$lviu Undea

nrufilllllLouoflflnlorCartea int0i: Rgele frryar

Editura Paralela 45

Redactare: Constantin TonuTehnoredactare: Mihail VladPregltire de tipar: Marius Badea

Design copert[; Laurenliu Midvichi

Deecrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RominieiURDEASILVIURizboiullegendelor / Silviu Urdea. - Pitegti : Paralela 45,2019-2vol.ISBN 978-973-47 -2953-1Cartea 1 : Regele fugar. - 20i9. - ISBN 978-973-47-2954-882L.135.7

Copyright @ Editura Paralela 45,2019Prezenta. lucrare folosegte denumiri ce constituie mirci inregistrate, iarconlinutul este protejat de legislagia privind drepnrl de proprietate intelectuall.www. edituraparalela4S.ro

Cuprins

Prolog........ ................ 9

Capitolul I Sunetul trederii.. ................. 14

Capitolul II Fugi Aredhel, fugi! .............41

Capitolul III Suveranul Abso1ut....................;...... ........59

CapitolulIV Pactul.........

Capitolul V Oragul din vipaie ............. 100

Capitolul VI O zi nobili la case mari............ ............ 114

Capitolul VII Muntele Etern...........

Capitolul VIII Festin, sex gi lagire ........... f OS

Capitolul IX Pe timp de rizboi, e qi pace...... ............188

Capitolul X Marele plan............ ...........206

Capitolul XI impiratul din Vale

CAPITOLUL I

Sunetul trdddrii

Cu zece ani tn urmd,

Anul 526

Gorgothya

finutul Antilia

Ne place sd cdldtorim, iar uneorifirele de nisip din clepsidra noastrd

se opresc Si incep sd se scurgd invers, de ios in sus; iar noi, o datd cu ele,

suntem trimisi in trecut. Ne impotrivim fluxului evenimentelor dar fdrdsd avem vreo influenld asupralui. Aiungem exact unde pietricelelefine

de nisip ne poartd: in urmd cu un deceniu.

intr-un final, clepsidra i;i revine, iar trecutul devine prezent, pen-

tru noi.

Regele Amon se afla de ceva vreme, impreuni cu toli conducatorii

triburilor aliate, in Marea sali din palatul regal, in capitala Regatelor de

Vest. Periodic, obignuiau si se intalneasci in faimosul oraq Gorgothya,

pentru a dezbatevechile qi noile ameninfiri: atacurile dinozaurilor asu-

pra oraqelor firi apirare gi a oamenilor care se aventurau in cimp des-

chis, corupfia din capitali, ac(iunile bandililor qi tilharilor, puterea

coplegitoare a Imperiului Eternitifii, duqmanul vegnic, ce urmirea cu

ardoare fiecare parte a f,inuturilor de Veci, trimilind iscoade, spioni qi

cercetaqi pentru a slibi legiturile dintre ele 9i a le face mai vulnerabile.

t4

Amon iqi innlfn birbia, fiind gata sd intervini, dar se abginu, ascul-tdnd cu atentie disculia din sal6. chipul blnnd ii strilucea in bitaia soa-relui.

inalgi perefi ai marii slli erau splendid decora{i. Imagini ale dife-ritelor creaturi rare, precum unicorni, minotauri, ciclopi, uriaqi, api-reau peste tot. Se contopeau gi formau o lume fantastici. partea nordicia palatului regal cuprindea mobili sculptati in lemn de tei aurit gi pla-foane de sticli decorate cu vitralii fluorescente, iar cea vestici avea mo-bilier din granit, scaune confortabile tapilate cu piele de dinozaur. ininterior, perefii masivi erau placafi cu foife de aur 9i ofereau o senzatieplicuti de fineEe gi siguran{i. colecfii de ceramici, arme gi armuri se

aflau agezate de-a lungul fiecirui hol. Arhitectura clidirilor sale ficeadin Gorgothya cel mai frumos gi atractiv oraq din finuturile de veci.Inci un motiv pentru care imperialii doreau dintotdeauna, cu ardoare,si puni stipinire pe el.

Amon incerca si se concentteze c?ttmai mult asupra acestei dezba-teri importante.

- Cercetaqii aflafi la sud de Mlaqtina Lerna au gisit inci paispre-zece trupuri neinsufle{ite, anun{i Elsword, migcindu-gi degetul ariti-tor in barba deasl.

Acest tic 1l mogtenise de mic copil, de la tatil siu.Elsword era un birbat tipic al acelor vremuri: inalt, b6rbos, zve-

It gi cu umerii lafi, avea ochii verzi, pirul risfirat, lung gi intunecat.Era cipetenia tribului Norey, situat la zeci de nopfi distan[i in nordulGorgothyei.

Torgot, Exploratorul Lumii, il privi incruntat bitdnd cu degetelein masa la care erau aEeza{i cei mai importanli noui oameni din re-gat. La stdnga lui gedea cipetenia tribului Gundah onorabilul Ryo, iarla dreapta, conducitoarea rizboinici a tribului Denei, Dona-yod-Grub.Torgot cagtigase titlul de Exploratorul Lumii fiindci era singurul carestribituse toate linuturile, pdni in Antilia, unde se oprise din explorat,impreuni cu cei optzeci de oameni pe care ii adunase de prin locurireunde cutreierase. lntr-un final, se agezase in regiunea Valdoran, cu per-misiunea regelui Amon. La scurt timp, luase nagtere gi tribul cu acestnume' care se aliase cu Regatele de vest. cind rorgot stitea in picioare,

t5

se deosebea de ceilalli cu ugurinfi. Avea o inilfime peste medie, era ras

in cap qi avea o barbi lung6 gi inchisi Ia culoare. ochii mari, nasul gro-

solan gi g6tul foarte scurt tridau firea sa vulcanici. Pe obraz avea o ci-

catrice clpitati in lupta cu propriul frate, pe care il omorise. Acesta

innebunise qi o violase pe mama lor, lisind-o gravidi. Torgot avea doar

paisprezece ani cind ii diduse pentru prima dati cu toporul in cap

unei fiinle umane. La cdteva nopfi dupi ce, impreuni cu maici-sa, in-

gropaserS trupul fiului nebun;,e4 iqi diduse seama al cui rod il purta

in pAntece. Decit si naSci un copil provenit din incest, o creaturi ne-

-.rit"te qi nedemni de asti lume, un dezastru al umanitifii, un afront

adus naturii gi un picat de neiertat in fafa Marii Legende, ea preferase

si-qi ia inima in dinfi gi si-gi puni capit zilelor. Intr-o dimineafi seni-

ni gi cilduroasi, pe cdnd Torgot inci dormea, iqi legase in jurul gdtului

un gtreang gi il agifase de un cui. Se chinuise si moard cateva momen-

te, dupi care cuiul se ruPsese' iar femeia clzuse, luxAndu-qi o mini'Torgot auzise zgomotul, se trezise numaidecit 9i-9i vizuse mama cu fu-

nia in mini, masindu-qi umirul. Cind i'i ddduse seama de intenfia ei,

sirise sdL o plesneasci, spundndu-i si nu mai faci niciodati asta. Ea nu

ripostase pe moment. ii vorbise calm despre fiptura care tri:ia in pinte-

cele ei gi despre mustririle ei de conqtiinli. Torgot nu diduse importan-

!i spuselor qi continuase si o certe. Mai tdrziu, pe cand soarele era sus'

a"p. .. mincaseri, Torgot cizuse intr-un somn profund' Fusese ador-

mil de hcoarea folositi de iubita sa mam6. Pentru a fi siguri ci fiul ei nu

se trezeqte, il legase de scaun, in timp ce acesta dormea. De atunci, ni-

meni nu mai auzise de ea. Torgot credea ci s-a aruncat de pe o stAnci.

in cele din urmi, gAndurile lui Torgot furi intrerupte de vocea re-

ticenti a regelui.

- cine crezicai-a micelirit? intrebi Amon,luandu-gi privirea de

la ulciorul cu vin gi indreptindu-9i spatele'

- N-am idee, rdspunse Elsword' Cred ci o fi fost vreun grup de

tAlhari carc opereazi in zon6.

Amon privi spre Marele vorbitor, bitrdnul cocogat care se afla lin-gi uga de la intrare. Acesta purta vegnica sa glugi, iqi finea birbia in

pi.pt qi coatele pe genunchi. Avea o robi plmdntie, o centuri neagri

li o p.r..h. de cizme castanii. CAnd igi ridici birbia, pe chipul siu se

t6 tv

risfoiri parc6 paginile unui viefi indelungate, ocolite de moarte. Eramai mic de staturi, avea fala ridati, barba albi gi stufoasi precum ocoami de unicorn. Ochii sii addnci{i in orbite aveau pleoapele flegcii-te. Avea o suti doi ani.

Marele Vorbitor era unul dintre cei mai bitrdni muritori aflafi inviafi gi era considerat cel mai inlelept gi just om din finuturile de Veci.

Deseori, cuvintul siu cdntdrea mai mult decit cel al regelui. Era cel care

mogtenise locul Vorbitorului cel DintAi, care triise cu sute de ani in urmdin Gorgothya - sau Capitala inghelati, cum se numea pe atunci. Legenda

zicea cd" mogtenitorul era singurul care atinsese aripile lui Lucifer. Rolulsiu in regat era acela de a menfine legile, traditiile gi onoarea regelui aflatla domnia Gorgothyei. Nu avea voie si pdriseasci niciodati locul gi era

obligat si-gi menlini atribufiile indiferent de cine conducea. Excep{ie fi-cea Turnirul Jinuturilor de Est, unde trebuia sd se deplaseze cu grifonulpersonal. De asemenea, trebuia si fie prezent in Arena Legendelor, afla-ti in oraqul Quel'Mudan, din linutul Miturilor. El era singurul care avea

puterea de a da nume qi titluri muritorilor de rdnd, regilor gi legendelor.

Dupi moartea fiecirui Mare Vorbitor, un altul ii lua locul. Urmagul era

gisit de timpuriu: o persoani. speciali, care intotdeauna reugise si se ara-

te la timp in palat. Cdnd Marele Vorbitor era intrebat de cineva in legitu-ri cu urmagul siu, acesta le rispundea la toli la fel: E un cdldtor. Se aratd,mereu o face. Va atrage atenfia asupra sa, iar lurnea iI va recunoa;te inain-te ca eu sd mor, iar atunci va deyeni invincibil. Totul e scris in cele doud..,

Marea Legendi Lucifer l5sase o poezie-ghicitoare, scrisi pe o buca-ti de stinci gi pistrati in cufirul din camera Marelui Vorbitor. Poeziadescria viala gi caracterul fiecirui pretendent la titlul de Mare Vorbitor.

,,Se naste pe din-doi

$i e departe de noi,

N-are familie Si nici zale,

kece prin foc ;i prin soare,

Putere fdgdduieStePacea o-mpleteSte,

Unicul ghnd alluiline de Marea Abisului."

in ciuda faptului ci nu delinea acest titlu, Marele Vorbitor era con-

siderat o Legendi. A doua carangdupi Lucifer.in timp ce Amon se holba la el, Marele Vorbitor rimase nemigcat.

- Vom trimite cincizeci de cavaleri si curefe putreziciunea ce ne

roade din interiorul regatului, zise Amon in cele din urmi.Cu greu, Marele Vorbitor incuviin!6.Apoi ticerea domni in Marea Sali pre! de cdteva momente. Dupi

care se auzivocea riguqitb a lui Anduriel:

- Ciuma din |ungla Vidului pare si faci noi victime in cadrul di-nozaurilor.

- Asta-i un lucru bun, murmuri Amon.

- Dar gi in rindul oamenilor, adiugi Anduriel.Regele se incruntd.

- Pei, aceia ali cam fi voi...

La auzul acestor vorbe, piticul Antay tresilti pe scaun.

- $ederea voastri a fost compromisi de virusu' 6sta?! se miri el.

Anduriel, conducitorul Tribului Mushak, ii ficu semn si se liniq-teasci:

- Nu. Am izolat zona contaminati. Nimeni nu intri gi nu iese.

Tribul nostru e la cAteva nopfi distanli de |ungli. Va fi bine.

Antay se liniqti. |umate din fafi ii era acoperiti de o barbi deasd,

inflicirati. iqi umplu pocalul cu vin roqu, il didu pe gdt gi apoi rAgAi.

Tribul Kryylt, condus de piticul Antay, se afla la douizeci de nopfidistanfi, spre nord, fali de Strom. De sute de ani conducitorii triburi-lor din acest regat, Kryylt qi Mushak, fiuriserd o legituri foarte strin-sd intre ei, bazdndu-se pe onoare qi respect. Aceste doui triburi fuseseri

ultimele care se alituraseri Regatelor de Vest, participAnd la lupta im-potriva Imperiului Eterniti{ii, pe frontul din est.

De cealalti parte a mesei, Dona-Yod-Grub iqi didu la o parte pi-rul castaniu ce-i acoperea ochii, ridicdndu-se in picioare. igi drese gla-

sul gi spuse:

- Haidefi si auzim gi veqtile bune! Ce ziceli, biiefi?Ticere.Cei gapte birbafi agezali la masi se holbari la cicatricea care stri-

bdtea chipul femeii.

18

Entuziasmul DonelYod-Grub pili ca o torfi stinsi de vdnt. Se age-

zi gi se ficu mici in scaun.

Onorabilul Ryo, Anduriel gi Yemen cel Viteaz aveau chipurile albe

ca laptele.

- Ei bine, ce-i cu ticerea asta? interveni Torgot, cu vocea sa groa-

s6. Armonia tribului Valdoran ia amploare! Avem cAgtiguri mari dincomerlul cu carne gi vin! Daci secretarii regali ar aproba gi ne-ar oferiincdzece trisuri, noi le-am putea proteja gi am fiuri noi rute de comerf,ca si exportim gi la sud de Muntele lui Amandur, in regatul Dunelor!Desigur, asta ar implica nigte costuri suplimentare, care vor fi cu sigu-ranli acoperite de...

Boc! Boc!

- Eu sunt! risuni o voce feminini de dupi ugi. Deschide{i-miacum!

Marele Vorbitor descuie uqa. iniuntru se nipusti Aredhel Aldarion,sofia lui Amon.

Un biiefandru risiri din spatele ei.

Fibon era un copilandru uscifiv gi plipAnd, genul de om fa!5 de

care i1i era mild qi si-l privegti urat. Era imbrobodit cu straie largi dinpinz| de in, albe; in picioare, avea o pereche de incil{iri cu ciocuri.Fibon era servitorul loial al reginei Regatelor de Vest.

Parfumul lui Aredhel Aldarion, un amestec ales de mirodenii sua-

ve, umplu aerul uscat din Marea Sali. Pirul ondulat, lung qi blond, era

prins intr-o coadi,la spate. Pantalonii maronii din piele ii stiteau mu-la{i pe picioare, scolAndu-i mai bine in eviden!6 fundul bombat qi pul-pele apetisante. Doud pumnale cu mdnerul aurit, in tecile lor, gi o teacd

goali se zdreau de o parte gi de alta a goldurilor delicate. Sinii rotunziqi proeminenfi stdteau si-i sari afari din corsetul mulat pe trup. Era in-cilfati cu o pereche de cizme inalte cu toc. Fafa ei exprima groaza, de

parci gi-ar fivdzutregatul sub fliciri, dar chiar gi aga ochii verzi,buze-le moi, obrajii ridicali qi birbia fini erau impecabile.

Ea spuse gdfdind:

- Varendhall, Venta-Ulpiana gi restul agezirilor mici din sud au

fost miceldrite de dinozauri, zilele trecute!Amon bitu cu pumnul in masi gi siri din scaun.

l9

- Cum e posibil? in numele... Dar Venta-Ulpiana are ziduri im-penetrabile! Iar Varendhall n-a fost niciodati atacat de creaturile astea!

Marele Vorbitor cuvAntl:

- Cineva din interior i-a ademenit.

Amon trase un scaun din col1ul silii gi il agezi lAngi al siu. iiflcu semn lui Aredhel si stea jos.

Aredhel era cu aproape un cap mai scundi decAt el. inainte si se

a1eze, se ridici pe vArfuri gi il siruti pe obraz.

Amon o privi cu pasiune. Simfi ci ar mai fi ceva grav' se citea pe

chipul ei. Dupi atdlia ani de cisnicie, niciodati nu o vizuse mai afec-

tati ca acum. Exceptdnd momentul cind Marele Vorbitor le diduse

vestea ci este sterili.Personalitatea reginei radia bunivoinfi 9i armonie, chiar gi atunci

cind aceasta era atAt de tulburati.Toli conducitorii triburilor agteptau ca unul dintre cei doi si

spuni ceva. Marea Sali se cufundi in ticere.O lacrimd ii ardea obrazul reginei. Aceasta suspini:

- Strom a fost inghilit de vipaie...Amon gi ceilalli o priviri lung, uluifi. PAni qi Marele Vorbitor -

cel care niciodatl nu se l6sa surprins de vegtile cuiva - arita mai mult

decdt mirat. Pe chipul regelui se citeau aceleagi sentimente. Era stupe-

fiat de cele auzite. Spera si fi inleles gregit ultimele cuvinte, dar c6nd

Aredhel deschise gura pentru a doua oari, inghefd in scaun.

- ... gi tot ce gtiam ci e acolo...

Aredhel igi gterse absenti, cu dosul palmei, lacrima de pe obraz.

- S-a dus!

Amon o cuprinse cu braful pe dupi umeri qi ii simli trupul cris-

pat. incerca s-o calmeze.

- Dar cine...

- Au ars pini la ceruri...

- Lumina mea, gopti Amon. Cu tofii ne vom duce, mai devre-

me sau mai tArziu, dupi Lucifer, in ceruri sau in pimdnt. Natura. $tiifoarte bine ci a$a se va termina totul.

- ... de vii, tofi au fost argi de vii! Aredhel se desprinse 9i se ri-dici picioare. Vi vine si credefi? Cineva, un nenorocit... un tilhar

20

nenorocit, lipsit de onoare qi firi poten{i-n al siu midular, ne-a tri-dat! S-a lepidat de propriu-i cuvAnt dat in fafa regelui gi a MareluiVorbitor!

Elsword se ridici in picioare, furios.

- Piticule, ce gtii despre asta?!

Antay nu schili niciun gest. in cele din urmi, cu birbia in piept,

vorbi. Cuvintele ii trecuri prin barba incAlciti:

- Oamenii mei n-au habar despre asta qi niciunul n-a fost ucis!Altfel a9 fi gtiut, nv crezi?

- Elsword! tuni vocea groasi a lui Torgot de partea cealaltd a

mesei. Calmeaz6-te, omule! Ia loc!

- Kryyltul tiu se va duce naibii, piticule! Chiar acum! ricniElsword, indreptdndu-se citre Amon.

- Ia loc, il calmi Regele. Hai si o lisim pe Aldarion si ne spu-

ni tot ce gtie, inainte si luam decizii pripite gi si aruncim otravi spre

semenii nogtri. Ce zicl?

Amon continua si se stipAneasci. Daci rdbufnea gi igi pierdea

controlul, haosul ar fi inghiqit intreaga sali, iar asta n-ar fi fost in fo-losul niminui. Era rege, iar un om cu un astfel de statut trebuia si fieiscusit la vorbi in asemenea imprejuriri.

Aredhel zise:

- Asta nu-i tot, birbafilor! Un cercetag de la Poarta de Onoarea reugit si scape in urmi cu cAteva zeci de nopfi din Kryylt. Prin ulti-mele sale cuvinte ne-a dat de inleles ci o armati de cel pulin o sutd de

mii de soldafi, bine echipati, ne va bate in curdnd la porfi...

- in numele Marii Legende! ribufni Torgot. Cum, birbiliamea, e posibil si se deplas eze atdt de repede incdt si fim ingtiinfa{itocmai acum? Chiar cdnd ne sufli-n ziduri!

- Nu vi uitali la mine! Nici noi n-am auzit ci pimdntul ne-a

fost cilcat de picior striin, adiugi Anduriel.

- inseamnd ci tribul Mushak a fost compromis, constatiL Amon.

$i pesemne ci nici Kryylt-ul nu mai e ce a fost atunci cind ai plecat de

acasi, piticule.Antay cisci ochii.

- Iar cit st[m noi aici, tribul Denei e urmitorul! interveni Torgot.

2l

Dona-Yod-Grub, Onorabilul Ryo gi Yemen cel Viteaz rimaseri incontinuare cei mai ticu{i. Ascultau gi observau cearta.

- Dar cum e posibil sd se deplasezeatdt de repede? se intrebiAmon.

Aredhel clitini goviitor din cap, ridicAnd din umeri.Torgot o imitd.

- N-am idee, zise qi Elsword.

- Grifoni..., se auzi vocea inleleptului Mare Vorbitor, de subgluga ce-i acoperea capul.

Amon qi ceilalgi se uitari la el:.

- Ce-ai spus?

Marele Vorbitor se indreptd spre masi cu mersul siu tArgiit.

- Kinnunen qi-a trimis oastea cilare pe grifoni gi se indreaptispre noi chiar in timp ce vorbim, spuse el.

Cuvintele bitrdnului ii impresionari pe to!i.Amon se ficu alb ca hirtia. Aszind, din nou cuvintul grifoni, in-

cepu si simtd un nod in cogul pieptului. Pentru prima dati in via{alui, era.terifiat gi trddat. Fusese tridat!

- Cat timp mai avem? intrebi el,la unison cu Aredhel.

- Nu gtim daci au trecut de Poarta de Onoare sau nu. in cazulfericit, daci se afli inci in Kryylt, ag spune cd sunt intre patruzeci qi

gaizeci de nopfi, spuse Marele Vorbitor.Apoi ficu o pauzil N-avea rost si spuni tot ce gindea.

- Iar dacdL au trecut de Poarti?

- $apte sau opt nopfi.

Pulin mai tArziu, Amon, agitat, igi croia drum prin forfota dinfafa Palatului.

- Trimite-li zece legiuni de cavalerie, doui de infanterie gi una

de arcagi si apere Poarta de Onoare!

- Daci mai e ceva de apdrat, Majestate, rispunse comandantulGdrzii Regale.

22 23

intreg palatul regal era inconjurat de un zid masiv din piatri ex-

trasi din Muntele lui Amandur. Pe zid vegheau in permanenli arca-gii qi pedestraqii regali echipali in armuri dure. Purtau coifuri princare li se zireau ochii gi gura, scuturi mari, care se intindeau de la ge-

nunchi pdni la umeri gi sibii valeriene. in exterior, palatul avea perefigri, geamuri inguste, dese ca ochii unui piianjen Ei un acoperig deco-

rat cu pietre prefioase pe la margini. Renumitul simbol al Gorgothyei,statuia legendarului dragon Azug in timp ce dddea na$tere un pui de

grifon findndu-l sub aripa sa, fusese sculptati ln piatri cu multe gene-

rafii in urmi. Se inil{a deasupra porfii.* Fe cum fi-am poruncit! ribufni Amon. Trebuie si ne rugim

cerurilor ca sor{ii sd ne dea izbindi!

- Zece legiuni de cavalerie, asta ar insemna ci mai riminemdoar cu doui sd ne apere zidurile.

- intr-adevir...

- Altefi, gtili ci daci au reuqit si treaci de Poarti...

- Da, gtiu. Suntem pierdufi.Aredhel Aldarion se apropie de ei.

- Cum o si gtim unde se afli? intrebi ea.

- Agteptind, zise Amon.

- Majestate, ii intrerupse comandantul trupelor. Dacd trimitemciteva grupe de cercetagi prin zoni, a$a cum obiqnuiam si facem 9idi$le trecute, cAnd...

Amon igi fluturi degetul arititor prin aer.

- Difile trecute n-aveau grifoni! Nimeni n-a avut pdni acumo intreagi armati formati din o suti de mii de oameni cilare pe gri-foni! DacI vom trimite cercetagii, sunt ganse mai mici de unu la o sutica ei si se intoarci in viafi, indiferent de situa{ie! Cdmpia Gorgoth gi

pidurile din imprejurimi pot fi pline de dinozauri!Cei trei pigeau pe piatra cubici, urmafi de sute de oameni neli-

nigti{i gi revoltali. Amon refuzL, pentru intAia oar6, sd cuvdnteze infala poporului de la geam, aga cum obignuia si faci atunci cAnd avea

loc un eveniment de amploare in regat.

intunericul se a$ternuse asupra Gorgothyei. Oamenii se domolise-ri, degi zvonul ci armata imperiali le bate la ugi ii tulburase.

Amon zicea trist in pat, cu braful sub capul lui Aredhel. Nu avea

somn. Se ridici in linigte gi merse la geam. Gorgothya dormea. Armataimperiali era una cu intunericul. Va veni din ceruri gi nu o va putea

opri. Curind aveau si fie inghilifi de... Nu, nu!Iegi din dormitorul regal gi se lndrepti opre cuf4rul aflat sub qina

podelei din mica debara, plind cu boarfe firi valoare. lngfici cele douiPergamente gi le indesi intr-un rucsac.

Se intoarse in dormitor. Aredhel dormea ca un bebeluq in pli-ni cregtere. Singura putere pe care o mai avea era si se roage, aga cumo ficea mereu in vremuri grele. Si se roage niminui. Simfea ci ceva

rdu avea.sd se intdmple, iar el trebuia si pistreze cele doud Pergamente

Legendare in siguranfi gi si protejeze tot ceea ce ascundeau ele.

Apoi incepu sI cuvAnteze in sinea lui:in numele Primei Legende Si a tot ce iubesc pe acest pdmilfi*

A doua zi, regele Regatelor de Vest linu un discurs in fala intregiicapitale de la balconul palatului regal. Oferi vorbe dulci pitate cu ve-

nin gi lipsite de adevir. Spuse ci situafia este sub control, iar zidurilelor n-au fost stripunse niciodati, iar oamenii pot sta linigtifi; gi de data

aceasta vor triumfa in fafa armatei imperiale.Era o dimineal| $trzie. Cerul firi nori era curat ca o mare firi

alge. Tensiunea cuprinsese intregul orag. Nimeni nu gtia ce va urma.lnconjurat de oamenii din Garda Regali, Amon urca scirile care

duceau la cel mai inalt punct din Gorgothya, Turnul de Cristal. Acolourma si se intdlneasci cu Nerub, Cilitorul Nisipurilor, un vechi prie-ten, pe care il chemase. In timp ce urca, Amon se gindea unde va ajun-ge Gorgothya peste cAteva nopfi.

Turnul de Cristal era situat in partea sudici a Palatului. in ciudadenumirii, singurele sale pietre prefioase se aflau in vArful lui, unde

24 25

formau un fel de abajur colorat, de forma unui con. Din acel loc se pu-tea vedea intregul oraq, dar gi spafiul de dincolo de ziduri. Era una din-tre cele mai inalte clidiri din finuturile de Veci, avAnd peste trei sute de

trepte care urcau in spirali.Gorgothya fusese dintotdeauna capitala Regatelor de Vest. Se situa

in Cdmpia Gorgoth, la vest de Pidurea Damnafilor Ei de Muntele Etern,

in centrul regiunii Antilia. Era cel mai mare orag din finuturile de Vecigi avea o economie ce prospera de la an la an. Oraqul era inconjurat de

cel mai lnalt zid construit vreodatl de mAinile oamenilor. Acesta nu fu-sese niciodati strlpuns de vreo armati. Cuprindea zeci de turnuri cu

acoperig curbat, in care iqi ficeau rondul sute de arcagi, dintre cei maibuni din Regatele de Vest. Specialitatea lor erau sigefile cu vdrful in treirnuchii. Poarta Gorgothyei era m5reati., alcituiti din metal impenetra-bil, de o mare duritate. in fafa ei, un pod se intindea pdni pe CimpiaGorgoth. Strlzile oragului erau late, pietruite cu grijd. Privite de sus, ca-

sele aspectuoase, cu doui etaje, construite una lingi alta, aritau ca opituri stacojie.

Revenind cu g6ndul de la oragul in care igi triise viafa, in prezent,Amon constati ci incepuse si gifAie. Picioarele il ardeau, la fel gi capul.imbitrinise? Pre! de cAteva momente se pironi cu mdinile in zid, tri-gind o guri de aer. Apoi continui si urce.

Amon era un birbat robust, cu umeri lafi, brale mari gi talie groa-

si. Pirul qaten i se prelungea pdni in dreptul umerilor, avea o bar-bi scurti Ei bine ingrijiti, obraji inguqti gi tragi, ochi albagtrii. Era cudoui palme mai scund decAt pragul unei ugi obignuite. Obignuia si se

imbrace precum un nobil, cu cizme inalte, cu toc, pantaloni inchigi laculoare, din piele de dinozaur, centuri, cimagi simpli, mantie aurie,largi gi tabard. intotdeauna urdse straiele regegti, acei pantaloni albi qi

subliri, ornafi cu fel gi fel de brizbizuri, roba lungi de culoarea focu-lui, lesuti din tafta, in care i se impleticeau picioarele atunci cind mer-gea, pelerina care il stringea mereu la git. Tot ce ii plicea era coroanacu cristale rare, avdnd imaginea grifonului in partea din fafd. Pe ea o

purta cu fal6.

Ajuns sus, Amon le ceru gdrzilor si agtepte la ugi qi pigi iniuntru.

- Maiestatea Voastri! il intdmpini Nerub, ficdnd o pleciciune.