Portrete liminale: Povestiri marginale Liminal Portraits: …...Portrete liminale: Povestiri...

4
Portrete liminale: Povestiri marginale Liminal Portraits: Stories from the Margins casa de lângă sinagogă das Haus neben der Synagoge a zsinagóga melletti ház Strada Mihail Kogălniceanu 43, Mediaș

Transcript of Portrete liminale: Povestiri marginale Liminal Portraits: …...Portrete liminale: Povestiri...

  • Portrete liminale: Povestiri marginaleLiminal Portraits: Stories from the Margins

    casa de lângă sinagogădas Haus neben der Synagogea zsinagóga melletti ház

    Strada Mihail Kogălniceanu 43, Mediaș

  • Pe durata rezidenței comune din această vară, dintre cercetător și artist, ne-am concentrat pe metode de reconstruire ale caracteristicilor comunității, de a ne focaliza pe oameni de mult uitați și de a ilumina marcaje marginale care nu intenționau să aibă consecințe. Am lucrat în mare parte cu textele descrise mai jos și cărți din biblioteca evreiască din Mediaș, selectând desene (mâzgălituri făcute de copii și numele proprietarilor de pe margini). Acestea reflectă prezența vieții evreiești din regiune, atât din sate, cât și din orașele înconjurătoare. Ne-am concentrat pe ideea de liminal, tranziție, de vag și de a explora limitele a ceea ce poate fi cunoscut și comunicat prin bunuri vestigiale sau mărturii scrise ale unei comunități.

    Poveștile prezentate nu sunt luate cu adevărat din arhivă, ci sunt bazate pe relatări și texte care ne-au fost oferite de diferite persoane pe parcursul ultimilor ani. Povestirile sunt în mare parte necunoscute și de asemenea incomplete. Deși am folosit materiale din arhiva noastră și din casa în sine (casa naratorului) pentru a completa anumite goluri, per total poveștile rămân fragmentare, creând mai mult întrebări decât să ofere răspunsuri . Totuși, se formează contururi – schițe ale unei comunități, ale unor indivizi, a timpului și a spațiului, a orașului.

    Ceea ce ne-a captivat în mod deosebit în aceste narațiuni a fost alăturarea spusului cu nespusul, a cunoscutului cu necunoscutul, împreună cu întâlnirea dintre viața de zi cu zi și incidente grave. Fata, care narează această povestire, avea 16 ani la acel timp și povestește despre prieteniile ei cu două surori și cum încercau să o convingă pe femeia, care era responsabilă pentru băi, să le permită să facă baie fără să plătească. În acest timp ea înregistrează o poveste despre foarte apropiata distrugere a unui mare grup de membri ai comunității. Cuvintele ei nu dezvăluie doar o poveste despre o evadare, ele schițează în același timp portrete ale comunității și membrii acesteia. Oameni precum carismaticul tată, care era rabinul asistent și măcelarul kosher, sau precum mama ei blândă, dar fermă. Nume demult nerostite în Mediaș, sunt menționate aici – Gutfreund, un măcelar local și domnul Abraham, un proprietar de magazin care făcea parte din consiliul comunității (de fapt erau doi domni

  • Abraham în consiliul comunității și nu cunoaștem care dintre ei este cel din poveste). Spațiul din jurul sinagogii constă în câteva clădiri deținute de comunitate, școala evreiască cu apartamente la subsol și mikva, iar acestea sunt reactivate și percepute ca spații evreiești când mama spune fetei să sară pe geamul cămării și să se adăpostească la vecini. Când fata primește o listă cu 20 de adrese ale membrilor Consiliului pe care trebuie să îi notifice cu privire la întâlnirea din seara respectivă, întregul oraș își reînsușește caracterul evreiesc, în timp ce cele două fete, Jolán și naratoarea, cutreieră străzile, livrând mesaje.

    Există unele goluri mari în narațiunea noastră. Probabil cel mai important aspect, este că nu cunoaștem numele fetei, cu excepția faptului că a fost fiica lui Jolán și Josua Ehrenreich, originari din Șimleu Silvaniei. Manuscrisul este scris în ebraică. După cum reiese, ea a emigrat în Israel după război. Ținând cont de fondul religios și geografic al familiei, limba ei maternă era cel mai probabil idiș. Sperăm să descoperim membrii familiei și să aflăm mai multe detalii biografice.

    Cealaltă lacună este pagina 9 a manuscrisului, care în expoziție, reprezintă panoul 14. Nu știm dacă această pagină a fost îndepărtată intenționat sau pierdută. Nu știm dacă aceasta există la familia ei sau la alți membri ai diasporei comunității evreiești din Mediaș. Absența acesteia reconfigurează povestea – punctul culminant lipsind, acțiunile principalelor și potențialelor personaje eroice fiind necunoscute. Intervenția exactă a comandantului german (de altfel neidentificat la acest moment) este omisă, poate intenționat sau nu, lăsându-l pe cititor să își imagineze cum a fost de fapt.

    Cealaltă povestire prezentată aici, „povestea secundară”, este compusă din mai multe mărturii săsești referitoare la o scurtă perioadă de timp de la sfârșitul lui 1940 și începutul anului 1941, când membri ai Gărzii de Fier au persecutat populația evreiască locală. Lacuna acestei povești este perspectiva comunității evreiești și liderii acesteia. Poate fi spus cu adevărat că membrii comunității au fost satisfăcuți de această situație, așa cum relatează Hermann Lehrer? Oare „paznicii” sași au protejat și pe cei mai puțin înstăriți sau cu magazine mici?

  • Cum au experimentat acest episod, membrii săraci ai comunității – cu siguranță o mare parte, dacă nu chiar majoritatea, din populația evreiască locală. Pot fi acțiunile descrise de primarul Hans Zikeli aliniate cu cuvintele pe care le-a scris pe prima pagină din Mediascher Zeitung în 15 Februarie 1941: „… Programul meu de lucru este ancorat în ideologia național-socialistă (Weltanschauung) și nu o să scutesc niciun efort sau sacrificiu pentru a înființa administrația orașului conform principiilor de gândire ale acestei ideologii.”? Aceste povești și mărturii ridică niște întrebări la care nu pretindem că am avea răspunsuri. În schimb, vă invităm să luați în considerare aceste portrete ca fiind incerte, nuanțate, fragmentate, posibil distorsionate și poate chiar greșite.

    Am dori să mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat pe parcursul acestei veri, oficial și neoficial – Alexandra Toma, Mathias Heinrich, Erszébet Wenzel-Gazdag, Jochen și Gabriela Cotaru, Benjy Fox-Rosen. De asemenea, le mulțumim vecinilor și prietenilor, noi și vechi, și tuturor medieșenilor.

    Julie Dawson și Răzvan Anton

    casa de lângă sinagogădas Haus neben der Synagogea zsinagóga melletti ház

    This project has received funding from the European Union’s Horizon 2020 research and innovation programme under grant agreement No 693857