Orasul cu salcami. Accidentul - Libris.ro cu salcami. Accidentul... · 10 Mihail Sebastian deranjat...

of 6/6
]V|IHAIL SEBASTIAN ORASI-JL oIJ SALCA]\AI AoCIDENTTJL w
  • date post

    23-Jan-2021
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Orasul cu salcami. Accidentul - Libris.ro cu salcami. Accidentul... · 10 Mihail Sebastian deranjat...

  • ]V|IHAIL SEBASTIAN

    ORASI-JL oIJSALCA]\AI

    AoCIDENTTJL

    w

  • i

    Capitolul Iintiiul sAnge

    CAnd, intr-una din ultimele zile ale acelui februarie cu soa-re, Adriana, intoarsi la prdnz de la gcoali, se opri in prag qispuse c[ ,,nu se simte bine", doamna Dunea in[elese ci cevaneobignuit se intdmpll cu fata ei.

    Nu o durea nimic. Era doar pahdn ;i igi simlea ochii calzi.incerci a doua zi si se duci la Ecoali, dar se intoarse din

    stradi, se uiti o clip[ spre maici-sa, rimasi in poarti s-o pe-ireaca, gi fugi repede pe lAngl ea, p6n[ in cas[, si plingd pe;oada pianului deschis.

    Era bolnav[? Medicina domestici a familiei Dunea rimineacezarmati in fala acestei paciente fbri dureri gi fbri glas.

    - Adriana, spune mamei ce te doare.Nu gtia. Era soarele de primivari, prea curdnd veniti?

    ::a lumina dubli a diminelii gi a zlpezrl? Era mirosul acela:utred gi nou, a dou[ anotimpuri ce se intAlneau?

    Nu gtia. Toate acestea sau poate altele, mai confuze, o::neteau. Pasul ei, de obicei mic gi ferm, se deschidea acum-ene9, inibugit in covoare, gi impiedicat parcl de o trenl imagi-:ara, in scoborArea unei sciri enorme. Adriana ciuti in regis-:rul modest al cunogtinlelor ei literare o imagine gi o gisi: o:::lbnti care se stinge de tuberculozi gi singurdtate, purtAndu-gi::rhia de paradi in sala tronului, pustie.

    Chemat din orag, domnul Iuliu Dunea, care nu le cunoEtea:e eroinele fetei lui, o intrebi pirinteqte daci nu cumva ii e

  • 10 Mihail Sebastianderanjat stomacul. Nedelicatefi la care fata rispunse cu un ho-hot de plins, aruncAndu-se in bralele mamei, care tocmai intrape ugi. Pirinfii se intrebari din ochi, peste capul aplecat cudisperare intre ei, gi nu gisiri nici unul rispunsul agteptat. Oclipi plAnsul Adrianei stirui, mai domol, qi induioqat de proprialui tragedie, in odaie...

    Prudent, domnul Dunea retezd scurt scena, bunul lui sim!neingiduindu-i si accepte in locul unei dureri de cap sau depicioare, pe care ar fi inleles-o, o crizd de lacrimi din senin.

    - Prostii, zise. Am si trimit doctorul.

    ... Spre seari, cu ziua care se ducea, exasperarea Adrianeiscizu. Se culcase qi - in aqternut, la acea ori neobiEnuiti - avuo senzalie de molegeali, de maladie ugoarl, de convalescenfi,senzalie care ii amintea anumite seri de vacan(i, anumite cea-suri petrecute in curte, pe sezlong, in aqteptarea somnului careintdrzia.

    ii intinse doctorului o mAn[ moale gi surAse. El o pistrl lnmdna lui qi iqi consultiL cu destuli neglijenfi ceasornicul, nu-mirAnd bdtiile pulsului. Nu era dispus si-qi ia in serios bolna-va, dar deveni atent cAnd ii vizu trupul go1. Era al unui copil giavea totugi in liniile lui drepte o ciudati trisiturd de asimetriegi destindere. Pieptul acela de biiat abia mai risirit se rotunjeauqor in jurul celor doui puncte roEii si avea in miqcarea regu-lati a respirafiei o inilpre aproape voluptuoasi de sin. Dac[Adriana n-ar fi tinut cu indiritnicie plapuma mai sus de gol-duri, doctorul ar fi vizut acelagi t[cut efort citre maturitate giin linia piciorului sub$re de la glezni la genunchi, dar plinigi desenati precis pe pulpi.

    Ridicl ochii spre capitul opus al patului, de unde mamaurmirea ingrijorati examenul gi zimbi cu infeles.

    - Mai nimic, mai nimic. Fata cregte.Si pentru ci doamna Dunea eziti si inleleagd, el stirui.- in[elege[i? Adriana nu mai este un copil. CurAnd, foarte

    curAnd, are s[ fie o adevirati duduie.

  • Ora;ul cu salchmi 11Plictisiti devizita prea lungi a medicului, Adriana nu prin-

    se pe moment inlelesul vorbelor lui. $i le repeti indiferenti ingind qi - ca gi cum de abia atunci, in murmurul ei interior, elear fi prins realmente un sens - tresi'ri.

    O cilduri moale ii trecu pe obraji gi se rdspindi prin totcorpul.

    ,Vai tu, ce bine!" ar fi strigat Adriana, daci in locul mamei,la c[pitii, ar fi vegheat Cecilia, colega ei de banci, gi ar fi bitutcopiliregte din palme. incercd gestul. Dar un instinct sigur iiporunci si-l opreasci la timp. Nu gtia precis de ce, dar simfi cieste in bucuria ei un lucru nepermis. Vocea corecti a doctoru-lui, zdmbetul stinjenit al mamei, tdcerea ce se ficuse brusc,toate acestea la un loc gi incd ceva mult mai puternic gi maiadAnc decAt gesturile lor, ceva care se desprindea din inimafetei gi se urca in gAtlej, ca un gAlgdit nedistinct de singe cald qirAs nebun, ii spuserl ci in fond ,,Adriana nu mai este un copil",cuvintele acestea simple, care intr-un salon ar fi fost luate drepto politell oarecare, ascundeau un mister pe care o fati cuviin-cioasi nu trebuie s[-l priceapi in fafa pirinlilor ei.

    Se surprinse deci cu mina ridicati in aer gi nu gtiu ce si facicu ea. Ciuta un gest convenabil, care si sfirgeasci miscareainceputi gi, pentru ci nu gisi, isi retrase bralul repede, cu ostAngicie speriati, de care mama qi doctorul facurdhaz.Adrianase temea de ei. Voia si fie singuri. Se intoarse in asternut incet,lisAndu-se pe coapsa dreapt5, bucuroasi s[-gi simti greutatea,privi frumos gi spuse cu o voce cald[, alintati:

    ,,Mi-e somn, mami..."

    Zilele care urmari intimplirii acesteia furi insuportabile.Adriana ameninfa casa intreagi cu accesele ei de pl6ns, gata s[se porneascd la intAia vorbi, spusi prea tare sau prea incet, inodaia aliturati, in curte sau undeva prin vecini. Nu sufereazgomotele. Nu suferea linigtea. O indispunea umbra gtearsi aserii, cAnd pe la ceasurile gase (era in martie) lucrurile dincurte, privite prin fereastri, igi pierdeau conturul. O enervalumina diminelilor, albl qi crudi ca strilucirea bucifii de fosfor,

  • 12 Mihail Sebastianpe care odati, la pension, o tliase profesoara pe o hirtie sugl-toare. Soarele acela sun[tor ce inunda str[zile ca o enorml re-virsare de ape transparente o ametea gi ii frcea riu.

    Obrajii aveau o culoare vegted6, inchisd aproape de ochi,rotunjiti acolo in cearcine mari qi descrescdnd apoi pAni lacolpl buzelor, unde sipa un suris umbrit.

    Dispozifiile fetei variau de la o clipd la alta. Era agitati, te-mdndu-se de zgomotul cel mai depirtat, ingroziti de propriulei glas, respirAnd sacadat qi gribit ca dup[ o fugi fantastici,privind rdticit in jur, oprindu-se atenti in mijlocul vorbei, ca gicum ar fi ascultat cum se dezleagi undeva iniuntrul ei o taini,revenind pe urmi cu o grabl care nu se gtia bine daci vrea siscuze oprirea sau vrea si evite o explicafie. Se migca atunci fe-bril, cu gesturi repezi, pir[sind un lucru inceput pentru altul,de care uitase at o zi inainte gi pe care avea din nou si-l lasepeste doui minute, neindemdnaticd gi proasti, lipindu-gi ener-varea prin toati casa, peste capul tuturor, pini ce, obositl deefortul acesta, ruginati de aceste mici mizerii, se oprea brusc giizbucnea in pldns.

    Avea atunci impresia c[ inima i se rupe gi ci tot sdngele iz-bucneEte de acolo intr-o surdi hemoragie. GAndul o emofiona:se vedea neinfeleasi de to[i, singuri pe lume cu marea ei sfAgi-ere, sortiti si moari la cincisprezece ani ca o floare in primanoapte cald6, prizonieri intre perelii casei, intre oamenii ora-qului qi pe intinderea pimdntului, tristi si singur6, numai ea,siraca. $i ofta.

    Dar intr-o noapte boala ei ciudati se dezlegi. Dintr-o sfir-qeali, care nu-gi dddea seama daci era legin sau somn, o trezitdrziu dupi miezul noplii un fior. Adriana nu qtia ce este: si fiatins din gregeali cu piciorul bara patului gi riceala alamei si-ifi trecut pe trup caopdnzd de ap[?

    Simlea cum se desprinde iniuntrul ei o linie rece gi cum sepierde treptat intr-un clocot surd de cllduri, cum se impotmo-legte aceasti guvifi de frig intr-o dogoare de sAnge 9i cum fiin]aei intreagi se mistuie ca intr-o mare gi singurl vipaie. Era o

  • OraSul cu salcdmi

    senzatie de alunecare inceati. Nici o asprime in trupul aceladestrimat.

    Simfea numai cum triiegte frri dimensiuni, intr-o aceeaqicarne blindd gi umedd,la fel de neprecisi pe pulpl, pe brafe, peobraji, substanfl elastici gi moale, miez cald de pAine neince-puti, cartilaj crud de stridie palpitAnd intr-un sAnge care vreasi spargi si nu poate.

    Ar fi vrut si strige. Nu de frici, dar i se pirea ci glasul ei tarear fi fost acolo singura dovadi ci triiegte gi ci, in efortul de arosti un cuvAnt, s-ar fi sim{it lntreagd cum se incordeazi si cumse rupe din aceasti agonie, in care avea congtiinta neclarl ci sepierde. Ar fi strigat cu nidejdea de a se regdsi. Ticu totugi. Nuera capabili de efort: ar fi istovit-o. Se lisi prinsd mai departein acea nesfirgiti oboseald si se sorti invinsi nenorocului ei.

    ,,Dac[ mor?"O lacrimi tremuri intre gene. GAndul o revolta. Nu, nu tre-

    buie si moard aici, singuri, firiL qtirea niminui, nenorociti innepisarea noplii, sfirgindu-se de o durere fbri nume, sim[indcd' se duce gi incapabili totugi si se impotriveasci ceasului dinurmi, micar cu un strigdt, m[car cu un suspin.

    igi strinse pumnii - gi ii gisi. Fu intAia senzalie fermi in aceapierdere, li lipi de coapse gi ii apisi blie(egte in carne. Se afla,in sfArgit, midular cu midular, igi refrcea corpul subflre intreperne. Era o incordare crunti, disperati, ce trebuia si-i infrin-gi molegeala, si-i descurce lesuturile adormite, si-i biciuiascimembrele paralizate.

    Se indulci insi ceva in aceasti rezistenti gi trupul se rotunjica sub povara unei greutifi diniuntru. Un alt val de molegealizvdcni undeva in sAnge, lntr-o palpitare domoal5, rugitoare.Trebuia si se frAngi ceva acolo. Corpul tot se involbura in aceadureroasi voluptate de carne rinitS. Fata incercd slab o ultimiopintire. Apoi cizu moale intre perne, depirti lenegi picioare-le, iqi l6si capul pe piept gi ofti infrintl de plicere gi tristefe.

    Simfi cald pe pulpe qi - depdrtat, obscur - iqi aminti gustulsingelui.

    l3