t7nI(EN I.OLLETT

I .lr I , ,'

CODIJL ...

,,REBECCA'

. lr1

t'

Capitolul 1

Ultima clmili s-a prdbuqit laamiazd.Era un mascul alb, de cinci ani, pe care-l cumpirase din

Gialo; cel mai tAnir 9i mai puternic dintre cele trei animale; dar

gi cel mai bhnd. ii pldcea acel animal cu mersul leginat gi ase-

muirea lui cu,,o corabie a degertului".

Urcau pe versantul ferit de vint al unei dune de nisip,omul gi cimila, p5gind nesiguri pe nisipul instabil, gi cdnd

ajunseri in vArf se opriri. PrMri inainte, lnsl nu vizurd alt-ceva decAt o alti dund de nisip ce trebuia urcat[ gi dupi ea,

incd o mie, gi parci la gAndul acesta animalul fu cuprins de

deznddejde. Picioarele din fa$ ale c[milei se indoiri, apoi olisari 9i cele din spate gi rimase in vArful colinei ca un monu-ment, cuprinzAnd cu privirea degertul pustiu, cu indiferen{aunui muribund.

Bdrbitul trase de funia legati de botul c[milei. Capul iizvdcni inainte, gdtul i se intinse, dar nu reugi sd se ridice.Birbatul se duse in spatele ei gi o lovi tare cu piciorul, de treisau de patru ori. ln cele din urmi, scoase un culit de beduinfoarte asculit, cu lami curbi qi vdrf sublire, pe care-l infipse incrupa cimilei. SAngele 1dqni, insd cimila nici micar nu priviin jur.

Infelese ce se intdmplase. Pdni gi {esuturile mamiferuluierbivor infometat incetaseri sd. mai func{ioneze; la fel ca o

magini rirnasi fbri combustibil. Vizuse clmile prdbugin-

du.se astfel la marginea unei oaze, vliguite de foame gi lipsite

12 KENFOLLETT

de energie, in mijlocul frunziqului dititor de viali pe care

ajunseseri si-l ignore.

Mai erau douf, trucuri pe care le-ar fi putut incerca. Primular fi fost sd-i toarne api in niri pdnd cAnd cimila se ineci, iaral doilea, sd aprindi un foc sub picioarele ei din spate. Dar nuputea si risipeascd nici apa qi nici lemnele de foc. Niciuna dinmetode n-ar fi ar,.ut o gansi prea mare de reugiti.

Oricum, era timpul si se opreascd. Soarele dogorea dininaltul cerului. incepea lunga vard sahariani, cAnd in miezulzilei temperatura atingea peste 43 de grade Celsius Ia umbrl.

FIri a despovlra cimila, birbatul desfhcu unul dintre saci

gi din el isi scoase cortul. Din reflex, privi din nou in jur; nu se

zlrea niciun pic de umbri s,i niciun adipost - peste tot era lafel de cald. isi monti cortul alituri de cimila muribundd, chiarin vdLrful dunei de nisip. l

Se agezi cu picioarele incrucigate in uga cortului, pentrua-gi face ceai. Niveli nisipul din fa{a lui, aranji in formd de

piramidi c6,teva crengule uscate, at6't de pretioase, Ei aprinse

focul. Cand apa din ibric didu in clocot, pregiti ceaiul in stilulnomazilor: turni ceaiul, adlugd zahirul, apoi goli ceas,ca ina-poi in ibric, pentru a l6sa ceaiul la infszal, gi repeti operafiu-nea de mai multe ori. Infuzia obfinut5, foarte concentrati 9idestul de dulce, era cea mai revigoranti biuturi din lume.

Mesteci nigte curmale qi-gi privi cdmila muribundi, agtep-

tAnd ca soarele si apund. Calmul lui era rezultatul unei inde-lungate experien{e. Strebetuse cale lungl prin acel degert, peste

o mie gase sute de kilometri. Cu doui luni in urmi plecase dinEl Agelat, de pe coasta mediterani a Libiei, gi cilitorise spre sud

o distanli de opt sute de kilometri, prin ]aloo qi districtul Kufra(Al Kufrah), pani in inima pustie a Saharei. Acolo o luase spre

est gi trecuse frontiera in Egipt, neobservat de griniceri. Tra-

versase porliunea stdncoasi a degertului vestic gi se intorsese,

ludnd-o spre nord in apropiere de oaza Kharga, iar in acel

moment nu era departe de destinalia lui. Cunogtea degertul,

Codul ,,Rebecca" 13

insi se Ei temea de vasta intindere aridi - toli oamenii inteligenfi

se temeau de acea pustietate, pdni gi nomazii care-qi petreceau

acolo intreaga viafi.Dar el nu lisa niciodati si-l cuprindi teama, si-l cople-

qeasci gi si-l macine psihic. Catastrofe se intdmplau intotdeau-

na: erori de orientare care te ficeau si te abali din drum cu

cAliva kilometri, ratdnd o fAntAn[; sticlele din care se scurgea

apa sau sparte; cimile aparent sinltoase, care insd se imbolni-veau dupi cirteva zlle de la plecare. Tot ce puteai face era sispuilnshallah - Cu voia lui Allah!

in cele din urmd, soarele incepu s[ coboare spre vest. Se

uiti la incircitura de pe cimili, intrebAndu-se cdt putea sicare el. Erau trei geamantane micule de tip european, douigrele 9i unul ugor, toate importante. Mai avea un mic rucsac

cu haine, un sextant, hirlile, mAncarea gi sticla cu api. $i aga

era prea mult; trebuia si renunle la cort, la setul de ceai, vasul

pentru gitit, la calendar qi Ea.

Ficu din cele trei geamantane o singuri lncdrcdturi, dea-

supra cireia puse imbricimintea, alimentele qi sextantul,

legAndu-le pe toate cu o fd.qie din pinz6, prin care-gi putea

strecura bralele pentru a cira bagajul ln spate, ca pe un rucsac.

i9i trecu pe dupl gAt burduful din piele de capri, in care-qi

linea apa, ldsdndul sl-i atArne in fa{i.Era o inclrclturi grea.

Cu trei luni in urmi ar fi putut s-o care o zi intreagi, iar inacea zi, spre seari, chiar sd joace tenis, fiindci era un birbatputernic, insi deqertul il vliguise. Pielea ii era umflatl gi plinide rini gi slibise aproape paisprezece kilograme. Fird cimilinu putea ajunge prea departe.

tinind busola intr-o mAnd, porni la drum.Urma intocmai busola, indiferent unde l-ar fi dus aceasta,

rezistind tentaliei de a ocoli dunele de nisip, pentru ci se ori-enta doar estimdLnd ultimii kilometri parcurgi, iar o eroare cAt

de mici ar fi insemnat si se abati din drum cu cAteva sute de

14 KENFOLLETT

metri ce-i puteau fi fatali. Mergea incet, cu pagi mari. Minteaii era goliti de speranle sau temeri, el concentrAndu-se doarasupra busolei gi nisipului. Vliguit gi cu dureri in tot trupul,punea un picior in fala celuilalt cu gesturi automate, fbri sigdndeasci qi, prin urmare, flri efort.

Ziua se rdcorea treptat, anunldnd inserarea. Burduful cuapd atdrnat de gdt devenea din ce in ce mai ugor pe misuri ce-iconsuma confinutul. Refuza si se gAndeasci la cAti api ii mairlmisese: obignuia sd bea cAte gase cdni pe zi, calculase qi Etiacd nu mai avearezerve pentru inci o zi. Un stol de plsiri gdll-gioase ii trecu pe deasupra capului. Privi in sus, cu mdna pavi-zi la ochi, gi vizu ci. erau giinuge Liechtenstein sau giinuge depustiu, pdsiri ale deqertului, asemenetoare porumbeilor bruni,care veneau in stoluri si bea api in fiecare diminea{i qi seari.Se indreptau in aceeagi direclie ca 9i el, ceea ce insemna ci era

pe calea cea bund; qtiind ci ele puteau zbura optzeci de kilome,tri pAni la o sursi de ap6, aparilia lor il incuraja prea pulin.

Norii se ingrimideau Ia orizont pe mdsuri ce deqertul se

ricorea. in spatele lui, soarele cobora tot mai jos, transformAn-du-se intr-o uriagi minge galbeni. Nu peste mult timp, pe uncer purpuriu se M o Luni albd.

Se gAndi si se opreasci. Nimeni nu putea merge pe jos onoapte intreagi. insi n-avea nici cort, nici pdturi gi nici orez sau

ceai. $i era sigur cdizvoraL era undeva in apropiere; dupd esti-mirile lui ar fi trebuit si ajungd deja acolo.

Continui sd meargi. Calmul il pdrisea treptat. igi folosiserezistenla gi experien{a in lupta impotriva degertului nemilos,dar incepea sI creadi ci degertul avea si cAgtige. Se gandi iariqila cimila pe care o abandonase gi la felul in care se aqezase ea pe

culmea dunei de nisipi epuizati, agtept1nd moartea. ,,N-am de

gAnd si a$tept moartea, chibzui el; cAnd va deveni inevitabili, ovoi intdmpina ftri govdialil Agonia gi setea care te aduc in pra-gul delirului nu sunt pentru mine - ar fi o lipsd de demnitate.Eu am cufituI."

Codrrl ,,Rebecca' 15

La gAndul acesta il cuprinse disperarea gi in acel momentnu-gi mai putu reprima frica. Luna incepu si coboare, darpeisajul era luminat de stele. O vdzrt ca intr-un vis pe mama

lui in depdrtare gi o auzi vorbindu-i: ,,Si nu spui ci nu te-amavertizat!"

Auzi un tren pufiind in ritmul beteilor inimii lui. PSgi pe o

rnullime de pietricele care se rostogoliri ca niqte goareci ce

fugeau mdncdnd pimdntul. Sim{i miros de miel fript. Reugi sIurce pe un dAmb de nisip gi ziri in apropiere Strilucirea roqiaticla focului deasupra ciruia fusese fripti carnea qi, lingi foc, unbiiefel care rodea nigte oase. in jurul focului erau nigte corturi,iar cAteva cdmile, cu picioarele priponite cu sfoare, plqteau sca-

ielii rizleli din jur. Ceva mai departe era izvorul. inaintd citreacel miraj. Oamenii din vis se uitari la el, surpringi. Un blrbatinalt se ridici in picioare gi vorbi. Cildtorul trase de shamaghl,

ridicAnd pulin pdnza ca si-gi arate fa{a

Birbatul cel inalt fbcu un pas inainte, qocat, gi zise:

- Vere!

Cilitorul in{elese cd nu era nicio iluzie. SurAse gi se prdbugi.

#Cdnd se lrezi, crezu pentru o clipi cd era iar copil gi ci

toati viala lui de adult nu fusese decAt un vis.

Cineva ii atinse umirul, spundndu-i in limba degertului:

,jlrezeqte-te, Ahmed!" De ani de zlle nu-i mai zisese nimeniAhmed. Congtientizl ci era invelit cu o piturl aspri gi ci std-

tea intins pe nisipul rece, purtAnd un shamagh. iqi deschise

ochii qi vizu minunatul risirit de soare ca un curcubeu lunggi drept pe fundalul orizontului intunecat. Vintul inghetat al

diminelii il izbi in fap. in clipa aceea retrii confuzia gi neli-nigtea de pe wemea cAnd avea cincisprezece ani.

I Beduinii au capul acoperit cu shamagh, srtslinut de un cordon dublu,impietit, numit agal. Femeile poarti pe cap tarha, iar fala le este aco-periti cu viluri numite burka. (n.red.)

16 KENFOLLETT

Se sim{ise pierdut cAnd se trezise prima datd in deqert. iqispusese: ,Iata e mort", Ei apoi: ,,Am un nou tati". Fragmentedin surele Coranului ii veniserd atunci in minte, amestecate cubuci{i din $ahada, Crezul musulman,pe care mama lui il invi-{ase in secret in limba germani. igi aminti durerea acutd gi incivie a circumciziei din adolescenld, insoliti de uralele gi salvelede pugci ale blrbalilor care-l felicitau pentru ci, in sfirgit,devenise unul de-al lor, un adevlrat birbat. Urmase apoi lungacilitorie cu trenul, pe durata cireia se intrebase cum erau veriilui din degert, gi daci aveau si-i dispre{uiasci pielea palidi gi

comportamentul citadin. Iegise grlbit din gari gi-i vizuse pe

cei doi arabi stAnd ldngi cdmilele lor in prafi,rl din curtea g5rii,inftgurali in vegmintele tradifionale care-i acopereau din cappdni-n picioare, excep{ie frcind shamagh-ul, ce le ldsa la vede-re ochii intuneca{i, de nepdtruns.

Cei doi il luaseri laizvor. Fusese groaznic: niciunul nu-ivorbise, ci i se adresaseri doar prin gesturi. La ciderea seriiinplesese ci oamenii aceian-aveau toaletd gi se simlise extremde stdnjenit. intr-un sfbrgit, fusese obligat si intrebe. Urmaseun moment de tdcere gi apoi izbucniseri cu tolii in rds. inchi-puindu-gi ci nu putea vorbi limba lor, incercaseri cu to{ii sicomunice cu el prin semne. Aqadar, el folosise un cuvAnt dinlimbajul bebelugilor pentru a intreba despre toaleti, ceea ce

fhcea ca situalia si fie gi mai amuzanti. Cineva il indemnase sise duci pulin mai departe, dincolo de corturile dispuse incerc, gi sA se as,eze pe vine in nisip. Dupi asta nu se mai sim-

]ise atdt deingrozit, fiindce, degi erau oameni aspri, nu eraulipsili de blindele.

Toate acestea ii trecuserl prin minte in timp ce privea pri-rnul lui risdrit de soare in deqert, revenindu-i in memoriedupi dou[zeci de ani, la fel de vii gi de dureroase ca amintirileneplicute din ziua anterioari, odatd cu acele cuvinte:,,Tiezegte-te, Ahmed!"

Se ridici brusc in gezut s,i imaginile trecutului se risipiriiute, ca gi norii diminefii. Traversase degertul fiind intr-o

Codul ,,Rebecca" L7

misiune de importanli vital6. Gisise izvorul, iar asta nu fusese

o halucinafie; verii lui erau acolo, aga cum fuseseri intotdeau-na in acea perioadi a anului. Se prlbugise dincauza epuizirii.Ei il infrquraseri in pdturi gi-l lisaseri si doarml lAngi foc. Se

simli deodati cuprins de panici gAndindu-se la prelioasa luiincircituri - o mai avea, oare, cdnd ajunsese acolo? Pe urm6,zdribagajele,puse unul peste altul la picioarele lui.

Ismael stitea pe vine aldturi de el. intotdeauna fusese aqa:

odinioarl, pe tot parcursul unui an pe care cei doi bnieli ilpetrecuser[ impreund in deqert, Ismael se trezea intotdeauna

primul, in fiecare dimineali.

- Vere, avem necazuri mari.

Ahmed incuviin{d.

- E rdzboi.

Ismael scoase un mic bol ornat cu pietre pretioase, care

con{inea api. Ahmed igi cufundi degetele in api gi-qi splllochii. Ismael se indepirtd. Ahmed se ridici in picioare.

Una dintre femei, ticuti qi supusi, ii oferi ceai. Ahmed il luifrri si-i mullumeascd qi-l biu repede. MAnci nigte orez fiert,rece, in timp ce in jurul lui se desftqura far| grab[ activitatea

obignuiti a taberei. Se pirea ci ramura aceea a familiei era incidestul de instiriti, av1nd cdliva servitori, mulli copii gi peste

douizeci de cimile. Oile din apropiere erau numai o parte dinturmi - celelalte pigteau, probabil, la c6{iva kilometri distan}i.

Poate ci mai aveau qi alte cimile. Acestea riticeau noaptea inclutare de frunzig din care si se infrupte 9i, cu toate ci aveau

picioarele legate, ajungeau destul de departe, pdni se pierdeau

din vedere. Probabil cd biielii le adunau in acel moment, aga

cum frcuseri cAndva el gi Ismael. Animalele n-aveau nume, dar

Ismael le gtia pe toate, a9a cum le gtia Ei povegtile.

- Acesta e masculul pe care tata i l-a dat fratelui siu, Abdel,

in acetr an in care au murit multe femei, insi animalul a inceput

si gchiopirteze, aga ci tata i-a diruit fratelui siu alt mascul gi I-a

luat pe acesta inapoi, dar el inci gchiopdteazil,yezi?

18 KENFOLLETT

Ahmed ajunsese si cunoasci foarte bine cimilele, insdnjavusese niciodati atitudinea unui nomad fald de acele ani-male; cu o zi in urmi, igi aminti el, nu aprinsese focul subclmila muribundi. Ismael l-ar fi aprins.

DupiL ce igi termini micul dejun, Ahmed se duse la baga-jul lui. Geamantanele nu erau incuiate. il deschise pe cel dedeasupra, un geamanlan micu! din piele; 9i cAnd privi butoa-nele qi cadranele transmifitorului radio din valiza dreptun-ghiulari, o imagine neagteptatd i se ivi in fap ochilor, ca uncadru de film: agita{ia frenetici din Berlin, o stradi strejuitide copaci, Admiral von TirpttzUfer StraBe, o clidire cu patruniveluri, un labirint de coridoare gi sciri, o recep{ie cu douisecretare, un cabinet, sumar mobilat cu un birou, o canapea,un figet pentru dosare gi un pat ingust, iar pe perete, o picturdjaponezl, ce reprezenta un demon rdnjind riutdcios gi o foto-grafie cu autograful lui Franco; gi dincolo de acest cabinet, pebalconul cu vedere spre canalul Landwehr, doi Teckeli lAngdun amiral ce albise inainte de vreme, care spunea:

- Rommel vrea sl trimit un agent la Cairo.In geamantan mai era gi o carte, un roman in limba englezi.

Ahmed citi ingAndurat primul r?.r;ld: ,,Azi-noapte am visat cdm-am intors la Manderley". O foaie de hArtie impituriti cizudintre paginile cir{ii. Ahmed o ridici grijuliu gi o puse la loc.inchise cartea, o vAri inapoi in geamantan qi-l inchise.

- A fost o cdiitorie lungi? il intrebi Ismael, care stitealAngd el.

Ahmed consimli.

- Vin de la El Agelat, din Libia.Aceste nume nu-i spuneau nimic virului siu.- Vin de la mare!

- De la mare!

- Da.

- Singur?

- Aveam cdteva cimile cAnd am pornit la drum.

Codul ,,Rebecca' 19

Ismael era uluit: nici mecar nomazli nu fhceau cildLtorii

atit de lungi, iar el nu vbzuse niciodati marea.

- Dar de ce? il iscodi el.* Are leglturl cu acest rizboi.

- O bandi de europeni care se lupti cu o alti bandi de

europeni pentru a decide cine si se stabileasci in Cairo - ce

importanli are asta pentru fiii degertului?

- Poporul mamei mele este in r[zboi, precizit. Ahmed.

- Un birbat trebuie si-qi urmeze tatd:l.

- Si daci are doi tali?Ismael ridicd din umeri. inlelegea dilema.Ahmed apuc[ geamantanul inchis.

- Vrei si mi-l pdstrezi?

- Da, consimli Ismael luAnd geamantanul. Cine c6gtigirizboiul?

- Poporul mamei mele. Sunt la fel ca nomazii - mdndri,cruzi Ei puternici. Vor guverna intreaga lume.

- Ahmed, ai crezlt intotdeauna in leul degertului, zise

zdmbind Ismael.

Ahmed iqi amintea: invi{ase la scoald cd pe vremuri, demult,

triiserl lei in degert gi ci era posibil si mai fi rimas ci]iva,care se ascundeau in munli gi se hrineau cu ciprioare, vulpi qi

oi sllbatice. Ismael refuza s[-l creadi. Disputa piruse teribilde importanti pentru ei gi aproape ci se certaseri.

- Tot mai cred in leul degertului, spuse zAmbind la randul luiAhmed.

Cei doi veri se privird. Trecuserd, cinci ani de la ultima lorintAlnire. Lumea se schimbase. Ahmed se gdndi la ce i-ar fiputut povesti: intAlnirea cruciali de la Beirut din 1938, cdldto-ria la Berlin, fata cu gatul teiat din Istanbul... Nimic din toate

astea n-ar fi insemnat mare lucru pentru virul lui, care gAndea,

probabil, la fel despre evenimentele din ultimii cinci ani ai vie-

lli lui. De cAnd fuseseri impreunl in pelerinaj la Mecca, incopiliria lor, prinseseri mare drag unul de altul, insi n-avuse-

serd niciodati despre ce se vorbeasce.

20 KENFOLLETT

Dupi o clipi, Ismael se indepdrtd, ducAnd geamantanul incortul lui. Ahmed aduse pufini apd intr-un bol. Deschise unalt bagaj gi scoase o buc6!ic[ de sepun, un pimituf, o oglindi gi

un brici. Fixi oglinda in nisip, o ajustd gi incepu si-gi desfaciacoperdmdnttl shamagh.

Imaginea propriului chip reflectat in oglindd il qoci. Frunteainaltd, de obicei curati, era acoperiti cu r6ni. Ochii ii erau plinide mdhnire gi ridafi la colpri. Barba neagrl ii crescuse deasd 9iincAlciti pe obrajii cu pomeli inalli, iar pielea de pe nasul mare,coroiat, era rogie gi cripatl. igi dezlipi buzele pline de bigicigi vdzu cd dinfii frumogi gi regulali ii erau pitafi si murdari.

Folosi sdpunul gi pdmdtuful pentru a-gi acoperi obrajii cuspumd qi incepu sd se radd.

Treptat, vechiul lui chip iegi la iveali. Era mai degrabienergic decAt chipeg gi, de obicei, avea o expresie care - recu-noqtea el in momentele in care era ceva mai relaxat - era ugorperversi; doar cd in acea clipi era, pur si simplu, rivigit.Adusese cu el, sute de kilometri prin deqert, un flacon cu lo{i-une parfumati, pistratd special pentru acel rnoment, dar n-outllizd, gtiind ci usturimea ar fi fost insuportabili. O diruiunei feti{e care-l privise curioasi, iar aceasta o lui la fug[,incdntatd de un asemenea trofeu.

Duse sacul ln cortul lui Ismael si alungi femeile de acolo.

igi scoase veqmintele de degert gi imbrici o cimaqi albi engle-zeasci gi un costum maroniu in carouri. isi puse o cravati indungi gi niste gosete gri. Cdnd incerci si se incalle cu pantofii,vdzu cd picioarele i se umflaseri: ar fi fost o adevdrati agoniesi incerce si le vAre forlat in incaltAmintea noui din piele tare.

Oricum, costumul european nu se potrivea cu sandalele impro-vizate din cauciuc pe care le purta in degert. in cele din urmi,despicd pantofii cu cufitul lui incovoiat qi-i incil{d fbrl s5-qimai lege qireturile.

Voia mai mult: o baie fierbinte, s[ se tundi, o crem5, cal-rnant[ pentru bigici qi ri.ni, o cimaql din mitase, o brl{ari

Codul ,,Rebecca' 21

din aur, o sticl5 rece cu gampanie qi o femeie tandri qi blindd.Pentru toate acestea, trebuia si mai agtepte.

Cind iegi din cort, nomazli 1l privir[ de parci ar fi fost un

striin. iqi lui plliria qi cAntiri in mini cele doui geamantane

care-i mai rimdseserd - unul greu, celilalt ugor. Ismael veni

cu un burduf din piele de capri plin cu ape. Cei doi veri se

imbriliqari.Ahmed scoase un portofel din buzunarul sacoului, ca si-gi

verifice actele. Uitindu-se la cartea de identitate, constate ce

era din nou Alexander Wolff, de 34 de ani, care locuia intr-ocasi numiti Villa les Oliviers, lAngi suburbia Garden City,

din Cairo, om de afaceri, rasa - european.

iqi puse pILldria, ridici geamantanele gi, in ricoarea dimi-nelii, incepu sd stribati ultimii cdfiva kilometri de degert

pAnd in oraq.

sMarele gi strivechiul drum al caravanelor, pe care Wolff il

nrmase din oaz|in oaz| prin pustietatea vastului deEert, tre-

cea printr-o trecitoare a unui lan{ muntos qi, in cele din urmi,se unea cu o gosea noui, moderniL. Acel drum era ca o linietrasati pe harti de Dumnezeu, fiindcd intr-o parte avea dea-

lurile galbene, nisipoase gi aride, iar in cealaltd parte, cimpu-rile luxuriante de bumbac delimitate in parcele pitrate de

gan{uri de irigare.

Jiranii, aplecali deasupra recoltelor, purtau galabiyya -tradilionalele cimdgi lungi gi dungate din bumbac, ln loculveqmintelor incomode, insi protectoare ale nomazilor. inain-tAnd spre nord pe acel drum, inspirAnd aerul ricoros si umed

al Nilului aflat in apropiere gi observdnd semnele tot mai evi-

dente ale civilizaliei urbane, Wolff incepu si se simti din nou

om. Jlranii nu mai erau atit de mulli imprdgtia]i pe cimpii.in sfArgit, auzi motorul unui automobil gi inlelese ci era

in siguran{6.