OCUPAREA FORTEI DE MUNCA, MIGRATIE, DIALOG SOCIAL : NOI MIZE SI PROBLEMATICI PENTRU NOILE STATE MEMBRE SI

TARI CANDIDATE

«Cresterea capacitatii partenerilor sociali din noile State membre si din tarile candidate in scopul

intaririi dialogului social in agricultura »

Dosar N° VS2008/001/0503 – cofinantat de Comisia Europeana – DG Ocuparea fortei de munca, afaceri sociale

si egalitate de sanse

Pagina 1 din 32

1. Proiectul

Obiectivul general al proiectului consta in tratarea unor teme variate, sub forma unor abordari generice, la o conferinta, cu scopul de sensibiliza partenerii angajatori si angajati cu privire la 5 subiecte:

1. Dezvoltarea dialogului social: aceasta tema este o urmare a unui proiect condus de EFFAT in 2005/2006, care se ocupa de dialogul social in agricultura, in cadrul tarilor candidate de la acea vreme (Bulgaria, Croatia, Romania, Turcia), pe de o parte si, pe de alta parte, o urmare a proiectului din 2006/2007 referitor la gestionarea crizelor in sectorul agricol. Acest al doilea proiect, ca si precedentul, mentioneaza clar faptul ca tarile vizate trebuie sa se ocupe de subiectele strategice respective, cu ajutorul federatiilor europene si al Statelor membre care ne pot ajuta sa construim un mod de gandire adecvat. Vorbim despre o relansare a dinamicii proiectului din 2006/2007, despre realizarea unui bilant al actiunilor intreprinse incepand cu proiectul din 2005/2006 si despre identificarea pistelor de actiune de urmat, inclusiv o reorientare a acelor actiuni care nu au functionat initial. Macedonia este si ea vizata, pentru a facilita demersurile partenerilor sociali inainte de posibila aderare la UE. Experienta ne-a invatat ca procesul de aderare este unul lung, dificil si ca partenerii sociali trebuie sa se preocupe de acest demers cat mai devreme posibil. Acest diagnostic va fi prezentat la finalul proiectului in cadrul unei reuniuni a comitetului sectorial. Aspectele practice vor avea prioritate;

2. Lucratorii migranti: studierea miscarii populatiei (fluxul plecarilor catre alte State membre „Germania, Franta, Spania, Italia” si fluxul sosirilor „Ucraina, Moldova, altele”). Un reprezentant al Ucrainei ar putea fi invitat sa participe la conferinta, tinand cont ca exista un flux important de sosiri al lucratorilor ucrainieni. In afara acestor miscari, o analiza a conditiilor de primire si de munca va conduce la intocmirea unei liste de actiuni ce urmaresc imbunatatirea practicilor din domeniu, mai exact imbunatatirea colaborarii intre diferitele State membre in cadrul carora se remarca importante fluxuri de populatie, a caror amploare va creste pe termen mediu. In aceeasi ordine de idei, dorim sa prezentam lucrarile Comisiei legate de noua directiva privind folosirea de lucratori migranti ilegali.

3. PAC: noi orientari: Evaluarea „starii de sanatate” – Plangeri incrucisate, in scopul transferului de actualitate si de cunoastere.

4. Angajarea si relatiile industriale: dorim sa masuram mai exact locurile de munca din sector, distingand ceea ce evidentiaza efectivele de angajati si exploatatorii (in principal micii exploatatori). Aceste informatii, sumare pana in momentul de fata, chiar contradictorii in functie de sursa, trebuie furnizate, cu cat mai multa acuratete, tinand cont de provocarile cu care se confrunta diferitele State: Bulgaria, Romania, Turcia (denumite in continuare „tari solicitante”). Macedonia va fi integrata in proiect, fara a fi totusi inclusa in comitetul de management prevazut. Camerele de agricultura, organismele sociale si ministerele, precum si alte structuri trebuie sa furnizeze informatiile necesare, astfel incat sa poata fi efectuata o comparatie a cifrelor pe sub-sectoare de activitate, pe tari. Dorim de asemenea sa evaluam care sunt modalitatile de relatii industriale in cadrul acelorasi State si sa le comparam cu cele din Statele membre ale caror practici in domeniu sunt considerate interesante: Germania, Franta, Spania, Italia (denumite in continuare „tari contribuabile”). Aceasta cunoastere este esentiala pentru Statele solicitante, pentru ca ele sa-si poata stabili calea de urmat cu privire la schimbarile structurale ce se vor ivi pe termen scurt/mediu. In acelasi timp, o mai buna cunoastere a situatiei noastre le faciliteaza „tarilor contribuabile” intelegerea corecta a problemelor si ritmului nostru. Demersul nostru are in vedere mai ales aspecte practice si se bucura de increderea acordata de federatia noastra europeana. EFFAT intentioneaza sa-si

Pagina 2 din 32

mentina atentia indreptata asupra conceptelor puse in practica in cadrul Statelor „solicitante”.

5. Mize si perspective ale dialogului social in regiune: problemele abordate sunt probleme strategice din tarile vizate: cum sa le rezolvam? Care sunt modalitatile de abordare a unor schimbari survenite intr-un mediu in continua transformare?

2. Metode de lucru

1. Consideram doua grupuri distincte de State participante:

1 grup : Noile State membre si tari candidate: aici se regasesc: Bulgaria-Romania-Turcia. Prezenta Macedoniei prezinta un interes particular. Acest grup de State este numit „solicitant”;

al 2-lea grup : Germania, Belgia, Spania, Italia sunt considerate ca principali contribuabili in ceea ce priveste transferul de experienta si sunt interesate de subiectul lucratorilor migranti (tari „importatoare” de mana de lucru). Acest grup de State este numit „furnizor”.

2. Managementul proiectului:

Consideram doua grupuri distincte de State participante:

1 grup : Noile State membre si tari candidate: aici se regasesc: Bulgaria-Romania-Turcia. Prezenta Macedoniei prezinta un interes particular. Acest grup de State este numit „solicitant”;

al 2-lea grup : Germania, Belgia, Spania, Italia sunt considerate ca principali contribuabili in ceea ce priveste transferul de experienta si sunt interesate de subiectul lucratorilor migranti (tari „importatoare” de mana de lucru). Acest grup de State este numit „furnizor”.

Un comitet de management al proiectului (CMP), condus de managerul de proiect, gestioneaza obiectivele, impreuna cu:

Un reprezentant al federatiei noastre sindicale; Un reprezentant al unei federatii a angajatorilor; Sprijinul Federatiei europene a angajatorilor (CEETTAR SI COPA/GEOPA) si al

Federatiei europene a salariatilor (EFFAT) ; Experti pentru realizarea studiului prealabil, care le va permite participantilor sa

beneficieze de elemente indispensabile unei abordari eficiente a evenimentului principal (conferinta).

Persoane (parteneri), din cadrul fiecarui Stat vizat de proiect (conform celor doua grupuri distincte – solicitanti si furnizori), cu exceptia Macedoniei.

Un studiu prealabil, realizat de experti interni si externi, va permite abordarea celor 5 puncte pentru a furniza material de gandire participantilor la proiect. Din cauza unei diminuari a bugetului continutul studiului a suferit o revizuire. In urma examinarii situatiei, temele retinute sunt:

Un bilant al actiunilor intreprinse in cadrul proiectului 2005/2006, analiza sa si perspectivele de dezvoltare in lumina practicilor Statelor „furnizoare” partenere;

Pagina 3 din 32

Informare privind fluxul de lucratori migranti, realizata pe baza datelor oferite de reprezentantii Statelor membre ale celor 2 grupuri de participanti si a conditiilor de primire si de munca;

O retrospectiva a chestiunilor strategice de care Statele membre ale primului grup trebuie sa se ocupe, cu propunerea unei metode de lucru care sa permita participantilor sa adopte o pozitie in timpul conferintei.

Un sumar al concluziilor proiectului condus de federatia noastra europeana in cadrul noii PAC, in completarea noilor orientari: Evaluarea „starii de sanatate” – Plangeri incrucisate, in scopul transferului de actualitate si de cunoastere.

Desfasurarea unei conferinte care va constitui punctul de plecare pentru stabilirea unei vointe comune a angajatilor si angajatorilor cu privire la abordarea comuna a diferitelor subiecte, iar aceasta conferinta trebuie sa:

Trateze toate punctele mentionate mai sus; Demonstreze vointa partenerilor sociali, angajati si angajatori, de a participa

impreuna la punerea in practica a schimbarilor necesare; Constituie un raport de forta.

Acest document are ca scop raportarea lucrarilor intreprinse in cadrul studiului prealabil.

Pagina 4 din 32

SUMAR

Teme Pagina

CAPITOLUL I : DIALOG SOCIAL, REZULTATELE ACTIUNILOR 6

1. Rezultatele interviurilor locale 6

1.1. Bulgaria 6

1.2. Croatia 11

1.3. Romania 14

1.4. Turcia 17

1.5. FRI Macedonia 19

2. Analiza si comentarii generale 21

CAPITOLUL 2 : LUCRATORI MIGRANTI SI FLUXURI MIGRATOARE 22

1. Preambul : scurt istoric al agriculturii in Europa 22

2. Migratia – nota introductiva 23

3. Analiza realizata in doua State membre 24

3.1. Bulgaria 24

3.2. Romania 26

3.3. Tarile de destinatie 28

3.4. Elemente de reflexie 28

CAPITOLUL 3 – CONCLUZII SI PREVIZIUNI 30

1. Previziuni cu caracter colectiv 31

2. Previziuni tematice 32

Pagina 5 din 32

1. Rezultatele interviurilor locale

1.1. BULGARIA

Cateva cifre importante (2008)Suprafata agricola utila : 6,2 milioane haNumarul de salariati agricoli : 144.000, din care 100.000 in situatii precareValoarea productiei agricole : 1,7 miliarde €

A – Actorii dialogului social

Salariatii

Sunt recunoscute ca reprezentative doua confederatii sindicale ale salariatilor:

- Confederatia CITUB, a sindicatelor independente, ce cuprinde mai mult de 350.000 de membri. CITUB cuprinde 28 de Federatii sectoriale. Federatia Sindicatelor independente din agricultura, FITUA, cuprinde atat salariatii agricoli ai cooperativelor si ai fermelor, cat si angajatii Academiei de Stiinte Agricole, ai Serviciului Veterinar National, ai organismelor responsabile de sectorul agriculturii – de protectie impotriva grindinei si de selectarea si reproducerea animalelor, purificarea apei, producerea semintelor si granelor, sisteme de irigare, etc. Aceasta cuprinde mai mult de 5.600 de membri, adica 8% din salariatii sectorului respectiv, impartiti in 118 organizatii sindicale, structurate pe

asociatii de ramura si teritoriale. Toata activitatea organizationala a Federatiei este

centrata pe apararea intereselor si drepturilor sindicale si de munca ale salariatilor din sectorul respectiv, precum si pe efortul de a contracara efectele negative ale restructurarilor din sector, prin folosirea tuturor mijloacelor legale, in special negocierile colective si dialogul social.

- Confederatia PODKREPA are 90.000 de membri. Federatia din agricultura din cadrul Podkrepa numara in jur de 1.000 de membri.

Angajatorii

Sase confederatii patronale interprofesionale sunt recunosctue ca fiind reprezentative, in baza criteriilor stabilite de Codul Muncii :

- Asociatia Industriala Bulgara,- Asociatia Capitalului Industrial,- Camera de Comert,-Confederatia Angajatorilor si

Producatorilor din Bulgaria,-Uniunea pentru Activitatea

Economica- Clubul de afaceri «VAZRAJDANE ».

Criteriile pentru a fi recunoscut ca reprezentativ sunt urmatoarele:

- Sa aveti cel putin 750 de membri, fiecare avand angajati cel putin 10 salariati ;

- Sa aveti membri in cel putin 20% din activitatile economice, a caror lista este stabilita intr-un text reglementar;

- Sa dispuneti de structuri in cel putin 20% din comune.

Consiliul organizatiilor agricole bulgare (COAB) cuprinde o parte din organizatiile agricultorilor din Bulgaria. COAB este membra COPA si GEOPA. In urma criteriilor de reprezentativitate stabilite de lege, pe care COAB nu le indeplineste, nu este recunoscut ca fiind reprezentativ la nivel interprofesional,

Pagina 6 din 32

CAPITOLUL IDIALOG SOCIAL, REZULTATELE ACTIUNILOR

insa este afiliat uneia din cele sase confederatii patronale, Asociatia Industriala Bulgara, membra a BUSINESSEUROPE. Organizatiile agricole ale COAB s-au afiliat in mod direct la alte confederatii interprofesionale:- Asociatia Bulgara a Agricultorilor este membra a Camerei de Comert,- Asociatia Producatorilor Agricoli este membra a Confederatiei Angajatorilor si Producatorilor,- Uniunea Cooperativelor este membra a clubului « VAZRAJDANE ».

Mai multe Asociatii ale Producatorilor Agricoli nu sunt membre COAB (o incercare de unificare este in desfasurare), ca de exemplu :- Producatorii de ardei gras sunt membri ai Uniunii pentru activitate economica, - Producatorii de tutun au cateva organizatii regionale, care isi desfasoara destul de greu activitatea,- Viticultorii sunt, in mod obligatoriu, membri ai Camerei Vitivinicole si nu sunt afiliati la nicio confederatie interprofesionale.

B – Dialogul social tripartit

Comitetul economic si social (CES), din Bulgaria, este organizat conform modelului CES european, in conformitate cu legea in vigoare. CES cuprinde reprezentanti ai angajatorilor, ai sindicatelor si ai societatii civile. CES nu reprezinta un loc al dialogului social.

Consultarea sociala tripartita, una din formele cele mai importante ale dialogului social, este realizata de catre un sistem national functional institutionalizat. Este un sistem national, deoarece cuprinde organisme de pe intreg teritoriul tarii si activitati ce se desfasoara pe tot teritoriul national. Structura, organizarea si functionarea acestui sistem sunt reglementate de articolul 3a-3f din Codul Muncii si de Normativul de organizare si functionare ale Consiliilor de consultare sociala, aprobat de catre Consiliul National de consultare sociala, conform par.1 al art.3f din Codul Muncii si publicat in 2001 in Monitorul Oficial nr. 37. Trebuie subliniat faptul ca nici dispozitiile din Codul Muncii, nici cele din

Normativul mai sus-mentionat nu stabilesc vreo subordonare organizationala, ierarhica sau de gestionare intre consiliile de consultare sociala de la diferite niveluri. Fiecare dintre acestea isi desfasoara activitatea in mod autonom, in functie de competentele atribuite fiecaruia prin lege.

Organele de consultare sociala, in Bulgaria, reglementate de art. 3a-3b din Codul Muncii si de art. 2-23 din Normativ sunt:

- Consiliul National de consultare sociala, condus de Primul Ministru. Cuprinde cele doua confederatii sindicale de salariati si cele sase organizatii patronale interprofesionale. Acest Consiliu delibereaza problemele ridicate fie de catre Guvern, fie de una din organizatiile angajatorilor sau salariatilor membre. In orice caz, Guvernul trebuie sa consulte acest Consiliu in mod obligatoriu cu privire la orice proiect de lege din domeniul politicii sociale, al dreptului de munca, al securitatii la locul de munca, etc. Practica arata faptul ca toate avizele interlocutorilor sociali – organizatiile reprezentative ale salariatilor si ale angajatorilor la nivel national, sectorial si de ramura – exprimate in cadrul Consiliului de consultare sociala national, sectorial sau de ramura, cuprind idei si propuneri care merita luate in considerare. Luarea acestora in considerare si inserarea lor in textul final al actului normativ sau in decizia juridica ce trebuie aprobata contribuie, fara indoiala, la imbunatatirea acestuia/acesteia. Acest lucru ofera posibilitatea gasirii unor solutii sociale corecte si astfel, evitarea tensiunilor sociale nedorite, precum si garantarea pacii sociale.

- Consiliul sectorial de consultare sociala in Agricultura, consultat in domeniul politicii agricole este organizat in acelasi fel, si anume agricultorii sunt reprezentati de confederatiile patronale interprofesionale, iar salariatii din sector sunt reprezentati de FITUA/CITUB si de CT « Podkrepa ». Cea de-a treia parte este reprezentata in consiliu de doi reprezentanti ai Ministerului agriculturii si alimentelor, numiti de catre Ministru.

Pagina 7 din 32

Originile dialogului social din sector provin din perioada economiei planificate, dezvoltata in Bulgaria pana in anul 1989. Ca urmare a modificarilor legislatiei muncii in 1992 s-a format Consiliul sectorial de consultare sociala, de pe langa Ministerul Agriculturii, care isi desfasoara activitatea cu un succes variabil, sub guvernari succesive. Datorita structurii functionale a acestui consiliu, sindicatele pot obtine informatia necesara cu privire la bugetul Ministerului si impartirea acestuia pe structuri si politici, numar de angajati, salariul mediu, Fondul Public de Agricultura, plati directe si sa-si prezinte parerea si pozitia cu privire la toate aspectele importante ale politicii agrare. Trebuie notat faptul ca intre anii 2005-2009 Consiliul sectorial de consultare sociala de pe langa Ministerul Agriculturii s-a intrunit in mod regulat la initiativa partenerilor sociali – FITUA si Asociatia Producatorilor Agricoli – pentru discutarea unor teme importante cu privire la probleme structurale, financiare si organizationale, care au impact asupra relatiilor de munca, veniturilor si angajarii de salariati in structurile Ministerului Agriculturii si producatorilor agricoli.

In aceasta perioada eforturile FITUA sunt din ce in ce mai orientate catre negocierea colectiva de ramura si la nivel de companie.

- Consilii municipale de consultare sociala Aspectul comun al functionarii tuturor organismelor de consultare sociala il reprezinta obiectul lor de activitate. Oricare ar fi nivelul lor, acestea discuta probleme referitoare la relatiile de munca, la securitatea sociala si la nivelul de viata.

Specificul functionarii lor se datoreaza in principal ariei de aplicare a problemelor discutate. Astfel, Consiliul national de consultare sociala discuta si ofera pareri despre probleme de importanta nationala. Consiliile sectoriale si de ramura discuta siofera avize asupra unor probleme specifice sectorului si ramurei de care apartin, in timp ce consiliile municipale discuta si ofera avize asupra unor teme de importana locala (municipala).

C – Conventiile ColectiveExista doua niveluri de negociere :

Ramura profesionalasi compania.

Avand in vedere complexitatea si marea varietate de activitati agricole si ale sectorului agricol este important ca Bulgaria sa distinga intre notiunile de sector, sub-sector si ramura. Acest lucru este important in special atunci cand folosim termenii „conventie colectiva sectoriala”, „conventie colectiva de ramura”.

In ramurile profesionale se pot negocia fie conventii colective sectoriale, fie acorduri de recomandare, destinate a fi preluate de acordurile la nivel de companie.

Conventiile colective sectoriale. Aplicarea unei conventii colective sectoriale poate fi nationala sau regionala. Daca aceasta conventie nu este extinsa, in ciuda posibilitatii reglementate de lege, nu este aplicabila decat in companiile al caror angajator este afiliat la o organizatie patronala semnatara.

Conventiile colective nu pot fi extinse decat daca au fost semnate de catre una din confederatiile reprezentative ale angajatorilor si de catre cele doua confederatii sindicale. Pentru desfasurarea unui dialog social eficient trebuie avut un partener social solid si bine structurat. Din pacate, in sectorul agriculturii, asociatiile angajatorilor nu au reusit sa se consolideze si sa formeze o singura organizatie, ceea ce ar fi usurat negocierile si aplicarea conventiilor si regulilor. In aceste conditii, COAB nu are posibilitatea negocierii unei conventii colective aplicabile in intregul sector agricol. Aceasta reglementare este contestata de catre anumiti angajatori din domeniu.

Ca urmare a dialogului social desfasurat activ pana la realizarea reformei agrare in Bulgaria si restituirea terenurilor in 1998, s-a semnat o Conventie colectiva sectoriala cu Ministerul Agriculturii, care este actualizata in fiecare an prin dispozitii suplimentare, ce fixeaza salariile lunare de baza, pe categorii profesionale si niveluri de formare in agricultura. Aceasta CCM a fost aplicata pana in 1998 in societatile,

Pagina 8 din 32

intreprinderile, organizatiile si asociatiile care aveau in obiectul de activitate activitati de productie, servicii, cercetare, inovare, comercializare si alte activitati de pe langa Ministerul Agriculturii. In plus, aceasta reglementeaza relatiile de munca, veniturile, angajarea, serviciile sociale, privatizarile, cotizatiile sociale, conditiile de munca, activitatile sociale si sindicale. Acest rezumat istoric al ultimelor decenii permite o mai buna vizualizare a eforturilor sindicatelor pentru apararea principiilor fundamentale ale modelului social in timpul dificilei perioade de tranzitie.

Dupa aceasta perioada eforturile FITUA sunt din ce in ce mai orientate catre negocierea colectiva de ramura si la nivel de companie. S-au semnat conventii si acorduri in mod succesiv cu Camera de agricultura si Uniunea cooperativelor. Federatia isi multiplica initiativele de imbunatatire a functionarii dintre Consiliul sectorial de consultare sociala de pe langa Minister si organizatiile reprezentative ale angajatorilor din agricultura. In prezent, aceasta negociaza cu Uniunea cooperativelor o noua conventie colectiva de ramura. Aceasta organizatie este activa, deoarece negociaza in fiecare an, inca din 2004, cu organizatiile producatorilor agricoli (care adera la structurile nationale reprezentative ale angajatorilor) pragurile minime ale cotizatiilor pentru Securitate, pentru toate categoriile profesionale ale angajatilor din agricultura, cu exploatatiile de vanatoare si cu serviciile anexe. In urma acestei initiative valorile minime au crescut cu 20%. Acordurile mentionate sunt, prin natura lor, conventii salariale pentru sector si sunt obligatorii pentru toate structurile productive din agricultura.

Acordurile la nivel de companie Negocierea conventiilor colective de ramura si a acordurilor la nivel de companie este reglementata de dispozitiile Codului Muncii. Obiectivul acordului la nivel de companie este acela de a obtine conditii de munca mai favorabile decat cele stabilite prin legislatia muncii, trebuind sa respecte in mod obligatoriu obligatiile contractuale prevazute in acordul sectorial, daca acesta exista.

Daca sindicatele prezente in companie nu accepta in mod unanim acordul propus, fiecare sindicat publica proiectul sau de acord, iar salariatii companiei sunt chemati sa se pronunte asupra unuia dintre proiecte, printr-un referendum.

Dupa semnarea acordului la nivel de companie, acesta se aplica salariatilor sindicalizati. In cazul semnarii unui acord si daca angajatorul solicita acest lucru, organizatiile sindicale ofera informatii cu privire la numarul efectiv de membri de sindicat vizati, insa exista mai multe posibilitati de a se informa cu privire la acest lucru. Salariatii care nu fac parte din sindicat pot adera la acordul respectiv pentru toata durata de valabilitate a acestuia. Pentru aceasta, salariatii trebuie sa plateasca o contributie la un fond social gestionat la nivel de companie. In general, toti salariatii nesindicalizati aleg sa adere la acordul incheiat. (Contributia fiind oprita la sursa in momentul platii salariului, angajatorul cunoaste deci beneficiarii acordului!). Ca exemplu de bune practici ale partenerilor sociali din sectorul agriculturii din Bulgaria putem aminti de cele 7 conventii de ramura si cele peste 45 de acorduri la nivel de companie, in vigoare la Academia de stiinte agricole: „Sisteme de Irigare”, la Serviciul veterinar national, la Agentia executiva de lupta impotriva grindinei, Agentia executiva de selectie si reproducere a animalelor si alte servicii din acest sector, ca si in companii publice si cooperative. Aceste realizari ale dialogului social sunt rezultatul constituirii si functionarii permanente a comisiilor de parteneriat social – un semn al dialogul social eficient.

D – Formarea profesionala

Formarea profesionala este reglementata de Codul Muncii, devenind astfel parte integranta din conventia colectiva si din acordul la nivel de companie. Odata cu modificarea reglementarilor privind formarea profesionala a fost adoptat principiul reciprocitatii obligatiilor angajatorului si salariatului, pentru

Pagina 9 din 32

reglarea anumitor dificultati. Parametrii acestor obligatii sunt stabiliti de catre legislator. Aceste modificari au fost imediat puse in practica si incluse in noile acorduri incheiate. Angajatorul are obligatia de a facilita accesul angajatilor la formarea profesionala.

In paralel, sindicatele organizeaza instruiri de scurta durata pentru membrii sai cu privire la legislatia muncii, regulamente comunitare, comunicare si negocieri si alte probleme de interes pentru sindicate. Aceasta modalitate de instruire informala joaca un rol important pentru promovarea profesionala a lucratorilor si ajuta la stabilirea unui dialog social eficient.

E – Alte informatii

Legislatia muncii prevede protejarea impotriva demiterii unui membru al conducerii sindicatului, iar salariatii sindicalizati pot fi concediati numai dupa desfasurarea unor consultari intre partenerii sociali, daca acest lucru este prevazut in acordul la nivel de companie.

F – Comentarii

Situatia din Bulgaria da dovada de dinamism : sub impulsionarea sindicatelor, organizarea dialogului social produce in mod progresiv, rezultate. Totusi, reprezentativitatea angajatorilor ramane o situatie dificila si urgenta asupra careia partenerii sociali trebuie sa actioneze, in ciuda aspectelor legislative in desfasurare, care nu usureaza deloc reglementarea acestei probleme. In orice caz, situatia legislativa nu este decat un aspect al problemei, deoarece se pare ca solutia trebuie sa vina mai degraba din actiunile pe care ar putea sa le intreprinda insele asociatiile de producatori: este principala piedica in calea dezvoltarii dialogului social bipartit.

In 2007 ni s-a amintit de crearea grupele de lucru pe probleme sociale : ce bilant putem face dupa 2 ani de functionare? Tot in 2007, participantii au regretat ca resursele alocate formarii proveneau doar de la Uniunea Europeana. Din acel moment, exista acorduri la nivel de companie cu privire la formare, cu

acoperirea costurilor de catre companie: aceasta evolutie interesanta este deci, recenta.

Raportul de monitorizare al UE considera ca bipartismul nu este inca indeajuns de dezvoltat in Bulgaria si ca nevoia de intarire a capacitatilor partenerilor sociali este inca in asteptare. Totusi, conform acestui raport s-au remarcat si imbunatatiri, iar ca dovada avem descrierea de mai sus. Problema reprezentativitatii nu pare sa fi fost tratata cu toata atentia posibila, si aceasta in ciuda parerilor unui grup de lucru care a reunit reprezentantii tuturor partenerilor sociali. In acest punct, provocarea consta in definirea unor criterii obiective care vor trebui aplicate intr-o maniera impartiala. Proiectul actual trebuie sa contribuie la normalizarea situatiei, in sectorul agricol, dar si intr-o arie mai larga, daca rezultatele sale vor fi diseminate si in afara sectorului.

Negocierile la nivel de companie par a fi satisfacatoare, conform reprezentantilor pe care i-am intalnit. Totusi, raportul Fundatiei din Dublin (2007) pune accentul pe necesitatea dezvoltarii negocierilor colective la nivel de companie, prin intermediul comitetelor de intreprindere. Se pare totusi ca si aici, realitatea releva un demers dinamic, care face insa parte dintr-un proces mai lung.

--------------------

Pagina 10 din 32

1.2. CROATIA

Cateva cifre importante (2008)Suprafata agricola utila : 3,2 milioane haNumarul de salariati agricoli : 37.000, din care 2.000 in situatii precare

A – Actorii dialogului social

Salariatii

Exista cinci confederatii sindicale nationale, dintre care

-Confederatia sindicatelor autonome din Croatia

-Confederatia sindicatelor independente

-Centrala sindicatelor croate (functionari si servicii publice).

Sindicatul PPDIV este membru al Confederatiei sindicatelor autonome. El reprezinta salariatii din agricultura, silvicultura, serviciile apelor si din industria agro-alimentara si are 30.000 de membri. Este singurul sindicat reprezentativ al salariatilor din productia agricola si numara in aceasta calitate aproximativ 10.000 de membri, adica 60% din salariatii agricoli. Numarul de salariati agricoli s-a diminuat in ultimii ani din cauza restructurarilor din agricultura. PPDIV este membru al EFFAT.

AngajatoriiExista 180.000 de exploatatii agricole familiale inregistrate. Aceste exploatatii lucreaza aproape in exclusivitate cu mana de lucru familiala. Acesti agricultori sunt impartiti in 650 de asociatii locale. Acum cativa ani s-a incercat gruparea acestor asociatii intr-o federatie nationala ce ar fi putut sa adere la COPA, insa tentativa a esuat. (Ele vor fi membre ale camerelor agricole a caror aderare va fi obligatorie. Legislatia privind viitoarea camera de agricultura a fost adoptata, insa camera nu a fost inca infiintata).

Alaturi de acesti exploatatori mai exista 1.250 de companii, societati de drept privat care sunt succesoarele de dupa 1990 ale exploatatiilor Statului, considerate la acea vreme ca apartinand salariatilor. Aceste companii exploateaza 200.000 ha, adica 20% din terenurile cultivate, insa ele produc 50% din productia agricola croata, cu 19.000 de salariati. Importanta acestor companii difera: cea mai mare exploateaza 30.000 ha cu 3.000 de salariati. Activitatea lor nu se reduce la productia agricola propriu-zisa, ci ele se ocupa si de transformarea si de comercializarea acestei productii.

Asociatia angajatorilor din agricultura si din industria alimentara reuneste 100 din cele mai importante companii, care realizeaza 70% din productia totala a tuturor companiilor. Aceasta asociatie este membra a organizatiei nationale a patronatului croat, membra a BUSINESSEUROPE. Este membra asociata a GEOPA.

B – Dialogul social tripartit

La nivel national si intersectorial acest dialog se desfasoara in cadrul Consiliului economic si social, care a fost creat in 1996, cu ajutorul OIM. Este alcatuit din 6 reprezentanti ai sindicatelor, 6 reprezentanti ai angajatorilor si 6 reprezentanti ai guvernului. Orice proiect al guvernului in domeniul social trebuie dezbatut in cadrul consiliului, insa avizele exprimate sunt consultative pentru guvern.

Pagina 11 din 32

La nivel de agricultura, ministerul agriculturii convoaca din timp in timp o comisie consultativa ai carei participanti ii desemneaza, inclusiv reprezentanti ai exploatatiilor familiale. Aceasta comisie nu are competente in domeniul social. In ultimul timp, problemele abordate se refera la politica preturilor, subventii agricole, restructurarea terenurilor (exista tentative de dezmembrare a companiilor pentru ca terenurile sa fie retrocedate familiilor agricole, insa vorbim de 1 sau 2 hectare per familie...)

C – Conventiile colective

Inainte de 1989 salariatii erau proprietarii intreprinderilor, iar dialogul social la nivel de intreprindere era foarte dezvoltat. In 1990 a fost creata confederatia sindicatelor autonome, insa angajatorii erau reuniti numai in camerele de economie sau de artizanat, la care aderarea era obligatorie. In 1991 confederatia a negociat cu Camera de Economie a Croatiei o conventie colectiva nationala, aplicabila obligatoriu in toate sectoarele economiei nationale, inclusiv agricultura.

In 1993 a fost semnata o conventie colectiva nationala cu Camera de Economie a Croatiei care avea si un capitol dedicat agriculturii. Deci, aceasta conventie este aplicabila obligatoriu tuturor intreprinderilor din agricultura, din industria alimentara si pescuit. Ea abordeaza toate problemele legate de dreptul muncii: remuneratie, durata muncii, etc.

In 1996 codul muncii a fost modificat. Sindicatele au de acum dreptul sa negocieze conventii colective sectoriale si conventii la nivel de intreprindere. Organizatia patronala nationala si asociatia angajatorilor agricoli s-au creat cu aceasta ocazie. Politica sindicatului PPDIV consta in a negocia conventii la nivel de intreprindere in cadrul companiilor, deoarece este prea dificil sa negocieze pentru intreg sectorul, din cauza diferentelor prea mari existente intre

companii. La acest moment 85% din salariatii agricoli sunt acoperiti de acest tip de conventii. Cum legea impune semnarea conventiei de catre toate sindicatele prezente in compania respectiva, conventia se aplica tuturor salariatilor din companie. Companiile care nu au negociat acorduri la nivel de intreprindere trebuie totusi sa aplice prevederile conventiei colective sectoriale obligatorii din 1993.

Codul muncii reglementeaza negocierea conventiilor colective sectoriale, ca si o procedura de extindere a efectelor acestor conventii de catre ministrul competent. Totusi, aceasta negociere nu este obligatorie. In momentul prezent exista doar doua conventii sectoriale, in Constructii si Comert. In sectorul agriculturii, conventiile la nivel de intreprindere care au fost negociate cuprind reglementari mai favorabile decat conventia sectoriala din 1993. Pentru a putea fi negociata o alta conventie sectoriala ar trebui ca legea sa reglementeze problema articularii dintre cele doua conventii, cea sectoriala si cea la nivel de intreprindere.

In cadrul negocierilor dintre Croatia si Uniunea Europeana este prevazuta o revizuire a codului muncii. Guvernul doreste mai ales suprimarea procedurii de extindere a efectelor conventiilor. Confederatiile sindicale se opun acestui proiect si cer in schimb ca acele conventii semnate la nivel de intreprindere sa fie valabile daca sunt semnate de majoritatea sindicatelor din intreprindere, si nu numai daca sunt semnate de toate sindicatele.

D – Formarea profesionala

Reforma sistemului de formare profesionala este in curs de desfasurare, cu ajutorul Uniunii Europene. Comisii sectoriale Intreprinderi-Formatori se reunesc, sindicatele nefiind prezente.

Formarea continua se rezuma la actiuni punctuale de popularizare, iar in ceea ce priveste actualizarea competentelor exista ingineri care ofera sfaturi gratuite. Recunoasterea, atestarea dobandirii de cunostinte este o procedura ignorata.

Pagina 12 din 32

E - Comentarii

In 2007 am mentionat un anumit titlu ca obiect de discutie referitor la derularea dialogului social: „CROATIA: inexistenta dialogului social recunoscut de guvern”. Istoria tarii, in cadrul fostei Iugoslavii, cunoaste o practica indelungata a negocierilor colective. Dialogul social este structurat, insa el nu produce intotdeauna rezultatele asteptate, mai ales din cauza lipsei negocierilor sectoriale („Organizam acest tip de consultare la nivel regional. Insa este un dialog social formal”), cu atat mai mult cu cat avizul partenerilor sociali nu angajeza guvernul cu ocazia reuniunilor CES (creat in 1996). Mai mult, merita mentionat ca guvernul poate anula un acord colectiv daca hotaraste ca „este in interesul general si dupa consultarea partilor semnatare”. Punctele de vedere privind evolutia dialogului social difera de la un partener social la altul. Pe de alta parte, sunt prevazute reforme ale Codului muncii. Printre acestea, guvernul vizeaza suprimarea procedurii de extindere a efectelor conventiilor colective: evident, sindicatele se opun: ce li se va oferi in schimb pentru a garanta o anumita forma de egalitate? Procedura de extindere are ca principala consecinta reducerea disparitatilor cauzate de concurenta (foarte prezente in momentul de fata, pe motivul existentei in cadrul companiilor a unor calificari interne) intre intreprinderile si salariatii din acelasi sector: suprimarea sa risca sa antreneze efecte negative, similare cu cele pe care le-ar avea o dezmembrare generalizata a companiilor. Subiectul referitor la temele tratate in cadrul dialogului social ramane de actualitate, mai ales in ceea ce priveste formarea profesionala continua care „se rezuma la actiuni punctuale de popularizare” intr-un context european in care acest subiect prezinta o importanta reala in tratatul de la Lisabona, pe de o parte si, pe de alta parte, tinand cont de miza dezvoltarii competentelor salariatilor din sector, miza amintita in acordul asupra formarii profesionale semnat in 1992 de catre partenerii sociali europeni.

Organizatiile patronale considera ca negocierea colectiva la nivel de intreprindere

va dobandi o mai mare importanta in viitorul apropiat. In schimb, organizatiile sindicale considera necesar sa se ajunga la o abordare comuna a tuturor sindicatelor fata de angajatori si guvern. Reprezentativitatea partenerilor sociali la nivel sectorial este insuficienta: pentru organizatiile sindicale, concurenta existenta intre diferitele sindicate este de natura sa le slabeasca pozitia la negocieri, in timp ce organizatiile angajatorilor subliniaza importanta dezvoltarii competentelor propriului personal de a aborda intr-un mod mai eficient temele dialogului social. Aceleasi organizatii sindicale considera ca Statul ar trebui sa propuna mai multe mijloace si resurse pentru a creste capacitatea propriilor reprezentanti.

------------

Pagina 13 din 32

1.3. ROMANIA

Romania numara 3,5 milioane de exploatatii agricole individuale, din care :- 2 milioane de agricultori de subzistenta, cu cel mult 1 ha,- 120.000 de societati private de exploatare agricola cu peste 100 ha fiecare, cea mai mare exploatatie avand 70.000 ha. Unele dintre aceste societati beneficiaza de concesionarea terenurilor de la Statul roman, care ramane proprietar.

Exista aproximativ 160.000 de salariati in domeniul agricol, angajati in societatile private. Cea mai mare parte dintre acestia nu lucreaza insa pe toata durata unui an, ci mai mult sau mai putin de 6 luni pe an. In perioada iernii acesti salariati sunt in somaj. Numarul de salariati « echivalent full-time » este estimat la 85.000.Anul 2008 a fost unul deosebit de bun pentru agricultura Romaniei. BCR (Banca Comerciala Romana) a realizat o analiza a evolutiilor inregistrate, iar concluziile au revelat un viitor promitator…

A – Actorii dialogului social

Salariatii

Exista patru Confederatii sindicale nationale interprofesionale. Sindicatul « AGROSTAR » este singurul sindicat reprezentativ al salariatilor din domeniul agricol. Acest sindicat, membru al EFFAT, este afiliat la « Blocul National Sindical », care este membru al CES.

AGROSTAR cuprinde doua sectiuni :

- Sectiunea salariatilor din domeniul agricol, insa foarte putini astfel de salariati sunt sindicalizati, aproximativ 20.000 ;

- Sectiunea exploatatiilor agricole individuale, crescatori, producatori de legume-fructe, etc.

Angajatorii

La nivel national, angajatorii sunt reprezentati de 12 confederatii patronale reprezentative la nivel national:

1. CONFEDERATIA PATRONALA DIN INDUSTRIA ROMÂNIEI (C.O.N.P.I.R.O.M.)

2. CONSILIUL NATIONAL AL PATRONATULUI ROMÂN (Co.N.P.R.)

3. PATRONATUL NATIONAL ROMÂN (P.N.R.)4. UNIUNEA GENERALA A INDUSTRIASILOR DIN

ROMÂNIA (U.G.I.R.)5. UNIUNEA GENERALA A INDUSTRIASILOR DIN

ROMÂNIA-1903 (U.G.I.R. – 1903)6. CONFEDERATIA NATIONALA A PATRONATULUI

ROMÂN (C.N.P.R.)7. CONSILIUL NATIONAL AL ÎNTREPRINDERILOR

MICI SI MIJLOCII DIN ROMÂNIA (C.N.I.P.M.M.R.)

8. UNIUNEA NATIONALA A PATRONATULUI ROMÂN (U.N.P.R.)

9. ASOCIA TIA NATIONALA A ANTREPRENORILOR DE CONSTRUCTII (A.R.A.C.O.)

10. PATRONATUL ROMÂN (P.R.)11. CONFEDERATIA PATRONALA A INDUSTRIEI

SERVICIILOR SI COMERTULUI DIN ROMANIA (C.P.I.S.C.)

12. ALIANTA CONFEDERATIILOR PATRONALE DIN ROMÂNIA (A.C.P.R.)

Angajatorii agricoli, adica societatile private de exploatare, se constituie in « Federatia nationala a producatorilor agricoli din Romania », FNPAR. FNPAR este afiliata la Uniunea nationala a patronatelor cu capital privat din Romania si este membra a COPA – GEOPA (de mentionat ca nu Agrostar face parte din COPA-GEOPA).

Pagina 14 din 32

B – Dialogul social tripartit

« Departamentul de dialog social » reuneste partenerii sociali. Se afla sub directa autoritate a Primului Ministru. Acest departament joaca un rol de control cu privire la respectarea legislatiei privind dialogul social tripartit. In general, un reprezentant al acestui departament participa ca observator in cadrul comisiilor de dialog social de pe langa ministere si prefecturi.

Exista si comisiile tripartite consultative la nivelul ministerelor si prefecturilor. Avizul acestor comisii este transmis Consiliului Economic si Social si apoi Parlamentului. Guvernul tine cont de avizele acestor comisii, care reprezinta locul unde se exprima raportul de forta intre partenerii sociali si guvern, ceea ce contribuie la mentinerea pacii sociale.

C- Conventiile colective

Codul muncii stabileste principiile generale ale dreptului muncii.

O conventie colectiva la nivel national a fost incheiata intre Uniunea patronatelor, confederatiile sindicale si guvern. Aceasta conventie reprezinta de fapt regulamentul de aplicare a principiilor prevazute de codul muncii. Ea stabileste cu precadere:

- salariul minim national (600 Lei pe luna, aproximativ 140 €) pentru o durata a muncii de 40 de ore pe saptamana,

- o clasificare nationala a functiilor, cu nivele de pregatire si coeficienti de ierarhizare.

Conventia colectiva nationala pe ramura agricultura a fost incheiata in 2007 intre FNPAR (Federatia Nationala a Patronatelor Agricole din Romania) si AGROSTAR. FNPAR este fosta reprezentanta a fermelor de stat, care putin cate putin au disparut, iar federatia si-a diluat astfel reprezentativitatea. FNPAR (Federatia nationala a producatorilor agricoli din Romania) s-a constituit recent (2008). Ea ii reprezinta pe fermierii privati si va fi viitorul partener de negocieri al AGROSTAR in 2010. Conventia colectiva nationala pe ramura agricultura fixeaza mai ales salariul minim

aplicabil in agricultura (640 Lei pe luna, 150 €). Acesta conventie se renegociaza periodic, o data la 1 sau 2 ani. Este obligatorie pentru toti angajatorii din domeniul agricol, inclusiv pentru cei care un fac parte din FNPAR.

Contractele de intreprindere trebuie obligatoriu negociate in acele societati care angajeaza peste 21 de salariati. Societatile de exploatare agricola, care adesea sunt alcatuite din mai multe stabilimente, sunt si ele vizate. In principiu, aceste contracte de intreprindere sunt aplicabile tuturor salariatilor, sindicalizati sau nu, insa salariatii nesindicalizati platesc catre sindicatul respectiv o contributie egala cu valoarea anuala a cotizatiei platita de un membru de sindicat.

D – Formarea profesionala

Exista in Romania Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor (CNFPA), care are rol consultativ in fundamentarea si promovarea politicilor si strategiilor de formare profesionala a adultilor, indeplineste rolul de autoritate nationala pentru calificari si, printre multe alte atributii, monitorizeaza furnizorii de formare profesionala si elaboreaza si actualizeaza Registrul national al calificarilor.

Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor are o structura tripartita si este compus din 15 membri, dupa cum urmeaza:

5 membri numiti prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si a ministrului educatiei, cercetarii si tineretului;

5 membri desemnati prin consens de asociatiile patronale reprezentative la nivel national;

5 membri desemnati prin consens de organizatiile sindicale reprezentative la nivel national.

Autorizarea CNFPA poate fi solicitata de catre furnizorii de formare profesionala care doresc

Pagina 15 din 32

sa organizeze programe de formare profesionala finalizate cu certificate de calificare sau de absolvire cu recunoastere nationala.

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) este constituita din 41 de agentii judetene, Agentia Municipiului Bucuresti si 88 de agentii locale si 156 puncte de lucru. Printre atributiile sale se numara organizarea, prestarea si finantarea, în conditiile legii, ale serviciilor de formare profesionala pentru persoanele neîncadrate în munca. Implementeaza programe finantate din Fondul Social European. Accesul la cursurile de formare este gratuit pentru persoanele neincadrate in munca.Cursurile de formare profesionala a adultilor se organizeaza pentru: initiere, calificare/recalificare, perfectionare si specializare. Federatia AGROSTAR organizeaza cursuri de formare profesionala a adultilor in cadrul unor proiecte finantate din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, „Investeste in oameni!”.

E - Comentarii

Dialogul social evolueaza in Romania intr-un context in care situatia agriculturii este foarte dificila. Partenerii sociali se organizeaza si se bucura de o influenta din ce in ce mai mare (exemplu : salariul minim sectorial mai mare decat salariul minim national). Dialogul social bipartit are loc intre doi parteneri care, desi reprezinta interese diferite, se aseamana :- De partea salariatilor, AGROSTAR este singurul interlocutor din sectorul agricol, cu 20.000 de membri dintr-un numar de 160.000 de salariati in sectorul agricol (insa doar 85.000 « full-time »), dar reprezinta in acelasi timp si exploatatiile agricole individuale. Problematicile sunt comune intre aceste doua tabere, iar originea acestei organizatii explica dubla sa orientare ;- De partea angajatorilor, FNPAR reprezinta exploatatiile agricole, inclusiv pe cele mici.

In general, discutiile intre acesti doi parteneri pot fi calificate drept « bune ». De notat, totusi, unele particularitati :- In cadrul unui grup de intreprinderi contractul colectiv cel mai favorabil este cel care se aplica tuturor salariatilor, chiar si atunci cand acest contract provine dintr-un alt sector decat agricultura ;- In principiu, o conventie se aplica membrilor organizatiei sindicale semnatare, dar, in practica, prin intermediul unei contributii catre organizatie, un salariat nesindicalizat poate beneficia de prevederile conventiei.

Dialogul social sectorial s-a dezvoltat initial ca o forma de dialog intre guvern si organizatiile sindicale, pe cand organizatiile angajatorilor jucau un rol mai putin important. Cresterea rolului angajatorilor a contribuit la dezvoltarea negocierilor bipartite. Totusi, organizatiile centrale ale angajatorilor intampina inca dificultati in a-si asuma un veritabil rol de parteneri in cadrul negocierilor. Perceptia publicului despre organizatiile sindicale este ca acestea detin importante competente in domeniul negocierilor, iar resursele financiare, importante, le ofera mai multa putere. Insa publicul considera si ca, in ceea ce priveste aspectele legale, organizatiile sindicale inca intampina dificultati in a oferi suportul necesar membrilor. Aceasta constatare se refera mai ales la organizatiile sindicale mici, inca numeroase in Romania. Este interesant de mentionat faptul ca organizatiile sindicale si cele ale angajatorilor formuleaza cereri comune, cum ar fi cresterea gradului de profesionalism pentru cei insarcinati cu organizarea si conducerea negocierilor sau intarirea credibilitatii organizatiilor respective pentru “a fi luati mai in serios” de guvern.

---------------

Pagina 16 din 32

1.4. TURCIA

A – Actorii dialogului social

Salariatii

Trei confederatii sindicale sunt recunoscute ca reprezentative :

- TÜRK-İS Sindicatul salariatilor din sectorul agricol TARIM-İS face parte din aceasta confederatie. El reprezinta salariatii din agricultura, cu exceptia celor din sectorul forestier. Exista aproximativ 1 million de salariati agricoli, insa majoritatea sunt sezonieri. Foarte putini salariati sunt sindicalizati.

- DISK- HAK-İS

Angajatorii

TISK este confederatia patronala. In ceea ce priveste angajatorii agricoli din sectorul public al agriculturii, doua sindicate sunt afiliate:- KAMU-IS- TUHIS. Exploatatorii agricoli care angajeaza

salariati sunt reprezentati de acest sindicat.

KAMU-İS si TÜHİS reprezinta angajatorii din sectorul public, inclusiv angajatorii din sectorul agricol public (si nu exploatatorii agricoli).Camera de agricultura, care in momentul de fata candideaza pentru aderarea la COPA, reprezinta toti agricultorii si angajatorii, insa nu salariatii. Este vorba despre un organism

oficial la care exploatatorii agricoli sunt obligati sa adere.

B – Dialogul social tripartit

Consiliul economic si social nu este un loc al dialogului social. Confederatiile sindicale si camerele sunt reprezentate. Nu exista o reprezentare specifica pentru agricultura.

Consultarea partenerilor sociali si a ONG-urilor este o practica a guvernului numai atunci cand se afla in dificultate. Consiliul se reuneste de 3 ori pe an. Are 35 de membri, comisii care se reunesc regulat, iar sindicatele sunt prezente. Agricultura este si ea reprezentata.

C – Conventiile colective

Conventiile colective sectoriale sunt negociate si semnate pentru fiecare loc de munca si fiecare unitate care apartin aceluiasi angajator. Negocierile au loc intre sindicate (organizate in cadrul unei intreprinderi, ceea ce inseamna ca peste 50% din salariatii intreprinderii sunt sindicalizati) si angajator (plus organizatia patronala la care angajatorul este afiliat). In cazul intreprinderilor din sectorul public negocierile au loc intre sindicate si angajator, plus organizatiile patronale din sectorul public. Nu sunt aplicabile decat acelui loc de munca/intreprindere semnatare.Acordurile sunt semnate pentru doi ani si trebuie acceptate de o majoritate de doua treimi si validate de guvern. Foarte rar, guvernul poate extinde sfera de aplicabilitate a unei parti sau a intregului acord la alte unitati din acelasi sector, dar care nu sunt sindicalizate. Durata muncii este de 45 de ore pe saptamana, asta din cauza celor 7,5 ore pe zi a cate 6 zile. Legea prevede 14 zile platite de concediu de odihna anual, insa in agricultura concediul este de 20 de zile anual. Salariul minim brut este de 666 lire turcesti pe luna (aproximativ 330 €, adica 1,70 € pe ora). Este stabilit de o comisie tripartita alcatuita din 15 membri (5 angajatori, 5 salariati, 5 reprezentanti ai guvernului). In general, angajatorii si guvernul voteaza in favoarea

Pagina 17 din 32

propunerilor. Salariul minim este aplicabil tuturor sectoarelor si tuturor regiunilor si acopera totalitatea lucratorilor. In general, salariul minim este fixat cu acordul reprezentantilor guvernului si angajatorilor, in timp ce reprezentantii salariatilor voteaza adesea impotriva sumei propuse si impotriva metodei de calcul adoptata.

Acordurile la nivel de intreprindere exista in agricultura, avand in vedere ca exista numeroase exploatatii agricole de tip capitalist de talie mare. Insa, ca regula generala aceste acorduri sunt aplicabile numai salariatilor sindicalizati. Totusi, un salariat care nu face parte din sindicatul semnatar al acordului poate beneficia de drepturile garantate de contractul colectiv la nivel de intreprindere incheiat intre sindicat si angajator prin plata unei „taxe de solidaritate” (reprezentand 2/3 din cotizatia normala a unui membru).

Salariatul isi vizeaza cartea de membru la un notar public, apoi transmite documentul sindicatului. Dupa validare, sindicatul trimite lista cu membrii aderenti catre minister si catre membri. Lista afiliatilor la un sindicat nu este tinuta de notar. Procedura cere ca formularele de adeziune sa fie vizate de un notar public. Membrul de sindicat transmite dupa aceea formularele catre sindicat ; sindicatul, dupa ce aproba adeziunea salariatului, trimite copii ale formularelor catre minister, catre membrii de sindicat etc. Aceasta lista este comunicata sindicatului si angajatorului. Salariatii sindicalizati pot beneficia de acord daca declara ca adera la acest acord si daca platesc sindicatului o cotizatie (reprezentand 2/3 din cotizatia normala a unui membru) pentru durata acordului.E - Comentarii

In 2007 terminasem sub titlul « Turcia, evolutii viitoare ». Procesul de schimbare este inca in curs de desfasurare. Totusi, unele teme par sa fi evoluat foarte putin, daca e sa ne luam dupa faptul ca guvernul consulta partenerii sociali “cand se afla in dificultate”, dand prioritate sectorului public.

De mentionat si pastrarea unor particularitati locale puternice :- Aplicarea termenilor unui acord numai

pentru salariatii sindicalizati, din punct de vedere legal, insa oferirea posibilitatii de a adera la acesta pentru ceilalti, printr-o declaratie de adeziune si prin plata, catre sindicat, a unei cotizatii valabile pentru durata mentionatului acord;

- Confidentialitatea, teoretica, pentru un salariat cu privire la angajamentul sau sindical si comunicarea listei cu salariatii sindicalizati.

Actualul sistem de negociere colectiva functioneaza partial intre organizatiile sindicale si cele ale angajatorilor. Din nefericire, la nivel sectorial un exista negocieri colective din cauza unei interdictii prin lege, a sindicatelor de a angaja negocieri la acest nivel.

Actorii dialogului social trebuie sa se asigure ca diferitele structuri insarcinate cu negocierile functioneaza eficient. Fundatia din Dublin (Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca – Eurofound), in raportul sau din 2007, considera importante extinderea negocierilor si la nivel sectorial si national.

--------------

Pagina 18 din 32

1.5. FRI MACEDONIA

Descrierea situatiei din FRI Macedonia este oferita cu titlu de informare. Fara indoiala ca vor exista intrebari in timpul conferintei avand in vedere ca relatiile intre aceste tari candidate si celelalte sunt inca prea putin dezvoltate, in agricultura.

A – Organizatii ale lucratorilor

Exista trei federatii sindicale nationale, dintre care:

- Federatia sindicatelor din Macedonia (SSM=FSM)

- Confederatia sindicatelor autonome (CSA=KSS)

- Uniunea sindicatelor autonome

Sindicatul din agricultura din Macedonia este membru al sindicatelor existente in Macedonia. El reprezinta salariatii din agricultura, industria alimentara, industria tutunului si cea a serviciilor de alimentare cu apa. Este sindicatul reprezentativ pentru Macedonia, in contextul in care celelalte federatii inglobeaza doar un mic numar de aderenti din aceste sectoare de activitate. Sindicatul din agricultura este membru al EFFAT si IUF.

B – Dialog social

Exista un dialog social tripartit in care cei trei parteneri institutionali (Guvern, angajatori, salariati) sunt prezenti. Dialogul social tripartit si bipartit este inscris in Codul muncii.

Exista, de asemenea, si un Comitet Economic si Social in cadrul caruia locurile sunt impartite intre acesti trei parteneri, insa reprezentativitatea reprezinta o problema atat pentru angajatori, cat si pentru sindicate. Aceasta problema isi are bazele in textele de lege care nu au fost adaptate la noile realitati. Guvernul si angajatorii sunt cei care convoaca reuniunile. Aceste reuniuni nu sunt pregatite in colaborare intre partenerii sociali. Fiecare proiect al guvernului legat de domeniul social trebuie examinat de acest consiliu, insa consultarea aceasta joaca doar un rol formal. Consiliul nu elaboreaza rapoarte anuale de activitate si nu se stie cu anticipatie ce legi vor fi supuse legiferarii de-a lungul anului. In ultimii trei ani, la nivelul agriculturii, nu am avut nici o colaborare cu Ministerul Agriculturii. In timpul reuniunilor sunt discutate urmatoarele teme:

SalariiConditii de lucru: sanatate, securitate

Adesea insa, pozitiile adoptate de sindicate se afla la mare distanta de cele adoptate de angajatori. In acest caz, sindicatele se orienteaza adesea spre declansarea unui conflict. Din 1991 aderarea la federatia sindicatelor din Macedonia, din care face parte si sindicatul din agricultura, este facultativa, in timp ce in perioada precedenta ea era obligatorie. In 1993 au fost semnate doua conventii colective la nivel national: una in domeniul economic, iar cealalta pentru activitati din afara sferei economice. In 1993 au fost semnate 4 conventii colective la nivel de ramura in cadrul sindicatului din agricultura. Dintre ele mentionam:

- Conventia colectiva pentru salariatii din agricultura si industria alimentara

- Conventia colectiva pentru salariatii din industria de panificatie

Pagina 19 din 32

- Conventia colectiva pentru salariatii din industria tutunului

- Conventia colectiva pentru salariatii din industria de exploatare a apelor.

Aplicarea lor intampina insa obstacole, deoarece sectorul este alcatuit in majoritate din intreprinderi foarte mici, iar controlul lor este insuficient din lipsa de personal al inspectiei muncii. In general, conventiile sunt negociate si semnate la nivel de ramura, pentru doi ani. Aceste acorduri pot fi constrangatoare. In iulie 2005 a fost promulgat un nou Cod al muncii. Odata cu acest Cod urmau sa fie armonizate intr-un interval de 6 luni conventiile colective la nivel national, iar in 12 luni cele la nivel sectorial. Pe baza acestui cod, dupa lungi negocieri cu Asociatia angajatorilor din industria tutunului si Asociatia angajatorilor din agricultura si industria alimentara de pe langa Asociatia angajatorilor din Macedonia, au fost semnate conventii colective de ramura, dintre care:

- Conventia colectiva pentru salariatii din industria tutunului (mai 2007);

- Conventia colectiva pentru salariatii din agricultura si industria alimentara (decembrie 2008).

Pe baza acestor conventii nationale au fost semnate la nivel sectorial conventii colective de intreprindere, in unele intreprinderi, in timp ce in alte organizatii membre ale Sindicatului din agricultura inca se negociaza pentru incheierea de conventii colective la nivelul angajatorilor.

B – Comentarii ale organizatiilor sindicale:

Nu mai exista un contact cu guvernul, fiecare arunca responsabilitatea asupra celuilalt. La propunerea noastra, reprezentantii guvernului s-au angajat sa convoace sindicatele. Insa nu s-a intamplat nimic de saptamani bune. 50% din agricultura apartine statului, exista grupuri foarte mici, iar privatizarea s-a oprit. Avem migranti care pleaca spre Slovenia si Italia, insa, din cauza crizei, unii revin acasa din Slovenia.

Uniunea Europeana: ne lipseste informatia si dorim contacte mai stranse cu alte sindicate, din Bulgaria de exemplu. Reprezentantii

ministerului doresc sa adapteze legile si Codul muncii la legislatia europeana, insa mai multe sindicate nu raspund apelului.

Varsta de pensionare este de 64 de ani pentru barbati si 62 de ani pentru femei. Multi angajatori nu respecta conventia din agricultura, iar controalele care ar trebui sa-i sanctioneze pe cei ce nu o respecta lipsesc. Guvernul isi manifesta ingrijorarea fata de agricultura Macedoniei de dupa 2013.

-------------

Pagina 20 din 32

2. Analiza si comentarii generale

La modul general, situatiile locale descrise in acest document scot la iveala:

Evolutia mai mult sau mai putin semnificativa in functie de tara, spre o practica similara celei europene;

Importanta sistemului tripartit, desi pe alocuri se dezvolta si cel bipartit; Metode de lucru ce trebuie consolidate sau perfectionate (exemplu: Bulgaria si

COAB); O reprezentativitate ale carei contururi par prost definite (Bulgaria) sau

nerecunoscute (Romania); Ameliorari fata de situatia din 2007, in acelasi timp cu persistenta unor ambiguitati; Necesitatea declansarii anumitor actiuni preconizate inca de acum doi ani.

Bineinteles, au existat anumite actiuni puse in practica cu succes in toate cele 4 tari.

Toate acestea fac si obiectul unui studiu si al rapoartelor regulate ale Fundatiei din Dublin, pentru ansamblul sectoarelor. Aceste rapoarte examineaza capacitatea partenerilor sociali de a lua parte eficient la dialogul social sectorial si la nivel de companie. Ele constituie a doua faza a unui proiect si sunt de un interes real pentru oricine doreste sa obtina o analiza universitara. Nu este vorba, in raport, de a relata lucrarile fundatiei, ci numai de a indica anumite extrase semnificative. Acesta este motivul pentru care am preluat cateva extrase din acest document, pentru fiecare situatie analizata. Rapoartele pentru cele patru tari citate in acest studiu pot fi descarcate de pe site-ul fundatiei:www.eurofound.europa.eu

Pagina 21 din 32

1. Preambul : scurt istoric al agriculturii in Europa

Dupa al doilea razboi mondial sectorul agricol a cunoscut o evolutie spectaculara, manifestat prin depopularea zonelor rurale, scaderea ratei de ocupare in agricultura si restructurari masive. Tendintele au fost (si raman si dupa largirea UE) foarte diferite de la un Stat membru la altul. Cu toate acestea, agricultura este un sector cheie pentru dezvoltarea si cresterea durabile ale Europei.

Din punct de vedere cantitativ, dupa largirea din 2004 zonele rurale reprezentau 90% din teritoriu si aproape jumatate din totalul populatiei, adica in jur de 455 de milioane de locuitori. In fosta UE15 zonele rurale reprezentau 80% din teritoriu si 25% din populatie. Populatia activa in agricultura, silvicultura si pescuit reprezinta 5,3% din totalul locurilor de munca in UE25, si anume 4% in UE15 si 12,4% in noile State membre; rata de ocupare in agricultura variaza considerabil de la un Stat membru la altul:18% in Polonia si in Lituania, 16% in Grecia, 13% in Portugalia, 4,5% in Franta, 2,4% in Germania, 1,7% in Belgia si 1,2% in Regatul Unit.

Pe plan calitativ, angajamentele luate de UE la intalnirea de varf de la Johannesburg si strategia aprobata de Consiliul european de la Goteborg au scos in evidenta conceptul de dezvoltare durabila, care solicita existenta unui echilibru intre dimensiunile economica, sociala si de mediu. Sectorul agricol trebuie sa faca fata unor provocari serioase, ca rezultat al internationalizarii si globalizarii politicilor si pietelor agricole: diminuarea populatiei active in agricultura si reducerea capacitatii de negociere; restructurarea intreprinderilor si, in unele tari, preponderenta micilor exploatatii/intreprinderi si atomizarea producatorilor; imbatranirea demografica si un mare procent de femei in randul populatiei; procese biologice si naturale care necesita locuri de munca specifice si

sezoniere, slab remunerate si incerte; o rata a ocuparii sub contract foarte scazuta si putine reglementari in materie de ocupare; introducerea unor noi tehnologii biologice si genetice si implicarea multinationalelor din industria agro-alimentara, care beneficiaza de o putere economica mare si de o pozitie de negociere forte; recurgerea la lucratori migranti, etc.

Relatiile industriale din sectorul agricol sunt strans legate de anumite probleme referitoare la veniturile agricultorilor, accesul agricultorilor la un anumit numar de produse si servicii publice si la protectia sociala, coeziunea economica si sociala, ca si gestionarea durabila a resurselor naturale si cresterea competitivitatii zonelor rurale pentru a ameliora conditiile de munca si de viata ale populatiei din mediul rural.

In fine, sectorul agricol este un stalp central al constructiei europene si ocupa un loc important in randul politicilor europene. Coeziunea sociala si economica si competitivitatea economica ofera o noua dimensiune europeana politicilor agricole comune si le putem avea in vedere atunci cand vorbim de politici in materie de dezvoltare rurala sau de necesitatea dezvoltarii durabile si de actiunile antreprenoriale in domeniul relatiilor industriale.

Pagina 22 din 32

CAPITOLUL IILUCRATORI MIGRANTI SI FLUXURI MIGRATOARE

2. Migratia – nota introductiva

In noiembrie 2008 Fundatia europeana pentru imbunatatirea conditiilor de viata si de munca (Eurofound) a anuntat un nou pachet de actiuni in favoarea migratiei. Raportul identifica modelele de migratie si scoate in evidenta oportunitatile mobilitatii dincolo de frontierele tarii respective. Rezultatele arata ca 49% dintre europeni considera ca mobilitatea este un lucru bun pentru individ, in timp ce 50% o considera benefica pentru economie. Totusi, numai 4% dintre lucratori au sesizat aceasta oportunitate si s-au instalat intr-un alt Stat membru. In plus, numai 31% din cetatenii economic activi ai UE ar fi dispusi sa lucreze intr-o alta tara a Uniunii, chiar daca sunt amenintati cu un viitor risc de somaj. Principalul obstacol in a parasi regiunea de origine consta in teama pierderii contactului cu familia si prietenii (44% din persoanele interogate). 17% dintre persoanele care au emigrat declara ca relatiile lor cu familia si prietenii s-au deteriorat. Provocarea invatarii unei alte limbi este si ea mentionata adesea ca un obstacol in calea mobilitatii. Raportul „Est, Vest, acasa e mai bine? Migratia in Europa” este accesibil la adresa: www.eurofound.europa.eu/press/releases/2008/081113.htm (numai versiunea in limba engleza). Migratiile internationale in Europa se caracterizeaza printr-un numar crescut de migranti si imigranti. Aceasta evolutie este determinata de mai multi factori:

Dezvoltarea mobilitatii internationale a mainii de lucru ca urmare a globalizarii, a evolutiei nevoilor si structurii pietelor nationale ale muncii

Dezvoltarea unei cereri si oferte de mana de lucru din ce in ce mai internationalizata

Existenta in tarile dezvoltate a unui raspuns la problema declinului si imbatranirii populatiei In unele cazuri noi, existenta unor compensatii pentru efectele ce decurg din migratia populatiei catre alte tari

In numeroase State membre, al caror numar e in crestere, libera circulatie a devenit o realitate pentru toti cetatenii UE

Germania, Regatul Unit, Austria, Danemarca, Belgia si Portugalia, de exemplu, sunt tari cu o puternica imigratie a mainii de lucru si care primesc un important numar de lucratori straini temporari, dar si permanenti.

In Europa Centrala si Orientala, Slovacia, Ungaria, Republica Ceha si Polonia au devenit tari de destinatie pentru migrantii economici veniti din Est, iar lor li s-au adaugat de putin timp Bulgaria si Romania, care primeste lucratori migranti veniti de departe, uneori chiar din China, de exemplu. Imigratia in Europa este de durata si se diversifica. Fostele tari de emigrare (Spania, Italia, Grecia, Portugalia) au devenit tari de destinatie pentru noi forme de migratie. Altele, ca Romania si Turcia, devin tari de imigratie clara.

Fluxurile migratoare se explica din ce in ce mai mult prin motive economice. Diferentele de venituri, de salarii, de munca, de regim de securitate sociala si de nivel de viata intre Statele membre ale Consiliului Europei si, intr-o mai mare masura, intre tarile Uniunii Europene.

Migrantii tind deci sa se concentreze la doi poli ai pietei muncii, acolo unde cererea de lucratori straini este mai mare: locurile de munca putin calificate din sectorul secundar (pe care cel mai adesea lucratorii nationali le refuza) si locurile de munca calificate din sectorul primar, unde economia bazata pe cunoastere naste o cerere in permanenta crestere de tehnicieni calificati, care nu poate fi acoperita de mana de lucru nationala. Migrantii sunt inainte de toate persoane apte de munca, majoritatea in intervalul de varsta 20-45 de ani. Lucratorii migranti temporari slab calificati se deplaseaza in general fara familii (mai ales atunci cand nu au forme legale), desi adesea sunt casatoriti. De aici principala cauza a trimiterii de fonduri in strainatate. In chimb, 90% dintre lucratorii migranti calificati, daca sunt casatoriti se deplaseaza cu familia sau, cel putin, aceasta ii urmeaza putin mai tarziu.

Pagina 23 din 32

Cea mai mare parte a studiilor de cercetare contemporane sunt de acord cu ideea ca imigratia in general contribuie la cresterea economica si la dezvoltare. Este insa dificil de precizat daca imigratia agraveaza sau nu nivelul de somaj printre lucratorii autohtoni, mai ales atunci cand este insotita de o expansiune economica. In general analistii sunt de acord ca efectele imigratiei asupra salariilor sunt nesemnificative.

Un studiu efectuat asupra Spaniei ne arata ca in perioada 1996-2006, 30% din cresterea PIB se datora imigratiei. Aceasta crestere a dus la cresterea veniturilor pe cap de locuitor, provocand in acelasi timp si o crestere a populatiei de varsta activa si progresia ratei de ocupare globala pentru perioada respectiva. Expunerea de fata intervine intr-un moment in care lucrurile se pot schimba mai mult sau mai putin rapid. Criza care traverseaza toate economiile, dar mai ales Europa, determina in multe cazuri revenirea lucratorilor in tarile lor de origine, intoarcere pentru care guvernantii locali nu sunt intotdeauna pregatiti.

3. Analiza realizata in doua State membre

Doua noi State membre fac obiectul comentariilor care urmeaza: Bulgaria – Romania, din punctul de vedere al tarilor care primesc lucratori, permanenti sau sezonieri. Acest document se va axa mai ales pe evolutia fluxurilor migratoare, integrand insa si evolutiile recente, cum ar fi Romania care primeste azi un numar in crestere de lucratori provenind din alte tari, mai ales din Asia. Cu certitudine, statisticile privind fluxurile migratoare sunt inca imprecise, insa ele ne vor oferi o imagine a amplorii fenomenului.

3.1 – BULGARIA

Dezvoltarea circulatiei cetatenilor bulgari intervine intr-un triplu context: caderea comunismului si crearea unei economii de piata – o globalizare care, intre altele, afecteaza organizarea economiilor nationale, notiunea de frontiere si de spatiu si imaginea „posibilului” si a „ceea ce poate fi gandit” –

refacerea totala a contururilor geografice si a prioritatilor Uniunii Europene. La nivel european, miscarile cetatenilor bulgari tin de o mutatie a sistemului de mobilitate, corelata cu dezvoltarea fluxurilor de migranti din Estul Europei catre Sud (Spania, Italia, Grecia, Portugalia), zone altadata traditionale pentru emigrare. Dupa trecerea la democratie in 1989, cetatenii bulgari au avut acces la libera circulatie. Initial, emigrarea a avut conotatii politice sau ratiuni etnice, insa la scurt timp au intervenit alti factori care ii confera din ce in ce mai mult un caracter economic.

Surse din sistemul vamal si politia de frontiera arata ca aproximativ 250.000 de persoane au trecut frontiera Bulgariei intre 1989 si 1992. Intre timp, tineri, studenti, cercetatori si profesori, ca si persoane active cu inalte calificari s-au decis sa se stabileasca in strainatate. Sectorul cercetarii este in special afectat de restructurarile post comuniste, de inchiderea institutelor publice de cercetare, de reducerea creditelor: intre 1988 si 1993 personalul s-a redus cu 31%. 600 de cercetatori au plecat in Statele Unite, Germania, dar si in Africa, Canada si Marea Britanie. Criza economica si dezorganizarea agriculturii care agraveza politica de restituire a pamanturilor nationalizate reprezinta contextul in care apare un nou val de plecari, din 1991. Pana la mijlocul anilor 1990 tarile Europei Centrale (Germania, Austria, Republica Ceha si Ungaria) figureaza printre destinatiile privilegiate ale migrantilor bulgari. Bulgaria si Germania au incheiat acorduri pentru trimiterea de lucratori temporari (sectorul turism si servicii). Mai tarziu au fost incheiate alte acorduri de mobilitate controlata – de angajare sau de formare – cu tari din UE – Spania, Luxembourg, Republica Ceha, Portugalia, Elvetia, Franta. In aceeasi perioada observam si o diversificare a candidatilor care plecau, dar si o anumita schimbare a itinerariului lor. In contextul prabusirii sistemului bancar si al unei crize sociale profunde (1996-1997), migratia se orienteaza din acest moment catre tarile Europei de Sud, in urmatoarea ordine, in

Pagina 24 din 32

functie de importanta: Grecia, Spania si Italia, unde se remarca un deficit al mainii de lucru in constructii, agricultura, servicii in alimentatia publica, servicii hoteliere si turism. In agricultura si constructii, miscarea lucratorilor are un caracter temporar conferit de ritmul de lucru din aceste sectoare de activitate. In 2000, se estimeaza ca 4,5 milioane de sezonieri (din care 500.000 provenind din tari extracomunitare) sunt angajati in agricultura Statelor membre ale UE, care recurg periodic la lucratori straini, „o caracterisitca a agriculturii intensive a tarilor din Europa”. Incepand din 2001 bulgarii sunt autorizati sa ramana, cu viza de turist, cel mult trei luni in Statele semnatare ale acordului Schengen. Ceea ce a condus la deplasari frecvente si la existenta multor locuri de munca nedeclarate, cu toate consecintele ce decurg din aceste situatii legate de conditiile de viata si de munca. Conform estimarilor, la aceasta data, 15,2% din populatia bulgara (in jur de 440.000 de gospodarii) s-au confruntat cu o experienta de migratie, daca definim aceasta migratie ca o deplasare in strainatate pentru mai putin de trei luni. Perioada 2000-2004 a reprezentat varful migratiei. De acum soldul migrator ramane negativ, iar destinatiile preferate ale migrantilor bulgari au ramas Spania, Italia, Grecia, in ciuda faptului ca aceste tari nu si-au deschis decat tarziu piata muncii. Nu vom analiza aici impactul fluxului migrator asupra chestiunilor financiare, mai ales din cauza dezacordurilor existente cu privire la sume, insa ni se pare util sa subliniem importanta lor in economia bulgara si rolul pe care l-au jucat in schimbarea stilului de viata al populatiei.

Conform unui studiu realizat in august 2006 numarul cetatenilor bulgari care doresc sa emigreze pentru o perioada lunga de timp a scazut cu 50% fata de 2001. In total 35.000 de bulgari cu varste intre 16 si 60 de ani manifesta inclinatie pentru a lucra, trai sau studia in toate Statele membre ale UE pentru cel mult 5 ani. Preferintele sunt urmatoarele: bulgarii isi doresc sa emigreze in principal in Spania, apoi in Germania, pe locul trei se afla Statele Unite; in Grecia, in Marea Britanie; urmeaza Canada, Franta, Italia, Irlanda, Brazilia.

O ancheta sociologica din iunie-octombrie 2007 arata o stabilizare si o crestere a categoriei de bulgari care nu sunt inclinati sa emigreze si sa traiasca in alte tari – procentajul lor ajunge la 80%.

Este interesant de observat ca printre candidatii la emigrare procentul femeilor si somerilor este in scadere – experienta migrantilor reveniti acasa reprezinta un factor de franare, insa se observa o crestere a procentului de persoane care au deja un loc de munca sau sunt studente.

Studentii si lucratorii tineri sunt cel mai adesea hotarati sa caute oportunitati de prosperitate personala si locuri de munca legale in strainatate: emigratia, in 2007, are, asadar, „o fata tanara”.

Motivatia financiara este inlocuita cu alte valori – cariera profesionala, perceputa ca fiind un factor de prosperitate pe termen lung si respectul de sine ca un castig important nu numai pentru individ, ci si pentru descendenti. Este evident ca situatia evolueaza in acelasi ritm cu schimbarile economice din Bulgaria, independent de intrarea acesteia in UE („grosul” migratiei avusese deja loc), mai ales datorita importantei IDS (investitii directe straine) si determina recurgerea la salariati migranti, adesea originari din tarile vecine (Macedonia mai ales, insa si din Moldova, unde exista o traditie istorica a diasporei bulgare). Din acest punct de vedere Bulgaria a intrat in cercul tarilor de destinatie (bineinteles, la un nivel mult mai scazut decat alte State) pentru aceleasi motive ca cele enuntate in raportul Fundatiei din Dublin. Din punct de vedere social, se remarca faptul ca Statele membre care primesc lucratori migranti bulgari (si de alte origini) s-au orientat toate catre principiul egalitatii de tratament cu privire la salarii si conditii de munca. Aceasta constatare este partial teoretica, deoarece mai multe studii ne arata o crestere a situatiilor precare in care se gasesc migrantii, fara insa sa fie facute niste precizari sistemice: salarii mai mici, conditii de lucru foarte defavorabile, absenta formarii.

Pagina 25 din 32

In acelasi timp, pe piata recrutarii apar noi actori: vizam aici societatile de recrutare, cel mai adesea cu sediul in tara de origine a lucratorului migrant si care folosesc niste practici indoielnice, favorizand munca nedeclarata. In schimb, se dezvolta relatii de colaborare intre sindicatele din tarile de origine si cele din tarile de destinatie. Sunt chiar negociate acorduri intre aceste organizatii sindicale, care totusi nu dispun mereu de suficiente resurse pentru a realiza actiuni pe termen lung. Iata un adevarat subiect de dezbatere pentru aceste organizatii, si, extrapoland, pentru organizatiile din Statele membre si din tarile terte, unde fluxurile migratoare sunt semnificative.

3.2. – ROMANIA

Migratia lucratorilor, temporara sau de tranzit, a devenit in ultimii ani o componenta importanta a vietii romanilor si in Romania. Din nefericire, datele statistice, atat pentru emigrarea cat si pentru imigrarea fortei de munca sunt incomplete si neactualizate din 2005, de cand amploarea fenomenului a atras atentia autoritatilor publice.

Romania primeste migranti veniti din Est. Informatiile disponibile se refera la fenomenul legal, adica la cele cateva sute de lucratori care lucreaza sub contract in domeniul constructiilor, industriei textile, ajutorului la domiciliu si al restaurantelor. Dimensiunea reala a fenomenului este totusi mai ampla si, se pare, in crestere. In urma unei anchete realizata printre 600 de intreprinderi s-a dovedit ca recurgerea la mana de lucru straina nu este inca o practica curenta, in ciuda lipsei mainii de lucru locale din cauza emigrarii: numai 7% dintre intreprinderile chestionate s-au pronuntat in favoarea acestei idei, iar 13% au preferat romanii emigranti reintorsi in tara. (Sursa: “Piata muncii in Romania si imigrarea, 2007, Fundatia Soros Romania”).

Fluxul lucratorilor romani emigrati este si mai putin cunoscut. Conform EUROSTAT, peste un million de persoane lucrau in tari ale Uniunii Europene in 2007. Majoritatea era in tarile latine : Spania (52,7%) si Italia (29,1%). Daca luam in considerare ca totalul populatiei inregistrate in 2007 (1 iulie) in Anuarul Statistic Roman era de 21.537.563 de persoane, milionul de lucratori migranti ar reprezenta deci 4,6%. Daca datele sunt discutabile, nu exista insa nici o indoiala ca fenomenul migratiei fortei de munca s-a intensificat in ultimii ani. Astfel, intre 2005 si 2007 numarul de romani care au emigrat si care lucrau in alte tari ale Uniunii Europene practic s-a dublat.

Oficiul roman pentru Migratia mainii de lucru estima ca in 2007, 2 milioane de romani lucrau in strainatate, din care marea majoritate concentrata in Spania si Italia.

Acestor estimari oficiale li se adauga cele obtinute pe baza unor interviuri « ad hoc » ale gospodariilor (vezi estimarile realizate de Dumitru Sandu1 in 2007, in “Sa locuiesti temporar in strainatate. Migratia economica a romanilor: 1990-2006, Fundatia pentru o Societate Deschisa”), conform carora peste o treime din gospodarii (2,5 milioane) au cel putin un membru care a emigrat pentru a munci in strainatate. La nivel individual, procentul de persoane cu varste cuprinse intre 18 si 59 de ani care au lucrat in strainatate dupa 1989 este de 12%.

Studiul citat mai sus scoate in evidenta existenta a trei etape distincte ale fenomenului migratiei romanilor pentru a munci in strainatate:

- O prima etapa, intre 1990 si 1995, se caracterizeaza printr-o rata a emigrarii de aproximativ 3‰ locuitori, iar tarile de destinatie au fost Israel, Turcia, Italia, Germania si Ungaria;

1 Dumitru SANDU este sociolog si a fost coordonatorul studiului mentionat, din partea Fundatiei Soros. Acest studiu « construieste » profilul emigrantului, care este definit ca o persona in jur de 30 de ani, casatorita, cu studii secundare sau cu liceul profesional. Are relatii in strainatate si este gata sa-si asume un anume grad de risc. Nu fuge de saracie, ci doreste sa se imbogateasca investind banii castigati la lucru in strainatate, in Romania.

Pagina 26 din 32

- A doua etapa, intre 1996 si 2001, se caracterizeaza printr-o rata de emigrare de 7‰ locuitori avand ca destinatie Spania, Statele Unite si Canada;

- Ultima etapa, intre 2001 si 2006, cand rata de emigrare s-a ridicat la 28‰ locuitori. Cele mai importante tari de destinatie sunt de aceasta data Italia (40%), Spania (18%), Germania (5%) si Ungaria (5%).

Dupa 2001, multumita posibilitatii de a calatori in strainatate fara vize, emigratia romanilor pentru a munci in spatiul Schengen a devenit un stil de viata. Exodul a continuat sa reduca somajul (5% in 2007 fata de 8% in 20022). Insa acest exod are si efecte negative asupra celulei familiale: mai multe divorturi si copii aflati in dificultate. Are si un impact demografic. Tinand cont de scaderea natalitatii, pensionarii vor reprezenta pana in 2050 peste jumatate din populatia Romaniei. Zonele rurale ascund inca milioane de someri « invizibili », care practica o agricultura de subzistenta. Guvernul roman a promis sa transforme aceasta “rezerva de forta de munca” in lucratori calificati. Pana atunci, sindromul “chinez” i-a cucerit pe conducatorii de intreprinderi, dar si pe autoritatile romane care elibereaza un numar din ce in ce mai mare de permise de munca persoanelor provenind din strainatate. Cu privire la acest subiect, Asia este cu precadere vizata. Transferurile de bani realizate de romanii care lucreaza in strainatate catre familiile lor sunt foarte putin cunoscute. Evaluarile facute cu privire la acest subiect se bazeaza pe inregistrarilor contului curent al balantei de plati. Astfel, datele oficiale prezinta o estimare inferioara realitatii. Studii ale Bancii Mondiale au estimat aceste transferuri la 5,5% din PIB-ul romanesc in 2006, acest aport extern devenind astfel a doua sursa de finantare externa a Romaniei, dupa investitiile straine directe (IDS). Comunitatea stiintifica romana a inceput sa studieze aceste miscari, suma si utilizarea lor (A. Delcea, Transferurile de bani

si Migratia Internationala. Romania in contextul Uniunii Europene, Ed. Paralela, Pitesti, 2007).

Nivelurile scazute ale salariilor si lipsa locurilor de munca reprezinta cele mai importante cauze ale emigrarii : emigrantii din mediul urban declara ca se afla in cautarea unor salarii si conditii de munca mai bune, in timp ce emigrantii din mediul rural sunt impinsi sa emigeze din cauza lipsei de oprtunitati in a se angaja. Pe piata muncii lucratorii migranti ocupa o pozitie marginala (lucratori cu ziua, temporari, sezonieri, someri, etc.) si se regasesc tot in pozitii vulnerabile.

In prezent, chestiunea arzatoare este sa stim in ce masura criza economica va determina intoarcerea acasa a lucratorilor migranti. De mentionat ca de ceva timp, guvernul roman incearca deja sa-i convinga pe emigranti sa se intoarca acasa, promitandu-le conditii de munca si salariale mai bune, insa rezultatele inregistrate pana in prezent sunt foarte modeste.

Studiile au aratat ca emigrantii, in mod normal, indiferent de schimbarile economice, manifesta intr-o foarte mica masura intentia de a se reintoarce acasa. Ei continua mai degraba sa caute in tara de destinatie alte oportunitati de angajare, chiar daca acestea sunt destul de precare. Contextul devine insa din ce in ce mai dificil : in Marea Britanie, analistii remarca faptul ca din cauza puternicei recesiuni tara se confrunta cu o plecare a mainii de lucru emigrate din Europa de Est. Cotidianul « Evenimentul Zilei » se intreaba cu neliniste daca Romania este pregatita sa faca fata acestui fenomen : « Din lipsa de oportunitati (in Marea Britanie) si in contextul unor economii locale in crestere, mii de polonezi, cehi si baltici se intorc acasa. Emigrantii economici din Romania se regasesc in majoritate in sectoare economice atinse de criza. Spania si chiar si Italia incep sa resimta socul recesiunii si e posibil sa aiba foarte mult de suferit. Este posibil ca mii de « capsunari »

2 Le figaro – editia din 15 octombrie 2007

Pagina 27 din 32

(denumirea data emigrantilor romani) sa-si reintregeasca familiile. …Cat despre cat de pregatita este Romania sa primeasca acest flux de mana de lucru, aceasta chestiune nu e deloc clara. …Absenta unor discutii serioase si a unor idei novatoare care sa permita economiei sa iasa din criza devine din ce in ce mai grava si preocupanta.”

Migrantii care nu reusesc sa-si gaseasca un loc de munca sunt in general cei cu un nivel scazut de educatie si de calificare. Emigrantii cu inalte calificari nu sunt influentati in deciziile lor de revenire acasa de evolutiile economice. Romania ramane totusi o tara cu o economie vulnerabila in fata crizei, in comparatie cu tarile “traditionale” de destinatie pentru emigrantii romani. Este deci foarte probabil ca emigrantii, indiferent de nivelul lor de calificare, sa incerce sa exploateze orice oportunitate de angajare in tarile destinatie mai degraba decat sa revina pe o piata foarte vulnerabila in fata socurilor exogene, cum este criza financiara si economica mondiala.

3.3. TARILE DE DESTINATIE

Spania numara 5,2 milioane de straini (peste 11% din populatie) pe teritoriul sau la 1 ianuarie 2008. Printre ei, romanii reprezentau principalul grup, cu aproximativ 729.000 de persoane si cu o concentratie importanta in unele suburbii ale Madridului. Departe de valul anti-romanesc de la sfarsitul lui 2007 din Italia, relatiile intre spanioli si romani nu ridica probleme. Bulgarii se plasau pe locul 9 cu aproximativ 154.000 de persoane. Sositi in marea lor majoritate dupa 2000, romanii si bulgarii din Spania au profitat de boomul imobiliar si de sectorul serviciilor. Sectorul agricol a atras si el un numar important de lucratori din cele doua tari, mai ales femei. Cum vor reactiona acesti migranti in fata unei situatii a locurilor de munca spaniole care se degradeaza si va continua sa se degradeze foarte rapid pentru a atinge, conform previziunilor Comisiei Europene, o rata a somajului de 20% pana la sfarsitul lui 2010?

Spania si Italia, tari care primesc in numar mare lucratori migranti din Romania si Bulgaria si-au deschis, ambele, piata muncii pentru toate Statele membre ale UE. Aceasta deschidere a fost o gura de aer, care insa astazi se termina, avand in vedere criza economica. Nu vorbim aici despre a determina exact natura si amploarea problemelor care vor aparea in ipoteza unei reveniri masive a acestor lucratori migranti in tarile lor de origine, ci de a avea in vedere aceasta problematica in timpul conferintei prevazuta in cadrul acestui proiect:

Bulgaria si Romania sunt doua State care, conform prevederilor Comisie Europene vor cunoaste cea mai slaba evolutie a ratei de somaj in urmatorii ani. Care va fi insa realitatea?

Ce mod de gandire ar trebui sa aiba partenerii sociali pentru a anticipa scenarii care in cele din urma s-ar putea dovedi irealiste?

Ce loc si ce statut ar putea pretinde acesti lucratori migranti intorsi acasa dupa o perioada de munca in strainatate, perioada ce le-a intarit comportamentul critic?

3.4. ELEMENTE DE REFLEXIE

Federatia europeana din agricultura (EFFAT) dezvolta proiecte care se ocupa de locul ocupat mai ales de lucratorii migranti sezonieri. Nu e vorba despre a emite in cadrul acestui raport concluzii in curs de formulare, ci de a relata anumite observatii referitoare la conditiile de munca din tarile de destinatie, mai ales in cele doua mai sus mentionate. In timp ce legea prevede conditiile generale in care se deruleaza un contract de munca pentru un lucrator migrant (sezonier sau nu), practica este uneori foarte departe de aceste prevederi...

Astfel, unele practici scot in evidenta:

- Diferente intre salariile reale, ale caror cauze ar trebui cautate in modalitatile de recrutare

Pagina 28 din 32

si la intermediarii care participa la recrutare – (agentiile de munca temporara);

- Conditii de munca mai dificile din cauza lipsei calificarii;

- Riscul crescut de contractare a unor maladii profesionale;

- Conditii de viata dificile prin natura lor (departarea de familie, de exemplu) care devin si mai complicate din cauza lipsei unor locuinte adecvate.

Exista in schimb si bune practici, mai ales in ceea ce priveste relatiile dintre sindicatele din tarile furnizoare si cele din tarile de destinatie. Aceste bune practici trebuie sa constituie o sursa de inspiratie pentru dezvoltarea unui climat bazat pe schimburi si pe actiuni intre aceste tari.

Aceasta dezvoltare reprezinta, din punctul nostru de vedere, o axa strategica, cel putin pentru doua motive:

- Mobilitatea geografica si mai ales cea determinata de fluxurile migratoare reprezinta o axa a Comisiei Europene: cum sa gestionam aceasta mobilitate din punct de vedere sindical?

- Revenirea acasa, mai mult sau mai putin de proportii, a lucratorilor romani si/sau bulgari in contextul actualei crize este in masura sa antreneze dificultati serioase si care se pare, nu au fost prevazute in tarile de origine. Cum tratam aceasta chestiune?

Pagina 29 din 32

Dezvoltarea proiectului de fata reprezinta o initiativa a federatiei FITUA, care se inscrie in tendinta generala a acestei federatii de a-si ocupa locul meritat in constructia europeana. Aceasta initiativa este una dintre primele de acest fel pe care o organizatie bulgara a avut-o in cadrul unui apel de propuneri de proiecte al comisiei europene, pe o linie bugetara consacrata dialogului social. In acelasi timp, obtinerea cofinantarii din partea Comisiei demonstreaza faptul ca proiectul prezinta din punct de vedere al continutului un interes particular, care se refera mai ales la necesitatea ca partenerii sociali din regiunea studiata sa se poata organiza.

Aceasta regiune consta din urmatoarele State membre si tari candidate: Bulgaria - Croatia – Romania – Turcia – FRI Macedonia. Cu exceptia ultimei tari, toate celelalte au facut parte dintr-un proiect precedent dezvoltat de EFFAT in 2004/2005, in cadrul caruia au fost elaborate planuri de actiune la nivel local. In 2007, a putut fi elaborat un prim bilant, iar anumite actiuni au fost reincadrate. Luate global, aceste planuri au fost derulate in diverse maniere, insa au fost atinse rezultate concrete. Va reamintim concluziile raportului, dintre care cele mai importante sunt :

- Importanta modului tripartit, in conditiile in care si sistemul bipartit se dezvolta pe alocuri ; - Metode de lucru care trebuie fie consolidate, fie perfectionate;- O reprezentativitate care pare fie prost definita (Bulgaria), fie nerecunoscuta (Romania);- Necesitatea punerii in practica a acelor actiuni preconizate acum doi ani ; - Importanta cresterii capacitatii partenerilor sociali locali.

Dar, daca acest proiect permite dezvoltarea autonomiei organizatiilor sindicale din cele 5 State si intarirea relatiilor dintre acestea si alti parteneri din Statele membre mai vechi, nu emai putin adevarat ca asistenta acordata de federatia europeana ramane foarte importanta. Aceasta asistenta trebuie de altfel sa se inscrie in cadrul unui “contract” elaborat intre federatia europeana si structurile nationale vizate.

In acest context, va propunem urmatoarele previziuni

…

Pagina 30 din 32

CAPITOLUL IIICONCLUZII SI PREVIZIUNI

1. Previziuni cu caracter colectiv3

Cele 5 tari studiate fac parte dintr-o regiune geografica de aproximativ 55.000 kms2. Definitia acceptata pentru Balcani inglobeaza :

Aceste trasaturi culturale ne conduc la preconizarea dezvoltarii unor proiecte comune, inclusiv prin cofinantarea de catre Uniunea Europeana, de fiecare data cand acest lucru este posibil (unele tari nu beneficiaza, in acest moment, de statutul de “tara candidata”, nefiind astfel eligibile pentru finantarile europene orientate catre dialogul social).

Modalitatea tripartita ramane, cel mai adesea, predominata in desfasurarea dialogului social. Bineinteles, acest mod de desfasurare a dialogului social are rezultate si se dovedeste necesar in anumite situatii. Totusi, dinamica relatiilor sociale se dovedeste mult mai eficienta atunci cand avem de-a face cu o modalitate bipartita, sectoriala de desfasurare a dialogului social. Rezulta ca aceasta modalitate de desfasurare trebuie dezvoltata in toate tarile vizate. Acest lucru se poate intampla mai ales prin intarirea influentei de care se bucura partenerii sociali (organizatii sindicale si patronale) si prin modificari legislative in anumite cazuri. Din acest punct de vedere, aceste organizatii trebuie sa studieze, cu un interes special, concluziile fundatiei din Dublin si sa aiba in vedere definirea unei strategii partial comune zonei geografice respective. Reamintim ca aceste concluzii apartin unui raport emis in 2007 si la care au contribuit si organizatiile sindicale si patronale. In majoritatea tarilor studiate intalnim un numar mai mare sau mai mic de organizatii sindicale (confederatii) si patronale. Aceasta diversitate marturiseste fara indoiala un anumit dinamism, semanand, in unele cazuri, cu acele organizatii al caror principal scop este sa dezvolte actiuni de lobby. Exista totusi si subiecte in jurul carora aceste organizatii (majoritatea lor) manifesta un interes comun vital. Vedem aici un punct asupra caruia merita sa reflectam, constand in gruparea subiectelor respective si dezvoltarea unor strategii posibile.

3 Aceasta expresie inglobeaza ansamblul tarilor studiate

Pagina 31 din 32

Zone Tari

Balcanii Occidentali

Croatia (Dalmatia), Slovenia (Istria), Serbia (Centrala), Muntenegru, Macedonia (FRIM), Bosnia-Hertegovina, Albania si Kosovo (nu sunt recunoscute de toate tarile)

Balcanii Orientali Bulgaria et Romania (Dobrogea)

Sudul Balcanilor Grecia – Turcia ( Thracia)

Istoria recenta a modificat numele acestei zone in favoarea notiunii de Europa de Sud Est. Aceasta zona este recunoscuta ca fiind o arie culturala in cadrul careia tarile componente impartasesc anumite trasaturi culturale.

2. Previziuni tematice:

Raportul prezentat atinge mai multe tematici – dintre care mai multe sunt comune tuturor Statelor , exceptie facand temele prezentate in cele ce urmeaza:

TEME CONTINUT CUM ?Dezvoltarea dialogului social bipartit, sectorial

Cf. celor de mai jos Actiuni strategice in zonaParteneriate cu federatia europeana si organizatii sin alte State membre (sistemul de sprijinire morala a unui nou membru)

Intarirea influentei partenerilor sociali

Tratarea in comun a unor subiecte vitale

Intarirea capacitatii organizatiilor

-Dezvoltarea de acorduri intre partenerii sociali

-Dezvoltarea de relatii transnationale, organizarea de sesiuni specifice de nivel universitar

Formarea si gradul in care se pot angaja lucratorii

Formarea profesionala -Dezvoltarea de acorduri intre partenerii sociali-Dezvoltarea de relatii transnationale-Organizarea unui eveniment transnational (conferinta)

Lucratorii migranti Exista mai multe subiecte: cf. raportului

-Dezvoltarea de acorduri intre partenerii sociali-Dezvoltarea de relatii transnationale-Proiect roman in curs

Organizarea zonei Diseminarea unei viziuni a problematicilor Balcanilor

-de studiat

Dezvoltarea relatiilor transnationale

Continuarea schimburilor cu alte State

Proiecte de cooperare, vezi sprijinirea morala a unui nou membru

Diseminarea actiunilor si a rezultatelor acestora

Demonstrarea utilitatii unei organizatii sindicale

Presa – media – institutii europene (mai ales comitetul sectorial pentru dialog social)

Aceste cateva piste reprezinta intr-adevar numai o parte din actiunile ce trebuie intreprinse, insa e necesar sa fie discutate cu ocazia acestei conferinte. Exemplul FITUA poate fi dezvoltat cu aceasta ocazie, mai ales pe anumite actiuni desfasurate de mai multi ani:

- Rolul si misiunea organizatiei- Rezultate obtinute- Desfasurarea negocierii coletive la nivel de ramura si de intreprindere

Tot atatea puncte asupra carora se pare ca FITUA a obtinut reale succese.

Pagina 32 din 32