea contactului cuutilizatorii şi transformarea utilizatorilor potenţiali înutilizatori reali, politica de promovare poate modificafundamental imaginea instituţiei şi a produselor şiserviciilor pe care aceasta le oferă.

Parte componentă a mixului de marketing, activitateade promovare cuprinde mai multe elemente, printre care:reclama, publicitatea, promovarea vânzărilor produselor şiserviciilor, vânzarea directă (personală). Din acest mix depromovare care are drept obiectiv selectarea şi combinareaprincipalelor instrumente de promovare, structurileinfodocumentare pot folosi cu succes, în scopul optimizăriiimaginii instituţiei, două elemente: reclama şi publicitatea (deşiaceste două cuvinte sunt folosite de multe ori ca sinonime,specialiştii afirmă că este vorba de concepte diferite).

O problemă cu care bibliotecile şi în generalstructurile infodocumentare se confruntă în abordareamarketingului este bugetul redus pe care acestea îl au ladispoziţie. În prezent, există diferite modalităţi depromovare care nu necesită costuri şi eforturi financiaredeosebite: comunicarea personală, influenţarea opiniei(prin specialiştii din biblioteci, în calitate de purtători demesaj publicitar), relaţiile publice (care duc la stabilirea de

contacte directe cu diferite categorii de public şi cultivareaunei atitudini pozitive în raport cu biblioteca).

Imaginea unei biblioteci este alcătuită dintotalitatea reprezentărilor care îi sunt asociate de cătreutilizatori şi parteneri. Percepută ca un “templu” alformării spirituale, pentru utilizatorul modernfamiliarizat cu evoluţiile tehnologice din domeniulinformării şi comunicării imaginea bibliotecii apareinhibantă. Din acest motiv, schimbarea caracteristicilorreprezintă un obiectiv în conturarea strategiei deoptimizare a imaginii bibliotecii, ţinându-se cont deorizontul de aşteptare al utilizatorilor şi de calitateainteracţiunii cu utilizatorii. În vederea actualizăriiimaginii, trebuie să se ţină cont de două aspecte: -personalul care intră în relaţie cu utilizatorii (trebuie sădispună de o pregătire adecvată în comunicareainterumană şi în strategiile de prezentare); - activităţile debibliotecă (activităţile de editare, de bibliografiere şi defurnizare de referinţe pot fi popularizate printr-o abordareactivă, dinamică, mai ales în condiţiile în care bibliotecanu mai este de mult timp singura instituţie care oferăservicii pe piaţa informaţiilor).

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

86

O modalitate modernă de promovare, de optimizare aimaginii bibliotecii o constituie spaţiul Internet. Dat fiind că poatefi accesată indiferent de spaţiu şi timp, pagina Web a unei bibliotecireprezintă metoda cea mai eficientă de promovare şi un mijlocimportant de informare şi comunicare cu publicul.

Discuţiile actuale se poartă în jurul unei mai bune cooperăriîntre biblioteci, arhive şi muzee, între serviciile Web de tip cataloageelectronice de biblioteci şi Google. Unele biblioteci din ţărilenordice, cu prestanţă în ceea ce priveşte calitatea serviciilor, oferăgratuitate la împrumutul de muzică pe Ipod, acest lucru fiind posibildatorită acordurilor încheiate între biblioteci şi deţinătoriidrepturilor de autor. Dialogul între bibliotecari şi utilizatori seîmbunătăţeşte prin servicii de chat şi e-mail de tipul întreabăbibliotecarul. De asemenea, platforma paginii Web poate fi un bunsuport pentru buletine informative care, prin serviciile de avertizareprin poştă electronică, pot fi expediate direct beneficiarilor. Eleprezintă avantaje precum: uşurinţa transmiterii, costul redus,formatul flexibil.

Apariţia reţelei globale Internet a dematerializat imobilulbibliotecii, făcând posibilă accesarea de la distanţă a colecţiilor şiserviciilor ei. Astfel, accesul la cataloagele electronice alebibliotecilor se poate realiza şi online, utilizatorul ne mai fiindobligat să se deplaseze la sediul bibliotecii.

Tot mai des întâlnim biblioteci care dezvoltă programe şiproiecte de digitizare a propriilor colecţii şi de punere a lor ladispoziţie, de la distanţă. O modalitate eficientă de satisfacere autilizatorilor şi, prin urmare, de promovare a bibliotecii este furnizareade referinţe prin poşta electronică. În scopul îmbunătăţirii calităţiiserviciilor şi pentru a arăta utilizatorilor că opinia lor contează, tot maimulte biblioteci pun la dispoziţie instrumente de comunicareelectronice: liste şi forumuri de discuţii, formulare interactive.

Prestigiul instituţiei sporeşte şi prin prezenţa sa constantăîn mass-media. Televiziunea reprezintă suportul publicitar cel mairapid şi mai eficient. Acest mediu de difuzare este însă destul descump, motiv pentru care bibliotecile apelează la el doar pentruprezentări informative sau culturale a celor mai importante dintreactivităţile lor. Radioul poate fi un bun mediu de realizare a

publicităţii, dat fiind că acoperă cu regularitate şi rapid o mare partea publicului. Presa scrisă constituie principalul mijloc de promovarebibliotecii (selecţia fiind în funcţie de difuzarea teritorială, de tirajulsau de categoriile socio-profesionale vizate de publicaţie).

În concluzie, stabilirea relaţiei cu mass-media, în scopulreflectării evenimentelor şi manifestărilor culturale şi ştiinţificeorganizate de bibliotecă, reprezintă o modalitate eficientă depromovare şi creştere a vizibilităţii instituţiilor infodocumentare însocietate.

În categoria metodelor de promovare a bibliotecii merităa fi menţionată şi publicitatea stradală: panouri, afişe şi însemneluminoase. Acestea sunt eficiente în zonele de mare interes turisticşi în aglomerările urbane (centre comerciale, aeroporturi, gări etc.).Ele au menirea de a menţine interesul publicului pentru un anumitprodus sau serviciu.

Distribuirea foilor volante, a calendarelor şi semnelor decarte este o metodă publicitară fără mari cheltuieli şi reprezintă odeschidere a bibliotecii către societate şi comunicare, menţinândideea existenţei bibliotecii în atenţia societăţii.

Pliantul, broşura şi prospectul sunt de asemenea utilizateîn activităţile de promovare, de informare a publicului larg. Ele ţinpublicul la curent cu viaţa bibliotecii. Aceste materiale, de regulătipărituri de dimensiuni mici (fie de prospectare, fie de lucru),permit bibliotecii să prezinte amănunte referitoare la conţinutul şicalitatea colecţiilor şi a serviciilor.

Expoziţia şi catalogul de expoziţie reprezintă o activitatetradiţională de promovare a bibliotecii şi continuă să fie cel mai desutilizată în biblioteci. Pot fi expuse periodice, fotografii,manuscrise, indiferent dacă sunt rarităţi sau achiziţii curente,documente pe o anumită temă sau lucrări ale unui autor. Expoziţiilepot fi organizate de bibliotecă sau de alte organizaţii, dar găzuite debibliotecă (folosindu-şi localul, biblioteca exercită influenţă însocietate).

Toate aceste acţiuni de promovare stau la baza construiriiunei imagini a instituţiei. Ele sunt dublate de atitudineapersonalului specializat, politicos şi eficient, de modalităţile deorganizare şi de calitatea serviciilor şi produselor oferite.

Bibliotecile şi reclama

În lume

O analiză restrânsă a modului de utilizare ainstrumentelor de marketing în biblioteci a demonstratcă activitatea de optimizare a imaginii instituţieibiblioteconomice se manifestă sub forme diferite.Campaniile de promovare a serviciilor de bibliotecă auadus bibliotecile în centrul atenţiei societăţii şi le-autransformat din puncte de acces la documente şiinformaţii, în servicii de referinţe. De exemplu,American Library Association (ALA) a iniţiat recent ocampanie de promovare a bibliotecilor şi bibliotecarilorprin mesaje scrise pe cutiile cu cereale.

Plecând de la ideea că lectura este distractivăindiferent de vârstă, autoritatea Naţională Daneză deBibliotecă a invitat bibliotecile publice să colaboreze cuRadio Denmark P2. Printre obiectivele acesteicolaborări, a fost şi organizarea unor cluburi literare înbiblioteci, în urma cărora discuţiile au fost difuzate laradio, în cadrul unei emisiuni literare. În noul contextsocial, 60 de biblioteci publice din Danemarcacolaborează la realizarea de reviste electronice –Literaturesite.dk (http://www.litteratursiden.dk/); 160de bibliotecari redactează conţinutul acesteia. Un altserviciu bazat pe noua tehnologie este Denmark’sElectronic Research Library (www.deff.dk). Acestaoferă acces la materialele de cercetare şi la sursele deinformare, fiind rezultatul unui parteneriat întrebibliotecile de cercetare.

În Norvegia, biblioteca este un spaţiu pentrupromovarea lecturii, care permite întâlnirea dintregeneraţii şi realizarea dialogului şi a schimbului de opinii.La nivel guvernamental, accentul este pus pe calitatea şi

cantitatea lecturii, pe numărul celor care consideră lecturao activitate plăcută şi utilă, dar şi o necesitate a societăţii,fără de care aceasta nu poate evolua.

Reţeaua naţională a bibliotecilor de muzicăpermite împrumutul de muzică digitizată, graţiecolaborării dintre consorţiul biblioteconomic şiPhonofile. Norvegia mai dezvoltă şi o reţea a arhiveidigitale de film Kinoteket (http://kinoteket.no/);utilizatorii bibliotecilor care au aderat la acest proiect potviziona filme la alegere.

În Suedia a fost conceput proiectul Demotek(http://splq.info/issues/vol40_1/05.htm) cu scopul de aoferi utilizatorilor posibilitatea de a se exprima şi de acrea, folosind textul, filmul şi sunetul şi promovândlucrările tinerilor. Forumuri culturale deschisesocietăţii, bibliotecile ajută imigranţii să decriptezecodurile culturale ale societăţii suedeze şi, în acelaşitimp, să păstreze contactul cu propria cultură (acesteadouă sunt obiective majore pe agenda de lucru abibliotecilor din Suedia).

În Franţa, introducerea metodelor de marketingîn structurile infodocumentare constituie o practicădestul de susţinută. Demnă de apreciat este iniţiativaENSSIB (Ecole Nationale Supérieure des Sciences del’Information et des Bibliothèques) de a organiza cursuride pregătire online privind strategia de marketing.

Prin intermediul unor proiecte şi prin cooperarea cumediile de informare locale, bibliotecile din Croaţia şi-auconsolidat poziţia în cadrul comunităţii. Reprezentativăeste activitatea de marketing a bibliotecii municipale dinRijeka, care urmăreşte încurajarea lecturii şi a creativităţii,promovarea aptitudinilor sociale şi perceperea spaţiuluivirtual ca sursă bogată de informare.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

87

Iniţiative de promovare a bibliotecilor

Biblioteca Naţională a Danemarcei.

Biblioteca Naţională a Suediei.

Biblioteca Naţională a Norvegiei.

În Finlanda, statisticile arată că navigarea peInternet şi accesarea site-urilor bibliotecilor se situeazăpe primul loc ca importanţă pentru cetăţeni. Search -Find - Locate (Caută - Găseşte - Localizează) este oreţea în care funcţionează un serviciu independent decăutare a informaţiei. Cele aproximativ 20.000 decuvinte-cheie corespund sistemului de clasificare alBibliotecii municipale din Helsinki. Biblioteca a devenitunul dintre cele mai respectate branduri online, datorităserviciilor oferite: servicii de telefonie mobilă, SMS şiconexiuni WAP (folosite pentru a verifica şi prelungiîmprumutul de publicaţii, pentru specificarea datei dereturnare sau de rezervare, chiar şi pentru plata taxeloronline). În 97% dintre biblioteci se poate faceprelungirea prin intermediul telefoanelor mobile (mesajescrise) sau prin conexiunea WAP.

Ultima noutate în domeniul promovării dinFinlanda este reprezentată de trecerea la televiziuneadigitală. Serviciile de bibliotecă interactive oferă, prinintermediul televiziunii digitale, informaţii legate debibliotecă, de noutăţi, de posibilităţile de accesare aarhivelor, precum şi de dezvoltarea serviciului întreabă-un-bibliotecar.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

88

În ţară

Biblioteca Naţională a României

Marea majoritate a structurilor infodocumentareiniţiază acţiuni de promovare prin care îşi propun creştereacredibilităţii şi atragerea de noi segmente de public.

Prin conferinţele, simpozioanele, expoziţiiletematice care pun în valoare bogatele sale colecţii demanuscrise, cărţi vechi, hărţi, fotografii, stampe şidocumente din arhiva istorică, prin implicarea în acţiuni cucaracter naţional sau zonal de mare amploare, prininteracţiunea şi interoperabilitatea cu alte instituţii etc.,Biblioteca Naţională a României (www.bibnat.ro) şi-aconturat în ultimii ani o agendă culturală şi profesionalăcoerentă, care contribuie la definirea propriei identităţi, darşi a identităţii culturale naţionale. Printre cele maiimportante acţiuni desfăşurate în ultimul timp deBiblioteca Naţională a României merită a fi menţionateseriile Ora de literatură la Biblioteca Naţională aRomâniei cu criticul literar Alex Ştefănescu, Seară demuzică latină şi slavă la Biblioteca Naţională aRomâniei, Eminescu: universalitatea geniului,Averescu: un Mareşal al României între destin şi istorie,Zilele Bibliotecii Naţionale a României, care, în general,includ seminare profesionale şi simpozioane dedicate unorevenimente culturale naţionale importante.

Acestea reprezintă doar o parte din activităţileorganizate de BNR, cu scopul de a atrage publicul cătrecultură şi a modela gustul pentru lectură.

Participarea publicului demonstrează utilitateaindubitabilă a unor asemenea iniţiative.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

89

BCU “Carol I” Bucureşti(http://www.bcub.ro/ conferă o continuitatedinamică tradiţiilor culturale şi educative carei-au marcat începuturile. Instituţia promoveazăcercetarea în domeniul biblioteconomiei şiştiinţei informării; participă la activităţinaţionale şi internaţionale de analiză şi sintezăprofesională; iniţiază şi dezvoltă programe şiacţiuni de formare şi educaţie continuă îndomeniul bibliologiei şi ştiinţei informării.

În ultimii ani, biblioteca şi-a reluattradiţia conferinţelor care au făcut celebră, înperioada interbelică, Fundaţia Carol I, şigăzduieşte expoziţii semnificative în spaţiulGalaTeca, deschis în noul corp al clădiriibibliotecii.

Biblioteca Academiei Române(http://www.bar.acad.ro/) a avut de la începutmisiunea de a aduna şi conserva în colecţiilesale fondul naţional de manuscrise şi tipărituricare ilustrează istoria şi cultura românească,precum şi istoria şi civilizaţia universală.

Prin intermediul paginii Web, bibliotecaofera acces virtual la alte biblioteci, acces lapublicaţii electronice şi referinţe online.

Printre acţiunile cele mai importantesusţinute de BAR în scopul promovăriiinstituţieii şi a culturii scrise, în general, suntlansările de carte, expoziţiile omagiale, meselerotunde şi conferinţele.

Biblioteca Metropolitană Bucureşti(http://www.bmms.ro/) a avut în ultimii aniiniţiative de mediatizare a instituţiei şi deimplicare a cetăţenilor în viaţa culturală,urmărind crearea unei imagini corecte a BMB,informarea membrilor microcomunităţilorasupra existenţei unor spaţii organizate specialpentru asigurarea unor servicii gratuite deinformare şi lectură publică, cunoaştereaofertei de servicii asigurate membrilorcomunităţii bucureştene, stimularea interesuluipentru informaţia comunitară şi profesională,facilitarea comunicării între membriicomunităţii locale, accesarea rapidă şieficientă a surselor de informaţii, a colecţiilorsecţiilor şi filialelor, indiferent de suportul pecare se află stocate documentele.

Componentă principală a vieţii universitareieşene, BCU “Mihai Eminescu” (http://www.bcu-iasi.ro/) are rolul de a crea cadrul informaţional necesarsprijinirii activităţii didactice şi de cercetare. Funcţiilesale informative şi formative se împletesc cu calitatea detezaur dată de numărul impresionant de unităţibibliografice pe care le deţine.

Ca parte a unui consorţiu de biblioteci, BCU Iaşia achiziţionat abonamente la importante baze de dateelectronice, cu rezumate şi articole integrale din revisteştiinţifice şi cărţi, oferind acces la aceste resurseelectronice direct, fără parolă şi cod de identificare, depe calculatoarele proprii.

Biblioteca Centrală Universitară Iaşi

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

90

Un exemplu de adaptare, de depăşire a unor obstacoleîn calea practicilor de marketing şi de obţinere a unui capitalde imagine îl reprezintă BCU “Lucian Blaga” din ClujNapoca (http://www.bcucluj.ro/) care a reuşit, printre altele,editarea şi promovarea revistei Philobiblion.

Şi bibliotecile judeţene din Cluj Napoca(http://www.bjc.ro/new/), Alba Iulia (http://www.bjalba.ro/) şiBrăila (http://www.bjbraila.ro/bjpi5ro/) constituie puternicecentre de informare, parteneri de nădejde în procesul educaţieipermanente şi instituţii de referinţă în domeniul cultural.

Prin acţiunile pe care le susţin, ele urmăresc o maibună cunoaştere a bibliotecii în comunitatea locală şi o maibună colaborare cu factorii educaţionali din localitate,contribuind la îmbogăţirea şi diversificarea vieţii spirituale asocietăţii.

Concluzii

Cu cât societatea este mai dezvoltată şimai transparentă, cu atât activitatea de promovareeste mai susţinută. Activităţile de promovare abibliotecilor au devenit mai vizibile în ultimii ani.Publicitatea este astăzi parte componentă aactivităţii de bibliotecă.

Conceptul de marketing al structurilorinfodocumentare trebuie să fie elaborat ţinând seamade condiţiile locale, de clienţi/utilizatori, de mediulconcurenţial, de grupurile-ţintă, de oferta de produseşi servicii, de spaţiu şi de timp.

Nu trebuie ignorat faptul că, indiferent decât de bine ar fi organizată strategia de promovare,în esenţă, succesul depinde de calitatea serviciilorşi produselor oferite publicului şi societăţii, îngeneral.

Bibliotecile trebuie să fie dinamice, să seadapteze nevoilor de informare ale utilizatorilor, săîşi perfecţioneze continuu activitatea şi să îşiextindă oferta de servicii şi produse, sporind astfelcomfortul clienţilor.

Problemele cele mai dificile suntdeterminate de complexitatea deciziilor referitoarela mărimea bugetelor alocate activităţilor demarketing şi la repartiţia pe tipurile de promovare.În acest sens, este nevoie de o reevaluare a poziţieibibliotecilor, astfel încât să li se acorde o mai maresusţinere financiară şi profesională.

Prin evenimentele pe care le organizează,bibliotecile constituie, pentru toate vârstele, unmediator activ în stimularea interesului faţă de carteşi de lectură. Recomandarea utilizatorilor fideli arputea deveni, cândva, cel mai eficient mijloc depromovare, el nepresupunând cheltuieli mari.

Bibliografie

Beznosova, O.V. Reklama v biblioteke. În: http://www.lib.ua-ru.net/diss/cont/225014.html (accesat la 26 octombrie 2009).Borisova, O.O. Bibliotečnaja reklama kak social’nyj fenomem. În:http://elibrary.udsu.ru/xmlui/bitstream/handle/123456789/759/Beznosova.rtf?sequence=2 (accesat la 23 octombrie 2009).Enache, Ionel; Maftei, Mihaela. Marketingul în bibliotecă. Bucureşti:Editura Universităţii din Bucureşti, 2003, 188 p.Kotler, Philip. Managementul marketingului. Bucureşti: Editura Teora, 1998.Marketing Library and Information Services: International perspectives.Edited by Dinesh Gupta. Munchen: K.G. Saur, 2006, 419 p.Moldoveanu, Maria. Promovarea instituţiei bibliotecare. În: Biblioteca, nr.1, p. 9-10, nr. 2, p. 40-42, 2001.Prodan, Viorica; Stoian, Victoria. Ghid metodologic de organizare aactivităţii de informare şi documentare în unităţi de cercetare şidezvoltare. Bucureşti: INID, 1998, 78 p.http://www.ala.org/ala/newspresscenter/news/pressreleases2009/october2009/safeway_ola.cfm (accesat la 29.10. 2009).http://www.bar.acad.ro/ (accesat la 26.10. 2009).http://www.bcub.ro/ (accesat la 26.10. 2009).http://www.bibnat.ro/ (accesat la 02.10. 2009).http://www.bjbraila.ro/bjpi5ro/ (accesat la 02.10. 2009).http://www.bjalba.ro/ (accesat la 02.10. 2009).http://www.bjc.ro/new/ (accesat la 02.10. 2009).http://www.bmms.ro/index.html (accesat la 02.10. 2009).http://www.deff.dk/default.aspx?lang=english (accesat la 26.10. 2009).http://www.gkri.hr/en/Home.aspx?PageID=100 (accesat la 29.10. 2009).http://www.ala.org/ala/newspresscenter/news/pressreleases2009/october2009/safeway_ola.cfm (accesat la 02.10. 2009).http://www.gkri.hr/en/Home.aspx?PageID=1 (accesat la 02.10. 2009).http://www.bibnat.ro/Evenimente-culturale-s104-ro.htm (accesat la 02.10.2009).

Relaţiile publice reprezintă un fenomencaracteristic secolelor XX-XXI, dar rădăcinile lui seîntind până în cele mai vechi perioade istorice, părând afi la fel de vechi precum comunicarea umană. Astfel,unele tehnici de comunicare, ce se regăsesc astăzi înactivităţile de relaţii publice, au fost utilizate în diferitemomente ale istoriei, de diferite grupuri şi personalităţi.Perfecţionarea acestor tehnici, instituţionalizarea şiteoretizarea lor au condus la crearea unui domeniu desine stătător, cu activităţi bine conturate şi deservit de ocategorie profesională cu individualitate bine definită.

Practica modernă se bazează pe metode decercetare inspirate din sociologie şi psihologie, care audemonstrat că o organizaţie, indiferent de obiectul deactivitate, are nevoie de un plan de gestionare a proprieiimagini, în scopul atragerii clienţilor, utilizatorilor nudoar prin calitatea serviciilor, ci şi prin bunul săurenume.

Relaţiile publice fac parte din ansamblul deactivităţi ce pot defini personalitatea unei instituţii.Începând cu angajaţii (nivelul de pregătire, atribuţiile pecare le îndeplinesc, comportamentul faţă de utilizatori),continuând cu felul în care arată instituţia (un mediucurat, primitor, aranjat cu mult gust conferă un sentimentde siguranţă, de seriozitate), până la activităţile pe careaceasta le întreprinde în afara ei (apariţiile la televizorsau în presa scrisă, organizarea de simpozioane,conferinţe, expoziţii, lansări de carte, iniţierea unorproiecte culturale şi ştiinţifice), toate acestea contribuiedirect sau indirect la imaginea sa.

În cazul instituţiilor biblioteconomice, ideea derelaţii publice, de marketing, de publicitate poate păreadestul de comercială. Numai că vremurile în care trăimne impun o anumită flexibilitate în preluarea şi înadaptarea anumitor practici din domeniul economic.Explozia de informaţii din zilele noastre, posibilităţile depetrecere a timpului liber şi folosirea din ce în ce maimult a Internetului ca sursă de informare obligăbibliotecile la crearea unor planuri şi strategii de atragerea cititorilor (în special a celor tineri), dar şi lapromovarea activităţilor întreprinse de biblioteci, atât peplan local, cât şi pe plan naţional şi internaţional.

În urmă cu câţiva ani, angajată fiind laBiblioteca Naţională Pedagogică „I.C. Petrescu”, amrealizat un studiu în câteva licee şi gimnazii dinBucureşti, pentru a vedea cât de interesaţi şi cât de atraşisunt elevii de biblioteca din şcoala lor. La întrebarea„Cât de des folosiţi biblioteca drept sursă de informare?”

doar 12% din cei 460 de elevi chestionaţi au răspuns cănu folosesc biblioteca şcolară, ci alte surse de informare(Internet-ul, biblioteca personală etc.); motivele pentrucare nu frecventau bibliotecile şcolare erau în unelecazuri de ordin economic şi estetic (cărţi rupte, vechi,spaţiu impropriu, lipsa personalului calificat etc.). Dupăefectuarea acestui studiu, am constatat că, acolo undebibliotecarii manifestau un real interes pentru bibliotecă,cititorii erau mult mai mulţi, personalul din acestebiblioteci reuşind să-i atragă prin diferite activităţi încare elevii înşişi erau protagonişti (piese de teatru,prezentări de carte, întâlniri cu diferite personalităţi).Concluziile acestui studiu mi-au întărit convingerea căomul sfinţeşte locul, că este foarte important ca fiecaresă-şi îndeplinească bine atribuţiile.

Crearea de departamente de Relaţii Publice înbiblioteci a devenit o necesitate. Probabil că modalitateacea mai la îndemână de a avea un personal calificat înaceastă activitate ar fi perfecţionarea unor angajaţiinteresaţi de acest lucru, pentru că funcţia primordială arelaţiilor publice este promovarea imaginii instituţieidupă anumite strategii, şi nu la voia întâmplării.

Conform opinei profesorului Mircea Regneală,Relaţiile Publice sunt o funcţie a managementului, carepermite definirea şi menţinerea identităţii unei organizaţiiprin ameliorarea comunicării externe şi interne.

Relaţiile Publice interne (cele dintre angajaţiibibliotecii) asigură informaţia la timp, favorizând, astfel,bunul mers al instituţiei.

Scopul oricărei biblioteci este de a puneinformaţia la dispoziţia clientului (utilizatorului), într-untimp cât mai scurt, iar acest lucru depinde de bunul mersal lucrurilor din interiorul bibliotecii. Calificareapersonalului, tehnologia informatică de care dispunebiblioteca, adaptarea la cerinţele utilizatorului suntcâţiva dintre factorii care se impun în societateamodernă. Este foarte important să existe o comunicarecontinuă atât între serviciile bibliotecii, cât şi întrefactorii de conducere ai bibliotecii. Un angajat mulţumit,dar şi stimulat (nu neapărat financiar) îşi va îndeplini cuo mai mare răspundere sarcinile de serviciu.

Într-o bibliotecă există un „lanţ” de servicii careprelucrează publicaţiile pe suport clasic sau electronic.Colaborarea dintre aceste servicii este foarte importantă,ruperea unei verigi din lanţ duce la pierderea informaţieişi în final la nemulţumirea cititorului.

Relaţiile Publice externe acordă o atenţiedeosebită publicului, relaţiilor de parteneriat, relaţiilor

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

91

Sveta Căzănaru

Schimbul Internaţional şi Relaţiile Publice în Biblioteca Academiei Române

cu mass-media. Acestea urmăresc asigurarea şimenţinerea încrederii diferitelor categorii de public,atragerea şi implicarea lor în activitatea acestora.

În concluzie, toate acţiunile întreprinse deangajaţii bibliotecii atât pe plan intern, cât şi pe planextern contribuie la imaginea unei biblioteci, suntoglinda în care ne privim noi, bibliotecarii, dar şi ceaprin care ne privesc cei din afară.

Serviciul Schimb Internaţional are activităţicomplexe. Pe lângă activităţile biblioteconomice pe care leefectuează (depozitarea publicaţiilor, inventarierea lor,întocmirea evidenţelor etc.), acest serviciu întreprinde şiactivităţi de marketing, publicitate şi relaţii publice(externe).

Schimbarea strategiilor de comunicare prinmijloace moderne, alegerea informaţiei necesare,satisfacerea cerinţelor partenerilor, promovarea unorproduse (cărţi, reviste, servicii) sunt doar câteva dintre„obligaţiile” indispensabile unei munci eficiente încadrul Serviciului Schimb Internaţional.

1. Activitatea de marketing

Întreaga activitatea de marketing are ca scopsatisfacerea cerinţelor partenerilor existenţi, dar şiatragerea unor potenţiali parteneri. Pornind întotdeaunade la studierea situaţiei curente a serviciului cu ajutorulunor tehnici noi, cum ar fi SWOT, putem analiza caresunt punctele tari în Serviciul Schimb Internaţional(dispunerea de calculatoare performante, asigurareaconexiunii la Internet, aprovizionarea cu publicaţiinecesare schimbului internaţional, asigurarea unui mediude lucru satisfăcător, utilizarea unei reţele de partenerideja existente), dar şi punctele slabe (lipsa fondurilorfinanciare, apariţia cu întârziere a publicaţiilor seriale,dar şi nefurnizarea lor la timp de către editură, restricţiileimpuse de poştă), descoperirea oportunităţilor(colaborarea cu mai mulţi parteneri străini), dar şi ariscurilor (pierderea încrederii pe plan internaţional,

diminuarea numărului de parteneri). Pe lângă aceste tehnici de marketing, trebuie să

ţinem cont şi de anumiţi factori externi, care potinfluenţa într-un fel sau altul bunul mers al serviciului:factorii politici, economici, sociali şi tehnologici.

Factorul politic:Cel mai bun exemplu este situaţia din Irak.

Situaţia politică din această ţară a dus la suspendareaschimbului internaţional.

Factorul economic:Lipsa fondurilor financiare suficiente duce la

perturbarea activităţii serviciului.

Factorul social:Creşterea comunităţilor de români din

străinătate şi circulaţia crescută de materiale informative,odată cu intrarea în Uniunea Europeană.

Factorul tehnologic:Dotarea cu calculatoare performante, pentru o

mai bună comunicare cu partenerii străini.Acest proces continuă cu formularea obiectivelor

de marketing, cu elaborarea şi implementarea strategiilor,cu monitorizarea succeselor.

Posibile obiective de marketing în cadrulSchimbului Internaţional din Biblioteca Academiei: - mărirea reţelei de schimb, în urma unor studii binerealizate;- creşterea numărului de publicaţii aduse din străinătate;- creşterea numărului de publicaţii trimise în străinătate;- creşterea numărului de parteneri pe un anumitdomeniu.

2. Publicitatea

Publicitatea este o modalitate de a populariza produsul(serviciul), în scopul de a-l menţine în atenţia publică.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

92

Produsele pe care le promovează Serviciul SchimbInternaţional sunt revistele şi monografiile publicate deEditura Academiei Române. Pentru a le face cât maicunoscute în rândurile partenerilor, sunt oferite liste deperiodice româneşti publicate în limba română şi în limbistrăine direct prin e-mail, pentru ca timpul de comunicaresă fie cât mai scurt; cât priveşte cataloagele editoriale aleEditurii Academiei Române, ele sunt indicate pe site-ulediturii, unde sunt prezentate cele mai noi apariţii, dar şipublicaţii mai vechi existente în stoc.

Din păcate, Serviciul Schimb Internaţional nuoferă niciun fel de informaţii pe site-ul biblioteciireferitoare la activitatea sa, urmând ca această problemăsă se reglementeze în viitorul apropiat.

Felicitările cu imaginea bibliotecii sau cuimaginea unor publicaţii rare existente în BAR orireproducerile după desenele sau gravurile unor pictoricunoscuţi ale căror lucrări se află de asemenea încolecţiile de patrimoniu ale bibliotecii, trimisepartenerilor cu ocazia unor sărbători religioase sau aunor aniversări, pot constitui un mijloc de publicitate.

3. Relaţiile Publice

Relaţiile Publice contribuie la crearea unui mediude activitate favorabil şi a unei imagini care să consolidezelocul Bibliotecii Academiei Române între alte instituţii decultură, făcând uz de instrumentele publicităţii.

În cadrul Serviciului Schimb Internaţional alBAR, responsabilităţile de aplicare a tehnicilor de relaţiipublice sunt mai mari, pentru că nu există o legătură„directă” cu beneficiarii. Comunicarea se face doar prine-mail şi prin poşta tradiţională.

Modul şi seriozitatea cu care ne îndeplinimsarcinile duc la câştigarea sau la pierderea încrederiipartenerilor.

Cele mai importante activităţi care ţin de RelaţiilePublice în cadrul Serviciului Schimb Internaţional sunt:

- informarea permanentă a partenerilor privind serviciileşi publicaţiile oferite;- consultarea partenerilor şi organizarea activităţiiconform solicitărilor lor;- asigurarea transparenţei accesului la informaţie;- promovarea valorilor;- formarea şi menţinerea imaginii bibliotecii înstrăinătate;- colaborarea cu alte instituţii;- conlucrarea cu angajaţii altor servicii;- câştigarea încrederii partenerilor prin argumenteraţionale;- asigurarea unei comunicări eficiente folosind atâtmijloacele tradiţionale, cât şi pe cele moderne.

De multe ori, ne este foarte greu să îndeplinimaceste sarcini din cauza factorului economic, amintitanterior.

Serviciul Schimb Internaţional nu poate funcţionaeficient dacă nu comunică permanent cu partenerii şi, maiales, dacă nu îşi cunoaşte suficient de bine partenerii şicomunitatea în care ei activează. De aceea, suntemobligaţi să facem cât mai des revizuiri ale datelorpartenerilor Schimbului Internaţional, pentru o mai bunămonitorizare a cerinţelor acestora, dar şi a solicitărilornoastre, cu scopul de a obţine un feed-back real.

Prin urmare, activitatea de Relaţii Publice încadrul Serviciului Schimb Internaţional respectăprincipiile de PR universale, având ca repere principaleinformarea şi comunicarea. Important este ca labeneficiari să ajungă informaţia de care aceştia au nevoiepentru a-şi forma sau a-şi schimba atitudinea faţă debibliotecă.

Dacă analizăm istoria Serviciului SchimbInternaţional din Biblioteca Academiei, descoperim oserie de activităţi care au avut ca scop promovareaimaginii BAR pe plan internaţional şi, în acelaşi timp,atragerea de noi parteneri din străinătate „pentru a puneîn poziţiune pe cei mai competenţi străini, a cunoaştestarea ţării noastre”.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

93

În 1874, Alexandru Odobescu stabileşte primelerelaţii de schimb cu academiile din Berlin, Viena,Budapesta şi Sankt Petersburg, precum şi cu societăţilearheologice din Moscova, Roma şi Copenhaga, iar pe la1881, publicaţiile româneşti se găseau la Academia deBuenos Letras din Barcelona, dar şi în biblioteci dinZürich şi Berna.

Interesant este modul în care a acţionatAcademia în 1883 (deşi nu se cunoştea termenul derelaţii publice), trimiţând propuneri de schimb (tipărite şiînsoţite de catalogul publicaţiilor sale) unui număr de 36de „societăţi diverse din toată lumea”, sperând că înacest fel biblioteca „va dobândi un nou mijloc deînvăţuire”.

Răspunsurile n-au întârziat să apară. Astfel, s-austabilit primele relaţii de schimb cu SUA, prinintermediul Smithsonian Institute, Centrul NaţionalAmerican de Schimb, care a propus Academiei Româneun schimb cu Academia de Arte şi Ştiinţe din Boston şicu Societatea Americană de Geografie.

Un alt mijloc de trezire a interesului partenerilorde schimb pentru cultura românească a fost punerea ladispoziţie a unor materiale mai deosebite existente înbibliotecă. În 1883, British Museum şi BibliothèqueNationale din Paris primesc copii fotografice dupămanuscrisul Codicele Voroneţian.

O altă strategie folosită de Biblioteca Academieila începuturile secolului XX a fost utilizarea dubletelordin anumite titluri rare sau a monedelor existente în maimulte exemplare ca formă de schimb. În urma unor astfelde schimburi cu dublete de cărţi vechi greceşti, trimiseBibliotecii Vaticanului, s-a primit facsimilulmanuscrisului grec Minologhiul Împăratului Vasile alII-lea, din secolul al X-lea.

O mare importanţă pentru imaginea BiblioteciiAcademiei au avut-o expoziţiile organizate în străinătate.În 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, AcademiaRomână a expus câte un exemplar din toate lucrările pecare le publicase până în acel an. Şi la Montréal, cuprilejul Conferinţei Asociaţiilor de bibliotecari dinCanada (1960), ori la Festivalul Cărţii Străine de la Lima,Peru (1960) au fost trimise publicaţii din fondulbibliotecii. Materiale inedite despre Comuna din Paris aufost trimise pentru expoziţia de la Londra, cu prilejul a 90de ani de la acest moment istoric, iar în 1963 au fosttrimise materiale pentru expoziţia Cartea sârbă însecolul al XVIII-lea, expoziţie organizată la BibliotecaNaţională din Belgrad.

Dacă înaintăm în timp până în vremurilenoastre, în anul 2005, în Sala Albă a Palatului Pitti dinFlorenţa, a avut loc inaugurarea oficială a expoziţieiDesene italiene din Biblioteca Academiei Române dela Bucureşti, sub patronajul Ministerului pentru Bunurişi Activităţi Culturale al Italiei, al MinisteruluiAfacerilor Externe al Italiei, al Academiei Române şi al

Uniunii Latine. Expoziţia a reunit 400 de deseneitaliene inedite din secolele XVI-XIX, provenind dintoate şcolile regionale italiene (lombardă, florentină,veneţiană, napolitană) şi care fac parte din colecţiileCabinetului de stampe şi desen al Bibliotecii AcademieiRomâne.

Expoziţia, precum şi catalogul aferentmanifestării au pus în evidenţă o parte a patrimoniuluicultural al României, „purtătorul de cuvânt” fiindBiblioteca Academiei.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

94

După cum putem observa, încă de la înfiinţareaBibliotecii Academiei, Serviciul Schimb Internaţionala fost un instrument de promovare a imaginii instituţieiîn străinătate.

Schimbul Internaţional de publicaţii ilustreazăunul dintre aspectele de cooperare ştiinţifică şi culturalăinternaţională. El favorizează libera circulaţie de idei şide informaţii ştiinţifice între instituţiile diferitelor ţări.

Acest schimb de publicaţii se realizează în bazaunei convenţii stabilite de comun acord, în termeniavantajoşi pentru ambele părţi. Beneficiile rezultate dinaceşti termeni depind de situaţia partenerilor şi reflectănevoile lor speciale. Părţile implicate în contract consimtsă-şi furnizeze reciproc publicaţii tipărite sau reproduseîntr-un fel sau altul.

Conducerea Academiei Române a hotărât capublicaţiile româneşti să fie trimise şi unor instituţii carenu dispun de materiale echivalente din punct de vedereştiinţific, cum ar fi ţările mai puţin dezvoltate oricomunităţile de români existente în afara ţării. Tot aşacum principalele instituţii ştiinţifice din străinătate audecis să ne trimită în continuare publicaţiile lor, chiardacă schimbul este ineficient din punctul lor de vedere.

Conform unei statistici făcute de MAE în 2003, celemai mari comunităţi de etnici români aflate în ţările din jurulRomâniei sunt în Bulgaria, Republica Moldova, Serbia şiMuntenegru, Ungaria şi Ucraina, în total 3,23 de milioane.Această cifră vorbeşte despre existenţa unei importantecomunităţi româneşti în imediata vecinătate a ţării noastre.

Conform aceloraşi date furnizate de MAE,foarte mulţi români se află în SUA, Canada, Italia,Spania, Franţa şi Germania, iar odată cu intrareaRomâniei în Uniunea Europeană, numărul românilorplecaţi în străinătate s-a mărit. De aceea, în următoriiani, Serviciul Schimb Internaţional va trebui să-şischimbe strategia, adică va trebui să stabilească maimulte relaţii cu bibliotecile publice unde se găsesc acestecomunităţi de români, să dezvolte noi relaţii cu Catedrelede Limbi Romanice ale universităţilor străine. Înconcluzie, va trebui întocmit un plan de marketing,pentru atragerea de noi parteneri străini, pentru capublicaţiile româneşti să folosească atât străinilor, cât şiromânilor plecaţi departe de casă.

Modalităţile de completare a colecţiilor utilizate deSchimbul Internaţional nu au doar o semnificaţieeconomică, ci, în primul rând, sunt expresia unităţiiinternaţionale a ştiinţei, o formă de manifestare aprincipiilor de coexistenţă şi, indirect, de promovare aimaginii unei biblioteci, a unei ţări, mai ales a ţărilor care nurenunţă, în momentele de criză, la schimburile ştiinţifice.

Pentru a ne onora obligaţiile asumate, avemnevoie de sprijinul tuturor factorilor implicaţi (EdituraAcademiei Române, prin onorarea comenzilor; PoştaRomână, prin respectarea prevederilor legale privindaplicarea reducerii de 50% a tarifelor poştale, conform

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

95

Un eveniment cu răsunet internaţional care trebuiemenţionat ca o activitate a Relaţiilor Publice ale BAR a fostexpoziţia Întâlnire cu Rembrandt – 400 de ani de lanaşterea artistului. Pictură, desen, gravură din colecţiileMuzeului Naţional de Artă al României şi BiblioteciiAcademiei Române.

Cabinetul de Stampe al Bibliotecii AcademieiRomâne posedă 128 de planşe ilustrând cele mai importanteetape ale creaţiei maestrului olandez.

Cu ocazia acestei expoziţii, s-a tipărit un catalogcare a fost trimis şi în străinătate.

Legii Bibliotecilor nr. 334 din 31 mai 2002; conducereaBibliotecii Academiei Române).

Schimbul internaţional este, de fapt, cea maieconomică formă de completare a colecţiilor, pentru că nunecesită valută, ci fonduri de publicaţii naţionale. Datoritălui, în colecţiile bibliotecii intră multe documente devaloare editate în străinătate (cărţi, reviste, CD-uri etc.).În plus, de la parteneri putem primi şi publicaţii care nu secomercializează.

Colecţiile Bibliotecii Academiei Române au uncaracter enciclopedic, şi de acest lucru trebuie să ţinemcont când stabilim noi parteneri şi când semnăm noiconvenţii de schimb. Important este să completămcolecţiile bibliotecii cu cât mai multe lucrări de referinţăprivind istoria şi cultura ţărilor partenere, în special aleţărilor din jurul României.

Fondurile Bibliotecii Academiei se adreseazăoamenilor de ştiinţă, cercetătorilor, doctoranzilor, dar şistudenţilor. Acest „public” ne impune achiziţionarea prinschimb a unor publicaţii de înaltă ţinută şi valoareştiinţifică.

Mulţi se gândesc că, odată cu dezvoltareatehnologiei electronice, Schimbul Internaţional pe suportclasic va dispărea. Este greu de crezut acest lucru, înprimul rând pentru că nu toate publicaţiile apar pe suportelectronic şi, în al doilea rând, este greu de imaginat obibliotecă fără colecţii de cărţi şi periodice clasice.Fiecare bibliotecă doreşte să păstreze şi să dezvoltevalorile culturale şi naţionale. În mod cert, cartea în formatradiţională va căpăta o valoare şi mai mare pentrucercetătorii erudiţi şi pentru iubitorii de carte.

Consider că, ţinând cont de baza tehnică, desuportul electronic şi de factorul uman existent, dar şi deaplicarea corectă a tehnicilor de Relaţii Publice, putemcrea şi menţine, prin activitatea Serviciului SchimbInternaţional, o imagine demnă de numele de Bibliotecă aAcademiei Române.

Este foarte important să ţinem pasul cu vremurile,altfel, suntem sortiţi uitării. Iar dacă, după spusele luiBorges, „raiul este o imensă şi preţioasă bibliotecă”, săîncercăm să facem din bibliotecă, dacă nu chiar un paradispentru utilizatori, măcar un loc în care dorinţele lor suntîmplinite, în care să revină nu numai din necesitate, ci şidin plăcere.

Bibliografie:

Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România. Carteacentenarului: 1867-1967. Bucureşti: Editura Academiei Române,1968.CIORCAN, Marcel. Bazele biblioteconomiei: relaţii publice,comunicare, imagine, conduită. Craiova: Editura MJM, 2005.COMAN, Crisitina. Relaţii Publice. Principii şi strategii.Bucureşti: Polirom, 2001.ENACHE, Ionel. Managementul bibliotecilor potrivit cerinţelorergonomiei. Bucureşti: Credis, 2001.MARINESCU, Nicoleta. Biblioteca de la tradiţie la modernitate.Iaşi: Astel Design, 1999.PETRE, Gabriela. Publicitatea şi mass-media. În: UniversulMedia, nr. 3, 1999.Revista Bibliotecii Naţionale. an 10, nr. 1/2004.TÂRZIMAN, ELENA. Bibliotecile şi activitatea de relaţii publice.În Biblioteca, an 9, nr. 5, 1998.VASILESCU, Emil. Marketingul în biblioteci. În: Biblioteca, an 4,nr. 9-10, 1993.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

96

Funcţionarii BAR în 1904: Iuliu Tuducescu, Nerva Hodoş, Ioan Bianu, Octavian Lugoşanu, Ştefan Pop, Grigore Chebap, Ilarie Chendi,Al-Sadi Ionescu, Alexandru Obedenaru, Nicolae Zaharia, Vasile Pârvan, Alexandru Lapedatu, Radu Dordea.

Centrul Naţional CIP – abordare evolutivă

Centrul Naţional CIP reprezintă prima verigă dinlanţul editorial al cărţii, la nivel naţional. Creat dinnecesitatea înregistrării şi monitorizării producţieieditoriale naţionale, Centrul Naţional CIP s-a dezvoltatîn timp, pornind de la caracterul benevol al ProgramuluiCIP şi ajungând la obligativitatea colaborării cu acesta,cerută de lege.

Centrul Naţional CIP a fost înfiinţat în 1996, prinDecizia 19/08.02.1996 semnată de directorul general alBibliotecii Naţionale a României, privind constituireaBiroului de numerotare standardizată ISBN-ISSN-CIP,din cadrul Serviciului Prelucrarea colecţiilor. Până laacea dată, a funcţionat un Birou de numerotarestandardizată şi de înregistrare a editurilor româneşti încadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (în perioada1990-1996). Biblioteca Naţională a României a preluataceastă sarcină dată fiind funcţia sa de Oficiu NaţionalBibliografic şi de Informatizare a Bibliotecilor.

Începând cu anul 2004, odată cu aprobarea decătre Ministerul Culturii şi Cultelor a Regulamentului deOrganizare şi Funcţionare al Bibliotecii Naţionale aRomâniei, Biroul Centrul Naţional ISBN-ISSN-CIP s-adesprins din Serviciul Depozit legal, fiind directsubordonat directorului general-adjunct al BiblioteciiNaţionale a României.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

97

Nicoleta Corpaci

Centrul Naţional CIP: concept şi structură

Explozia informaţională este o realitate de necontestat a secolului XXI. Ea este datorată evoluţiei tehnologieişi comunicării, dar şi dezvoltării rapide a tuturor domeniilor cunoaşterii.

Este de la sine înţeles că instrumentul cel mai important al societăţii umane actuale îl reprezintă informaţia.Astăzi, biblioteca joacă un rol important în dezvoltarea societăţii, deoarece deţine toate elementele care contribuiela progresul socio-uman: dezvoltarea informaţiei, tehnologiei şi ştiinţei. Cel mai mare merit al bibliotecilor esteacela că menţin echilibrul între tradiţional şi modern, între stabilitate şi dinamism, între evoluţia suporturilor deeditare şi livrarea informaţiei într-un timp scurt.

În toată această evoluţie, organizarea, standardizarea şi administrarea informaţiilor şi a suporturilorinformaţionale s-au impus de la sine, pentru o mai bună regăsire şi diseminare, ele fiind premize pentruimplementarea Controlului Bibliografic Universal, activitate coordonată, la nivel naţional, de Agenţia BibliograficăNaţională.

În România, Control Bibliografic Naţional este realizat de către Biblioteca Naţională a României care, prinfuncţiile definite de Legea 334/2002 republicată, asigură rolul de Oficiu Naţional Bibliografic şi de Informatizarea Bibliotecilor.

De-a lungul anilor, Biblioteca Naţională a României s-a dezvoltat ca o instituţie coordonatoare a activităţii deimplementare a unui sistem naţional de control şi schimb de informaţii bibliografice. În conformitate cu principiileIFLA privind Controlul Bibliografic Universal, Biblioteca Naţională a României îndeplineşte funcţiile uneibiblioteci naţionale moderne, capabile să acceadă la reţeaua structurilor infodocumentare ce asigură sistemul deControl Bibliografic Universal.

Prin funcţiile sale, Biblioteca Naţională a României a creat cadrul necesar pentru implementarea sistemului denumerotare standardizată pentru carte şi periodice şi pentru coordonarea şi derularea, la nivel naţional, a Programului CIP.

Aceste activităţi se derulează în cadrul unei structuri specifice a Bibliotecii Naţionale a României: CentrulNaţional ISBN-ISSN-CIP.

Descrierea Programului CIP

Centrul Naţional CIP are ca sarcini promovarea şiderularea Programului CIP la nivel naţional.

CIP (Catalogare înaintea publicării) este unprogram gratuit de colaborare între editurile de carte şistructurile infodocumentare, desemnate la nivel naţional.

Programul CIP a fost iniţiat de BibliotecaCongresului şi a fost preluat ulterior de foarte multe ţări,ca o necesitate a înregistrării producţiei editorialenaţionale şi a redactării unei înregistrări bibliograficestandardizate, cu scopul realizării Catalogului NaţionalPartajat.

Prima propunere privind descrierea CIP dateazădin 1876 şi aparţine lui Justin Winsor, bibliotecar laHarvard College. Între 1900 şi 1960 diferite ţări, printrecare Canada, Brazilia şi Australia, au experimentatProgramul CIP. După 1960, Programul a fost adoptat şiimplementat de Uniunea Sovietică, iar după 1970 – deBrazilia, Statele Unite ale Americii, Canada, MareaBritanie etc.

În România, conform Legii promovării şisusţinerii culturii scrise, Programul CIP este un programgratuit şi obligatoriu de colaborare între editurileînregistrate în baza de date a Agenţiei Naţionale ISBN şia Bibliotecii Naţionale a României (prin CentrulNaţional CIP).

Debutând ca o participare benevolă, cooperareaediturilor cu Programul CIP a devenit obligatorie din2003, prin Legea 186, republicată în 2006, privindpromovarea şi susţinerea culturii scrise.

Scopul programului CIP

Programul CIP are menirea de a semnala viitoareleapariţii editoriale, de a oferi o catalogare standardizată acărţilor ce urmează să fie editate, de a promova producţiaeditorială românească şi de a pune la dispoziţiautilizatorilor informaţiile necesare privind viitoareleapariţii editoriale.

Prin extinderea la nivel naţional, Programul CIPcontribuie la realizarea controlului bibliografic naţional,asigură premisele accesului universal la informaţii şioferă o bună vizibilitate producţiei editoriale româneşti.

Centrul Naţional CIP este prima structurăinfodocumentară din România care asigură participareala Programul internaţional IFLA privind ControlulBibliografic Universal şi care monitorizează, la nivelnaţional, producţia editorială, asigurând, în acelaşi timp,catalogarea bibliografică conform standardelorinternaţionale.

Notiţa bibliografică CIP se regăseşte în baza dedate a Bibliotecii Naţionale a României, de unde esteexportată în Bibliografia cărţilor în curs de apariţie –CIP, lucrare cu apariţie lunară, dar şi pe carte, fiindtipărită odată cu aceasta. Astfel, se reduce timpul necesaractivităţii de bibliografiere înregistrată a cărţilor dinproducţia editorială naţională: descrierea CIP reprezintăun sprijin pentru serviciile de prelucrare din biblioteci,fiind considerată o soluţie pentru standardizareaprocedeelor naţionale de catalogare-indexare.

Beneficiari ai Programului CIP sunt structurileinfodocumentare, librăriile, brokerii de informaţii etc.Toţi aceştia dispun, din timp, de informaţii utile înselectarea şi achiziţia noilor apariţii editoriale, precum şide date bibliografice prelucrate la nivel standardizat.

Promovarea Programului CIP

Programul CIP a fost promovat, în mod sistematic,prin întâlniri cu editorii de carte, cu ocazia târgurilor decarte desfăşurate în Bucureşti şi în ţară, cu ocaziamanifestărilor organizate de editori. În toate acestesituaţii, editorilor li s-a adus la cunoştinţă obligativitatea,prin lege, a aplicării programului CIP, li s-au oferitmateriale de promovare a Programului CIP şi FormulareCIP. Materialele de promovare a Programului CIP,precum şi formularele CIP au fost puse la dispoziţiaeditorilor şi prin fax şi e-mail.

Pe pagina Web a Bibliotecii Naţionale a României,secţiunea CIP (http://www.bibnat.ro/Catalog-CIP-s87-ro.htm), există de asemenea informaţii actualizateprivind Programul CIP. Şi la cursurile de perfecţionare îndomeniu, organizate de Centrul Naţional dePerfecţionare, lectorii promovează, în rândul cursanţilor,bibliotecari din Sistemul Naţional de Biblioteci, rolul şiactivitatea Centrului Naţional CIP.

Implementarea Programului CIP

Fiecare Agenţie Bibliografică Naţională şi-astabilit propria politică de includere sau de excludere dinProgramul CIP. În România, descrierea CIP se realizeazăpentru documentele care fac obiectul bibliografiilornaţionale tipărite: monografii, lucrări ştiinţifice, lucrăricu un conţinut educativ, ştiinţific şi cultural, lucrări deloisir etc. Sunt excluse lucrările care nu primesc codISBN (partituri muzicale fără text), lucrările cu uncaracter efemer, cu un conţinut nesubstanţial, care nu facobiectul politicii de achiziţie a structurilorinfodocumentare. Pentru moment, nu se realizeazădescriere CIP pentru lucrările pe suport electronic,

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

98

offline sau online (pentru descrierea bibliografică aacestora este necesară utilizarea standarduluiinternaţional ISBD-ER), şi nici pentru lucrările care aparîn afara unei edituri, pentru care Agenţia Naţională ISBNacordă cod ISBN de autor.

Documentele pentru care se realizează descriereCIP:

- monografii din toate domeniile cunoaşterii (lucrărialcătuind un tot, în unul sau mai multe volume, fie că aparsimultan, fie că publicarea lor se derulează pe o duratălimitată, după un plan prestabilit de autor sau de editor); -cataloage de expoziţie cu text; - lucrări muzicale cu text; -cărţi pentru copii cu text; - manuale şcolare; - lucrăriştiinţifice; - lucrări ale manifestărilor ştiinţificedesfăşurate ocazional (simpozioane, congrese, seminare,colocvii, mese rotunde etc.); - lucrări care apar sub titluridiferite, chiar dacă au o numerotare în continuare, pentruediţia I a manifestării, în condiţiile în care existăincertitudine asupra continuităţii; - lucrările manifestărilorştiinţifice (simpozioane, congrese, seminare, colocvii,mese rotunde etc.) cu un caracter itinerant (astfel de lucrărise desfăşoară cu periodicitate, însă ţara organizatoare este,la fiecare număr, alta).

Volumele de lucrări ale manifestărilor ştiinţifice(congrese, colocvii, simpozioane, mese rotunde etc.) suntevaluate individual, pe baza copiei după pagina de titlufinală a acestora şi a colaborării cu coordonatorulmanifestării, în vederea stabilirii codului de identificarecorespunzător ISBN sau ISSN şi a stabilirii necesităţiiredactării descrierii CIP.

Documentele pentru care nu se realizeazădescriere CIP:

- cărţi ce nu apar prin intermediul unei edituriînregistrate de Agenţia Naţională ISBN; - cărţi editate înafara graniţelor României, chiar dacă ele apar în limbaromână sau sunt scrise de autori români; - publicaţiiseriale (lucrări ce apar sub acelaşi titlu, cu o anumităperiodicitate); - extrase din publicaţii periodice; - resursecontinue; - documente cuprinzând informaţii efemere:cataloage comerciale, cărţi de telefon, orare etc.; - cărţipersonalizate, cu apariţie restrânsă, publicate pentru osingură persoană, pentru membrii unei familii sau pentruun eveniment particular; - partituri muzicale fără text; -cărţi de colorat fără text; - literatură gri; - audio-books; -programe de calculator; - produse informaticeeducaţionale, ştiinţifice şi culturale; - jocuri; - documenteonline; - lucrări ale manifestărilor ştiinţifice (simpozioane,congrese, seminare, colocvii, mese rotunde etc.) care sedesfăşoară cu periodicitate, sub acelaşi titlu, pentru ediţiaI a manifestării, dacă este certă continuitatea acesteia.

Participarea la Programul CIP

Fiecare editură de carte înregistrată de AgenţiaNaţională ISBN are dreptul şi obligaţia de a participa laProgramul CIP. Colaborarea editurilor cu CentrulNaţional CIP se realizează prin completareaFormularului CIP, în momentul în care cartea se află înfaza de prepublicare.

Formularul CIP

Semnalarea cărţilor în curs de apariţie serealizează prin completarea Formularului CIP, pus ladispoziţia editorilor români atât în format tipărit, cât şi înformat electronic (transmis prin poşta electronică sauaccesat la adresa http://www.bibnat.ro/Catalog-CIP-s87-ro.htm). Formularul CIP completat este transmisCentrului Naţional CIP prin fax sau e-mail ori este depusdirect la sediul Bibliotecii Naţionale a României –Centrul Naţional CIP.

Formularul CIP, disponibil fie în format tipărit, fieelectronic, cuprinde rubrici pe care editorul trebuie să lecompleteze cu informaţii corecte şi complete privinddatele bibliografice ale cărţii, dar şi subiectul sau genulliterar al acesteia.

Datele furnizate de editor sunt cele care apar pepagina de titlu, deoarece reprezintă pagina care cuprinde,de regulă, informaţiile complete asupra numeluiautorului, tipului de autor (persoană fizică saucolectivitate), titlului şi informaţiilor la titlu, menţiunilorde responsabilitate, ediţiei, datelor de publicare sauindicaţiilor privind volumele.

Standardul 8396-78 stabileşte conţinutul,amplasarea elementelor şi prezentarea editorială şitipografică a foii de titlu a unei monografii. În realizareaunei cărţi, editorul nu este responsabil numai derespectarea conţinutului intelectual al lucrării, de punereaîn pagină a manuscrisului, ci şi de amplasarea elementelorbibliografice, conform standardelor în vigoare: elementelece apar pe copertă şi pe pagina de titlu a lucrării.

În completarea Formularului CIP, editorul este directresponsabil de corectitudinea informaţiilor transmise. Înaceste scop, Formularul CIP se completează în momentulîn care editorul cunoaşte toate informaţiile bibliografice(autor, titlu, subtitlu, numărul volumelor, codurile ISBNetc.), dar şi informaţiile privind conţinutul lucrării.

Pe lângă Formularul CIP completat, editorului i sesolicită o copie după pagina de titlu, deoarece aceastaeste sursa principală de informare în descrierea lucrăriisemnalate şi, acolo unde este cazul, o copie după cuprins,

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

99

introducere sau prefaţă. Acestea sunt necesare pentrurealizarea unei descrieri bibliografice corecte şi pentrustabilirea indicilor de Clasificare Zecimală Universalăadecvaţi subiectului cărţii.

Transmiterea unor formulare incorecte,incomplete sau ilizibile atrage după sine imposibilitateaprelucrării informaţiilor şi a redactării Descrierii CIP aBibliotecii Naţionale a României.

Formularul CIP se va completa de către editor şinu de către autor, tipograf sau alte persoane implicate înrealizarea cărţii.

Recepţionarea formularelor CIP

Formularele CIP recepţionate de Centrul NaţionalCIP sunt centralizate, la sfârşitul fiecărei zile lucrătoare,într-o Listă a solicitărilor CIP. Această listă cuprinde datacalendaristică, numele editurilor participante laProgramul CIP, ordonate alfabetic, numărul de formularetransmise de editură. La rubrica Observaţii sunt inserateulterior neregulile (completarea necorespunzătoare aFormularelor CIP de către editor, formulare ilizibile,caracterul periodic al lucrărilor semnalate de editor, lipsacodurilor ISBN etc.).

Până la soluţionarea problemelor, aceste formularesunt arhivate separat. Se poartă o corespondenţă cueditorii pentru soluţionarea neclarităţilor, în generalutilizând poşta electronică; se solicită informaţiisuplimentare, pagina de titlu, retransmitereaFormularului CIP recepţionat ilizibil; se contacteazătelefonic editorul pentru clarificarea cât mai rapidă atuturor neclarităţilor.

Formularele CIP corecte, complete şi lizibile suntverificate în baza de date Aleph a Bibliotecii Naţionale aRomâniei şi primesc număr de înregistrare.

Dacă în primii ani (1996-1998) media zilnică aformularelor recepţionate era de 5, în prezent, aceastămedie este de 150, tendinţa fiind de una de creştere.

Centrul Naţional CIP: structură şi funcţionalitate

Rolul Centrului Naţional CIP este acela demonitorizare a derulării Programului CIP la nivelnaţional. Datele furnizate de editori sunt prelucrarestandardizat, iar înregistrările bibliografice disponibileînainte de apariţia cărţii constituie premise ale accesuluila informaţii, primul pas spre o catalogare naţionalăpartajată. Scopul Catalogului Naţional Partajat vizeazăatât schimbul de înregistrări bibliografice, cât şifacilitarea accesului la informaţii. În acest context,

Centrul Naţional CIP din România oferă beneficiarilorsăi primele date bibliografice ale lucrărilor ce urmează săapară pe piaţa editorială românească, prelucrate conformstandardelor internaţionale de catalogare.

Prin această activitate, Centrul vine în sprijinulstructurilor infodocumentare (care fac astfel economiede resurse umane, eliminând activităţile redundante), alutilizatorilor (care au acces mai rapid la informaţii) şi aleditorilor (care beneficiază de promovarea producţiei loreditoriale în rândul consumatorilor de carte).Competenţele Centrului Naţional CIP vizeazăcolaborarea cu editorii şi acurateţea descrierilorbibliografice rezultate. Responsabili de datele furnizatesunt însă editorii (pe baza acestor date, se realizeazădescrierea bibliografică CIP).

Atribuţiile Centrului Naţional CIP:- recepţionarea şi verificarea formularelor CIP; -

prelucrarea formularelor CIP conform standardelorinternaţionale de descriere bibliografică în vigoare şiconform convenţiilor internaţionale; - transmiterea cătreeditori a înştiinţărilor ce cuprind descrierea CIP aBibliotecii Naţionale a României; - realizarea lunară aBibliografiei cărţilor în curs de apariţie – CIP; -monitorizarea Programului CIP la nivel naţional.

Centrul Naţional CIP recepţionează de la editoriformularele CIP şi cererile de modificare sau de anularea descrierilor bibliografice şi transmite, la rându-i,editorilor documentele ce conţin Descrierea CIP aBibliotecii Naţionale a României. Oferă consultaţie despecialitate şi răspunde solicitărilor profesionale aleeditorilor, bibliotecarilor sau persoanelor particulare, atâttelefonic, cât şi prin poşta electronică.

Funcţii asigurate de Descrierea CIP:- vine în întâmpinarea sistemului naţional de

catalogare, livrând o notiţă bibliografică preliminară laapariţia cărţii, astfel încât pe piaţa editorială româneascălucrările apar deja catalogate; - vine în întâmpinareasistemului de achiziţii, punând la dispoziţia celor interesaţiinformaţii cu privire la viitoarele apariţii editoriale.

Funcţiile Descrierii CIP nu pot fi îndeplinite cusucces decât pe baza unei bune colaborări între editori şiCentrul Naţional CIP (benefică pentru ambele părţi) şirespectând regulile şi cerinţele impuse, fapt ce nu poateavea ca rezultat final decât obţinerea unei Descrieri CIPcorecte.

Funcţiile Descrierii CIP se concretizează în douătipuri de înregistrări: - o înregistrare permanentă careînsoţeşte cartea; aceasta este imprimată pe verso-ul paginiide titlu şi este inclusă în Bibliografia cărţilor în curs de

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

100

apariţie – CIP (publicaţie periodică ce reprezintăconcretizarea activităţii lunare a Centrului Naţional CIP); -o înregistrare preliminară, care apare în baza de date Alepha Bibliotecii Naţionale a României; acesta va fi completatădupă apariţia cărţii şi recepţionarea acesteia de cătreBiblioteca Naţională a României, prin Depozitul legal.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Românieieste, după cum am mai arătat, o descriere preliminară,fiind realizată înainte de apariţia cărţii şi furnizatăeditorului la timp, pentru a putea fi tipărită pe carte.Termenul maxim de transmitere a casetei cu DescriereaCIP este de zece zile lucrătoare de la recepţionareaformularului lizibil, corect şi complet.

Descrierea CIP se tipăreşte pe verso-ul paginii detitlu, respectându-se întocmai punctuaţia şi forma în carea fost redactată, ordinea elementelor bibliografice,boldurile sau alineatele. În acest mod, cartea poate fiidentificată în mod corect. Editorul este obligat sătipărească Descrierea CIP pe carte în conformitate cuoriginalul. Înştiinţarea transmisă către editură cuprinde,pe lângă Descrierea CIP, numărul de înregistrare,ştampila şi semnătura persoanei responsabile deprelucrarea Formularului CIP (aceste din urmă elementenu vor fi însă tipărite pe carte).

Descrierea CIP nu se poate realiza în afaraCentrului Naţional CIP. Biblioteca Naţională a Românieideţine dreptul de autor asupra descrierilor CIP şi asupraBibliografiei cărţilor în curs de apariţie – CIP. Oriceintervenţie în textul Descrierii CIP sau realizareaDescrierii CIP în afara Bibliotecii Naţionale a Românieiconstituie contravenţie la Legea Dreptului de autor. Acestfapt este adus la cunoştinţa editorului în scris, printr-oscrisoare de atenţionare. Dacă situaţia se repetă, estesesizat Oficiul Român al Dreptului de Autor. BibliotecaNaţională a României nu-şi asumă responsabilitateapentru descrierile CIP realizate în afaraCompartimentului CIP din cadrul Centrului NaţionalISBN-ISSN-CIP şi care nu se regăsesc în Bibliografiacărţilor în curs de apariţie – CIP.

Disfuncţionalităţi în colaborarea cu editorii

La recepţionarea înştiinţării ce cuprinde DescriereaCIP a Bibliotecii Naţionale a României, editorii pot ridicamai multe întrebări ce ţin de percepţia caracteruluistandardizat al Descrierii CIP:

Dacă o lucrare are doi sau trei autori, de ce doarnumele unuia apare în partea de sus a Descrierii CIP?De ce nu sunt trecuţi toţi, pe acelaşi nivel, cu virgulă saupunct şi virgulă între ei? Nu sunt nedreptăţiţi astfelceilalţi autori?

Aceste întrebări revin cu regularitate atât dinpartea editorilor, cât şi a autorilor. Există situaţii când,după explicaţia privind caracterul standardizat alDescrierii bibliografice CIP şi după stabilirea vedeteiprincipale şi complementare, autorii sau editorii aurevenit, prin înştiinţare scrisă, asupra ordinii autorilormenţionaţi pe pagina de titlu a lucrării semnalate.Această convenţie de intrări principale sau secundareeste percepută de multe ori cu dificultate de colaboratoriiCentrului Naţional CIP. Fiecare caz, în parte, este tratatcu responsabilitate, încercând lămurirea, atât a editorilor,cât şi a autorilor asupra faptului că descrierilebibliografice CIP sunt realizate conform standardelorbibliografice internaţionale, că intrările principale şisecundare la numele autorilor se realizează pe baza unorconvenţii internaţionale şi că ordinea apariţiei autorilorîn descriere nu afectează în niciun fel contribuţiaacestora la conţinutul intelectual al lucrării. Deasemenea, Centrul Naţional CIP duce o campanie declarificare a caracterului exclusiv bibliografic alDescrierii CIP. Descrierea CIP se adresează bibliotecilorşi bibliotecarilor, structurilor infodocumentare îngeneral, şi nu este o formă de promovare intelectuală aunuia dintre autorii implicaţi în realizarea cărţii sau destabilire a întâietăţii unuia dintre autori, în ceea cepriveşte conţinutul intelectual al cărţii.

În acelaşi timp, Descrierea CIP nu trebuieconfundată cu deţinerea dreptului de autor asupraconţinutului intelectual al lucrării. Dacă o lucrare areimprimată Descrierea CIP pe verso-ul paginii de titlu, nuînseamnă că ea beneficiază automat de protecţie juridicăasupra conţinutului intelectual. Editura, sub auspiciilecăreia a apărut cartea, respectă Legea 186/2003,republicată în 2006, privind promovarea şi susţinereaculturii scrise, acordă cărţii codul unic de identificareISBN şi participă la Programul CIP. Descrierea CIP esteo descriere standardizată, care identifică lucrarea în bazede date naţionale şi internaţionale, conform punctelor deacces, dar care nu oferă protecţie juridică asupraconţinutului intelectual al lucrării.

Dacă pe pagina de titlu toate cuvintele cealcătuiesc titlul încep cu majuscule sau titlul este scriscu majuscule, de ce nu se păstrează aceeaşi formă şi înDescrierea CIP?

Acest aspect ţine de caracterul standardizat şiuniform al descrierilor bibliografice.

Dacă în titlu apar semne grafice, precum punct (.)sau bară oblică (/), de ce în redactarea Descrierii CIPele nu se respectă, ci sunt înlocuite cu alte semne grafice,

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

101

de regulă cu două puncte (:) sau cu liniuţă (-) pentrudelimitarea titlului de subtitlu sau de informaţia la titlu?

Semnele grafice de tipul (.) şi (/) nu sunt semne depunctuaţie, ci au rolul de separatori ai zonelor dindescrierea bibliografică standardizată; ele au foststabilite prin convenţii internaţionale şi menţincaracterul uniform al catalogului unei biblioteci. Dinacest motiv, folosirea lor în titlu ar produce confuzie înregăsirea informaţiei.

Ce reprezintă înşiruirea numerică de pe ultimulrând al Descrierii CIP?

Este vorba de Clasificarea Zecimală Universală,adică de încadrarea lucrării, pe baza tabelelor CZU, îndomeniul din care face parte. CZU este un sistem practicşi coerent de codificare numerică a informaţiilorconţinute de lucrare, cu scopul de a facilita regăsireainformaţiilor. În Descrierea CIP este folosită oclasificare sumară, ea urmând a fi completată de cătreServiciul Prelucrarea colecţiilor, CompartimentulIndexare, în momentul în care documentul estedisponibil ca atare.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

102

Bibliografia cărţilor în curs de apariţie – CIP

În calitatea sa de Agenţie Bibliografică Naţională,Biblioteca Naţională a României elaborează şi editeazăBibliografia Naţională Română (curentă) în mai multeserii, în funcţie de categoriile de documente cuprinse. Înelaborarea acestor publicaţii, Oficiul Bibliografic Naţionalse bazează pe resursele proprii de tehnică şi de personal, peaccesul direct la informaţii şi documente (prin Depozitullegal), dar şi pe aplicarea Programului CIP la nivel naţional.

Centrul Naţional CIP este responsabil deelaborarea publicaţiei periodice Bibliografia cărţilor încurs de apariţie – CIP, editată de Biblioteca Naţională aRomâniei din anul 1998, ca urmare a promovăriisistematice a Programului CIP la nivel naţional. Primulnumăr a apărut în februarie 1998 şi a cuprins 120 deînregistrări. Anul 1998 a reprezentat pentru BibliografiaCIP o perioadă de prospectare a pieţei şi de promovare apublicaţiei, pentru ca, în ianuarie 1999, publicaţia săajungă la un tiraj de 269 de exemplare. În prezent,Bibliografia CIP cuprinde aproximativ 3.000 deînregistrări, însă tirajul s-a redus la 129 de exemplare.

Activitatea editorială din România, conform Bibliografiei CIP

La sfârşitul anului 1989, în România funcţionau 23 de edituri, aflate sub controlul guvernului, finanţate şiverificate de acesta. După 1990, numărul editurilor înregistrate a crescut simţitor, ajungând în 1994 la 1.600. În1995 însă, din cauza inflaţiei şi a creşterii costurilor, numărul acestora s-a redus drastic, la 147, pentru ca în 1999numărul total al editurilor să fie de 187. În prezent, baza de date a Agenţiei Naţionale ISBN, care coordoneazăactivitatea editorială la nivel naţional, înregistrează 5.300 de edituri. Multe dintre acestea nu mai sunt active, alteleau o activitate ocazională (2-3 cărţi într-un an calendaristic). Edituri active, cu o activitate constantă de editare, suntaproximativ 1.000. Acestea transmit lunar către Centrul Naţional CIP de la 1-2 la 50-60 de semnalări editoriale.

Pentru a contura profilul editorial din România, conform Bibliografiei CIP, din punctul de vedere aldomeniilor de editare, se poate aprecia că, la nivel naţional, există trei categorii de edituri:

♦ specializate (cele axate pe un singur domeniu sau pe o anumită tematică);ex.: Editura Economică, Tribuna Economică, RAO Internaţional Publishing Company, Editura Medicală, Editura

Tehnică, Editura C.H. Beck etc.♦ nespecializate, dar care au colecţii specializate (acestea editează din toate domeniile cunoaşterii, însă

în cadrul unor colecţii);ex.: Polirom, Paralela 45, Editura Didactică şi Pedagogică, Editura Niculescu etc.♦ universitare (care editează cursuri şi manuale universitare).ex.: Editura Universităţii din Bucureşti, Editura Universităţii din Oradea, Editura Universităţii din Piteşti etc.

În cadrul aceluiaşi grup editorial, pot funcţiona mai multe edituri, fiecare specializată pe un anumit tip debeneficiar.

De exemplu, Grupul Editorial Corint cuprinde editurile: Corint, Corint Junior, Leda şi Runa. Fiecare dinaceste edituri are propriul plan editorial şi se adresează unei anumite categorii de beneficiari: Corint editeazămanuale şcolare, lingvistică, beletristică, istorie, lucrări de referinţă; Corint junior – cărţi pentru copii şiadolescenţi; Leda – beletristică universală; Runa – manuale şcolare şi beletristică.

În România, nu se poate vorbi de un flux editorial continuu. Activitatea editorială şi, implicit, semnalărilebibliografice cunosc creşteri şi descreşteri anuale, în funcţie de evenimentele culturale ce au loc la nivel naţional şiinternaţional. Activitatea editorială se intensifică în preajma târgurilor internaţionale de carte (Bookfest,Gaudeamus etc.) şi în timpul anului universitar. De asemenea, la sfârşitul anului şcolar preuniversitar, editurile careau primit avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării încep editarea manualelor şcolare pentru anul şcolar următor.

Bibliografia cărţilor în curs de apariţie – CIPapare la începutul fiecărei luni calendaristice şi cuprindedescrierile standardizate ale lucrărilor semnalateCentrului Naţional CIP de către editori, în cursul lunii dereferinţă. Materialul este structurat conform CZU, înfuncţie de conţinutul intelectual al lucrărilor cuprinse,este organizat pe domenii ale cunoaşterii, conform listeide divizionare, iar în cadrul fiecărui domeniu, esteordonat alfabetic, după numele autorului (persoană fizicăsau colectivitate) sau după titlul publicaţiei (dacălucrarea a fost descrisă la titlu).

Bibliografia CIP reprezintă o ierarhizaretaxonomică a domeniilor cunoaşterii, elaborată pe bazalistei de divizionare realizate de Serviciul BibliografiaNaţională şi de Serviciul Prelucrarea colecţiilor dincadrul Bibliotecii Naţionale a României. Este preluată deCentrul Naţional CIP, pentru uniformitate în redactareabibliografiei.

Este sistematizată pe baza claselor şi diviziunilorCZU, de la 0 la 9.

Descrierile bibliografice sunt realizate conformstandardului ISBD(M). Fiecare înregistrare bibliograficărespectă zonele şi punctuaţia standardului: titlul propriu-zis : informaţi la titlu / menţiuni de responsabilitate. –Menţiuni de ediţie. – Datele de publicare (localitate,editură, an). – Date privind cantitatea (numărul devolume). – Note. – Numărul ISBN, clasificarea zecimalăuniversală.

Bibliografia oferă trei indexuri – instrumente carereflectă conţinutul materialului bibliografic şi carepermit regăsirea rapidă a notiţelor bibliografice: ♦ index alfabetic de nume: cuprinde numele autorilor(persoane fizice sau colectivităţi), numele celorlaltepersoane responsabile de conţinutul intelectual allucrărilor şi funcţia lor; în cazul omonimiilor, pentrudiferenţiere, va apărea între croşete domeniul deactivitate al autorului;♦ index alfabetic de titluri: cuprinde titlul şi subtitlullucrărilor ce fac obiectul numărului de referinţă, însoţit,de asemenea, de numărul înregistrării din materialulbibliografic;♦ index alfabetic de edituri: cuprinde numele editurilorparticipante la Programul CIP în luna de referinţă;numele este însoţit de numărul sau numerele atribuite înmaterialul bibliografic şi semnalate de editurarespectivă.

Pentru a veni în sprijinul beneficiarilor, fiecarenumăr al Bibliografiei CIP beneficiază de două listealfabetice ale editurilor participante la Programul CIP înluna de referinţă (cu numerele de telefon şi respectiv cuadresele de e-mail). Cele două liste sunt realizate lunar încadrul Centrului Naţional CIP (pe baza unor listepreexistente, se realizează selecţia editurilor participante).

Finalitate

Bibliografia cărţilor în curs de apariţie – CIPeste un instrument util în activitatea de achiziţie abibliotecilor publice din sistemul naţional de biblioteci, aaltor structuri infodocumentare, a librăriilor şidifuzorilor de carte: este un referenţial ce oferăutilizatorilor informaţii rapide, exacte şi prospective,realizează documentarea pe diferite subiecte, oferăbeneficiarilor metaresursele necesare pentru selecţia şistabilirea planului de achiziţie a viitoarelor apariţiieditoriale, reprezintă un prim pas în realizareaCatalogului Naţional Partajat, a programelorinternaţionale privind Controlul Bibliografic Universalşi Accesul Universal la Publicaţii.

Bibliografia CIP reprezintă o structurăcomunicaţională activă şi dinamică, având capacitate deabsorbţie şi de diseminare a informaţiilor, oferindbeneficiarilor informaţii pertinente şi prospective.Scopul Bibliografiei este acela de gestionare apluridimensionalităţii activităţii editoriale la nivelnaţional.

Dacă partenerii în realizarea Bibliografiei CIPsunt editorii din România, beneficiarii sunt:♦ bibliotecile din sistemul naţional de biblioteci:acestea beneficiază de descrierea bibliografică ISBD(M)în momentul apariţiei cărţii; atât pentru bibliotecile dinţară, cât şi pentru partenerii din străinătate ai BiblioteciiNaţionale a României, Bibliografia CIP reprezintă uninstrument de lucru dinamic în realizarea planului deachiziţii;♦ structurile infodocumentare: Bibliografia CIP areun rol important în activitatea structurilorinfodocumentare, permiţând atât furnizarea informaţiilorcătre utilizator, cât şi regăsirea informaţiilor de cătrebibliotecar;♦ editorii: aceştia beneficiază de un serviciu rapid şigratuit, realizat după reguli descriptive unitare, de

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

103

Structura Bibliografiei cărţilor în curs de apariţie – CIP

promovare în ţară şi în străinătate a cărţilor pe care leeditează; au astfel la dispoziţie un material de referinţăsintetizat într-un repertoriu bibliografic, pe baza căruiaîşi pot realiza planul editorial;♦ difuzorii de carte: Bibliografia CIP oferă difuzorilorde carte un canal comunicaţional prospectiv privindapariţiile editoriale, canal care furnizează coordonatelenecesare contactării editurilor în vederea achiziţionăriinoilor titluri;♦ utilizatorii: aceştia dispun de o sursă de informarefacilă şi rapidă; ♦ brokerii de informaţii: identifică titlurile de care suntinteresaţi clienţii lor, persoane fizice sau juridice.

Bibliografia cărţilor în curs de apariţie – CIPreprezintă un ansamblu informaţional editorial, o bază dedate fiabilă oferită beneficiarilor. Aria sa de competenţăse referă la receptarea, acumularea, prelucrarea,gestionarea şi valorificarea resurselor editorialenaţionale, oferind un real sprijin în procesul dediseminare a informaţiei. Ansamblul conceptual alacestui repertoriu bibliografic este structurat după regulidescriptive unitare.

Bibliografia CIP este o bibliografie de semnalareşi reprezintă o sursă documentară prospectivă înactivitatea de achiziţie. Aria de semnalare informaţionalăreprezintă un prim pas în realizarea BibliografieiNaţionale a României. Seria Cărţi. Albume. Hărţi.Diferenţa dintre cele două materiale bibliografice constăîn modul de utilizare a resurselor. Dacă realizareaBibliografiei CIP se bazează pe un flux informaţional desemnalare, Bibliografia naţională curentă se bazează peresursele tipărite la nivel naţional şi reflectă ansamblulinformaţional al publicaţiilor deja apărute şi intrate încolecţiile Bibliotecii Naţionale a României prin Depozitlegal.

Bibliografia CIP şi Bibliografia Naţionalăcurentă reflectă deopotrivă dinamica activităţiieditoriale naţionale, pe o perioadă determinată, realizândun tablou al preocupărilor intelectuale, culturale şiştiinţifice, prospective şi curente, reflectă evoluţiaeditorială naţională, atât în ceea ce priveşte profiluleditorial, cât şi dinamica unei edituri, taxonomiacolecţiilor care vor apărea, respectiv care au apărut.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

104

Concluzii

Centrul Naţional CIP asigură una dintre funcţiileBibliotecii Naţionale a României, aceea de realizare a uneicatalogări preliminare a publicaţiilor ce urmează să apară– prima etapă în realizarea Catalogului Naţional Partajat.

Această catalogare preliminară, de semnalarebibliografică, are un rol orientativ în activitatea decatalogare a structurilor infodocumentare din România.Rolul Centrului Naţional CIP este de monitorizare aactivităţii editoriale româneşti, pe baza unor proceduri ceau ca rezultat final catalogarea preliminară inserată înbaza de date Aleph a Bibliotecii Naţionale a României, deunde poate fi importată. Catalogarea preliminarăînsoţeşte cartea, fiind tipărită pe verso-ul paginii de titlu,şi se regăseşte în Bibliografia CIP – importantinstrument de lucru în procesul de achiziţie al structurilorinfodocumentare, însumând producţia naţională detipărituri pe o perioadă dată.

Ceea ce este specific Centrului Naţional CIP ţine, pelângă activitatea biblioteconomică de catalogare şi indexare,de relaţia sa cu publicul şi cu partenerii, prin colaborareapermanentă, prin toate mijloacele de comunicare, cuediturile şi cu alte persoane implicate sau interesate deactivitatea biblioteconomică sau editorială din România.

Prin extinderea sa naţională, Programul CIPconstituie prima verigă în lanţul editorial din România,contribuind atât la procesul de editare, producere şidistribuire a tipăriturilor, cât şi la realizarea controluluibibliografic naţional, premisă a accesului universal lainformaţii.

În perioada 1900-1960 Canada a făcut parte,alături de Brazilia, Australia şi SUA, din Programulexperimental de implementare a Catalogării înaintede publicare. După 1970, programul a devenitoperaţional, iar după Simpozionul Internaţional de laOttawa din 1982, pe tema catalogării înainte de publicare,Canada a implementat Programul CIP la nivel naţional.

În 1986, IFLA a publicat standardul derecomandare pentru aplicarea Programului CIP. Pornindde la acest standard, Canada şi-a adoptat şi propriilereguli, datorită extinderii teritoriale şi datorită celor douălimbi oficiale (engleză şi franceză).

Ţările care au adoptat şi au pus în aplicareProgramul CIP, printre care şi Canada, au gândit căscopul derulării acestui program era acela de a oferi ocatalogare standardizată şi de a îmbunătăţi relaţia cueditorii, făcându-i conştienţi că prin participarea laProgramul CIP li se oferă posibilitatea unei promovărigratuite a publicaţiilor înainte ca acestea să fie tipărite.

Programul CIP canadian este administrat şicoordonat de Biblioteca şi Arhivele Canadei din Ottawaşi derulat printr-o reţea de instituţii publice, desemnateca agenţii regionale CIP. Colaborarea agenţiilorregionale cu editorii se realizează în funcţie de tipologiadocumentară editată.

Programul CIP canadian este structurat pe treicategorii de publicaţii: - comerciale, - publicaţii aleguvernelor provinciale şi - publicaţii ale guvernului federal.Fiecare editor canadian trebuie să se regăsească în lista unuiagent regional, în funcţie de sectorul de publicare.

Pentru editorii de publicaţii comerciale, existădouă agenţii regionale: - Biroul Naţional CIP din cadrulBibliotecii şi Arhivelor Canadei, cu sediul la Ottawa; -Biroul Editorilor de limbă franceză din Quebec, carefuncţionează în cadrul Bibliotecii şi Arhivelor Naţionale,cu sediul la Montréal.

Pentru editorii de publicaţii ale guvernelorprovinciale, există patru agenţii regionale, ce deservescpatru guverne: Guvernul Columbiano-Britanic;Guvernul din Manitoba; Guvernul Noii Scoţii; Guvernuldin Ontario.

Pentru editarea publicaţiilor Guvernuluifederal, există trei agenţii regionale. Aceste agenţiideservesc, la rândul lor, trei instituţii canadiene: - pentrupublicaţiile Guvernului federal, agenţia regională CIPeste reprezentată de Echipa federală şi Biblioteca şiArhivele Canadei, cu sediul la Ottawa; - pentrupublicaţiile Muzeului de Artă din Canada, agenţiaregională CIP este reprezentată de Biblioteca şi Muzeulde Artă din Canada, cu sediul la Ottawa; - pentru

publicaţiile Institutului Statistic din Canada, agenţiaregională este reprezentată de Biblioteca şi InstitutulStatistic din Canada, cu sediul la Ottawa. Aceastădescentralizare este benefică derulării Programului CIPcanadian, deoarece editorii din toate regiunilebeneficiază de servicii prompte.

Spre deosebire de Programul CIP canadian,derulat printr-o serie de agenţii regionale, în România,Programul CIP este coordonat printr-un singur centru, încadrul Bibliotecii Naţionale a României, care deserveşteaproximativ 5.300 de edituri înregistrate la nivelnaţional. Motivaţia o constituie, desigur, şi diferenţele depopulaţie şi de suprafaţă teritorială (Canada este, camărime, a doua ţară din lume după Rusia, în timp ceRomânia ocupa locul 82; acest aspect este important,chiar dacă, în ceea ce priveşte populaţia, Canada nu estela fel de departe de România).

Ca şi în România, Programul CIP canadianeste un program gratuit de colaborare bilaterală editor-agenţie CIP, având ca scop oferirea unei catalogăristandardizate înainte de publicare. Programul include ogamă largă de domenii şi deserveşte editorii canadieni detoate tipurile: comerciali, guvernamentali, individuali,asociaţii academice, instituţii etc. Această activitate sedesfăşoară înainte de a se produce publicarea, oferind înfinal caseta de promovare a cărţii, realizată conformnormelor standard aplicate la nivel internaţional.

Spre deosebire de cel al Centrului NaţionalCIP din România, Programul CIP canadian se deruleazăatât pentru documentele pe suport tipărit, cât şi pentrucele pe suport electronic.

Criteriile care stau la baza participării laProgramul CIP canadian: - publicaţia trebuie să fieeditată în Canada; - documentul trebuie să fie în faza depretipărire; - publicaţia trebuie să fie pusă la dispoziţiapublicului, librăriilor, bibliotecilor.

Programul CIP canadian nu includeurmătoarele categorii: - site-uri Web, bloguri, wiki; -documente publicate de un editor non-canadian, chiardacă sunt tipărite şi comercializate pe teritoriul Canadei; -documente publicate de un editor non-canadian, chiardacă lucrarea a fost scrisă de un cetăţean canadian; -materiale şcolare pentru ciclul primar şi gimnazial,publicaţii destinate învăţării cititului; - publicaţiile serialeşi periodice sau cele actualizate zilnic; - publicaţii cudifuzare restrânsă, pentru membrii unei familii, grup deprieteni, participanţi la un eveniment, documente pentruformare profesională în interiorul unei instituţii etc.; -partituri şi înregistrări muzicale; - publicaţii efemere

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

105

Programul CIP al Bibliotecii şi al Arhivelor din Canada versusProgramul CIP al Bibliotecii Naţionale a României

(calendare, pliante, agende, jurnale, cataloage comerciale,cataloage de telefon, directoare, jocuri, cărţi de colorat,puzzle, rebus, manuscrise etc.); - jocuri; - afişe; - hărţi.

Descrierea CIP canadiană se obţine princompletarea Formularul CIP electronic, disponibil îndouă formate: NL-281, pentru editorii francezi şi RTF(Right Text Format), pentru editorii englezi.

Formularul se completează având grijă catoate elementele să fie în concordanţă cu documentul ceurmează a fi tipărit; el conţine şi informaţii suplimentarecare să sprijine bibliotecarul în redactarea unei DescrieriCIP corecte şi complete.

Ca şi Centrul Naţional CIP România, centrulcanadian are nevoie de zece zile lucrătoare pentru aredacta şi transmite Descrierea CIP.

Editorii canadieni participă la Programul CIPdeoarece sunt conştienţi de scopul, utilitatea şi importanţaacestuia. Ei beneficiază de un serviciu gratuit de promovarea cărţilor ce urmează să apară, iar tirajul documentelorpoate fi influenţat de comenzile pe care le primesc datorităpromovării prin Descrierea CIP. De asemenea, prinparticiparea la Programul CIP, editorii pot beneficia deservicii online, prin inserarea în baze de date ca Serviciulnoilor cărţi sau Amicus (baza de date bibliografică aBibliotecii şi Arhivelor Canadei), pe alte suporturielectronice (destinate în special bibliotecilor partenere deschimb internaţional ale Bibliotecii şi Arhivelor Canadei)sau în Books in Print Canada. Descrierile CIP sunt incluseîn Bibliografia Naţională Canadiană şi în alte produse dediseminare a informaţiei bibliografice.

De toate aceste produse şi servicii beneficiazăcentrele de difuzare a cărţii şi structurile

infodocumentare, care află din timp de titlurile nouapărute, ele fiind instrumente utile în activitateaprospectivă de achiziţie de carte.

Pentru a participa la Programul CIP, un editortrebuie să completeze Formularul CIP, pe care îldescarcă de pe pagina Web a oricărui agent CIP regional.Acest formular se completează cu datele cărţii ceurmează să apară şi este însoţit de o copie după paginade titlu, cuprins, introducere şi prefaţă. De asemenea,trebuie furnizare informaţii cu privire la numele şioriginea autorului sau autorilor, la titlul cărţii, aşa cumapare pe carte, şi la titlul original.

În cazul unei coeditări naţionale cu participareaa doi editori canadieni, unul dintre ei (de obicei editorulcare are cea mai mare contribuţie la editarea cărţii) vaface demersurile către biroul regional pentru obţinereaDescrierii CIP. Se va preciza că este o coeditare, se vorindica editorii şi codurile lor ISBN. În cazul uneicoeditări internaţionale, fiecare editor va solicitaDescrierea CIP Centrului Naţional CIP de care aparţine;ambele notiţele bibliografice vor apărea pe carte.

Formularul CIP (atât cel în franceză, cât şi cel înengleză) cuprinde următoarele rubrici:- numărul de înregistrare al Biroului CIP (este completatexclusiv de către acesta); - data completării Formularului CIP;- numele editurii sau editorului (sunt trecute inclusivcoordonatele acesteia/acestuia, actualizate); - persoana de contact şi numărul de telefon al editorului,pentru a putea fi contactat în cazul unor informaţiisuplimentare;

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

106

Biblioteca Naţională a României şi rolul său în lanţul cărţii

Biblioteca Naţională a României este implicată activ în procesul de creare a publicaţiilor, fiindo verigă fundamentală în aşa-numitul “lanţ al cărţii”, alături de autori, traducători, editori, librari,profesori etc. Atribuirea codurilor ISBN şi ISSN este o modalitate eficientă de a asigura conservareaînregistrărilor bibliografice, a proprietăţii intelectuale, oferind o perspectivă mai bună asuprapatrimoniului nostru cultural şi ştiinţific.

Bibliotecile naţionale sunt instituţii infodocumentare şi culturale puternice, exprimând şisimbolizând eforturile omului de a conserva cunoaşterea, cultura şi înţelepciunea şi de a le transmitegeneraţiilor viitoare. Din acest motiv, trebuie să recunoaştem fără nicio rezervă contribuţia lor majorăla accesul, diseminarea şi protejarea patrimoniului cultural al unei ţări.

În acest sens, Biblioteca Naţională a României nu este o excepţie în procesul de promovareeficientă şi de valorificare a tezaurului nostru cultural naţional, fundamental pentru prezenţaromânească actuală şi viitoare în mediul cultural european.

Pentru a îşi îndeplini misiunea sa esenţială, şi anume aceea de a asigura accesul de calitate lacolecţiile sale, atât pentru generaţiile de astăzi, cât şi pentru generaţiile viitoare (pentru activităţi decercetare, de studiu şi de informare), Biblioteca Naţională a României are responsabilitatea de aachiziţiona, procesa, conserva şi prezerva toate tipurile de documente, ca parte a patrimoniului naţional.

Lanţul cărţii începe cu Biblioteca Naţională a României, prin intermediul centrului ISBN-ISSN-CIP. Atribuirea codurilor ISBN şi ISSN asigură, cum spuneam, conservarea înregistrărilorbibliografice, deschizând o perspectivă mai bună asupra proprietăţii intelectuale.

- data când trebuie eliberată Descrierea CIP (estemenţionată data când va apărea cartea, pentru cabibliotecarul de la Biroul CIP să acorde, după caz,prioritate Formularului CIP transmis; bibliotecarul vaprelucra datele înscrise pe Formular în cel mai scurttimp, pentru a transmite caseta CIP în timp util, astfelîncât să respecte programarea editorului pentru tipărire,chiar şi în cazul în care termenul este foarte scurt; pe dealtă parte, editorul trebuie să furnizeze Biroului CIPinformaţiile necesare în timp util, astfel încât acesta sărealizeze o Descriere CIP corectă); - data când se preconizează publicarea cărţii (lună şi an);- datele de editare (cele care figurează pe pagina de titlu– se completează numele editorului, locul şi anul, aşacum figurează pe pagina de titlu; unii editori utilizeazăadrese de publicare diferite, în funcţie de tipul de cartesau de colecţie, pe categorii de vârstă sau nivelurisociale; este important să se completeze forma exactă anumelui editorului, aşa cum apare pe pagina de titlu –numele complet sau iniţialele etc.; în cazul unei cărţipublicate de autor, numele editorului ar putea fi chiarnumele autorului; poate apărea şi sub forma: ”publicat deautor”; în cazul publicaţiilor oficiale, numele editoruluipoate fi numele unei direcţii, serviciu, minister); - numele coeditorului şi coordonatele acestuia (în cazulunei lucrări aflate în coeditare; este trecut şi codul ISBNalocat de acesta; această menţiune nu se aplică în cazulîn care un editor deţine dreptul de autor al unei lucrărideja apărute); - copie de pe pagina de titlu a lucrării (se transmite copiadupă varianta finală a paginii de titlu; dacă nu estefinalizată, se menţionează data când va putea fi transmisă);

- numele autorilor şi ale altor persoane, specificându-seresponsabilităţile lor, dacă apar pe pagina de titlu (se vorenumera toţi autorii şi persoanele responsabile derealizarea cărţii, precizându-se funcţia, modul deortografiere şi ordinea în care apar pe pagina de titlu); - informaţii cu privire la autori şi la celelalte persoaneresponsabile (se menţionează numele complet alacestora, numele de dinainte de căsătorie, în cazulfemeilor, anul naşterii, naţionalitatea, cetăţenia –canadian, imigrant, non-canadian; aceste informaţii suntnecesare pentru a se putea face distincţie între autoriiomonimi, pentru a fi incluse în bibliografiile naţionale,pentru a cunoaşte deţinătorul dreptului de autor saupentru clasificarea operelor; de exemplu, operele literaresunt clasificate în funcţie de naţionalitatea autorului;autorii îşi vor da consimţământul pentru ca acesteinformaţii personale să figureze pe Formularele CIP şi săfie utilizate în bazele de date);- titlul şi subtitlul cărţii, conform paginii de titlu (dacătitlul şi subtitlul de pe pagina de titlu diferă de cele de pecopertă sau de pe cotor, se menţionează acest lucru,indicându-se sursa în care au fost menţionate);- menţiunea asupra ediţiei (numărul ediţiei; semenţionează şi îngrijitorul de ediţie, în forma în careapare pe pagina de titlu);- datele bibliografice ale ediţiilor anterioare (pentru a firegăsite în bazele de date);- menţiunea de ediţie nouă (dacă ediţia conţine informaţiinoi, elemente modificate, editor nou, se eliberează o altăDescriere CIP; în cazul în care nu s-a adus niciomodificare, ediţia este considerată continuare de tiraj,astfel că se va elibera vechea notiţă bibliografică);

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

107

Dat fiind că baza de date ISBN-ISSN este integrată în alte baze de date internaţionale, are loco promovare mondială a publicaţiilor şi, în consecinţă, a autorilor.

Prin intermediul CIP (Catalogarea înaintea publicării), serviciu gratuit oferit editorilor români,Biblioteca Naţională a României concepe şi livrează acestora înregistrările bibliografice pentru cărţilecare urmează a fi publicate. Aceste înregistrări sunt adăugate în baza de date bibliografică naţională,care oferă în avans bibliotecilor, librăriilor şi publicului larg date cu privire la noile apariţii editoriale.Biblioteca Naţională a României realizează şi diseminează, de asemenea, Bibliografia Naţionalăcurentă – un alt instrument util pentru autori şi editori, pentru toţi cei interesaţi sau implicaţi în lanţulcărţii.

Asigurând accesul neîngrădit la informaţie, bibliotecile naţionale contemporane păstrează încolecţiile lor nu numai cărţi, ci şi alte tipuri de documente, reuşind în acest fel să îşi îndeplineascămisiunea obligatorie, aşa cum este ea stipulată de către IFLA.

Bibliotecile au sprijinit, au încurajat şi au promovat întotdeauna cultura, valorile sale naţionaleîn special, scriitorii şi cărţile lor; de asemenea, ele joacă un rol major în educarea utilizatorilor, înstimularea celor mai bune practici de lectură. Toate aceste preocupări oferă o perspectivă mai bunăasupra implicării bibliotecii, ca legătură fundamentală cu industria editorială şi cu autorii.

Bibliotecile ar trebui să îi instruiască pe utilizatori nu numai în privinţa gestionării cărţilor saua informaţiei, ci şi în privinţa prezervării şi conservării, pentru generaţiile viitoare, şi mai ales înprivinţa importanţei respectării proprietăţii intelectuale, a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

- titlul original şi datele de publicare originale (în cazultraducerilor; aceste informaţii sunt indispensabile pentrucrearea unei înregistrări bibliografice precise; datapublicării ediţiei originale ajută la identificarea ediţieidupă care s-a tradus; aceste informaţii pot fi importantepentru o lucrare mai veche care a cunoscut mai multeeditări; una dintre notele din caseta CIP priveşte ediţiacare a stat la baza traducerii sau titlul original);- titlul, subtitlul şi forma în cea de-a doua limbă, în cazulediţiei bilingve (conform informaţiilor care apar pepagina de titlu; nu se consideră ediţie bilingvă douăpublicări separate ale aceluiaşi text în limbi diferite sauo lucrare care conţine citate sau o introducere într-o altălimbă decât cea a textului propriu-zis);- titlul colecţiei şi numărul în cadrul colecţiei (dacă esteo colecţie numerotată), numărul ISSN al colecţiei; încazul unor colecţii bilingve, vor fi menţionate toatetitlurile colecţiei şi ordinea în care acestea apar pe carte;titlul colecţiei este necesar deoarece mulţi cumpărătorisau cercetători pot identifica o carte după colecţie;- menţiunea că lucrarea conţine bibliografie, index, notebibliografice;- numărul de volume (dacă o lucrare apare în mai multevolume, se precizează numărul acestora; de asemenea, seindică numărul volumului pentru care se solicitădescriere CIP, deoarece nu este obligatoriu ca volumeleunei cărţi să apară în ordinea anunţată; este important săse precizeze numărul volumului aflat în curs de apariţie,pentru a se monitoriza situaţia volumelor editate);- genul literar (informaţie necesară pentru indexare şipentru atribuirea vedetelor de subiect);- publicul-ţintă (vârsta, nivelul social etc.);- menţiunea că lucrarea cuprinde introducere, prefaţă, tablăde materii (copie după fiecare dintre aceste documente);

- lucrări ale manifestărilor ştiinţifice (dacă sunt acteleunei manifestări ştiinţifice, se menţionează numelemanifestării, numărul, locul şi data susţinerii; seprecizează unde apar datele bibliografice: pe pagina detitlu, pe copertă, în prefaţă, introducere etc.; semenţionează dacă lucrarea publică actele integrale alemanifestării sau este vorba de un rezumat; dacă titlullucrării diferă de numele manifestării, se menţioneazăatât denumirea oficială a manifestării şi numărulacesteia, cât şi titlul lucrării; datele desfăşurăriimanifestării, ca locul şi anul, sunt de asemenea foarteimportante);- subiectul cărţii (necesar atât pentru indexare, cât şipentru stabilirea vedelor de subiect; mai ales pentrusubiectele din domeniul medical, juridic, ştiinţific,tehnic, aceste informaţii sunt foarte importante; semenţionează şi dacă lucrarea este manual şcolar, tratatetc., perioada istorică abordată de lucrare, personajeleistorice, grupurile etnice etc.; pentru ca vedetele desubiect să fie atribuite cât mai exact, este necesarăataşarea unei copii a introducerii şi cuprinsului; în cazulcataloagelor de expoziţie, este necesar să se menţionezecui aparţin lucrările, muzeul sau galeria care găzduieşteexpoziţia şi autorii textului; se oferă, de asemenea,informaţii cu privire la artist şi la opera sa);- codul ISBN – dacă lucrarea a apărut şi în alte formate,se indică codurile ISBN ale acestora; în cazul uneicoeditări, se indică şi codul ISBN al editurii participante;în cazul lucrărilor în mai multe volume, se completeazătoate codurile ISBN (ISBN general şi ISBN de volum);- preţul (de vânzare sau cel aproximativ; este oinformaţie importantă pentru persoanele care se ocupă cuachiziţia de carte în biblioteci sau librării);- numele şi adresa persoanei căreia i se transmite

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

108

În vederea susţinerii Dreptului de Împrumut Public în România, comunitatea bibliotecilor publicemai dezvoltate şi, în special, Biblioteca Naţională ar trebui să furnizeze statistici generate cu ajutorul soft-urilor de bibliotecă, softuri care ar trebui să arate de câte ori o carte a fost împrumutată dintr-o bibliotecă saude câte ori a fost ea oferită spre consultare. Dar, în lipsa tehnologiei necesare în măsură să colecteze date dela toate bibliotecile, nu se poate vorbi despre o aplicare optimă a dreptului de împrumut public.

Absenţa unui cadru de reglementare şi a unui mecanism de finanţare obligă bibliotecile să îi plăteascăpe autori pentru fiecare carte existentă în colecţia lor sau să îndeplinească şi alte criterii de eligibilitate.

Până în prezent, cadrul juridic este reglementat de Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şidrepturile conexe.

Conform Declaraţiei IFLA, “Este important ca fondurile pentru plata dreptului de împrumut publicsă nu fie luate din fondurile bibliotecii destinate achiziţionării de materiale. Cu toate acestea, dreptul deîmprumut public, în cazul în care este finanţat separat, nu oferă suport pentru autori fără a afecta bugetelebibliotecilor publice.

Bibliotecarii ar trebui să participe la dezvoltarea sistemului de împrumut public, pentru a se asiguracă acesta nu este finanţat de la bugetele bibliotecilor” (Serviciile bibliotecilor publice: IFLA / OrientăriUNESCO privind Dezvoltarea, 2001, p. 17, punctul 2.3.3).

Împrumutul public are drept efect recunoaşterea culturală. El oferă şi un sprijin economic autorilor(deşi acest sprijin nu este asigurat direct de către bibliotecă, ci de către stat, bibliotecile au, în aceastăchestiune, un rol de intermediar de încredere).

Descrierea CIP (poate fi alta decât editorul; semenţionează forma de comunicare a Descrierii CIP:postată pe site, transmisă prin poşta electronică, ridicatăpersonal de la sediul Biroului regional CIP sau princurier etc.);

Caseta cu Descrierea CIP conţine: - antetul”Catalogare înainte de publicare Canada”; - intrareaprincipală (care poate fi la autor sau la titlu); - descriereapropriu-zisă (titlul şi subtitlul, colecţia, numărul încadrul colecţiei, adresabilitate, cod ISBN); - vedetele de

subiect (cu cifre arabe); - vedetele complementare (cucifre romane); - clasificarea dată de BibliotecaCongresului Statelor Unite ale Americii; - anul deapariţie; - clasificarea Dewey; - numărul de înregistrarecanadian.

Descrierea CIP, redactată conform standardelorinternaţionale, se tipăreşte pe verso-ul paginii de titlu, înforma în care a fost recepţionată de la Biroul regional,păstrându-se ordinea elementelor, semnele depunctuaţie, literele mari sau separate.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

109

Un alt aspect relevant este legat de procesul actual de digitizare a resurselor culturale şi de creareaBibliotecii Virtuale a României, ca urmare a recomandării Comisiei Europene şi a concluziilor ConsiliuluiEuropei. Biblioteca Virtuală a României, coordonată de Biblioteca Naţională a României, cuprinde doardocumente ieşite de sub incidenţa dreptului de autor şi a drepturilor conexe. În ceea ce priveşte modeluleuropean de drept de împrumut public, situaţia diferă de la o ţară la alta. Ţări precum Italia, Spania şiPortugalia, care au avut dificultăţi să pună în aplicare dreptul de împrumut public, au ales să profite deflexibilitatea prevăzută de directiva de a respecta dreptul de împrumut public în principiu şi să eludezeobligaţia statului de a remunera autorii lucrărilor pe care biblioteca le oferă spre împrumut.

Ţările mici, precum Letonia, Lituania, Estonia şi Croaţia, au fost extrem de entuziasmate de ideeadreptului de împrumut public, idee pe care o consideră o modalitate eficientă de promovare a limbii şi culturiinaţionale scrise. Estonia ar trebui să fie un model, datorită faptului că bibliotecile sunt plătite pentrucolectarea de date şi pentru realizarea de statistici, promovând în acelaşi timp dreptul de împrumut public şicultura.

În viitor, comunitatea bibliotecilor publice ar putea fi promovată ca parte integrantă a împrumutuluipublic, prin constituirea sa ca element definitioriu al acestui proces, încurajând în mod constant talentele lanivel naţional, fiind, în acelaşi timp, în acord cu misiunea împrumutului public de a funcţiona în beneficiulcetăţenilor şi de a furniza accesul nelimitat şi gratuit la întregul spectru de informaţii şi de cunoştinţe umane.

Nicoleta Rahme

Ambele Centre Naţionale CIP îşi bazeazăactivitatea pe colaborarea cu editorii. Ca să participe laProgramul CIP, fiecare persoană din lanţul editorial vacompleta un Formular CIP. Rubricaţia şi indicaţiile decompletare a Formularului CIP sunt asemănătoare. PeFormularul CIP Canada apar în plus: adresabilitatea;colecţia; preţul. În derularea Programului CIP România, seconsideră că solicitarea de informaţii suplimentare, ce nu facobiectul caracterului preliminar al Descrierii CIP, cum estepreţul sau colecţia, ar întârzia procesul de editare, ceea ce aratrage nemulţumirea editorilor.

Aşa cum am mai arătat, Centrul Naţional CIPCanada a stabilit ca termen de răspuns zece zilelucrătoare, acceptând însă şi situaţia de urgenţă justificată.În România, termenul de răspuns a fost prelungit la zecezile lucrătoare, fără regim de urgenţă (nu se lucrează cueditorii în regim preferenţial sau de urgenţă, deoarece,odată creat un precedent, editorii vor apela în regim deurgenţă pentru fiecare Formular CIP).

Principiile operaţionale de redactare aDescrierii CIP Canada se bazează pe punctele de accesprincipale: vedetă, titlu, cod ISBN, vedete de subiect,clasificarea Bibliotecii Congresului SUA, clasificareaDewey. Descrierea CIP Canada cuprinde în plus faţă decea din România: colecţia, adresabilitatea, vedetele desubiect, clasificarea Bibliotecii Congresului SUA şiclasificarea Dewey. Nu cuprinde menţiuni deresponsabilitate ori cele privind ediţia, datele de editare(editură, localitate, an). În cazul vedetei uniforme deautor, după aceasta este trecut anul naşterii autorului.Dacă autorul nu doreşte să figureze anul naşterii în casetabibliografică, acesta va fi înlocuit cu elementul ”data.”

Ţinând cont de caracterul preliminar al DescrieriiCIP, pe cărţile canadiene apare o descriere sumară,informaţiile complete apărând în bazele de date ale biblioteciiresponsabile cu derularea Programului CIP canadian.

Centrul Naţional Canada foloseşte indicii declasificare stabiliţi de Biblioteca Congresului SUA.Aceştia sunt prezenţi în Descrierea CIP alături de anul deapariţie a cărţii şi de indicii din tabelele Dewey. Ultimulgrup de cifre reprezintă cifra de control a CentruluiNaţional CIP Canada.

Pentru aceeaşi semnalare bibliografică, cele douăCentre Naţionale CIP redactează descrieri CIP diferite: deşicele două notiţe bibliografice reflectă în acelaşi fel titlul,Descrierea CIP cuprinde atât elemente comune, obligatoriipentru identificare (vedetă, titlu, ISBN), cât şi elementediferite (indexarea), datorită opţiunilor fiecărei Agenţiinaţionale bibliografice şi a procedurilor stabilite de fiecareCentru Naţional CIP în parte.

Descrierea CIP din România foloseşte indiciiClasificării Zecimale Universale şi cuprinde, după titlu şisubtitlu, menţiuni de responsabilitate, menţiuni de ediţieşi date de apariţie (adresa bibliografică). Dacă înDescrierea CIP canadiană standardul ISBD(M) estereflectat doar de titlu, subtitlu şi codul ISBN, în cea dinRomânia standardul este aplicat pentru aproape toatezonele: titlu şi subtitlu, menţiune de responsabilitate, datede publicare, note şi cod ISBN.

Descrierea CIP Canada utilizează vedetele desubiect pentru a exprima conţinutul intelectual al cărţii.

În ceea ce priveşte vedetele complementare,dacă Descrierea CIP Canada reflectă doar vedetacomplementară pentru coautori, cea din Româniastabileşte şi cuprinde vedete complementare pentru toatepersoanele care şi-au adus contribuţia la realizarea cărţii,specificându-se funcţia lor (traducător, prefaţator,ilustrator etc.).

În cazul Agenţiei Naţionale canadiene, numeleautorului stabilit şi redat ca vedeta uniformă, este urmatde anul naşterii şi, după caz, de cel al decesului.

În zona titlului, Descrierea CIP canadiană redăexclusiv informaţia privind titlul, spre deosebire de cearomânească, în care apar subtitlul şi informaţii la titlu.

Informaţiile comune celor două descrieribibliografice sunt cele privind vedeta de autor, titlul şicodul ISBN. Acestea sunt instrumente importante înregăsirea documentului în oricare bază de date.

Ambele descrieri CIP folosesc vedeta ca unprim element de acces. Construcţia notiţei bibliograficepe vedetă facilitează regăsirea informaţiei, însă estecondiţionată de cunoaşterea autorilor şi de introducerealor în fişierele de autoritate sub forma cea mai cunoscută,conform convenţiilor internaţionale. Diferenţa înconstrucţia vedetei constă în forma de prezentare. Îndescrierea CIP canadiană, vedeta este prezentată cuminuscule, în vreme ce descrierea CIP româneascăvedeta este prezentată cu majuscule, boldită, fără a fiînsoţită de elementul adiţional an (de naştere, respectivde deces al autorului). Se preconizează că şi BibliotecaNaţională a României, prin implementarea noului soft debibliotecă Aleph, va introduce elementul an după vedetade autor; scrierea cu majuscule şi boldirea au rolul de aevidenţia vedeta.

Titlul este un alt element obligatoriu. Elidentifică lucrarea şi reprezintă un element de acces labazele de date. Există câteva diferenţe între cele douădescrieri CIP. Spre deosebire de descrierea CIPcanadiană, în cea românească titlul apare cu litere boldite,din aceleaşi raţiuni ca şi în cazul vedetei de nume.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

110

Proceduri de obţinere a Descrierii CIP: comparaţie între Centrul Naţional CIP Canada şi Centrul Naţional CIP România

Menţiunea de responsabilitate şi datele deeditare apar doar în descrierea CIP românească, eleavând un rol important în procesul de achiziţie a cărţii (înspecial anul de apariţie). Din motive comerciale, editoriiromâni evită să menţioneze pe pagina de titlu anul deapariţie, însă acesta este obligatoriu în Descrierea CIP,fiind un punct de reper în achiziţie.

Prezenţa vedetelor de subiect este oportună,acestea fiind o modalitate eficientă de regăsire ainformaţiei specializate. Biblioteca Naţională şi ArhiveleCanadei utilizează de mai mulţi ani un fişier naţional deautoritate de vedete de subiect, prin utilizarea limbajuluide indexare bazat pe vocabularul controlat. Uniformitateaînregistrărilor şi astfel regăsirea eficientă a informaţiilorde către orice utilizator sunt date de structura semantică şisintactică coerentă a vocabularului.

Din anul 2008, Biblioteca Naţională aRomâniei a introdus în organigramă Biroul FişiereNaţionale de Autoritate, cu rolul de a exercita controlul deautoritate în vederea optimizării calităţii bazei de datebibliografice a Bibliotecii Naţionale a României şi aCatalogului Naţional Partajat. Pe viitor, odată cuimplementarea softului de bibliotecă Aleph, CentrulNaţional CIP îşi propune să testeze posibilitateaintroducerii termenilor de tezaur controlat. Această testarenu va fi însă posibilă fără o colaborare eficientă cu editoriidin România, prin transmiterea tuturor informaţiilornecesare implementării punctelor de acces pe tezaur.

Centrul Naţional CIP Canada redactează odescriere CIP asemănătoare cu descrierea bibliografică aBibliotecii Congresului, din care elimină anumite datebibliografice, pe considerentul că sunt suficiente câtevaelemente de identificare sau puncte de acces. Prin prezenţa

codului ISBN, de pildă, se pot identifica editura şilocalitatea, consultând baza de date. Canada a adoptatsistemul de clasificare folosit de Biblioteca Congresului, atâtîn ceea ce priveşte baza de date, cât şi în ceea ce priveşteDescrierea CIP (Clasificarea Bibliotecii Congresului şiClasificarea Dewey). Ca şi în cazul SUA, punctele de accespe subiect constituie elemente importante şi obligatorii înacelaşi timp pentru descrierea CIP canadiană.

În implementarea Programului CIP, Româniaa adoptat în schimb modelul european de redactarea aDescrierii CIP, incluzând aproape toate zonelestandardului ISBD(M).

Consider că fluxul operaţional românesc esteeficient, deoarece vine să întărească scopul DescrieriiCIP, acela de a oferi o catalogare bibliografică odată cuapariţia cărţii. Apariţia în caseta CIP de pe carte anumărului de înregistrare pe care titlul semnalat îlprimeşte la recepţionarea Formularului CIP nu esterelevantă şi nici suficientă, astfel încât să ne putem lipsi,de pildă, de datele de publicare.

Centrul Naţional CIP România contribuie la odiseminare eficientă a informaţiilor bibliograficesemnalate, în condiţiile în care, în România, procesul deinformatizare a bibliotecilor rămâne încă unul greoi şianevoios. Descrierea CIP nu se adresează numai marilorbiblioteci, unde are rol orientativ, ci şi bibliotecilor mici,care o adoptă integral.

Atât în Canada, cât şi în România, interesulpentru Programul CIP a cunoscut de la un an la altul ocreştere semnificativă, deoarece s-a constatat că derulareaunui Program CIP eficient duce la o bună relaţionare îninteriorul comunităţii infodocumentare şi laîmbunătăţirea relaţiilor cu editorii.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

111

Internetul, cel mai recent mediu pentrutransferul de informaţii, este caracterizat prin cel mairapid ritm de schimbare. Reţeaua globală World WideWeb este formată din mai multe straturi: Web-ul desuprafaţă sau web-ul public (surface web) – accesibiloricui, fără nicio restricţie; Web-ul de adâncime (deepweb) – accesibil pe bază de parolă; e-mail-ul şi mesajeleinstantanee (instant messaging). În anul 2002, cantitateade informaţie disponibilă pe Web-ul public, cu accesliber, se ridica la 167 terabytes, cea de pe Web-ul deadâncime atingea 91.850 terabytes; schimbul deinformaţii prin intermediul e-mail-ului se ridica la440.606 terabytes, iar schimbul de informaţii prinintermediul mesajelor instantanee era de 274 terabytes.

Lucrarea de faţă abordează aspecte legate derelaţia dintre utilizatori, la modul general, profesioniştiidin structurile infodocumentare – ca intermediari şimediul informaţional online. Dacă în mediul tradiţionalutilizarea documentelor a căpătat norme şi instrucţiuniclare, datorită unei experienţe de peste zece ani de laintroducerea tehnologiilor în biblioteci, în mediul virtuallucrurile sunt mult mai complicate, în cazul acesta fiindnecesare alte considerente şi abordări, datorită uneicomplexităţi de factori care influenţează şi genereazăinstabilitatea informaţiei. Evoluţia TIC ne îndrumă cătrereconsiderări permanente în abordarea informaţiei,implicit a calităţii ei. Lucrurile trebuie clar separate întretradiţional şi virtual, între document şi informaţie.

Aceste explicaţii sunt bazate pe studiulcomportamentelor utilizatorilor în bibliotecile publice,atât ale celor cu abilităţi tehnologice, dar care nu ştiu să-şialeagă informaţia de care au nevoie (sindromul google),cât şi ale celor care au abilităţi informaţionale, ştiu ce îşidoresc să caute, dar nu au competenţele tehnologicenecesare.

Dacă în secolele trecute ideea de bibliotecă erapercepută, în general, ca fiind echivalentă cu cea demuzeu (ca loc în care cărţile sunt stocate şi conservate încondiţii bune), astăzi lucrurile s-au schimbat în modradical. Nu suntem interesaţi atât de suportul pe care estestocată informaţia cât de informaţia în sine, nu sunteminteresaţi atât de spaţiu cât de timpul în care putemobţine informaţia de care avem nevoie. Astăzi, datoritămodernizării procesului educaţional, personalulbibliotecilor nu se mai ocupă numai de buna conservarea suporturilor informaţionale, ci trebuie să fie

familiarizat cu cataloagele bibliotecii, să cunoască îndetaliu conţinutul multor surse de informare dinbibliotecă pentru a putea veni în sprijinul utilizatorilorcare au din ce în ce mai puţin timp1.

Calitatea, ca noţiune definitorie

Calitatea este o consecinţă a evoluţiei societăţii,un argument bine definit în managementulinfodocumentar, o exigenţă cu valenţe interpretativeraportate la criterii şi factori determinanţi. Dar, în fapt,Ce este calitatea şi ce presupune ea? Sunt extrem demulte definiţii acceptate, dar cea mai elocventă esteaceea legată de satisfacerea utilizatorului (văzut ca partea unei comunităţi sau a proximităţii spaţiuluiinfodocumentar) printr-un produs. Calitatea este oprovocare, iar structurile infodocumentare trebuie săproducă permanent analize şi evaluări asupra calităţiiserviciilor oferite. Astfel, bibliotecile sunt obligate sădezvolte sisteme, filosofii şi strategii bazate pecomplexitate pentru a putea gestiona calitatea.

Cum gestionăm calitatea? Pentru structurileinfodocumentare, satisfacţia utilizatorilor esteechivalentă cu împlinirea aşteptărilor. Bibliotecariitrebuie să ştie ce îşi doresc utilizatorii şi să seconcentreze asupra problematicilor vizate de aceştia.Utilizatorii informaţi şi educaţi devin fideli serviciilor debibliotecă. Răsplata lor constă în crearea de serviciipersonalizate, care aduc un plus de valoare pentru toateverigile implicate în lanţul informaţional.

Pentru a configura servicii destinateutilizatorilor sau produse personalizate, trebuie sărăspundem la trei întrebări: Cine sunt utilizatorii? Ce-şidoresc ei? Ce pot oferi structurile infodocumentare?

Într-o bibliotecă, există două tipuri de utilizatori:cei grăbiţi să-şi procure informaţia fără a o procesa şievalua şi cei care nu au altceva de făcut decât să vină labibliotecă şi să obţină valoare adăugată. Bibliotecatrebuie să aibă capacitatea de a identifica aceste douăcategorii de utilizatori şi să le ofere serviciicorespunzătoare2.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

112

Nicoleta Rahme

Calitatea şi problemele utilizatorilor de informaţii şi documente

1 Stoica, Ion. Sensul schimbării în universul infodocumentar.Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 21.2 Michel, Jean; Sutter, Éric. Valeur et compétitivité de l’informationdocumentaire: l’analyse de la valeur en documentation. În:Bulletin des Bibliothèques de France, t. 34, nr. 4, 1989, p. 38.

Gestionarea cerinţelor utilizatorilor

Dorinţele şi cerinţele utilizatorilor de informaţiişi documente au un efect critic asupra percepţieiprofesioniştilor informaţiei, asupra calităţii3. Esterecomandabilă concentrarea pe unul sau doi factori caresunt importanţi pentru beneficiari şi dezvoltarea acestoraîntr-un set unitar de răspunsuri. Oferirea unui serviciueste asimilată unei performanţe teoretice, iar dacăutilizatorii sunt capabili să obţină beneficiul maxim de laun serviciu, ei trebuie să ştie cum să-l folosească. Aiciintervine educaţia utilizatorului, sarcină care revinestructurilor infodocumentare.

Feedback-ul din partea utilizatorului este crucialîn evaluarea calităţii unui serviciu (chestionarele aplicateperiodic oferă o radiografie a mediului utilizatorilor şi acerinţelor lor de moment şi produc soluţii pentrugestionarea eficientă a cerinţelor beneficiarilor direcţi).

Dar nu numai utilizatorul trebuie educat, ci şibibliotecarii. Aceştia trebuie permanent formaţi, pentru afi o armă competitivă în serviciile de calitate. În ultimultimp, bibliotecile au trecut într-o etapă nouă în evoluţialor, prin participarea la consorţii, implicarea în proiectecu instituţii private, dezvoltarea de parteneriate care să-şi valorifice atât colecţiile, cât şi resursele umane. Suntdin ce în ce mai multe grupuri de lucru pe proiectepublice care joacă un rol vital în dezvoltarea de serviciide calitate, iar rezultatul per total contribuie la culturaorganizaţională.

Informaţia şi calitatea

Informaţia şi calitatea au fost în atenţia multorspecialişti din domeniul ştiinţelor informării şi alcomunicării, beneficiind de definiri şi redefiniricomplexe, pe măsura evoluţiei formelor de cunoaştereumană. Particularităţile informaţiei sunt strâns legate decaracterul său imaterial: ea se multiplică fără a se epuiza(este transmisă de la un individ la altul, pierzându-sedreptul de proprietate), este costisitoare atunci când seconstituie, dar mai puţin oneroasă când este reprodusă,devenind un bun public şi pierzându-şi parţial valoarea.

Calitatea este un produs al competenţelor, iaracestea vizează atât utilizatorii, cât şi intermediarii înprocesele infodocumentare. Competenţele informaţionalese definesc printr-un ansamblu de aptitudini ce permitindividului să determine momentul în care are nevoie deo informaţie şi să găsească, să evalueze şi să utilizezeaceastă informaţie. În societatea contemporană şi încontextul exploziei informaţionale şi al proliferăriisurselor de informaţie, dobândirea competenţelorinformaţionale este extrem de importantă. În plus,informaţia este pusă la dispoziţia utilizatorilor în formate

exceptate de la un control al autorităţii şi al autenticităţii,ceea ce lasă loc disfuncţionalităţilor legate de validitateaşi fiabilitatea sa. Calitatea incertă şi cantitatea crescândăa informaţiei pun în egală măsură adevărate problemesocietăţii. Abundenţa informaţională nu va putea, de unasingură, să creeze cetăţeni mai bine informaţi, dacă nuconfigurăm în manieră complementară programe care săpermită dobândirea şi achiziţionarea de competenţenecesare pentru folosirea ei în mod benefic.

Competenţele informaţionale stau la bazaeducaţiei continue, sunt comune tuturor disciplinelor, latoate nivelurile de învăţare şi de educaţie. De asemenea,ele permit o mai bună înţelegere a conţinutului, înlesnesccercetarea, iar utilizatorii pot deveni mai autonomi şi potexercita un mai mare control asupra propriului proces deînvăţare. Aceste competenţe îi permit în faptutilizatorului: - să determine nivelul de informaţie decare are nevoie; - să ajungă la informaţia de care arenevoie într-un mod eficient; - să facă o evaluare critică ainformaţiei şi a resurselor; - să integreze informaţia înpropria reţea de cunoaştere; - să utilizeze informaţia înmod eficient, pentru a atinge un obiectiv specific; - săînţeleagă problemele economice, juridice şi sociale careîl înconjoară; - să acceadă la informaţie şi implicit să outilizeze în manieră etică şi legală.

Competenţele informaţionale şi tehnologiileinformaţiei

Competenţele informaţionale sunt strâns legatede cele de factură tehnologică, dar ele au de asemeneaimplicaţii la nivel individual, asupra sistemelor deeducaţie şi asupra societăţii ca întreg. Competenţeletehnologice oferă utilizatorilor şi publicului, în general,posibilitatea de a folosi aplicaţii informatice, baze dedate şi alte tehnologii. Persoanele care dobândesccompetenţe informaţionale dezvoltă în acelaşi timp şicompetenţe tehnologice (înţelegerea concepteloradiacente tehnologiei şi aplicaţiilor sale tehnice înrezolvarea unor probleme). Atunci când abordămtehnologiile informaţionale, avem în vedere o stare deconfort în raport cu tehnologia. Sunt valabile astfel maimulte distincţii utile în înţelegerea relaţiilor dintrecompetenţele informaţionale, cultura informatică şicompetenţele de ordin general în câmpul tehnologiilor.

Competenţele informaţionale sunt mai degrabăaxate pe conţinut, pe comunicare şi pe analiză şiconstituie un cadru de referinţă intelectual ce permiteregăsirea, înţelegerea, evaluarea şi utilizarea informaţiei,activităţi care se pot realiza prin tehnologii aleinformaţiei şi prin metode de cercetare pertinente şiaccesibile, dar mai ales mizând pe discernământ şianaliză critică.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

113

3 Sutter, Eric. Services d’information et qualité, comment satisfaire les utilisateurs. Paris: ADBS, 1992, p. 121.

Pertinenţa este un criteriu de evaluare care semanifestă atât în rezultatul unei cereri formulate, cât şi îndatele informaţionale conţinute într-un documentselecţionat. Este pertinent ceea ce antrenează un raportsemantic direct cu întrebarea formulată, dar în egalămăsură indirect prin elementele de răspuns legate denevoile informaţionale. O informaţie poate deci să fiepertinentă dacă se întâlneşte şi se conjugă cuproblematica de căutare, dincolo de stricta întrebareformulată.

Conform studiilor de psihologie cognitivă,există două condiţii care vizează conceptul de pertinenţăinformaţională: informaţia trebuie să fie utilă (adică săpermită elemente noi de cunoaştere pentru utilizator şi sărăspundă scopului) şi, în egală măsură, să fie utilizabilă(să fie gestionată cu uşurinţă de către beneficiar şi fărăcosturi cognitive exagerate). Cum intervinesubiectivitatea? Într-o activitate de informare deschisă,atunci când utilizatorul îşi determină singur subiectul şiproblematica, criteriul de pertinenţă este o judecatărelevantă a subiectivităţii, adică ceea ce este pertinentpentru un utilizator nu este şi pentru altul. Astfel, pentrua fi pertinentă, informaţia trebuie să fie în primul rândutilă şi facultativ interesantă. Interesul nu este un criteriude pertinenţă, deoarece poate antrena alte influenţe decâtperimetrul de căutare şi poate motiva şi dinamiza sau, înalte cazuri, diminua şi conduce la pierdereareprezentativităţii scopului în sine. Dacă utilitatearămâne un criteriu obiectiv şi de ordinul necesităţii,interesul devine un criteriu subiectiv aflat la voiaîntâmplării. În activitatea de căutare a informaţiei,conceptul de pertinenţă se activează şi capătă sens dacărăspunde la trei condiţii: cea de relaţionare, de utilitate şide utilizabilitate. Astfel, o informaţie este pertinentădacă: - există un raport cu nevoia exprimată sau în cursde elaborare (relaţionarea); - aduce un element nou decunoaştere (utilitatea); - poate fi uşor abordată de cătreutilizator.

Problematica provenienţei unui document înmediul virtual preocupă intens bibliotecarii, dat fiind căpe Web oricine poate fi autor-editor. Din cercetările depână acum, s-a constatat că interpretările documentelorelectronice sunt deseori eronate şi că se face confuzieîntre autorul articolului şi autorul pe care cititorul virtualîl citează ca referinţă într-un domeniu. Spre deosebire demediul virtual, în mediul tipărit există destuleinstrumente care să probeze autoritatea, deoarece înacest caz s-a creat un sistem echilibrat de siguranţă ainformaţiei.

Infodiversitate vs Infopoluare: riscuri şiimplicaţii

Explozia informaţională provocată de Internet şiconsolidarea unei adevărate culturi informaţionale aucontribuit decisiv la câteva fenomene dorite şi exprimate

îndelung de publicul avid de nou, de cunoaştere sub toateformele: totala libertate de expresie, eterogenitatearesurselor şi dispariţia intermediarilor. În fapt, s-a produsun adevărat “potop informaţional”, aşa cum îl defineşteEric Sutter, fapt care a dat naştere unor întrebări denatură socio-politică privind fiabilitatea informaţieidisponibile în reţea şi felul în care ar trebui să separămce este bun de ce este rău dintr-o masă uriaşă deinformaţii disponibile pe Web. Tocmai absenţa uneivalidări a priori a informaţiilor publicate pe Webschimbă radical datele problemei de evaluare. Astfel,dezvoltarea noilor modele de cunoaştere, dar şi aproblematicii de evaluare a dus la declinul şi chiar ladispariţia vechilor modele de valoare (veridicitate,abordarea critică a textelor, respectul faţă de autor).

„Dacă în anii ‘60 se vorbea de exploziedocumentară prin prisma creşterii fără precedent anumărului de publicaţii ştiinţifice şi tehnice,expansiunea tehnologiilor moderne a dus la instituireaunui exces informaţional fără precedent. Se vorbeşteastfel despre conceptul de infopoluare, cu consecinţe şiprovocări extrem de mari (invazie de informaţiineautorizate şi neautentificate, hipersaturaţie, pierdereareperelor, dezorientarea, descurajarea unei selecţiifavorabile) şi chiar riscuri (dezinformarea, practicile deintoxicare)“4. Au fost identificate patru categorii depoluanţi informaţionali: - supraabundenţa (potopulinformaţional), care se poate ameliora prin instrumentelede căutare, singurele capabile să trateze cantitatea marede informaţii, şi prin încurajarea de practici pentru oecologie a informaţiei bazate pe nevoile de informare aleutilizatorilor; - dezinformarea şi mediocritateainformaţiei, care nu pot fi înlăturate de niciun instrumentsau procedeu tehnic, ci doar de judecata umană; -manipularea prin informaţiile cu grad crescut depericulozitate (site-uri rasiste, negativiste); - invaziapublicitară în detrimentul conţinutului.

Evaluarea informaţiei pe Internet: provocărişi aşteptări

Dacă în biblioteca de tip tradiţional metodele şitehnicile de evaluare a informaţiei şi documentelor s-auconturat şi putem vorbi despre o valoare certă, nu acelaşilucru se întâmplă atunci când facem un salt către mediulelectronic, în special către informaţiile aflate pe Internet.

„În general, evaluarea depinde de eficacitate(rezultatele sunt conforme cu obiectivele), de eficienţă(costurile implicate de rezultatele obţinute), deperformanţă (serviciul este eficace, eficient şi pertinent) şide excelenţă (gradul de performanţă este ridicat)”5.Evaluarea calităţii informaţiei aflate pe Web şi a autorităţiisale cognitive este o sarcină destul de dificilă, încă

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

114

4 Sutter, Éric. Pour une écologie de l’information. În: Documentaliste- Sciences de l’information, vol. 35, nr 2, 1998, p. 83.

ambiguă din cauza lipsei unui mecanism de control care săstudieze toate fenomenele, de la producerea conţinutului şipână la valorificarea acestuia sub toate aspectele.Judecăţile de valoare sunt legate de comportamentulutilizatorilor în acţiunea de căutare pe Web.

Utilizarea instrumentelor managementuluicantitativ în evaluarea calităţii nu permite decât oimagine redusă, limitată, a bibliotecii şi a serviciilor sale.Ne putem baza doar pe cifre şi pe indicatori, după cumputem atrage atenţia asupra modului de evaluare a uneicolecţii.

Deşi s-au întreprins numeroase încercări şi s-aufolosit diferite abordări, formarea utilizatorilor întârzieîncă să facă faţă mutaţiilor provocate de Internet asuprapracticilor de documentare. Dincolo de performanţacataloagelor şi a bazelor de date gestionate şi organizatede biblioteci, pregătirea metodologică este departe de a-şiocupa locul şi de a răspunde la o întrebare crucială legatăde capacitatea utilizatorilor de a identifica şi de a evaluacorect informaţia găsită la întâmplare pe web. Astfel,apare o dilemă destul de greu de rezolvat: Cui revinesarcina de a forma utilizatorii înceea ce priveşte modulîn care trebuie evaluată informaţia pe Web:utilizatorilor, bibliotecarilor sau amândurora?

Comparată cu utilizarea motoarelor de căutaresau a bazelor de date, evaluarea informaţiei este greu dedelimitat. Fiind un fenomen complex, o metodologieeste greu de elaborat, mai ales în situaţia în care aceastatrebuie să răspundă exigenţelor actuale.

Internetul rămâne principalul suport şi sursaprivilegiată de informare pentru cei mai mulţi utilizatori,chiar dacă s-a constatat că majoritatea internauţilor nutrec de prima pagină atunci când caută o informaţie.

„Problema evaluării informaţiei căpătat oamploare fără precedent în universul virtual datorităgradului de autonomie a utilizatorilor, în special ceitineri, datorită capacităţii acestora de orientare, deidentificare şi de calificare a universului informaţional

pe Internet, în încercarea de a evita capcanele şipericolele diverselor “infopoluări”.6

Excluderea mediatorilor profesionişti dinprocesul de validare a informaţiilor (lăsat doar în seamautilizatorului) implică riscuri majore. Suntem departeînsă de a fi conştientizat toate consecinţele şi riscurile,mai ales dacă ne referim la impactul Internetului asupraeducaţiei şcolare şi asupra pregătirii universitare. Aidentifica şi a califica un tip de informaţie nu este osimplă improvizaţie de moment, pregătirea în vedereaanalizei corecte este o problemă educativă globală, lacare se adaugă provocările de ordin profesional:competenţele informaţionale, îndeosebi cele care vizeazăaspectele evaluative, devin esenţiale în contextul generatde revoluţia informaţională.

“Evaluarea este un proces complex, amplu,deseori negat de către utilizatori în termeni de formule şiabilităţi tehnice necesare sau mascat de grilele deevaluare care au de cele mai multe ori un caracterrestrictiv. O pregătire reală în vederea evaluării are saucel puţin ar trebui să aibă ca punct de plecarecomplexitatea intelectuală”7. Sunt extrem de multedificultăţi legate de însuşi obiectul care trebuie evaluat,fie că este vorba de un articol, o informaţie, fie de undocument. Acestea trebuie atent analizate şi judecate înfuncţie de viabilitatea sursei, de calitatea conţinutului, decoerenţa modului de organizare, de pertinenţaprezentării, toate acestea făcând parte din diferitedomenii ale cunoaşterii.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

115

5 Mayere, Anne; Muet, Florence. La démarche qualité appliquéeaux bibliothèques et services d’information: Conception etspécificités. În: Bulletin des Bibliothèques de France, 1998, t. 44,nr. 1, p. 10.6 Serres, Alexandre. Évaluation de l’information sur Internet: Ledéfi de la formation. În: Bulletin des Bibliothèques de France, t.50, nr. 6, 2005, p. 38.

În urma unor chestionare aplicate în sălile delectură cu acces la Internet, în scopul determinăriisatisfacţiei utilizatorilor asupra informaţiei regăsite peInternet, s-au constatat o serie de probleme cu care seconfruntă atât utilizatorii, cât şi bibliotecarii.

Astfel, putem constata probleme precum: -incapacitatea utilizatorilor de a formula o nevoie deinformare clară; - incapacitatea utilizatorilor de aexprima nevoile de informare în cuvinte-cheie (cuajutorul cărora să poată găsi informaţiile în baze de dateetc.). Marea majoritate a utilizatorilor chestionaţi auafirmat faptul că nu şi-au stabilit şi nici nu cunosccriterii cu ajutorul cărora ar putea evalua informaţiaregăsită pe Internet. Chestionarul a vizat 20 deutilizatori din mediul urban, studenţi, cu vârste cuprinseîntre 19 şi 24 de ani. Numai 50% dintre repondenţi auconsiderat ca fiind de o importanţă majoră identitatea şiprestigiul (autoritatea) generatorului informaţiei. Aceşti50% dintre repondenţi doresc să ştie cine a creatinformaţia, în ce perioadă şi în ce context a fost aceastagenerată. 80% dintre repondenţi consideră informaţiaregăsită ca fiind relevantă, legitimă, dacă pe site-ul pecare aceasta apare sunt precizate clar sursa, bibliografiaavută în vedere şi notorietatea creatorului. 10% dintrerepondenţi evaluează legitimitatea informaţiei în funcţiede locul pe care aceasta îl ocupă în lista de informaţiiregăsite, iar 10% consideră legitimă informaţia care leeste lor clară. În ceea ce priveşte selectarea informaţiei,70% dintre repondenţi afirmă faptul că obişnuiesc săconsulte mai multe surse pentru a afla mai multe punctede vedere în funcţie de care informaţia repectivă poatefi tratată. Restul repondenţilor aleg ca fiind utilăinformaţia cea mai amplă. Gradul de actualitate alinformaţiei este apreciat ca fiind extrem de importantpentru toţi repondenţii, însă numai 60% dintre aceştiaverifică data la care informaţia a fost creată şiperiodicitatea actualizării site-ului. Design-ul paginii cegăzduieşte informaţia este important pentru 60% dintrerepondenţi, în timp ce restul consideră că informaţia însine şi legăturile pe care site-ul gazdă le creeazăcontează. Rapiditatea şi accesibilitatea site-uluireprezintă un criteriu important în selecţia informaţieide pe Internet pentru toţi cei 20 de repondenţi. Aceştiasunt deseori deranjaţi de multitudinea reclamelor de peanumite site-uri, de lipsa sau de numărul mare deimagini, de faptul că anumite pagini se încarcă greu saucă pentru vizualizarea paginii, în anumite situaţii, estenecesar un soft special.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

116

Complexitatea evaluării informaţiei, în general,şi de pe Internet, în particular:

studiu de caz

7 Ibidem, p. 38.

Utilizatorii întâmpină dificultăţi în a distingeîntre pertinenţa conţinutului, facilitatea de navigare şicalitatea grafică, astfel încât evaluarea unui document peInternet se leagă de capacitatea de decodare a scrierii peecran, de competenţe mult mai elaborate decât în cazulmediului tipărit.

O altă problemă de evaluare dificil de rezolvat,în cazul mediului digital, este cea a lanţului clasic autor-editor-tipografie, care devine mult mai complex dat fiindcă autorul este propriul său editor. Din acest motiv,identificarea responsabilului de publicare sau a autoruluieste uneori imposibil de realizat.

Amestecul de genuri şi tipologii documentareduce la imposibilitatea de a face o separare exactă întrearticol, extras dintr-o lucrare, comentariu pe blog sau pepagină Web. Dematerializarea suporturilorinformaţionale provocată de mediul digital duce la olipsă de încredere a utilizatorului şi dă naştere unor noireflecţii asupra rolului suportului informaţional înmecanismele de lectură.

Confuzia surselor, o caracteristică a Internetuluişi a motoarelor de căutare, conduce la nediferenţiereadintre un articol ştiinţific, un raport administrativ, niştepagini personale ori un site comercial. Identificareasursei unui document ar trebui să reprezinte primul pasîn procesul de evaluare şi un obiectiv în formareautilizatorilor.

O serie de dificultăţi teoretice şi metodologiceîntregesc acest tablou al evaluării informaţionale (spreexemplu: noţiunile de polisemie informaţională şi deflux conceptual, desele confuzii între informaţia ca“dată”, pentru informaticieni, şi informaţia ca “sursă” decunoaştere, pentru profesioniştii în informare şidocumentare). În acest caz, despre ce fel de evaluarevorbim? Cele mai multe grile de evaluare disponibile peWeb confundă conţinutul cu întregul, adică informaţia cudocumentul sau conţinutul cu organizarea acestuia.Dificultăţile de ordin metodologic privesc evaluarea dinperspectiva obiectivelor, criteriilor sau grilelor caretrebuie predefinite.

Bibliotecarii şi specialiştii din structurileinfodocumentare pot susţine aceste procese de evaluareprin fixarea unor obiective care să facă faţă provocărilorInternetului, precum: - identificarea surselor, - mărireacapacităţii de discernământ, - evitarea pericolelordezinformării şi mezinformării; - decodareadocumentelor digitale. Pe lângă obiective bineformulate, utilizatorul poate accede la autonomie deanaliză (evaluare) în măsura în care beneficiază de obună pregătire interdisciplinară (bază a ştiinţelorinformării). Aşadar, pregătirea şi formarea utilizatorilorîmbină elemente de cunoaştere multidisciplinară (careprovin din procesul educativ derulat în şcoli) cuelemente de cunoaştere documentară (specificăbibliotecarilor).

Misiunea bibliotecarului şi a specialistului înştiinţa informării este de îndrumare a utilizatoruluinovice în navigarea pe Internet. Criteriile de evaluare acalităţii informaţiei sunt esenţiale în selectareainformaţiei credibile, emise de o sursă competentă, învederea eliminării informaţiei cu un caracter dubios, deo calitate îndoielnică. Pagina Web a oricărei bibliotecitrebuie să ofere criterii de evaluare a resurselorinformaţionale de pe Internet, pentru a veni în ajutorulcelor ce folosesc pagina respectivă drept punct de accesla Internet. În acest fel, internauţii pot deveni autodidacţişi pot dobândi deprinderea de a face ei înşişi distincţiaîntre surse cu autoritate, de bună calitate şi cele obscure,ce se cuvin evitate.

Acest parteneriat indispensabil dintrebibliotecari şi utilizatori rămâne în continuare posibilprin comunicare şi schimb de metode de lucru şi analiză.Dacă bibliotecarii pot intermedia informaţia, pot asiguraaccesul la resurse şi documente pertinente, utilizatoriipot contribui cu modalităţi noi de abordare a conţinutuluiinformaţional. Un exemplu, în acest sens, sunt practiciledezvoltate pe Internet privind forma de căutare şi declasificare informaţională, prin exprimarea în clar aintereselor şi aşteptărilor utilizatorilor. Conform luiAlexandre Serres, “definirea unei metodologii aevaluării nu este un act unitar, ci reuneşte deopotrivădocumentarişti, bibliotecari şi utilizatori, care ar trebuisă aibă în vedere spiritul critic faţă de orice element nou,sensibilizarea faţă de riscurile mezinformării, studiuldiferitelor tipuri de infopoluare şi bineînţeles studiulcaracteristicilor mediului virtual”.8 Dincolo depregătirea teoretică privind un anumit număr de concepteşi problematici, este nevoie de abordări practice faţă deuneltele şi instrumentele de căutare a informaţiei pe web,de accesarea bazelor de date.

Îndrumarea utilizatorilor în practicile deevaluare pe Web nu trebuie niciodată redusă la iluzialucrului vizibil, a interfeţelor prietenoase şi a mascăriiprin publicitate a lipsei de conţinut de valoare. Anumitegrile de evaluare propun chiar lungimea adreselor (URL)drept factor determinant în stabilirea calităţii uneiinformaţii (precizarea clară a conţintului documentului, adomeniului este considerată uneori un indicator decalitate).

Dacă pregătirea în evaluarea informaţiei este ochestiune de ordin teoretic şi metodologic, atunci trebuieavute în vedere demersul, reflexele intelectuale,competenţele informaţionale transversale şi aspectelecritice. Toate acestea contribuie la refundamentareaculturii informaţionale, punctul central de iniţiere autilizatorilor în diferitele aspecte ale informaţiei (depildă, dacă un suport sau un document reprezintăinformaţia însăşi etc.).

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

117

8 Idem, p.40.

Serviciile de informare şi documentare nu maipot funcţiona după scheme şi proceduri prestabilite. Eletrebuie să determine care informaţie este problematică şicare este benefică pentru ei şi, implicit, pentru utilizatori.Astăzi, tipurile de informare, documentare şi comunicarese întrepătrund, iar rezultatul înseamnă plusvaloare,transformarea materiei prime (documentul sauinformaţia) într-un produs secundar prin indexare şianaliză, într-un referenţial, într-o bază de date etc.

Dar cât va creşte cantitatea de informaţii înmediul digital? (întrebarea este, de altfel valabilă, pentrusocietatea ca întreg). Şi, mai ales, cum poate fideterminată falsa informaţie, cum putem să o definim, săo caracterizăm, să o izolăm de informaţia utilă? Ocantitate prea mare de informaţii duce, în ultimă instanţă,la subinformare (din punct de vedere calitativ). E nevoiede o analiză precisă a nevoilor informaţionale alediferitelor categorii de utilizatori, de estimarea ponderiiinformaţiei utile în raport cu informaţia falsă sausuperfluă.

O scară a valorilor se construieşte în timp,presupune un ansamblu de factori, de provocări adresateatât utilizatorilor, cât şi profesioniştilor domeniuluiinfodocumentar. Ea nu va putea evita etapele de evoluţiecontradictorii.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

118

Referinţe bibliografice

Bundy, Alan; Amey, Larry. Libraries like no others: evaluatingthe performance and progress of joint use libraries. În: LibraryTrends, vol. 54, nr. 4, 2006, p. 501-518.Mayère, Anne; Muet, Florence. La démarche qualité appliquéeaux bibliothèques et services d’information: Conception etspécificités. În: Bulletin des Bibliothèques de France, 1998, t.44, nr. 1, p. 10-18.Michel, Jean; Sutter, Éric. Valeur et compétitivité del’information documentaire: l’analyse de la valeur endocumentation. În: Bulletin des Bibliothèques de France, t. 34,nr. 4, 1989, p. 38-42.Serres, Alexandre. Évaluation de l’information sur Internet: Ledéfi de la formation. În: Bulletin des Bibliothèques de France,t. 50, nr. 6, 2005, p. 38-44.Stoica, Ion. Criza în structurile infodocumentare. Sensuri şisemnificaţii contemporane. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 61-137.Stoica, Ion. Sensul schimbării în universul infodocumentar.Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 21-78.Sutter, Eric. Services d’information et qualité, commentsatisfaire les utilisateurs. Paris: ADBS, 1992, 153 p.Sutter, Éric. Pour une écologie de l’information. În:Documentaliste - Sciences de l’information, vol. 35, nr. 2,1998, p. 83-86.

Colecţiile fotografice sunt organizate în cadrulunei structuri speciale unde se pot asigura condiţiile dedepozitare, prelucrare şi acces. În cadrul bibliotecilor,colecţiile de fotografii sunt, de cele mai multe ori, partea Colecţiilor Speciale.

O bună cunoaştere a istoriei fotografiei, şi înspecial a istoriei fotografiei din România, esteindispensabilă oricărui responsabil al unei colecţiifotografice, fie că este muzeograf, arhivist, bibliotecarsau, pur şi simplu, colecţionar. Problemelefundamentale la care trebuie să răspundă sunt aceleaşi,indiferent de locul unde se află colecţia: Cine esteautorul fotografiei?, Când a fost realizată?, Pe cinereprezintă?, Care este semnificaţia fotografiei şi care afost circulaţia ei în epocă? Operele fotografilor româninu numai că nu sunt cunoscute, dar de multe ori acesteasunt „ascunse” în diverse depozite, neinventariate,necatalogate şi nepromovate. Scurta prezentare a unorfotografi, mai mult sau mai puţin cunoscuţi, este doar otrecere în revistă a unui corpus de informaţii ce artrebui cunoscut de toţi cei care au în grijă astfel decolecţii.

Organizarea unei colecţii fotografice implică obună cunoaştere a specificului acestui tip de colecţie:fotografia este rezultatul unor procese fizico-chimice, iarcunoaşterea în detaliu a fiecărui tip de proces fotograficva determina măsuri corecte şi eficiente de depozitare,conservare şi valorificare.

Mărimea colecţiei de fotografii şi rata dedezvoltare a acesteia sunt elemente importante atuncicând se decide unde se depozitează colecţia, ce sistem dedescriere este mai practic şi cât de amănunţită va fidescrierea, precum şi ce sistem de regăsire a informaţieiar fi cel mai eficient.

Responsabilii colecţiilor fotografice trebuie săvalorifice potenţialul educaţional al fotografiilor, săidentifice şi să colaboreze cu publicul-ţintă: elevi,studenţi, cadre didactice.

Literatura de specialitate în limba română esteaproape inexistentă. Apare din ce în ce mai mult nevoiatraducerii şi adaptării în limba română a termenilor cedescriu procesele fotografice şi elementele şi proceselechimice aflate la baza lor. Constituirea unui astfel decorpus de termeni este o prioritate pentru cercetătoriiacestui domeniu.

Fotografiile sunt folosite nu numai ca materialilustrativ, dar şi ca instrumente de lucru în cercetareaistorică. Explozia Internetului din ultimii ani, precum şiprezentarea colecţiilor în format digital, on-line, au dreptconsecinţă directă nevoia de a cuprinde cât mai multeelemente de descriere a fotografiilor, pentru a oferiutilizatorilor cât mai multe informaţii.1

În cazul celor mai multe colecţii fotografice,informaţiile se rezumă la registrele şi cataloageletradiţionale. Fişele de descriere, mai ales în ceea cepriveşte zona notelor, oferă informaţii mai mult decâtsumare. Toate aceste aspecte reflectă modul în care aufost privite şi utilizate până acum fotografiile. De celemai multe ori, fotografiile au cotă, număr de inventar şi,uneori, beneficiază de informaţii privind momentul încare au fost făcute, privind fotograful, atelierul şisubiectul lor. Este o limitare inerentă, cauzată atât deadâncimea stabilită în descrierea bibliografică, cât maiales de lipsa demersului de cercetare mai aprofundată acontextului în care fotografiile au fost realizate.

Descoperirea unei anumite fotografii (că e vorbade un pozitiv sau un negativ) poate fi o sarcină dificilăuneori. În cele mai multe cazuri, pozitivele au fostordonate alfabetic (după numele fotografului) sautopografic.

Dispunând de o cantitate mare de materialfotografic, dar de resurse umane limitate, rezultatul nupoate fi decât un interes modest faţă de descriereaamănunţită a materialelor fotografice. Creştereainteresului pentru colecţiile fotografice, mai ales pentrucele cu valoare istorică, are ca rezultat nevoia de aînregistra cât mai multe aspecte privind fotografiile (deexemplu, aspectele tehnice).

În cadrul unui studiu efectuat sub auspiciileSEPIA, care a cuprins 141 de instituţii europene (arhive,biblioteci, muzee) deţinătoare de colecţii fotografice, s-auformulat următoarele concluzii: multe instituţii nufolosesc o descriere bibliografică standard pentrudocumentele lor fotografice; descrierile bibliograficestandard utilizate de unele instituţii pot fi aplicate în egalămăsură materialelor non-fotografice.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

119

Adriana Dumitran

Aspecte privind organizarea şi valorificarea colecţiilor fotografice

1 Deliverable 5.1. Descriptive models for photographic materials:[online], p. 4. În: http://www.knaw.nl/ecpa/sepia/workinggroups/wp5/deliverable51.pdf.

O bună descriere este cheia unei colecţiifotografice bine organizate, făcând fotografia vizibilăpentru cercetător, pentru catalogator şi pentru utilizatorulocazional: ea deschide colecţia, asigură accesul şi ajutăutilizatorii să găsească ceea ce caută.

Elementele de descriere a unei fotografii: -Numele artistului; - Numele atelierului fotografic; -Locaţia atelierului; - Titlul documentului; - Datele deapariţie (datarea); - Personajele (subiecţii), în măsura încare acestea pot fi identificate; - Tipul fotografiei; - Cusau fără semnătură, dedicaţii sau alte însemnări; -Tehnica folosită şi suportul (de exemplu: dagherotip,tiraj pe hârtie albuminată sau pe hârtie sărată, negativ pesticlă, negativ pe celuloid); - Dimensiuni; - Forma deprezentare (album alcătuit de creatori, album tematicalcătuit de colecţionar sau fotografie neinclusă într-unalbum); - Istoric şi provenienţă; - Date referitoare laeventualii donatori; - Date oferite de donatori; - Datereferitoare la starea de conservare.

Reguli generale de mânuire şi de examinarea fotografiilor

În mod paradoxal, cei mai mari inamici aibunăstării fotografiilor, din punctul de vedere alconservării, sunt oamenii. Cele mai multe deteriorări seproduc din cauza neglijenţei şi a ignoranţei celor care lemânuiesc. Chiar şi cele mai bune şi mai sofisticatemetode de conservare devin inutile atunci când regulilede manipulare de bază sunt ignorate. Personalul dincolecţiile fotografice este primul care trebuie instruit înacest sens.

Există un set comun de reguli ce trebuierespectate atunci când sunt mânuite materialelefotografice: - activitatea se va desfăşura numai în zonelespecial amenajate; - în aceste zone se interzice mâncatul,băutul şi fumatul; - se vor folosi mănuşi la manipulareamaterialelor fotografice; partea acoperită de materialfotosensibil nu se va atinge niciodată cu mâna goală saucu orice alt obiect; - se vor alege mijloacele potrivitepentru manipularea fotografiei; aceasta va fi susţinută cuamândouă mâinile; - materialele fotografice de maridimensiuni, delicate sau deteriorate vor fi susţinute cusuporturi auxiliare; - fotografiile se vor ţine întotdeaunacu suprafaţa fotosensibilă în sus şi vor fi luate una câteuna; - fotografiile vor fi aşezate în teancuri cu grijă;pentru a extrage o fotografie din teanc, se vor ridicafotografiile de deasupra şi nu se va extrage din interiorulteancului; - nu se vor aşeza în teanc clişeele pe sticlă, maiales fără să fie aşezate în plicuri speciale de protecţie; -nu se vor dezlipi forţat două sau mai multe fotografiilipite una de alta sau lipite de o altă suprafaţă; - în zonade lucru, se vor folosi doar creioane 2B; sunt exclusepixurile sau stilourile.

Pentru a reduce stresul manipulării originalelor,utilizatorii ar trebui să aibă în general acces doar la copii(digitale sau reproduceri foto). Fotografiile trebuiedepozitate în cutii de arhivare, aşezate orizontal,limitându-se numărul de fotografii în fiecare cutie,pentru a reduce presiunea asupra emulsiei fotosensibile.De asemenea, fotografiile ar trebui montate pe un cartoncu Ph neutru, cu mărimea adaptată fiecărui tip defotografie, fiind ataşate cu benzi de celofan pentru fixare.În acest mod, fotografiile se pot depozita, dar şi expune.Nu sunt recomandate albumele, deoarece încurajeazăutilizarea originalelor, care, dacă nu sunt foarte binefixate şi protejate, pot fi deteriorate. Este recomandatăutilizarea albumelor doar atunci când se folosesc copii.

Dinamismul şi accesibilitatea sunt doar două dintretendinţele actuale în comunicarea şi relaţionarea dintrebibliotecă şi utilizator. Aceste tendinţe nu trebuie săocolească nici colecţiile fotografice deţinute debiblioteci. Utilizarea colecţiilor fotografice ca instrumenteducaţional va încuraja folosirea lor de către marelepublic, dar şi de către categorii specifice de utilizatori(artişti, cercetători). Pentru a veni în întâmpinareanecesităţilor de informare ale utilizatorilor, bibliotecariitrebuie să conceapă şi să dezvolte mijloace decomunicare a informaţiilor adresate diferitelor grupuri-ţintă: elevi şi studenţi, cercetători etc. Iată câtevaexemple:- seminare şi workshop-uri: pot fi oferite astfelinformaţii despre istoria fotografiei în general sau despreistoria fotografiei în România; este un mijloc decolaborare cu colegii din arhivele şi muzeele ce deţincolecţii fotografice, dar şi cu specialişti în conservareamaterialelor fotografice;- publicaţii şi leaflet-uri de prezentare: în publicaţiilede specialitate pot fi prezentate colecţiile şi valorile lor,iar leaflet-urile pot conţine informaţii generale, adresatepublicului larg;- servicii de informaţii specializate: pot fi oferiteinformaţii referitoare la istoria proceselor fotografice, afotografiei româneşti şi europene, la fotografi şicabinete;- expoziţii: mijloc foarte eficient de educaţie estetică şiistorică; pot fi virtuale sau in situ, la sediul bibliotecii;expoziţiile virtuale au avantajul că pot fi realizate cucosturi mici şi pot prezenta o tematică foarte largă(fotografi, ateliere fotografice, personalităţi, evenimenteistorice, viaţă socială, culturală, economică, istoriamentalităţilor); expoziţiile pot fi şi itinerante, fie înlocalităţi diferite, fie în unităţi şcolare şi culturale diferite;- prezentări: realizate, la cerere, cu ocazia vizitelororganizate la sediu.

În biblioteci se pot organiza acţiuni adresate elevilordin şcoli şi licee de tipul: Ora de istorie…, Ora deliteratură.., Ora de estetică.... Colecţiile fotografice potcontribui la ilustrarea acestui tip de evenimente.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

120

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

121

Sevastia Alexandrescu. Paris:Photographie Vaillat,[1860]. Format carte-de-visite.

Marie V. Alecsandri, fiica lui V. Alecsandri. Iaşi: Fotograf A.Shivert,[1870]. Format carte-de-visite.

Portret de copil. Braşov: Fotograf Adler, [1900].Mişu şi Mariela Andricu. Mihail Andricu (1894-1974),compozitor, pianist.

Format carte-de-visit. Fotograf necunoscut.

Pentru a realiza o valorificare modernă, adaptatămijloacelor de cercetare şi comunicare din zilele noastre,este necesar ca toţi cei care se ocupă cu gestionareacolecţiilor fotografice să facă accesibilă colecţia atâtfizic, cât şi ca informaţie (catalog în format clasic sauelectronic).

O bună organizare a depozitelor, a gestiunii şi acircuitului documentelor de la depozit la utilizatorasigură accesul fizic la documentul fotografic.Cataloagele în format clasic sau electronic trebuie săasigure accesul la informaţia despre materialelefotografice din mai multe puncte de căutare.

Valorificarea şi promovarea imaginilorfotografice se poate realiza prin diverse mijloace:1. realizarea de cărţi poştale sau reeditarea vechilor cărţipoştale realizate după fotografii, fie pe suport clasic decarton, fie electronic (imagini ce pot fi oferite gratuit, pesite-ul bibliotecii, odată ce au ieşit de sub incidenţa legiidreptului de autor);2. realizarea de albume tematice (după autor sau pe unanumit subiect), tipărite la o calitate grafică deosebită;acestea pot fi vândute, obţinându-se astfel venituriextrabugetare (acolo unde legislaţia în vigoare permiteacest lucru);

3. implicarea în proiecte culturale ale comunităţilorlocale sau în proiecte culturale ale instituţiilor statuluişi/sau europene;4. realizarea unor cataloage ale operelor fotografice alemarilor artişti români şi partajarea lor cu celelalteinstituţii ce deţin în colecţiile lor alte exemplare;5. realizarea unor instrumente de lucru specifice:dicţionare şi glosare de termeni, albume cuexemplificarea tehnicilor fotografice din secolul XIX etc.6. realizarea de colecţii fotografice on-line;7. promovarea colecţiilor digitizate şi integrarea lor înmarile biblioteci digitale europene;8. participarea la realizarea materialelor de promovare abibliotecii, a serviciilor şi documentelor de bibliotecă; potfi utilizate imagini reprezentative pentru a fiinscripţionate pe: foi volante, afişe, fluturaşi, ex-librisuri,mape, calendare, semne de carte, pliante sau obiecte

personalizate (sacoşe, pungi, căni, ceşti, agende)2.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

122

2 Butuc, Liviu. Biblioteca publică şi comunicarea în eraglobalizării. În: Caietele bibliotecarului, nr. 18. Bucureşti:Ministerul Culturii şi Cultelor, Centrul pentru Formare, EducaţiePermanentă şi Management în domeniul Culturii, p. 48.

Tun românesc pe poziţie, în timpul Primului Război Mondial. Imagine dintr-un albumfotografic cu aspecte din timpul participării Armatei române la Primul Război Mondial.

În organizarea Bibliotecii Naţionale a Românieiîşi găseşte identitatea şi Cabinetul Bibliologic „DanSimonescu”, înfiinţat la începutul anilor ’90, la acea datăfiind unicul cabinet specializat în domeniulbiblioteconomiei din ţară, cu un fond de documente care aconstituit izvorul de creaţie pentru multe promoţii destudenţi, dar şi pentru cercetători, materializat mai apoi înnoi studii şi cercetări.

Stă mărturie, pentru însemnătatea acestui spaţiu,prezenţa în condica de cititor a unor utilizatori precumGheorghe Buluţă, Zenovia Niculescu, Elena-Maria Schatz,Mariana Iova, Mariana Jaklovsky etc., specialişti aidomeniului cu o contribuţie importantă în dezvoltareabibliologiei, biblioteconomiei şi culturii româneşti, dar şi aunui număr mare de studenţi ai Secţiei Biblioteconomie şiŞtiinţele informării.

Utilizatorii constituie elementul fundamental întransferul informaţiei. Activităţile pe care bibliotecile ledesfăşoară sunt planificate şi organizate astfel încât să vinăîn întâmpinarea nevoilor de informare ale acestora, sărăspundă în mod optim expectanţelor lor. În ultimeledecenii, comunitatea utilizatorilor de informaţii şi dedocumente s-a diversificat, atitudinile şi comportamentulacestora fiind foarte diferite.

În acest context şi ţinând seama de multitudinearesurselor de informare existente astăzi, BibliotecaNaţională a României pune la dispoziţia bibliotecarilor,studenţilor, cercetătorilor, profesorilor şi documentariştilor,prin intermediul cabinetului său specializat, un fond depublicaţii din domeniul biblioteconomiei şi ştiinţelorinformării, al istoriei cărţii şi tiparului.

Fondul este organizat sistematic, conformclasificării zecimale universale, în acces direct. Astfel,utilizatorul are beneficiul contactului nemijlocit cudocumentul, pe care-l reperează în ansamblul de lucrări cuaceeaşi temă, timpul de aşteptare fiind redus la maximum.

Accesul utilizatorilor se face pe baza permisuluide cititor şi cu respectarea Regulamentului privind accesulutilizatorilor la colecţiile şi serviciile Bibliotecii Naţionalea României, elaborat în concordanţă cu prevederile legalereferitoare la protecţia patrimoniului cultural naţional, ladrepturile de autor şi la drepturile conexe.

Sala dispune de 18 locuri şi oferă condiţii optimeutilizatorului, fiind recent reamenajată şi dotată cumobilier adecvat, confortabil şi solid.

Pentru regăsirea documentelor, se poate accesacatalogul electronic (OPAC) al Bibliotecii Naţionale. Încomparaţie cu catalogul tradiţional, catalogul electronic

oferă o mulţime de avantaje: timp redus de căutare ainformaţiei, eliminarea barierelor geografice în caleatransferului de informaţii, simplificarea tehnicii de regăsirea informaţiei, posibilitatea salvării strategiei de căutarepentru utilizări ulterioare, posibilitatea căutărilormulticonceptuale, rezultatele căutării online fiindprezentate într-un format standardizat1.

Bazele de date IOP Electronic Journals, Expert-monitor vin în ajutorul procesului biblioteconomic,utilizatorul având posibilitatea de a se adresa personaluluispecializat atunci când are nevoie de orientare şi de susţinereîn procesul căutării. Aceste baze de date, care sunt accesibilepe pagina Web a Bibliotecii Naţionale a României(www.bibnat.ro), asigură calitatea cercetărilor şi rapiditateaîn accesarea informaţiei de către utilizator şi sunt dintre celemai moderne instrumente de informare.

În ultimul deceniu, bibliotecile s-au confruntat cuschimbări majore. Noile direcţii au afectat atât rolulbibliotecarilor şi statutul utilizatorilor pe care îi deservesc,cât şi produsul final – documentele pe care le oferă2.

Ţinând cont de transformările majore din domeniu,dar şi de resursele de care dispune biblioteca, fondul dedocumente deţinut de Cabinetul Bibliologic a fostrestructurat în ultimii doi ani la un nivel ştiinţific înalt,pentru a fi viu, dinamic, original, capabil să răspundămultiplelor nevoi ale utilizatorilor. Bibliotecariiresponsabili ai Cabinetului Bibliologic au urmăritdezvoltarea şi modernizarea echilibrată şi selectivă acolecţiei de documente, în vederea ridicării continue acalităţii acesteia, printr-o selecţie adecvată, raţională adocumentelor nou intrate şi prin revizuirea critică periodicăa colecţiei de documente3.

În prezent, Cabinetul Bibliologic al BiblioteciiNaţionale cuprinde aproximativ 2.000 cărţi, lucrări dereferinţe (dicţionare, enciclopedii etc.), documenteelectronice, ghiduri, cataloage, mape documentare, precum

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

123

Dana Drăguţ

Cabinetul Bibliologic „Dan Simonescu” al Bibliotecii Naţionale a României:între tradiţional şi modern

1 Repanovici, Angela. Managementul resurselor informaţionale încercetarea ştiinţifică. Braşov: Editura Universităţii Transilvania,2008, p. 9-10.2 Rowley, Gordon; BLACK, William K. Consequences of change:the evolution of collection development. În: Collection Building.vol. 15, nr. 2, 1996. http://www.emeraldinsight.com/Insight/viewContentItem.do;jsessionid=EB5A600B026F5342A8C76A61F3074996?contentType=Article&contentId=860853 (accesat în noiembrie 2009).3 Această selecţie periodică are în vedere, aşadar, fondul aflat înacces direct, utilizatorii având posibilitatea de a consulta, prinintermediul cabinetului, şi alte documente ale domeniului, aflate îndepozitele BNR.

şi peste 350 de publicaţii seriale (reviste, magazine, anuare,almanahuri) care reflectă domenii precum istoria cărţii, abibliotecilor şi arhivelor, dezvoltarea colecţiilor,comunicarea documentelor şi a informaţiilor, legislaţia debibliotecă, teorii şi tehnici de catalogare şi indexare, teorii şitehnici bibliografice, informare şi documentare,management şi marketing de bibliotecă, informatizareabibliotecilor, teorii şi tehnologii ale informaţiei şicomunicării şi alte discipline conexe.

Aceste documente sunt esenţiale pentru formareaprofesională în bibliologie, biblioteconomie şi ştiinţeleinformării, pentru dezvoltarea abilităţilor de utilizare aprogramelor şi sistemelor informaţionale moderne, pentruperfecţionarea metodelor de cooperare, pentru formarea şidezvoltarea aptitudinilor de cercetare, pentru creştereaabilităţilor de comunicare cu grupurile, dar şi cu indivizii,pentru consolidarea cunoştinţelor privind managementulperformant, pentru înţelegerea corectă a relaţieiperformanţă-calitate în domeniul transferurilor deinformaţii4 etc.

Cabinetul Bibliologic „Dan Simonescu” asigurăaccesul la informaţie atât prin documente primare, cât şiprin documente secundare şi terţiare, cele mai cunoscutedintre acestea fiind indexurile şi cataloagele bibliografice,sintezele documentare, bibliografiile de bibliografii,culegerile de traduceri şi sintezele referative. În acest sens,reprezentative sunt publicaţiile seriale editate de BibliotecaNaţională: Bibliografia Naţională Română (cu seriile:Cărţi. Albume. Hărţi, Documente muzicale tipărite şiaudiovizuale; Articole din publicaţii periodice. Culturăşi Publicaţii seriale, Românica, Teze de doctorat),Abstracte în bibliologie şi ştiinţa informării, Aniversăriculturale, Biblioteconomie. Sinteze, metodologii,traduceri, Bibliografia cărţilor în curs de apariţie(CIP), Catalogul cărţilor străine intrate în Biblioteciledin România, Repertoriul periodicelor străine intrateîn bibliotecile din România, Revista Română de Istoriea Cărţii, Revista Bibliotecii Naţionale a României,Revista Română de Conservare şi Restaurare a Cărţii.

Tot aici se găsesc şi: Biblioteca Bucureştilor,Informare şi documentare în Biblioteca Naţională aRomâniei, Raport anual. Biblioteca Naţională aRomâniei, precum şi alte periodice româneşti de profil:Studii de biblioteconomie şi ştiinţa informării,Libraria, Revista română de biblioteconomie şi ştiinţainformării, Biblioteca Septentrionalis, Scriptum,Buletinul Fundaţiei Urechia, Filigran, Curier,Probleme de patologie a cărţii, Philobiblon, Luminacărţii, Lectura, alături de prestigioase publicaţii periodicestrăine: Bulletin du Bibliophile, Revue françaised’histoire du livre, Bulletin des Bibliothèques desFrance, Bulletin d’informations de l’Association desbibliothécaires français, Bibliothek – Forschung undPraxis, Library Review, Library Journal, New LibraryWorld, Library Management, American libraries,Journal of the European Health Librarians, Journal ofEducation for Library and Information Science,

Journal of Librarianship and Information Science, TheBritish Library Journal etc.

În afară de publicaţiile seriale, atât de necesare înstimularea cercetării ştiinţifice din spaţiul infodocumentar,în Cabinet se găsesc şi studii şi cercetări bibliograficefundamentale care ilustrează contribuţia cercetătorilorromâni la dezvoltarea bibliologiei şi biblioteconomiei:Ioan Bianu, Nerva Hodoş şi Dan Simonescu – Bibliografiaromânească veche; Gheorghe Adamescu – Contribuţiunila bibliografia românească, Bibliografia româneascămodernă, Bibliografia istorică a României, GeorgeBengescu – Bibliographie franco-roumaine, NicolaeGeorgescu-Tistu – Bibliografia publicaţiilor privitoare lacultură, Corneliu Dima-Drăgan – Introducere înbiblioteconomie, Barbu Theodorescu – Istoriabibliografiei române etc.

Cărţile actualilor profesori universitari dindomeniul biblioteconomiei şi ştiinţei informării contribuieîn mod cert la asigurarea calităţii fondului, la întregirea lui,fiind extrem de necesare utilizatorilor – studenţi,masteranzi, doctoranzi, toţi cei interesaţi de noutăţiledomeniului (Ion Stoica, Mircea Regneală, GheorgheBuluţă, Doina Banciu, Elena Tîrziman, Zenovia Niculescu,Simona Popescu, Ionel Enache, Constantin Mălinaş, VictorPetrescu, Liviu Butuc etc.).

Prin bogăţia şi diversitatea documentelor dinCabinetul Bibliologic, Biblioteca Naţională a Românieidemonstrează că ştie să ţină pasul cu transformărilemajore din domeniul biblioteconomiei şi ştiinţelorinformării, cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaţiei,a tehnologiilor de reţea, făcând, prin spaţiul pus ladispoziţie, legătură între vechi şi nou, între tradiţional şimodern, în spatele realizărilor aflându-se specialişti aidomeniului, care cunosc faptul că informaţia conferăputere şi asigură un loc vizibil în societatea de azi. Deaceea ei orientează, sprijină utilizatorii cu competenţă sprereceptarea acestor valori.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

124

4 Tîrziman, Elena. Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării: studii şiarticole. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2009, p. 15.

Reporter: Stimate domnule George Astaloş, am constatat,consultând câteva cataloage de biblioteci din România,inclusiv cel al Bibliotecii Naţionale, că foarte puţineexemplare din cărţile publicate de dumneavoastră în 1970se mai păstrează. Mă refer la Vin soldaţii şi alte piese şiTrei piese într-un act. Cum vă explicaţi acest lucru?

George Astaloş: Cel mai probabil, acest lucru s-aîntâmplat dat fiind faptul că ″pirueta″ mea pariziană avenit pe nerăsuflate şi ne-a prins pe toţi descoperiţi.Bănuiesc însă că, după 1989, unele biblioteci au căzut,chiar din întâmplare, peste vreuna dintre aceste cărţi.Dar, ca să vă spun sincer, nici eu nu mai am toate cărţilemele, nu numai pe cele publicate în 1970…

Reporter: În 1989, când s-a sărbătorit bicentenarulRevoluţiei Franceze, piesa dumneavoastră Robespierrea fost jucată cu mare succes în Franţa. Într-unul dintreinterviurile acordate în anii ’90, spuneaţi că a trebuit săfaceţi o serioasă muncă de documentare, inclusiv laBiblioteca Naţională a Franţei, pentru a avea o imaginemai clară asupra acestui moment, dar şi asupra figuriiliderului revoluţionar. În ce a constat mai exactdocumentarea?

George Astaloş: Realitatea este că atunci nu ştiam despreRevoluţia Franceză mai mult decât oricare elev (nuîndrăznesc să spun profesor!) al învăţământului românesc.Ca să scap de propunerea făcută de regizorul Pierre Lamy,fostul asistent al lui Lawrence Olivier pentru Hamlet-ul din1947, i-am propus iniţial să monteze Danton-ul lui CamilPetrescu. Neavând însă textul, l-am sunat pe scriitorulAlexandru Struţeanu, nepotul lui Slavici, şi l-am întrebatdacă n-are cumva în bibliotecă volumul în chestiune. Mi l-atrimis. Însă când am citit tabloul personajelor, am amuţit:nici mai mult, nici mai puţin decât 195 de personaje, fără apune la socoteală revoluţionarii, ţăranii şi soldaţii ! Trebuiesă vă spun că, în Occident, dacă o piesă depăşeşte numărulde 10-12 personaje este refuzată fără discuţii. În primulrând, din raţiuni financiare. Ce să fac? Nu puteam să îlrefuz pe Pierre Lamy. Îmi montase la Paris trei piese şi nuputeam să fac pe surdul. Aşadar, m-am apucat să studiezRevoluţia Franceză, pentru care, oricât de ciudat i-ar păreaunui neantrenat într-ale scrisului, a trebuit să citesc în jur de15.000 de pagini. Vă spun un secret pe care l-am descoperitdocumentându-mă pentru această piesă: cele maifolositoare cărţi sau cele mai susceptibile să fie folositoare

sunt cele prost scrise! De ce? Pentru că autorul care scriebine vine cu talentul lui şi înfrumuseţează ansamblul, pecând cel care nu este dăruit de Dumnezeu cu o peniţă bineascuţită povesteşte faptele crud. Nevasta mea colindaanticariatele cumpărându-mi tot felul de cărţi despreRevoluţia Franceză. Într-o bună zi, mi-a adus o carte pecare am catalogat-o iniţial ilizibilă. Însă de la acest autoram aflat, de pildă, că Napoleon dormea între douămirosuri: între cel de la parter, unde toţi corsicanii îşi ţineaunoaptea oile şi caprele ca să nu le fie furate şi cel din pod,unde erau păstrate fructele la uscat pentru iarnă. Aşa că s-ar putea spune că vitejia celui care a făcut din Franţa unimperiu venea din mirosul de căcăreze de la parter îndulcitcu damful fructelor. Revenind însă la oile noastre, vreau săvă spun că, până la urmă, am scris nu o piesă, ci o trilogie:Robespierre, Eşafodul şi Napoleon. Toate trei au fostjucate şi în România: Robespierre pe scena Naţionaluluidin Iaşi, chiar în 1990, Eşafodul la Teatrul Dramatic dinGalaţi şi Napoleon la Teatrul din Reşiţa.

Reporter: Am văzut că pe coperta a patra a volumuluiRobespierre aţi reprodus o scrisoare a ″marelui nervoscu mască impasibilă″, stropită cu sânge. Care estepovestea acestei scrisori? Înţeleg că ea se află încolecţiile Bibliotecii Naţionale a Franţei…

George Astaloş: Scrisoarea a fost concepută pe 9Thermidor an II, ziua în care aşa-numita Teroare s-aprăbuşit. Robespierre şi acoliţii săi se aflau în PalatulComunei, azi Primăria Parisului, de unde faimosulrevoluţionar se adresa Armatei revoluţionare, cerându-lecomandanţilor săi sprijinul, dat fiind că era ameninţat deadversarii politici. În momentul în care Robespierre aînceput să-şi aştearnă semnătura pe scrisoare, uşa birouluis-a deschis şi a intrat sergentul Merda, care a tras înRobespierre, rănindu-l în maxilar. De aici sângele de pescrisoare şi litera ″R″ necontinuată: nu a apucat să-şitermine semnătura. Pentru a vedea cu ochii meiscrisoarea, precum şi alte câteva documente legate de aniirevoluţionari, am fost la Biblioteca Naţională a Franţei,cum bine aţi remarcat. Mai exact, la sediul ei de-atunci,din strada Richelieu.

Reporter: Aţi fost, timp de 30 de ani, redactor-şef alrevistei Nouvelle Europe. Care era, în anii 70-80,politica acestei publicaţii şi care era politicadumneavoastră, în calitate de redactor-şef ?

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

125

Arta unei „piruete” pariziene: un dialog cu scriitorul George Astaloş

George Astaloş: Publicaţia a fost lansată la BienalaInternaţională de Poezie de la Knokke (Belgia) de cătreLéopold Sédar Senghor, fost coleg de clasă cu preşedintelePompidou, Senghor însuşi fiind în 1972 şef de stat.Devenind mai târziu membru al Academiei Franceze, a fostnumit preşedinte al Organizaţiei Mondiale a Poeţilor, care aorganizat timp de 20 de ani congresele mondiale ale poeţilorla care participau din când în când şi poeţi români. În ce măpriveşte, din 1972, când am fost numit redactor-şef, ampublicat, printre alţi scriitori europeni şi circa 50 descriitori români: Laurenţiu Ulici, Alexandru Paleologu,Marcel Petrişor, Fănuş Neagu, Dan Culcer, GeorgetaHorodincă, Vladimir Popov, Aurel Rău, Dan Laurenţiu,Mircea Ciobanu etc.

Reporter: Piesa dumneavoastră Vin soldaţii, montată în1968, chiar în perioada evenimentelor din Cehoslovacia,v-a făcut celebru deopotrivă în România şi în Europa. În1970 aţi fost recompensat, pentru acest volum, cuPremiul Uniunii Scriitorilor. Ce ne puteţi spune desprecontextul plecării dumneavoastră din ţară, produsă lascurt timp, în 1971?George Astaloş: ″Soldaţii″ m-au făcut cunoscut nu numaiîn Europa, ci şi în Statele Unite ale Americii – canalul de

televiziune NBC a trimis în România o echipă de cineaşticare au filmat spectacolul; acesta a fost difuzat în mai1969. În 1971, am participat la congresul PEN ClubInternaţional de la Piran (Slovenia). Prezent la acesteveniment, Pierre Emmanuel de la Academia Franceză,mi-a acordat o bursă la Paris. Totul părea simplu, dar înajunul plecării am fost convocat la Uniunea Scriitorilorunde am fost anunţat că mi s-a retras paşaportul. Aintervenit însă Pierre Emmanuel şi, după două săptămâni,paşaportul mi-a fost restituit. Am plecat, şi cu asta amîncetat orice relaţie cu orânduirea. Securitatea nu l-a pututrefuza de Pierre Emmanuel, considerat poetulcatolicismului occidental, despre care se ştia că era foartebun prieten cu Papa. Guvernul de la Bucureşti aveainteresul să se folosească de intervenţia academicianuluipentru recuperarea bisericii ortodoxe române din Paris, pecare intenţiona să o transforme în bibliotecă! Miza erafoarte mare, întrucât biserica era realmente un loc deîntâlnire a exilului românesc. Dacă regimul reuşea să punămâna pe biserică, exilul nostru ar fi fost împrăştiat în cele

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

126

patru puncte cardinale, rămânând fără Agora. Trebuie spuscă biserica era într-adevăr proprietatea statului român, dar,în urma unui proces istoric, România Roşie pierdusedreptul de a dispune de clădire.

Reporter: Ştiu că aţi semnat pe viaţă cu Editura Capitol,fondată de Gabriel Chiriac, unul dintre protagoniştiiinvestiţiilor americane în România. Cum s-a întâmplat acestlucru?

George Astaloş: Simplu. Într-o dimineaţă am primit untelefon de la Dragoş Şeuleanu, pe-atunci preşedinteleRadiodifuziunii Române, care mi-a spus că în biroul lui seaflă cineva care vrea să mă cunoască. Era Gabriel Chiriac.Ne-am văzut, ne-am revăzut, ne-am re-revăzut. GabrielChiriac e un personaj care vorbeşte puţin dar face mult.Ne-am cunoscut aşadar în noiembrie 2002 şi în varaanului 2004 m-a anunţat că a fondat Editura Capitol şicasa de filme cu acelaşi nume. Urmarea le este cunoscutăcelor care se interesează îndeaproape de literatură: înpatru ani mi-au apărut peste 30 de volume, iar în 2009 vor

apărea alte 15. Chiar în acest moment, strălucitul asistentDragoş Lespezeanu lucrează la ele. Aşa cum neimaginăm, o astfel de muncă cere o dăruire de cel puţin 14ore din 24.

Reporter: Şi Casa de filme ?

George Astaloş: Casa de filme a terminat recent turnajula 64 de episoade privind exilul meu parizian şi acumcâteva zile Gabriel Chiriac i-a încredinţat cineastuluiMihai Vişinescu montajul ansamblului. Ca să înţelegeţimai bine ce înseamnă să fii autorul unic al unei edituri,semnalez faptul că sunt al doilea scriitor din lume – lucrumenţionat şi pe site-ul Salonului Literar de la Paris –căruia o editură îi publică în exclusivitate cărţile. Înainteamea, un editor francez l-a ales pe poetul Oskar Milosz,″unchiul″ Premiului Nobel din 1981, publicându-l înexclusivitate până la dispariţia sa.

Interviu realizat de Letiţia Constantin şi Lucian PopaBucureşti, 27 martie 2009

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

127

Aqua mater: poeme = poèmes. traduit en roumain par l’auteur.Oradea: Cogito, 1997 (Imprimeria de Vest). 337 p.Exil: memoriile unei memorii. 2 vol. Bucureşti: Casa Radio, 2003-2004.Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i la Paris: interviuri 1989-1994. Bucureşti: Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996. 384 p.Epistolar parizian. Bucureşti: Vitruviu, 2003-. (ColecţiaCorespondenţă).Herr Hauptmann: L’invraisemblable epopée guerrière d’unmarginal juif de génie: [autofiction romanesque]. Bucureşti:Profile Publishing, 2003. 390 p.Mirosul banilor: Epopeea fiscală a unui român de pe malulSenei: roman epistolar. tradus din franceză de Aurelia Ulici.Bucureşti: Europa Nova, 1995 (FED). 192 p.Robespierre: tragi-comédie historique en deux actes. Bucureşti:Tritonic; Artois: Certel, 2002. 154 p. Conţine cronici şi interviuridespre piesa Robespierre în lb. română.Retorice: poeme interzise 1958-1989 = Retorique : interdits enRoumanie 1958-1989. portrete de George Apostu. Ed. a 3-a..Bucureşti: Tritonic, 2000. 150 p.Versant lyrique: sélection anthologique de la poésie bessarabiennecontemporaine. Bucureşti: Casa Radio, 2000. 176 p.Dracula et ses doubles: [théâtre historique]. [analyses et

commentaires d’Alain Vuillemin...; ed.: Gabriel Chiriac].Bucureşti: Capitol, 2004. 312 p.Contestatory visions : five plays. translated from Romanian byRonald Bogue. Lewisburg; London; Toronto: Bucknell UniversityPress, 1991. 207 p.L’empreinte de l’exil: [théâtre politique]. [analyse d’AlainVuillemin...; ed.: Gabriel Chiriac]. Bucureşti : Capitol, 2004. 232 p.Magma: poezie românească = Magma: Romanian poetry.American version by Ronald Bogue. Ed. bilingvă. Bucureşti:Vitruviu, 1998 (Curtea Veche). 119 p.Pe muche de şuriu: cânturi de ocnă cu microglosare argotice.desene de Constantin Piliuţă. Bucureşti : Tritonic, 2001. 307 p.Die Spur des Exils: [vorführung Theateren]. Übersetzung aus demRumänischen von Karin Gundisch. Bucureşti : Tritonic, 2001. 136 p.Wie geht’s weiter ohne Willi : [theaterstück]. Deutsch vonNikolaus Reiter. Bucureşti: Tritonic, 2001. 99 p.Utopii: eseuri, urmate de confesiuni biografice. trad. din limbafranceză de Ileana Cantuniari. Bucureşti: Vitruviu, 1997 (CurteaVeche). 288 p.Teatrul lui George Astaloş [resursă electronică]. Bucureşti: ProfilePublishing, 2003. 1 CD-ROM. Cuprinde: biografie, bibliografie,fişă teatrologică, fotografii inedite, textele pieselor: Robespierre, Orugăciune de prisos, Amprenta exilului.

Bibliografie selectivă a cărţilor lui George Astaloş existente în colecţiile BNR

Din 31 octombrie 2009 şi până în 31 ianuarie2010, Biblioteca Naţională a Franţei (BnF) propune, înSala Labrouste din sediul Richelieu, o expoziţie-videospectacol intitulată Choses lues, choses vues(Lucruri citite, lucruri văzute).

La invitaţia lui Bruno Racine, preşedintele BnF,scriitorul şi videoastul Alain Fleischer, realizatorulproiectului, şi-a propus un eseu vizual asupra omuluicufundat în lectură – o meditaţie asupra unuia dintregesturile fondatoare ale fiinţei şi ale civilizaţiei, dat fiindcă actul cufundării în lectură îi vizează, în egală măsură,pe cel implicat în lectura individuală şi pe cel careascultă un text citit cu voce tare. Reprezentările din artaplastică sunt grăitoare în acest sens: atât cel care citeşte,cât şi cel care ascultă apar cu ochii plecaţi, semn alcompletei concentrări şi participări.

De la cele circa 100 de monitoare plasate pemesele de lectură şi transformate, conform expresieipropuse de organizatori, în „codexuri audiovizuale”, potfi urmărite tot atâtea înregistrări video cu artişti şioameni de litere (istoricul şi jurnalistul Laure Adler1,cineastul Luc Dardenne, scriitorul, politicianul şi omulde presă Frédéric Mitterrand etc.) sau pur şi simplu cuanonimi, citind cu voce tare fragmente din romane,memorii, corespondenţă, eseuri şi texte filosoficecelebre. Printre cititorii convocaţi, poate fi reperat şiBruno Racine însuşi, citind cu justă intonaţie din La viede Henry Brulard de Stendhal.

Selecţia de autori şi de texte „puse în scenă” esteîn sine interesantă. Alături de cele „obligatorii”, precumHésiode – Hymnes homériques, Fénelon – LesAventures de Télémaque, Gustave Flaubert – MadameBovary, Chateaubriand – Mémoires de l’outre-tombe,Marcel Proust – Du coté de chez Swan, Louis-FerdinandCéline – Voyage au bout de la nuit ori Jorge Luis Borges– Fictions, expoziţia propune şi o selecţie dincorespondenţa lui Camille Claudel, memorialistica luiWinston Churchill (Mes jeunes années), din eseurilefilosofice ale lui Nietzsche (Considérations inactuelles)şi Hannah Arendt (La Philosophie de l’existence) ori dinscriitori şi teoreticieni literari precum Maurice Blanchot,Philippe Sollers, Antonin Artaud.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

128

Choses lues, choses vues

O expoziţie de Alain FleischerBnF, 23.10.2009-31.01.2010

1 Editura Corint a publicat în 2008 două dintre cărţile sale, Casele detoleranţă între 1830 şi 1930 şi Secrete de alcov.

De remarcat prezenţa scriitorului român PaulCelan – fragmente din volumul Correspondance (carereuneşte scrisorile către scriitoarea Nelly Sachs, laureatăa Premiului Nobel), în lectura lui Bertrand Badiou,cercetător la Şcoala Normală Superioară din Paris şispecialist în opera lui Paul Celan2.

Pentru întregirea conceptului, în expoziţiaChoses lues, choses vues sunt expuse şi câtevamanuscrise din Colecţiile Speciale ale BnF: mai multestadii ale nuvelei lui Julien Gracq – La presqu’île(1969), manuscrisul romanului lui Flaubert –L’Education sentimentale (1869), cu hăţişul(descurajant pentru editor) de adnotări şi corecturi, cel alvolumului Mémoires de ma vie – versiunea primă şi ceamai personală a textului lui Chateaubriand etc.

Din loc în loc, printre monitoare, în expoziţie aufost plasate cartoline reproducând fragmente de textprivind practicile de lectură, „năravurile” împătimiţilorde biblioteci şi, în genere, privind cartea ca necesitate.Astfel, dacă Léo Tigerman, protagonistul romanului LesAmbitions désavouées al lui Alain Fleischer, identificăstratagemele adoptate de unii membri ai Bisericii pentrua se deda lecturii („Am confirmarea că anumiţireprezentanţi ai Bisericii pretextau o bruscă obosealăori o febră ori o tenace migrenă pentru a-şi prelungipauzele şi a se închide mai multe zile la rând înbiblioteca din Krauss unde aveau la dispoziţie [mostrede] ofense dintre cele mai violente care au putut fi adusemoravurilor, moralei şi religiei şi, pe de altă parte,construcţiile cele mai savante şi cele mai sofisticate alegândirii mistice”), alţii, precum scriitorul AnatoleFrance, se hazardează în a-şi mărturisi propriile„bibliomanii”: „Nu împrumutaţi niciodată cărţi: nimeni

nu înapoiază niciodată. Singurele cărţi pe care le am înbibliotecă sunt cele care mi-au fost date cu împrumut”(de unde putem deduce un „circuit al cărţii în natură”,care schimbă în pozitivă perspectiva asupra viciosului!).Dacă Flaubert este prezent cu celebrul îndemn pentrulectura ca act fondator („Nu citiţi, precum copiii, pentrua vă destinde, nici precum ambiţioşii, pentru a vă instrui.Nu. Citiţi pentru a trăi!”), iar Borges – cu la fel decelebrul citat privind conivenţa dintre actul lecturii şi celal scrierii, dar şi privind nobleţea, fără rest, a lecturii(„Lectura este o activitate consecutivă scrisului: mairesemnată, mai civilizată, mai intelectuală”), Nicolas deChamfort, susţinător al Revoluţiei de la 1789, dar şicritic al exceselor acesteia, este chemat pentru a revela„beneficiile” lecturii: „Există oameni care îşi punpropriile cărţi în bibliotecă, dar M… pune bibliotecaproprie în cărţile sale”.

Concepută şi realizată în colaborare cu Studionational des arts contemporains, Le Fresnoy şi cususţinerea Fundaţiei Pierre Bergé - Yves Saint Laurent,expoziţia Choses lues, choses vues este un prilej pentrupublic, după cum arată dl. Bruno Racine într-un interviuacordat revistei Beaux Arts, de a vedea pentru ultimadată această monumentală sală de lectură (proiectată în1868, asemenea întregului imobil din rue Richelieu, decătre arhitectul Henri Labrouste), înainte de a intra înample lucrări de restaurare şi de a deveni BibliotecaInstitutului Naţional de Istorie a Artei.

Letiţia Constantin

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

129

2 Celan însuşi a fost, în anii ’60, lector de germană, în cadrul

aceleiaşi prestigioase instituţii pariziene.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

130

1 O prezentare detaliată a evenimentului, dar şi a pieselor debibliofilie din Colecţiile Speciale ale BNR prezente în expoziţie vaapărea în numărul viitor al Revistei BNR. (n. red.)

Vizita preşedintelui BnF, dl. BrunoRacine, la Biblioteca Naţională a

României

În data de 22 Septembrie 2009, preşedintele BnF,domnul Bruno Racine, aflat la Bucureşti pentru aparticipa la vernisajul expoziţiei Paul Morand,europeanul1 organizată de Biblioteca Naţională a Franţeişi Academia Franceză în colaborare cu BibliotecaNaţională a României, Arhivele Naţionale şi MinisterulAfacerilor Externe, a făcut o vizită oficială la BibliotecaNaţională a României unde a purtat o serie de discuţii cuspecialişti din compartimentele Dezvoltarea colecţiilor,Colecţii Speciale, Referinţe, Cercetare-Dezvoltare şiPromovare.

Dl. Bruno Racine a vizitat sediul central al BNR,în care a fost vernisată expoziţia La France, la seulepatrie des intellectuels, precum şi cel al ColecţiilorSpeciale, unde, cu aceeaşi ocazie, a fost organizată oexpoziţie cu tema Ilustratori francezi în colecţiilespeciale ale BNR (secolele XV-XX).

În cabinetul de manuscrise al BNR se găsesc oserie de piese de corespondenţă care îi au ca expeditori saudestinatari pe Pierre Loti (în dialog cu scriitoarea CarmenSylva), Emil Picot (corespondenţă cu A.D. Xenopol),Prosper Merimée (corespondenţă cu Vasile Alecsandri),Emile Legrand (corespondenţă cu A.D. Xenopol),geograful Emmanuel de Martonne (corespondenţa cuGeorge Vâlsan), Charles Gide (corespondenţă cu MihailSeulescu, ministru de finanţe al României în anul 1918)etc. Lor li se adaugă piesele de corespondenţă ale unorscriitori români stabiliţi la Paris: Tristan Tzara, EmilCioran, Eugen Ionescu, Benjamin Fondane etc.

Colecţia de carte franceză (veche şi rară) estede asemenea bine reprezentată, dând mărturie dedimensiunea francofiliei şi francofoniei românilor dinepoca modernă şi contemporană. Prezentat în expoziţiaorganizată la sediul Colecţiilor Speciale, incunabululDanse macabre, tipărit la Paris de Guy Marchant, lacomanda editorului comercial Geoffroy de Marnef, la15 octombrie 1490, este una dintre piesele bibliofilerare. Apreciată ca o culme a xilogravurii franceze desecol XV, ilustraţia acestei cărţi este atribuită de uniicercetători lui Pierre Le Rouge, miniaturist al şcolii dinTours, devenit apoi gravor şi tipograf. ConformGesamtkatalog der Wiegendrucke, azi mai există doarşapte exemplare din acest incunabul, BNR deţinândsingurul exemplar existent în România.

Şi în colecţia de fotografii se păstrează o serie deportrete ale unor mari personalităţi ale Franţei: generalulBerthelot, mareşalul Joffre, Pierre Loti etc.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

131

Selecţia de scriitori care formează exilul (cultural şipolitic) românesc din Paris, prezentată în expoziţia La France,la seule patrie des intellectuels organizată la sediul central alBNR, a constat de asemenea în „producători” şi „colportori”de choses vues, choses lues: Emil Cioran, Virgil Ierunca,Eugen Ionescu, George Enescu, Constantin Brâncuşi, PaulGoma, Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Sanda Stolojan,Alexandru Papilian, Paul Celan, George Banu, Victor Brauner,Jules Perahim, Mircea Iorgulescu, Nicolae Breban, DumitruŢepeneag, Bujor Nedelcovici, Corneliu Ioniţoiu, SergiuGrossu, Dinu Flămând, Petru Dumitriu, Basarab Nicolescu,Neagu Djuvara, Gherasim Luca, Matei Vişniec, NicolaeBalotă, Panait Istrati, Lucian Raicu, George Tomaziu, VladStolojan, Nicolae Pillat, Virgil Gheorghiu, Lilly Marcou,George Astaloş.

Un alt capitol avut în vedere de expoziţie au fostediţiile româneşti ale unor cărţi fundamentale pentruînţelegerea mecanismelor ideologiei comuniste, semnate deJean-François Revel, Alain Besançon, François Furet, MichelFoucault, Françoise Thom, Marchizul de Custine, AndréGlucksmann, Stéphane Courtois, Raymond Aron, PierreRigoulot, autori care au putut apărea la noi în traducere abiadupă 1989.

Elveţia este o ţară de talie mică, poziţionatăîn centrul Europei, la intersecţia marilor axegeopolitice şi geostrategice ale continentului. În ciudanaturii sale bucolice, Elveţia nu a fost scutită nici deconflicte interne, nici de pretenţiile dominatoare alemarilor puteri din vecinătate. De multe ori, elveţieniiau fost nevoiţi să ia armele în mână şi să lupte pentrua-şi apăra libertatea şi a-şi afirma independenţa decare sunt atât de mândri şi astăzi. Aceste trăsături suntcomune şi poporului român, care a cunoscut, larându-i, numeroase episoade de apărare eroicăîmpotriva dominaţiei imperiilor vecine.

În timpul Imperiului Roman, teritoriilelocuite astăzi de elveţieni, respectiv de români, aufost colonizate şi integrate spaţiului de civilizaţielatină. Impactul cultural a fost atât de puternic, încâtlimba latină – latina vulgata – a devenit bazalimbilor naţionale moderne vorbite de elveţieni şi deromâni.

România şi Elveţia au numeroase valori încomun şi împărtăşesc un sentiment de admiraţiereciprocă. Astfel, democraţia, organizarea socială şinivelul economic din Elveţia au reprezentatîntotdeauna un model demn de admirat pentruromânii care au călătorit şi au scris despre aceastăţară. La fel, plaiurile mioritice şi Munţii Carpaţi auatras atenţia călătorilor elveţieni, care au descrisfrumuseţea naturală a României.

Prin anii ’60 ai secolului XX, un diplomatelveţian îşi exprima regretul că România nu erasuficient de bine cunoscută în cantoane, în timp ceelveţienii priveau această ţară ca pe o femeie frumoasăpentru care nutreau un sentiment de admiraţie discretă.

Diplomaţia de la Berna şi cea de la Bucureştis-au solidarizat adesea în cadrul forurilorinternaţionale, având ca teme comune securitateacolectivă, dezarmarea, soluţionarea conflictelor pecale paşnică, respectarea egalităţii, independenţei şisuveranităţii statelor, cooperarea intelectuală etc.

Cu toate acestea, din punct de vedere istoric,relaţiile României cu Elveţia nu au făcut obiectulniciunui studiu sau cercetare aparte. De aici,necesitatea de a acoperi un gol imens de informaţii şide cunoştinţe în domeniul relaţiilor româno-elveţiene,dar şi de a veni în sprijinul diplomaţilor şi al tuturorcelor interesaţi de relaţiile noastre cu Elveţia, cu

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

132

Claudia Chinezu

România-Elveţia: un trecut destăinuit de arhive

Suisse, coup de foudre

În data de 3 noiembrie 2009, la sediul central alBibliotecii Naţionale a României a avut loc evenimentulSuisse, coup de foudre, care a inclus o expoziţie de fotografiea artistului Eugen Negrea, precum şi o expoziţie de cărţireferitoare la arta şi civilizaţia elveţiană şi la relaţiile româno-elveţiene, existente în colecţiile Bibliotecii Naţionale aRomâniei.

Manifestarea a fost organizată de Camera de Comerţşi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de Asociaţia ArtiştilorFotografi din România, în colaborare cu BibliotecaNaţională.

La eveniment au participat Excelenţa Sa, domnulLivio Hurzeler, ambasadorul Confederaţiei Elveţiene laBucureşti, precum şi alţi membri importanţi ai ambasadei,oameni de afaceri elveţieni, membri ai Asociaţiei ArtiştilorFotografi din România.

De asemenea, a fost prezent, alături de staff-ul său,domnul Sorin Dimitriu, preşedintele Camerei de Comerţ şiIndustrie a Municipiului Bucureşti.

elveţienii şi cu emigraţia elveţiană din România. Acesteteme au devenit subiectele predilecte ale unui vast şantierde cercetare istorică, pe care l-am demarat în Elveţia.

Planul meu de cercetare a început în ArhiveleDiplomatice Elveţiene şi a continuat în bibliotecilecantonale şi universitare, în arhivele literare şi înBiblioteca Naţională de la Berna. În România, BibliotecaNaţională a fost unul dintre locurile predilecte, aicigăsind numeroase surse şi instrumente de lucru. Amstudiat, de asemnenea, la Biblioteca CentralăUniversitară Carol I şi la Biblioteca Academiei Române,dar mai ales la Arhivele Ministerului Afacerilor Externeşi la Arhivele Naţionale ale României.

O altă direcţie de cercetare a fost Franţa, undeam consultat Arhivele Diplomatice ale MinisteruluiAfacerilor Externe (la Paris şi Nantes) şi colecţiileBibliotecii Naţionale „François Mitterrand”.

Rezultatele celor şase ani de cercetări laborioase s-au materializat în paginile mai multor cărţi şi articole. Înprimul rând, este vorba de o sinteză a relaţiilor, schimburilor,interferenţelor şi afinităţilor dintre cele două ţări şi popoare,din negura timpului până în prezent: Roumanie-Suisse:approches diplomatiques, économiques et culturelles(Roumanie-Elveţia: abordări diplomatice, economice şiculturale), care a apărut la Editura Universităţii Fribourg.

O cercetare mai aprofundată a politicii externe aRomâniei şi a Elveţiei, la sfârşitul anilor ’30-’40, adicăîntr-o perioadă în care relaţiile celor două ţări s-auintensificat la maximum, dată fiind importanţa geo-politică şi economică pe care ambele state au dobândit-oîn acel context istoric excepţional, o reprezintă tezamea de doctorat, susţinută la Universitatea dinFribourg, având titlul: Les relations entre la Roumanieet la Suisse: entre Realpolitik et perceptionsidéologiques (Relaţiile dintre România şi Elveţia: întreRealpolitik şi percepţiile ideologice).

O lucrare de referinţă este Jurnalul lui René deWeck, fost ambasador (ministru plenipotenţiar) alElveţiei în România în anii 1933-1945. În dubla sacalitate de scriitor şi diplomat, René de Weck a surprinsîntr-o manieră originală culoarea vieţii mondene dinMicul Paris, dar şi trăsăturile clasei politice româneşti deatunci, cu rezonanţe contemporane.

Emigraţia elveţienilor pe teritoriile româneşti şicontribuţia lor la modernizarea României au făcutobiectul unei alte cărţi, Suisses en Roumanie (Elveţieniîn România). Elveţienii au emigrat stabilindu-se înPrincipatele Române cu mult timp înainte ca românii săviziteze Elveţia şi să se stabilească în această ţară. Pevremea când regatul danubian era grânarul Europei, iarleul românesc echivala cu francul elveţian, ţara noastrăera văzută ca un Eldorado pentru elveţieni. Dintre numelemai proeminente, s-au numărat Louis Basset, marefrancmason şi consilier personal al Regelui Carol I;arhitectul Louis Blanc, care şi-a lăsat amprenta pe multe

clădiri din Bucureşti şi din ţară, Julien Peter, primar alOraşului Bucureşti pe vremea lui Armand Călinescu.

O contribuţie importantă la istoria relaţiilor umanedintre români şi elveţieni a fost adusă de Grigore Gafencu.Fost ministru al Afacerilor Externe la sfârşitul anilor ’30,Gafencu s-a stabilit la Geneva în perioada războiului. CarteaProvocarea Europei. Grigore Gafencu şi exilul său înElveţia abordează pertinent moştenirea intelectuală adiplomatului român, viziunea europeană şi activitatea sa pemultiple planuri, toate acestea puse în evidenţă de documenteinedite din arhivele diplomatice din ţară şi din străinătate.

Bazate pe continuitatea istorică şi pe un trecutpercutant la bulversările de pe scena internaţională, relaţiileromâno-elveţiene s-au dezvoltat semnificativ şi au căpătatnoi dimensiuni după căderea Cortinei de Fier. Vectorii decooperare dintre cele două ţări, cu particularităţile şiasemănările lor, pot fi astăzi mai bine desluşiţi dinperspectiva trecutului şi a viitorului. În acest sens, cercetărileşi lucrările evocate mai sus pot forma baza de referinţănecesară celor preocupaţi de studierea istoriei, de practicadiplomaţiei sau de cunoaşterea altor spaţii culturale.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

133

Principele Carol I, în 1866.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

134

René de Weck, alături de Corpul diplomatic din Bucureşti, 1943.

Selecţia de cărţi prezentată în cadrul expoziţieiSuisse, coup de foudre, organizată de Biblioteca Naţionalăa României în data de 3 noiembrie 2009, a inclus cărţi aleexilului românesc din Elveţia (începând cu Regele Mihai şidiplomatul Raoul Bossy şi continuând cu scriitorii şi artiştiiIon Caraion, Constantin Brăiloiu, Nicolae I. Herescu,Aglaya Veteranyi, Dimitrie Stiubei, Svetlana Paleologu-Matta, Cătălin Dorian Florescu, Marius Daniel Popescu),precum şi câţiva importanţi scriitori, teoreticieni şi istoriciliterari, artişti şi oameni de ştiinţă elveţieni: Denis deRougemont, Paul Klee, Friedrich Dürrenmatt, Max Frisch,Patrik Süskind, Christian Haller, Henri Cartier Bresson,Carl Gustav Jung, John Knittel, Anne Rotschild, J. Chessex,J.C. Fontanet. (nota red.)

Profesorul Constantin Mălinaş vorbeşte desprevaloarea culturală a unui colligatum format din douămanuscrise, descoperit de către autor în anul 1984 înbiblioteca lui Lucian Drimba, profesor la Universitatea dinOradea. Manuscrisul este format din caiete nesemnate. Înprima parte, apar opt omilii funebre, pe file nenumerotate,iar în partea a doua – Ceasloveţul sibian de la 1696, pe filenumerotate. Ca în marea majoritate a cazurilor,manuscrisul oferă informaţii incomplete, deoarece nu s-aupăstrat începutul şi sfârşitul. Prima parte a manuscrisului

are caracter tradiţional ortodox, cu text urmând modelulcazaniilor funebrale. Din punct de vedere lingvistic, înmanuscris se foloseşte o limbă mai evoluată princomparaţie cu cea a lui Varlaam, cu mici deosebirilexicale, fonetice şi ortografice (diferenţe de tipul: „a hi”– „a fi”; dz – z etc.).

Analiza datelor de limbă localizează manuscrisulîn Transilvania (prezintă particularităţi de arietransilvăneană şi chiar bihoreană, suprapuse peste o limbăcu aspect moldovenesc: utilizarea condiţionalului prezent,

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

135

Popa, Ioan C.; Popa, Luiza. Românii, Basarabia şi Transnistria. Bucureşti: Fundaţia EuropeanăTitulescu, 2009.

Mălinaş, Constantin. Din literatura veche a Bihorului: un manuscris din veacul al XVIII-lea de cazaniila morţi. Oradea: Editura PRIMUS, 2009.

Lucrarea se înscrie în ciclul de preocupări debază ce urmăresc evenimente şi personalităţi care s-auperindat de-a lungul vremii în acest zbuciumat spaţiuromânesc. Structurat în nouă capitole şi însoţit de anexe,hărţi şi ilustraţii, indice de persoane şi o bibliografieselectivă, volumul prezintă istoria românilor de peteritoriul aflat în stânga Nistrului.

În capitolul I – De ce Transnistria? autoriiprezintă primele încercări de organizare autonomă ateritoriului din stânga Nistrului, precum şi informaţiiprivind utilizarea termenului Transnistria, atât în sensrestrâns, cât şi în sens mai larg. Prezenţa elementuluiromânesc dincolo de Nistru, prezenţa numeroasă aetnicilor români în regiunea din stânga Nistrului şiidentificarea diverselor aspecte ale folclorului românilorde peste Nistru sunt abordate în capitolul II – Cine suntromânii din Transnistria? Cetăţile de pe Nistru (CetateaAlbă, Tighina, Soroca, Hotin) sunt argumente alecapitolului al III-lea – La marginea Europei. Un locdeosebit (în capitolul IV – RASSM sau Transnistria subadministraţie bolşevică) este acordat perioadei 1924-1940, perioadă în care a fiinţat Republica AutonomăSovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), precumşi elaborării tezelor moldovenismului, desfiinţăriiţărănimii, anulării identităţii naţionale a românilor,lichidării bisericii şi credinţei strămoşeşti, creării uneinoi limbi şi a unui popor nou.

O continuare firească este capitolul V(Transnistria sub administraţie românească), în careautorii prezintă organizarea economică şi administrativă aTransnistriei şi activităţile sale cultural-educative (şcoala,educaţia anticomunistă, misiunea Ortodoxă Română) întimpul celui de-al Doilea Război Mondial (1941-1944).Capitolul VI (Holocaust. Lagărele din Transnistria) estededicat unor figuri aparţinând diverselor categorii sociale

care s-au opus măsurilor represive antievreieşti. Urmândlogica faptelor, capitolul VII (Transnistria în perioadasovietică, 1944-1989) prezintă aspecte din perioada dedominaţie a URSS asupra Basarabiei: dictaturacomunistă, represiuni şi deportări, „doctrina Brejnev”,distrugerea Bisericii, „sterilizarea spirituală” etc.

Autorii abordează în capitolul VIII (O privireasupra naturii conflictului transnistrean) evoluţiile şiîncercările de reglementare a conflictului transnistrean,internaţionalizarea conflictului, rolul şi implicareaOSCE. Depăşirea paradoxului: o perspectivă optimistăeste tema ultimului capitol, al IX-lea, unde autoriiformulează concluzii.

Prin dovezile aduse, prin elementele şiinformaţiile semnificative provenite din numeroase surse,scoase la iveală din arhive, acest amplu studiu are oincontestabilă utilitate ştiinţifică şi documentară.

Subiectul atât de complex, nelipsit de capcane, cupăreri, aprecieri şi sentimente diferite, a impus o selecţieatentă şi un efort de sinteză, fapt care creşte valoarea cărţii.

Dina Paladi

a slavonismelor, maghiarismelor, grecismelor, acalchierilor din slavonă, a arhaismelor, a formelor cu ğ,închiderea e la i etc.).

Autorul lucrării consideră că „acest manuscris,destul de criptat în grafie, trebuie să fie citit şi recitit peîndelete, cu metoda oralităţii, pentru a i se găsi miezul şifluiditatea, cu care cazaniile se rosteau de preot în faţacreştinilor ascultători”.

Însumând sursele bibliografice, autorul prezintărepertoriul manuscriselor funebrale bihorene dinsecolele XVII- XVIII.

Dina Paladi

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

136

Cadru didactic al Facultăţii de Arhivistică şiDocumentaristică, Universitatea Bucureşti, Adina Berciu-Drăghicescu dedică acest dicţionar personalităţilorromâneşti din secolele XVIII-XX şi contribuţiei lorremarcabile la domeniul ştiinţelor informării şidocumentării. Scopul lucrării este precizat de autoare înCuvânt înainte: “Prezenta lucrare am intenţionat să orealizez ca un dicţionar selectiv şi ca un îndrumător alreprezentanţilor ştiinţelor infodocumentare pe caregeneraţiile actuale nu trebuie să-i uite şi fără de careacestea nu ar fi atins nivelul actual”.

Sunt omagiate personalităţi consacrate alebiblioteconomiei, arhivisticii şi muzeografiei din spaţiulromânesc şi sunt menţionate contribuţiile didactice,ştiinţifice şi culturale ale acestora la crearea şidezvoltarea mediului cultural românesc.

Informaţiile sunt structurate în patru părţi: datebibliografice (I); domeniul de cercetare şi contribuţiileştiinţifice (II), bibliografia principalelor lucrări (III),bibliografia principalelor lucrări, studii şi articole ce facreferire la personalitatea evocată (IV).

Printre cele 30 de nume reprezentativesemnalate se află: bibliografi, bibliofili, istorici literari,publicişti, teologi, diplomaţi, jurişti, oameni politici,colecţionari, poeţi, romancieri, pedagogi, filosofi.Lucrarea insistă asupra valorilor pe care le-au cultivataceşti reprezentanţi de seamă ai spaţiului culturalromânesc, prin studiile, cercetările şi acţiunile lor, şianume: erudiţia şi interesul pentru lucrările destinateînfăptuirii binelui public, după cum afirma şi baronulSamuel von Brukenthal: “în toate serviciile, fărăexcepţie fiecare trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile cucea mai mare râvnă [...] Cui nu-i place să-şi slujeascăpatria şi concetăţenii, cine nu se simte însufleţit de unelan deosebit de a acţiona în interesul bunului public,nu-i făcut să fie funcţionar [...]”.

Lucrarea constituie un instrument deosebit deutil, prin prezentarea personalităţilor care au preţuitcartea şi care pot reprezenta adevărate modele pentrugeneraţiile de astăzi şi viitoare.

Veronica Popa

Berciu-Drăghicescu, Adina. Personalităţi ale ştiinţelor informării şi documentării din spaţiulromânesc. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.

Lucrarea conf. univ. dr. Anca Sîrghie, cadrudidactic la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii“Lucian Blaga” din Sibiu, este structurată în 14 capitole şiîşi propune să abordeze aspecte precum factoriipsihopedagogici implicaţi în procesul de educaţie (naturapsihicului uman, procesele psihice, munca intelectuală,lectura, limbajul), dar şi importanţa rolului pe carebibliotecarii şi bibliotecile îl au în crearea, completarea şidezvoltarea educaţiei utilizatorilor şi a societăţii, îngeneral. Cu alte cuvinte, cartea este construită pe axarelaţiei utilizator-bibliotecă, modelul de abordare propus deautoare fiind unul complex şi modern.

În primele capitole, autoarea parcurge un itinerarştiinţific de la nivelul teoretic (evoluţii din perspectivapsihogenetică şi psihodinamică), la cel aplicat,exemplificând prin workshopuri, congrese, seminare alediverselor organizaţii internaţionale, asociaţii,personalităţi care sprijină mai multe programe ce vizeazălectura şi actul cultural, în vederea realizării educaţiei.

În continuare, sunt abordate elemente ce vizeazămeseria de bibliotecar: misiunea, parametrii etici ai

profesiei, deontologia bibliotecarului (în mod special,modul de a dialoga cu utilizatorul). Sunt propuse, deasemenea, soluţii pentru ameliorarea diverselordisfuncţionalităţi ale serviciilor oferite utilizatorilor.

Marketingul social şi receptarea rolului biblioteciiîn viaţa comunităţii, serviciile specializate oferite de cătrebibliotecă sunt alte subiecte tratate în paginile lucrării defaţă, care ne propune o viziune actualizată asupra relaţieiutilizator-bibliotecă, analizând această relaţie atât dinperspectiva psihologică, cât şi din cea socio-culturală.Cartea ne prezintă şi un concept nou ce intervine în relaţiacomunitate-bibliotecă: în cadrul Universităţii “LucianBlaga” din Sibiu, a fost înfiinţată o “business library”(bibliotecă de afaceri), după model american. Înbibliotecile de acest tip, sunt organizate târguri de locuride muncă, atât pentru studenţi, cât şi pentru şomeri,biblioteca intervenind cu diverse programe care îipregătesc pe cei interesaţi (redactarea corectă a unuicurriculum vitae, felul în care trebuie să te prezinţi la uninterviu etc.).

Veronica Popa

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

137

Sîrghie, Anca. Utilizatorii bibliotecilor. Sibiu: Alma Mater, 2008.

Tîrziman, Elena. Biblioteconomie şi ştiinţa informării: studii şi articole. Bucureşti: EdituraUniversităţii Bucureşti, 2009.

Cartea conf. univ. dr. Elena Tîrziman abordeazădomeniul biblioteconomiei şi ştiinţelor informării încontextul interferenţelor şi al perspectivelor pe care noileTehnologii ale Informaţiei şi Comunicării le conferăacestui domeniu de cunoaştere. Scopul ştiinţei aflate înstudiu – şi care traversează celelalte arii disciplinare – estedefinit drept acela de a administra cunoştinţele produse şifurnizate de domeniile ştiinţifice şi, totodată, de a asigurametodele şi mijloacele prin care structurileinfodocumentare garantează utilizatorilor posibilitateaaccesării informaţiei şi serviciilor de bibliotecă, într-osocietate modernă.

Structurată în două părţi cuprinzătoare, lucrareaîşi propune să familiarizeze cititorul cu mediul universitaral Secţiei de Biblioteconomie şi Ştiinţele Informării,pornind de la admitere, programe de studii oferite celorinteresaţi, profesii de informare (cu referire la specialiştiiîn informare, antreprenorii de informaţii etc.) şicontinuând cu prezentarea şi analizarea proceselor debibliotecă, a conţinuturilor şi conceptelor cu ajutorulcărora operează disciplina.

În deschiderea fiecărui subcapitol, regăsim unabstract – instrument care oferă posibilitatea unei informăripreliminare rapide cu privire la problematica abordată.

Având atât un caracter teoretic (rezultat alactivităţii didactice de peste zece ani a autoarei, în cadrul

Universităţii Bucureşti), cât şi unul practic (prin exemplelepe care ni le supune atenţiei, ca rezultat al studiilor şicercetărilor întreprinse), lucrarea de faţă are rolul unuimanual de utilizare a informaţiei, a metodelor deprelucrare, înmagazinare şi comunicare a acesteia, adresatatât studenţilor din cadrul secţiilor de Biblioteconomie şiŞtiinţele Informării ori celor ai Departamentului deAsistenţă Managerială şi Secretariat, cât şi celor cedesfăşoară activităţi de cercetare în domeniu.

Veronica Popa

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

138

Dimitrie Cantemir: Dimensiuni ale universalităţii: Studii. Sinteze. Eseuri / Acad. de Ştiinţe a Moldovei,Inst. de Filologie; cuvânt înainte: Mihai Cimpoi; coord. şt.: Pavel Balmuş, Svetlana Korolevski; cop.şi concepţia graf.: Igor Condrea. Chişinău: Gunivas, 2008.

Preocupările de cercetare şi valorificare a opereicantemiriene susţinute în cadrul manifestării organizatede Academia de Ştiinţe a Moldovei cu ocazia aniversariia 330 de ani de la naşterea marelui cărturar sunt adunateîn acest volum apărut la Chişinău, la Editura Gunivas, înanul 2008.

Volumul este organizat în opt capitole (Divanulsau Gâlceava înţeleptului cu lumea, sau Giudeţulsufletului cu trupul, Istoria ieroglifică, DescriereaMoldovei, Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor,Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae, Înistoria culturii muzicale, Studii, sinteze, eseuri, Înconştiinţa prosperităţii) şi prezintă diverse aspecte aleoperei lui Cantemir, prin prisma celor mai semnificativeşi mai elaborate cercetări. Acestea dovedesc o concepţieştiinţifică şi o privire analitică multilaterală în analizasubiectelor supuse cercetării.

Personalitate prodigioasă, cu o grandioasăactivitate, poliglot comparabil cu umaniştii Renaşterii,Dimitrie Cantemir a lăsat lucrări de istorie care auinfluenţat formarea concepţiilor istorice şi filologicedespre trecutul poporului român: Incrementa atquedecrementa Aulae Othomanicae (Istoria creşterii şidescreşterii Curţii Otomane), operă monumentală derăsunet european, urmărind evoluţia şi declinulImperiului Otoman; Historia moldo-vlachica (Hroniculvechimii a romano-moldo-vlahilor) în care demonstreazăromanitatea poporului român, unitatea de origine şi delimbă, continuitatea pe teritoriul vechii Dacii; DescriptioMoldaviae (Descrierea Moldovei) – amplă monografie aŢării Moldovei, scrisă la rugămintea Academiei dinBerlin, însoţită de o remarcabilă hartă.

Dimitrie Cantemir a fost unul dintre creatoriibeletristicii româneşti – Divanul sau Gâlceavaînţeleptului cu lumea, sau Giudeţul sufletului cu trupulare drept temă disputele medievale despre timp, suflet,natură sau conştiinţă, iar Istoria ieroglifică este unroman al erudiţiei utilizate umoristic.

În lucrarea Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera,P.P. Panaitescu caracteriza Istoria ieroglifică drept o„satiră amară împotriva boierilor, a domnilor şi aturcilor”, dar şi drept un „pamflet politic”.

Gânditor creştin, Dimitrie Cantemir a abordatprobleme de metafizică în lucrarea Icoana de nezugrăvita ştiinţei sacrosante, de etică în Divanul… şi de logică,în Compendiul sistemului logicii generale.

Ca muzician conştient de misiunea nobilă amuzicii, spirit analitic-creativ, Cantemir a compusmelodii de tip oriental şi alte compoziţii originale. A

elaborat tratatul teoretic asupra muzicii turceşti: Tarifuilmi musiki ala veĝhi maksus (Explicarea muziciiteoretice pe scurt) lucrare dedicată sultanului Ahmed alIII-lea. Creaţia muzicală a lui Cantemir ilustreazăataşamentul său faţă de tradiţia artei orientale şi degenurile muzicii instrumentale.

Prin acurateţea, valoarea şi amploareainformaţiilor, prin studierea şi valorificarea operelor luiDimitrie Cantemir, volumul de faţă poate fi considerat ocontribuţie esenţială în cercetarea personalităţii acestuia,aducând noi argumente la actualitatea operei, vieţii şiactivităţii marelui cărturar.

Dina Paladi

La sfârşitul anului 2008, la Biblioteca CentralăUniversitară “Carol I” a apărut o lucrare de cercetarebibliografică dedicată lui G. Dem. Teodorescu, primuldirector al Fundaţiei Universitare ”Carol I”, cu titlul: G.Dem. Teodorescu (1849-1900). Biobibliografieadnotată. Lucrarea face parte din Seria BiobibliografiileDirectorilor BCU ”Carol I”.

Lucrarea conţine 813 referinţe şi 55 de ilustraţiişi a fost realizată în cadrul Serviciului Cercetare.Metodologie al Bibliotecii Centrale Universitare “CarolI” de către un colectiv condus de bibliograful de excepţieLaura Regneală, având colaboratori pe Şerban Şubă,Daniela Stoica, Carmen Goanţă, Suzana Stelea, SorinaNedelcu, Vasile Giurgiu şi consilier ştiinţific pe AncaPodgoreanu.

G. Dem. Teodorescu a fost o personalitateremarcabilă a culturii române din a doua jumătate asecolului al XIX-lea, puţin cunoscută însă în zilele noastre.

Demersul ştiinţific al colectivului de specialiştiai BCU “Carol I” poate fi interpretat din mai multepuncte de vedere:1. se înscrie în activitatea editorială a BCU “Carol I”,mai precis a Serviciului Cercetare. Metodologie condusde Anca Podgoreanu, iniţiator al unor proiecte editoriale(şi nu numai) remarcabile;2. prin el, se continuă seria de lucrări închinatedirectorilor care au condus Fundaţia, ulterior BibliotecaCentrală Universitară ”Carol I”, serie începută cu cel mailongeviv director al Fundaţiei Universitare, Al Tzigara-Samurcaş;3. este o omagiere a unui om de excepţie, G. DemTeodorescu, de la a cărui naştere se împlinesc 160 de ani(în data de 25 august 2009);4. se face cunoscută activitatea prolifică a uneipersonalităţi complexe a folcloristicii româneşti, G.Dem.Teodorescu, totodată profesor, ministru alînvăţământului, publicist, istoric şi politician.

Cercetarea, extrem de complexă sub aspectulinformaţiilor şi al valorii lor istorice şi documentare, esteprecedată de un Cuvânt înainte şi de un Argument.Urmează interesanta, detaliata, sugestiva şi absolutnecesara Cronologie a vieţii şi operei lui G. DemTeodorescu.

Asemeni biobiliografiilor consacrate lui Al.Tzigara-Samurcaş şi Spiru Haret, lucrarea de faţă cuprindedouă capitole mari: Opera şi Omul şi opera în timp.Referinţe critice.

În capitolul Opera sunt prezentate sistematic şicronologic principalele opere şi activităţi întreprinse de

G. Dem. Teodorescu în scurta lui viaţă de doar 51 de ani(25 august 1849-19 august 1900).

Cea mai importantă activitate prin care s-aevidenţiat a fost cea de folclorist. Lucrarea de excepţiecare l-a făcut unic în galeria folcloriştilor români a fostvolumul Poezii populare române. Culegere, apărut laBucureşti în anul 1885.

Autorul a respectat cu fidelitate textul popular,oferind informaţii cu privire la informator, la variante, lalocul şi la data culegerii. Volumul a reprezentat cea maibogată colecţie de folclor a vremii.

Al doilea mare capitol al cercetării, Omul şiopera în timp. Referinţe critice, prezintă, cronologic şiselectiv, ce s-a scris, comentat, menţionat, evocat,reeditat cu un caracter omagial sau ştiinţific privitor lacomplexa personalitate a lui G. Dem. Teodorescu.

Sunt menţionate bibliografii, ghiduri,enciclopedii, dicţionare, indici de revistă, volumeomagiale, necrologuri, studii, articole, recenzii, dinvolume şi periodice.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

139

Un folclorist, director al Fundaţiei Universitare “Carol I”: G. Dem Teodorescu. Începuturile manageriatului de bibliotecă în Bucureşti

Potrivit informaţiilor din lucrare, activitatea dedirectorat a lui G. Dem. Teodorescu la FundaţiaUniversitară „Carol I” a început la 9 februarie 1895, alăturide alţi trei membri ai Comitetului de administrare: TituMaiorescu, Neculai Culianu şi Ion Kalinderu, bibliotecarfiind Constantin Rădulescu-Motru.

La acea vreme, din zestrea Fundaţiei făceauparte nu numai cărţi, ci şi medalii şi monede.

Modul de completare şi de gestionare acolecţiilor de carte şi de manuscrise a făcut din G. Dem.Teodorescu un precursor al managemetului debibliotecă.

La data de 5 octombrie 1898, regele Carol I amodificat regulamentul Fundaţiei Universitare ”Carol I”,desfiinţând în acest fel şi postul de director, prerogativeledirectoratului şi ale consiliului revenind rectoruluiUniversităţii din Bucureşti, la acea vreme C. Dimitrescu-Iaşi. Conformându-se noului regulament de funcţionare

al Fundaţiei, la 19 octombrie 1898, G. Dem Teodorescua predat rectorului C. Dimitrescu-Iaşi actele şiînscrisurile valorice ale Fundaţiei, demisionând din post.

Deşi perioada directoratului său a fost scurtă,numele lui G. Dem Teodorescu nu va putea fi niciodatăuitat; el va fi menţionat în orice istoric al Fundaţiei (aziBiblioteca Centrală Universitară „Carol I”), ca primdirector al acesteia.

În concluzie, remarcăm faptul meritoriu căaceastă cercetare, care a implicat un volum mare demuncă de investigare, de confruntare, apoi desistematizare şi de adnotare, a reuşit, în final, să ne ofere,pentru prima oară, un portret complex al celui care a fostG. Dem. Teodorescu, fiind reprezentativă pentru evoluţiaBCU-Bucureşti „Carol I”, sub semnul profesionismuluişi al tradiţiei.

dr. Viorica Prodan

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

140

Atunci când Imperiul Bizantin se îndrepta cu paşiînceţi spre dispariţia sa şi când bastioanele împotrivaexpansiunii otomane căpătau o răspândire geografică dince în ce mai mare, Europa de Sud-Est intra tot mai multîn sfera de influenţă otomană, fie prin înglobare înImperiul Otoman (cum a fost cazul Imperiului Bizantin),fie prin intrarea într-un regim de vasalitate (precumMuntenia şi Moldova, care erau nevoite să plătească,printre altele, tribut şi despăgubiri de război).

Harta Europei se schimbase enorm în secoleleXV şi XVI. Afectate direct de aceste schimbări eraustatele vecine Imperiului Bizantin, state aflate în Balcanişi în Europa de Est.

Politica de căsătorii aplicată de împăratulMaximilian I a condus la extinderea teritoriului şi adominaţiei habsburgice şi, prin aceasta, la o învecinaredirectă cu spaţiul geografic est-european. Bazele acesteipolitici au fost puse de Maximilian I, prin cele douănunţi care au avut loc pe 22 iulie 1515, în Stephansdomdin Viena, nunţi despre care umanistul, istoricul şidiplomatul vienez Johannes Cuspinianus (1473-1529)oferă o relatare detaliată: “Nepotul său, Ferdinand I,respectiv Maximilan I însuşi, ca reprezentant oficial alnepotului său – s-a căsătorit cu Ana, fiica regeluiVladislav al II-lea al Ungariei şi Boemiei, iar nepoata sa

[a împăratului Maximilan I], s-a căsătorit cu fiul regeluiVladislav al II-lea”.

Odată cu moartea lui Ludovic al II-lea (rege alUngariei şi Boemiei din 1516), în lupta de la Mohacs,împotriva turcilor conduşi de Suleiman al II-leaMagnificul, în data de 29 august 1526 (de fapt în urma unuiatentat, imediat după bătălie) teritoriul trebuia să intre înposesia Habsburgilor. Nobilimea maghiară s-a opus însăacordării acestui privilegiu unui străin, în ciuda tuturortratativelor de căsătorie. Urmarea a fost un secol XVImarcat de numeroase încercări de acaparare şi exercitare aputerii, apelându-se în repetate rânduri la ajutorul turcilor,pentru atingerea intereselor proprii (în sfera de dominaţiemaghiară era cuprins şi teritoriul Transilvaniei.)

Cum am menţionat deja, “înglobarea” spaţiuluimaghiar a reprezentat pentru Imperiul Habsburgicînvecinarea directă şi extinsă cu turcii; Habsburgii eraumai mult sau mai puţin siliţi să întreprindă paşi concreţiîmpotriva tendinţelor expansioniste ale otomanilor.Constantinopolul nu mai era acum o putere străinăîndepărtată şi exotică, ci un spaţiu de negocieri foarteimportant al traficului diplomatic şi al numeroaselortratative de pace, care de multe ori trebuiau plătite foartescump. În aceste condiţii, regele Ferdinand I a înfiinţat, în1547, prima ambasadă permanentă la Constantinopol.

Christian Gastgeber

România la cumpăna veacurilor XVI-XVII.

Documente originale ale domnitorului Mihai Viteazul aflate în Biblioteca Naţională a Austriei

Dacă ar fi să luăm în considerare şi celelaltedouă mari teritorii ale României de azi – Valahia şiMoldova – amândouă vasale otomanilor, putem spune căromânii erau “prinşi” între blocurile de putere turc,polono-lituanian şi ungaro-habsburgic.

Doar o singură dată, în anul 1600, a reuşitvoievodul Valahiei, Mihai Viteazul (1593-1600), pentruscurt timp şi parţial cu ajutorul Habsburgilor, să uneascătoate trei teritoriile (Valahia, Moldova [mai-sept. 1600],Transilvania [noiembrie 1599-sept.1600]) sub conducereasa, cel puţin cu numele.

Cu toate acestea, în ciuda acceptării sale ca aliatde către Casa Imperială pentru “îndelungatul războiîmpotriva turcilor” (1593-1606) (se face referire aici lapct. 4 din bibliografie – lucrarea lui J. P. Niederkorn,Puterile europene şi “Îndelungatul război împotrivaturcilor“ al împăratului Rudolf II (1593-1606). Viena,1993 – nota trad.) şi a importanţei victoriilor obţinute în1595, ambiţiile sale ulterioare de putere au dus lapierderea susţinerii habsburgice, Casa Imperialănemairăspunzând repetatelor cereri de ajutor financiarpentru menţinerea armatei. Când nu a mai avut nevoie de“idiotul util”, şi-a îngăduit asasinarea sa, pe 19 august1601, din ordinul feldmareşalul Giorgio Basta, aflat înslujba împăratului.

Asupra istoriei României, acest succes deunificare – fie el chiar şi de scurtă durată – a avut unimpact decisiv: în 1859, Moldova şi Valahia s-au unit, iarTransilvania a fost adăugată şi ea acestui teritoriu după

primul război mondial.Domnitorul Mihai Viteazul a căpătat figura unui

erou popular, iar puterea sa efectivă a fost trecută cu

vederea. Abia noile cercetări încearcă să readucă miticulla nivelul datelor reale, chiar dacă acestea se lovesc deproblemele inerente unei cercetări adecvate (importanţaşi răsunetul voievodului se pot verifica de exempluprintr-o simplă căutare pe Internet: “Mihai Viteazul” dă464.000 de rezultate, faţă de “Michael der Tapfere” –traducerea germană a numelui său – care dă numai 1.580de rezultate – nota trad.).

Fondul vechi de manuscrise autografe şi altedocumente al Bibliotecii Naţionale a Austriei (BNA)cuprinde o serie de manuscrise rare care trec neobservateprintre multe altele – poate şi din cauză că nu te aştepţisă le găseşti aici, ci mai degrabă în Arhiva de Stat, ceaimperială sau cea a bibliotecii. Din vremea unirii celortrei mari teritorii ale României şi a disputelor cu puterilevecine (1600-1601) pot fi găsite, în acest fond, treiscrisori originale ale lui Mihai Viteazul, adresatearhiducelui Matthias, comandantul general al armateiimperiale, care sunt prezentate cu o scurtă introducere şicu traducerea aferentă.

În ceea ce priveşte materialele originale, BNAmai oferă şi alte documente legate de acest complextematic, prin aşa-numitele ziare Fugger – o colecţie derapoarte din diferite puncte de corespondenţă dinEuropa, ale familiei de negustori Fugger din Augsburg,rapoarte care relatează evoluţiile politice din perioada1568-1605 şi, prin aceasta, reprezintă un izvor istoricdeosebit de important, care aşteaptă încă să fievalorificat în plan ştiinţific. Printre rapoartele despresituaţia politică din Transilvania, există însemnări foartedetaliate despre mişcările de trupe ale lui Mihai Viteazul(cu şi fără armata habsburgică).

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

141

Documentul I

23 mai 1600, Suceava(Biblioteca Naţională a Austriei, cota: mss. 32/53-2; hârtie cu filigran; circa 21x31,5 cm; patru pagini, paginile 2

şi 3, fără text; pe verso există o adresă cu urme ale unui sigiliu de ceară)

Conţinut: Justificarea campaniei împotriva voievodului Ieremia Movilă al Moldovei era faptul că acesta l-ar ficalomniat pe Mihai Viteazul, atât la Înalta Poartă, cât şi la curtea regelui Poloniei. În urma campaniei, Ieremia Movilă s-arefugiat la curtea poloneză, iar teritoriul stăpânit de el a intrat sub dominaţia habsburgică. Împăratul este rugat să intervinăpe lângă regele Poloniei împotriva calomniilor şi să îl anunţe pe Mihai Viteazul în cazul unei campanii de recucerire.Mihai se declară dispus să îl servească pe regele Poloniei.

Fundal istoric: Ocuparea de scurtă durată a Moldovei de către Mihai Viteazul, precum şi invazia teritoriuluipolonez, la sfârşitul verii lui 1600, au determinat Polonia (adversară a Habsburgilor), care deţinea supremaţia asupraMoldovei, supremaţie tolerată de Înalta Poartă, să contraatace.

Campania de contraatac nu urmărea doar reinstalarea, pe tronul Moldovei, a domnitorului Ieremia Movilă, ci şia lui Sigismund Báthory, ca principe al Transilvaniei, prin graţia coroanei poloneze.

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

142

Documentul II17 iulie 1601, Maitingen (în rom. Moftinu Mare, în magh. Nagymajteny)

(Biblioteca Naţională a Austriei; hârtie cu filigran; circa 21x33 cm; patru pagini, paginile 2 şi 3, fără text; pe versoexistă o adresă, un lac roşu de sigiliu cu amprentă de sigiliu şi un rezumat în germană al cancelariei arhiducelui Matthias,cu notă de înregistrare (transcriere din 28 iulie 1601, pentru împărat)

Conţinut: Raport despre războaiele purtate împreună cu generalul imperial Giorgio Basta, împotriva luiSigismund Báthory în Transilvania. Populaţia din Valahia s-a răsculat împotriva voievodului Simeon şi l-a alungat. Se cerurgent bani pentru a continua campaniile şi a putea plăti armata.

Fundal istoric: Mihai Viteazul a fost învins zdrobitor de polonezi în septembrie 1600. În acelaşi timp s-adestrămat, din cauza neplăţii lefurilor soldaţilor, armata lui Mihai din Transilvania, pe care o cucerise în octombrie 1599,cu subvenţii imperiale de la Andreas Báthory, fratele lui Sigismund Báthory.

Scurta domnie a lui Mihai era într-un final sortită eşecului din cauză că nobilimea transilvăneană nu a dorit să îlsusţină. Casa Imperială a trimis în ajutorul său pe comandantul general al Ungariei Superioare, Giorgio Basta, care, în urmarefuzului repetat al lui Mihai de a părăsi Transilvania, a ridicat armele împotriva sa şi la învins la Mirăslău, pe 18 septembrie1600.

Rămasă fără conducător, Transilvania a fost ocupată în cele din urmă de polonofilul Sigismund Báthory.În primăvara lui 1601 a fost alcătuită o nouă armată şi, la îndemnul împăratului Rudolf al II-lea, Basta (care în

iunie 1601 fusese avansat la gradul de feldmareşal) a trebuit să se împace cu Mihai Viteazul şi să conducă împreună nouacampanie militară.

“Alteţă Serenisimă, Îndurate Doamne!

Cred că Vă sunt cunoscute motivele campaniei mele în Moldova împotriva voievodului Ieremia Movilă atât dinrapoartele altora, cât şi din petiţiile mele. Această campanie a fost determinată de o mare nedreptate care mi s-a făcut.Acesta [voievodul] nu a încetat să murdărească reputaţia numelui meu la curtea turcă, dar şi la regele Poloniei[Sigismund III] cu nenumărate scrisori şi solii cuprinzând tot felul de calomnii false şi să se declare un duşman alCreştinătăţii prin aruncarea seminţei dezbinării între creştini. După ce o întreagă armată a pornit împotriva lui, amreuşit cu voia lui Dumnezeu să curăţ şi să pedepsesc aceste false învinuiri şi nedreptăţi. L-am urmărit cu o parte dintrupe pe Ieremia în fuga sa din oraşul de scaun şi l-am învins într-o bătălie avantajoasă pe teritoriul provinciei, perâul Nistru. Voievodul a reuşit să fugă împreună cu Sigismund [Báthory] şi prin aceasta am adus întreaga provincie[Moldova] pentru Sfânta Maiestate Imperială, sub conducerea mea. Pentru a o putea păstra fără grijă încontinuare, o rog pe Alteţa Voastră să binevoiţi să interveniţi graţie autorităţii Voastre pe lângă Sfânta Maiestate,să trimită solii la regele Poloniei şi la Parlamentul Polonez pentru a trata acest lucru cu grijă şi să nu dea crezarecalomniilor rele ale lui Ieremia la adresa mea şi să nu aprobe trimiterea unui contingent de trupe pentru recucerireaacestei provincii, pentru ca nici eu la rândul meu să nu trebuiască să recurg la mijloace şi mai dure în consecinţă.Căci mai degrabă ar trebui să mă recunoască pe mine decât pe cineva care ar dori şi s-ar grăbi să slujească coroanaPoloniei cu costul unui prejudiciu adus naţiunilor creştine.

Cu aceste cuvinte, mă recomand bunăvoinţei Alteţei Voastre şi vă doresc să aveţi parte de cât mai mult denoroc şi sănătate.

Întocmit în Suceava, pe 23 mai anul 1600.

Umilul servitor al Alteţei Voastre, Io Mihai Voievod”.

An XV - Nr. 1-2/2009 Revista Bibliotecii Naţionale a României

143

“Alteţă Princiară, Prea-îndurate Doamne!

Supunerea umilă a fidelităţii mele şi a serviciilor mele credincioase în folosul Alteţei Voastre.Nu mă îndoiesc că Alteţa Voastră a aflat deja că tabăra de campanie a nobilului [Giorgio] Basta s-a unit

cu a mea şi că, după comasarea forţelor combatante şi în urma consfătuirilor şi a sprijinului reciproc, aceste taberes-au instalat aici la Maitingen [Moftinu Mare, ung. Nagymajteny)], la o milă distanţă de Sathmar [Satu Mare, ung.Szathmar)]. Când Sigismund de Transilvania a aflat aceasta, a pornit cu toată oastea sa împotriva noastră şi şi-ainstalat tabăra într-un sat numit Girot, la doar o jumătate de milă distanţă de noi, unde pentru mai multe zile la rânds-au desfăşurat reciproc incursiuni de recunoaştere şi parţial lupte. În cele din urmă, a fugit din calea noastră cupagube şi dezavantaje enorme, îndreptându-se spre patria sa. Noi îl vom urma fără preget şi vom cunoaşte variatefapte de destin şi de război.

Imperiul Valahiei (Transalpina) s-a răsculat în urma unei decizii unanime, l-a alungat pe voievod[Simeon], fratele mai mic al lui Ieremia [Movilă] şi s-a supus şi s-a subordonat unanim Imperiului, credincios fiindMaiestăţilor Voastre.

Mai rămâne ca Alteţa Voastră să ne sprijine la timp cu bani, care sunt vâna războiului. Căci banii pe carei-am primit până acum a trebuit să-i dăm, pe de o parte, ca plată mercenarilor, iar pe de altă parte, pentru armelefăurite în Kosice [Kaschau, azi în Slovacia]. Noi nu vrem bineînţeles să o chinuim din această pricină pe MajestateaSa Imperială, Domnul nostru, sau să întreprindem noi înşine ceva în acest sens, până ce nu (după lupta cu inamiculşi fericita câştigare a imperiului pentru Majestatea Sa) putem dovedi izbânda dorită a însărcinărilor noastre şitransmite Majestăţii Sale un mesaj îmbucurător. Dacă ar putea binevoi Alteţa Voastră să ne sprijine cu bani, să neservească , deşi [Alteţa Voastră] se află la Viena: nimic altceva nu dorim să cerem de la Alteţa Voastră decâtprezenţa unor bani care să ne fie mereu puşi la dispoziţie. Căci avem un număr mare de soldaţi, foarte motivaţi şiatât de încrâncenaţi împotriva duşmanului, încât în prezent nu ne temem de nicio armată (doar dacă soarta hotărâtăde Dumnezeu este alta); însă, dacă aceşti soldaţi sunt neglijaţi în ceea ce priveşte plata soldei, ne temem că ar puteaavea o dispoziţie nefavorabilă şi ne-ar părăsi.

Dumnezeu să vă ţină îndelung sănătos şi ca pe un conducător binecuvântat de stat.

Întocmit în tabăra de campanie, ridicată la Maitingen, pe 17 iulie, anul 1601.Servitorul credincios şi umil al Alteţei Voastre, Io, Mihai Voievod”.

Documentul III4 August 1601, Guruslău (în magh. Goroszlo)(Biblioteca Naţională a Austriei; hârtie cu filigran; circa 20x31 cm; patru pagini, paginile 2 şi 3, fără text; pe verso

există o adresă, un lac roşu de sigiliu cu amprentă de sigiliu şi un rezumat în germană al cancelariei arhiducelui Matthias,datat în 16 august 1601)

Conţinut: Raport despre lupta victorioasă dusă împreună cu Giorgio Basta împotriva lui Sigismund Báthory deTransilvania, pe 3 august 1601, la Guruslău. Se menţionează capturarea artileriei, pe care Mihai o solicită pentruredobândirea demnităţii de voievod în Valahia. În acest scop, are din nou nevoie de sprijin financiar pentru menţinereaarmatei. Scrisorile lui Sigismund către turci referitoare la asedierea oraşului Kosice au fost interceptate.

Fundal istoric: După unirea armatelor lui Mihai Viteazul cu ale lui Giorgio Basta, a reînceput, în iulie 1601, luptaîmpotriva lui Sigismund Báthory. Cei 35.000 de oameni ai lui Báthory i-au înfruntat pe cei 18.000 ai armatelor reunite. Înciuda superiorităţii numerice, soldaţii celor din urmă s-au impus cu urmări devastatoare. Aproape 10.000 dintre oameni luiBáthory au căzut pe câmpul de luptă, casa sa de bani şi artileria de 60 de tunuri au intrat în posesia inamicilor. La rândulsău, Mihai Viteazul dorea să fie sprijinit şi în recucerirea Valahiei. 15 zile mai târziu, cu acordul Casei Imperiale habsburgice,Giorgio Basta a pus la cale, în tabăra de campanie, uciderea lui Mihai Viteazul, devenit un concurent incomod.

“Alteţă Princiară, Prea-îndurate Doamne!

Supunerea umilă a fidelităţii mele şi a serviciilor mele credincioase în folosul Alteţei Voastre.În conformitate cu sarcina dată de Alteţa Voastră, care mi-a fost încredinţată prin bunătatea Voastră,

referitoare la problema transilvăneană, am acţionat în supusă credinţă şi cu conştiinţa curată. După ce acţiunea a fostunită cu cea a nobilului [Giorgio] Basta, i-am atacat, cu protecţia Domnului, pe numiţii transilvăneni [SigismundBáthory şi armata sa], care erau sprijiniţi de o armată covârşitoare formată din soldaţii proprii amestecaţi cu tătari şiturci. În a treia zi a lunii acesteia [3 august], i-am zdrobit nimicitor, le-am luat toată artileria, şi am trimis drapeleleacestora, în număr de 62, spre marcarea victoriei, Alteţei Voastre, împreună cu această scrisoare. În sfârşit, am intratîn posesia unei uriaşe capturi.

În ceea ce-l priveşte pe Sigismund Báthory din Transilvania, consider că se va proceda în curând cu el aşa cums-a procedat cu ruda sa [Andreas Báthory, învins la Schellenberg în octombrie 1599; a fost ucis când încercă să fugă]. Vărog umil, să nu daţi crezare tuturor celor rău intenţionaţi la adresa mea, care îmi doresc moartea. Modestia Voastră măcunoaşte nu doar ca pe un slujitor credincios al imperiului, ci şi ca pe unul foarte util. Vă mai rog ca Alteţa Voastră săbinevoiască a lua măsurile necesare pentru a ne fi trimişi imediat banii pentru nevoile războiului. Căci până acum nu amputut plăti soldaţii angajaţi în număr mare conform însărcinărilor Alteţei Voastre, decât cu solda pe două luni; soldaţii cerînsă zilnic plata, iar dacă aceasta se neglijează, ne temem că vor întreprinde ceva şi vor părăsi tabăra când vom fi laananghie. Nu există nicio îndoială că după recucerirea imperiului este nevoie de eforturi şi cheltuieli mai mari.

Pe lângă aceasta, rog umil ca Alteţa Voastră să îngăduie ca artileria, care se află în Transilvania, să-mi fietransferată şi încredinţată printr-un mandat al Alteţei Voastre adresat celor însărcinaţi cu predarea ei. Cu aceasta,doresc să duc mai departe interesele Maiestăţilor Voastre şi să servesc imperiului Vostru.

Câteva scrisori adresate turcilor ale aceluiaşi Sigismund [Báthory] – care făceau referire la asedierea oraşuluiKosice şi ale acelor teritorii în urma unei devastări – au fost capturate de oamenii mei şi le-am trimis zilele acesteaAlteţei Voastre; dacă v-au fost înmânate sau nu, nu ştiu. În afară de aceasta, vroiam să nu vă rămână necunoscut faptulcă Simeon, voievodul Valahiei, fratele mai mic al luiIeremia [Movilă], a fost alungat din ţară după ohotărâre neechivocă şi unanimă; de asemenea, căaceastă ţară este asigurată pentru Maiestăţile Voastreşi că toată artileria aflată acolo a fost luată, iarpolonezii învecinaţi s-au alăturat MaiestăţilorVoastre.

În rest, mă recomand cu umilinţă milei şibunătăţii Alteţei Voastre şi vă doresc să rămâneţi câtmai mult sănătos şi nevătămat.

Întocmit în tabăra ridicată la Guruslău [ung.Goroszlo], pe data de 4 august, anul 1601.

Umilul şi credinciosul slujitor al AlteţeiVoastre, Io, Mihai Voievod”.

(traducere de George Dumitrescu; articol apărutîn: Biblos, Wien, vol. 56, nr. 1, 2007)

Revista Bibliotecii Naţionale a României An XV - Nr. 1-2/2009

144