Charles Baudelaire(Redirigé depuis Beaudelaire)

 « Baudelaire » redirige ici. Pour les autres significations, voir Baudelaire (homonymie).Charles Baudelaire

Baudelaire par Étienne Carjat.

Nom de naissance Charles-Pierre Baudelaire

Activités Poète, critique d'art, essayiste,traducteur

Naissance9 avril 1821

Paris,   Royaume de France

Décès31 août 1867 (à 46 ans)

Paris,   Empire français

Langue d'écriture français, latin

Genres Poésie, poème en prose,essai, critique d'art

Œuvres principales

Les Fleurs du mal  (1857)

Les Paradis artificiels  (1860)

Le Spleen de Paris  (posthume 1846-1859)

Compléments

1

modifier

Charles-Pierre Baudelaire est un poète français , né à Paris le 9 avril 1821 et mort dans la même ville

le 31 août 1867. « Dante d'une époque déchue »1 selon le mot de Barbey d'Aurevilly, nourri de

romantisme, tourné vers le classicisme, à la croisée entre le Parnasse et lesymbolisme, chantre de la

« modernité », il occupe une place qui lui est propre dans l'histoire littéraire du XIXe siècle.

Au cœur des débats sur la fonction de la littérature de son époque, Baudelaire détache la poésie de la

morale, la proclame tout entière destinée au Beau et non à la Vérité2. Comme le suggère le titre de

son recueil Les Fleurs du mal, il a tenté de tisser des liens entre le mal et la beauté, le bonheur et

l'idéal inaccessible (À une passante), la violence et la volupté (Une martyre), entre le poète et son

lecteur (« Hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère »), entre les artistes à travers les âges (Les

Phares3). Outre les poèmes graves (Semper Eadem) ou scandaleux (Delphine et Hippolyte), il a

exprimé la mélancolie (Mœsta et errabunda) et l'envie d'ailleurs (L'Invitation au voyage). Il a aussi

extrait la beauté de l'horreur(Une charogne).

Sommaire

  [masquer] 

1   Éléments biographiques

o 1.1   Révision de la condamnation de 1857

o 1.2   Domiciles du poète

2   Regards sur l'œuvre

o 2.1   Horreur et extase

o 2.2   Art poétique

o 2.3   Jeanne Duval

2.3.1   Poèmes lui rendant hommage

3   Principaux ouvrages

4   Éditions de référence

5   Voir aussi

o 5.1   Bibliographie

5.1.1   Ouvrages

5.1.2   Baudelaire dans la fiction

5.1.3   Articles

o 5.2   Articles connexes

2

o 5.3   Liens externes

6   Notes et références

Éléments biographiques

Autoportrait de Baudelaire

Charles Baudelaire naît rue Hautefeuille 4  à Paris. Sa mère, Caroline Archenbaut-Defayis (Dufaÿs ou

Dufays, par corruption) a vingt-sept ans. Son père, Joseph-François Baudelaire, né en 1759 à La

Neuville-au-Pont 5 , en Champagne, est alors sexagénaire. Quand il meurt, en 1827, Charles n'a que six

ans. Cet homme lettré, épris des idéaux desLumières, et amateur de peinture, peintre lui-même, lui

laisse un héritage dont il n'aura jamais le total usufruit. Il avait épousé, en première noces, le 7 mai

1797, Jeanne Justine Rosalie Jasmin avec laquelle il eut un fils, Claude Alphonse Baudelaire, le demi-

frère de Charles.

Un an plus tard, sa mère, Caroline Archimbaut-Dufays (1793-1871) se remarie avec le chef de

bataillon Jacques Aupick. Le futur poète ne pardonnera jamais à sa mère ce remariage, et l'officier

Aupick, devenu plus tard ambassadeur, incarne à ses yeux tout ce qui fait obstacle à ce qu'il aime : sa

mère, la poésie, le rêve, et la vie sans contingences.

« S'il va haïr le général Aupick, c'est sans doute que celui-ci s'opposera à sa vocation. C'est surtout

parce que son beau-père lui prenait une partie de l'affection de sa mère. [...] Une seule personne a

réellement compté dans la vie de Charles Baudelaire : sa mère6 »

En 1831, le lieutenant-colonel Aupick ayant reçu une affectation à Lyon, Baudelaire est inscrit à la

pension Delorme puis suit les cours de sixième au Collège royal de Lyon, en cinquième il devient

interne. En janvier 1836, la famille revient à Paris où Aupick est promu colonel en avril. Baudelaire,

3

alors âgé de quatorze ans, est inscrit au Collège Louis-le-Grand comme pensionnaire, mais il doit

redoubler sa troisième. En seconde, il obtient le deuxième prix de vers latins au concours général.

Renvoyé du lycée Louis-le-Grand en avril 1839 pour une vétille7, Baudelaire mène une vie en

opposition aux valeurs bourgeoises incarnées par sa mère et son beau-père. Il est reçu in extremis

auBaccalauréat qu'il passe au lycée Saint-Louis en fin d'année. Son beau-père jugeant la vie de son

beau-fils « scandaleuse », décide de l'envoyer en voyage vers les Indes, périple qui prend fin

auxMascareignes (Maurice et La Réunion) en 1841.

De retour à Paris, il s'éprend de Jeanne Duval, jeune mulâtresse, avec laquelle il connaîtra les

charmes et les amertumes de la passion. Dandy endetté, il est placé sous tutelle judiciaire, et connaît,

dès 1842, une vie dissolue. Il commence alors à composer plusieurs poèmes des Fleurs du mal.

Critique d'art et journaliste, il défend en Delacroix le représentant du romantisme en peinture, mais

aussi Balzac lorsque l'auteur de La Comédie humaine est attaqué et caricaturé pour sa passion des

chiffres8 ou pour sa perversité présumée9. Grâce à son ami Louis Ménard, Baudelaire découvre

en 1843 les « paradis artificiels » dans le grenier de l'appartement familial des Ménard : il y goûte

laconfiture verte. Même s'il contracte la colique à cette occasion, cette expérience semble décupler sa

créativité (il fait son autoportrait en pied, très démesuré), aussi va-t-il renouveler cette expérience

occasionnellement sous contrôle médical en participant aux réunions du "club des Haschischins". En

revanche, sa pratique de l'opium est plus longue : il fait d'abord un usage thérapeutique

du laudanum 10 dès 1847, prescrit pour combattre ses maux de tête et comme analgésique (suite aux

douleurs intestinales consécutives à une syphilis, probablement contractée durant sa relation avec la

prostituée Sarah la Louchette vers 1840). Comme De Quincey avant lui, l’accoutumance le fait

augmenter progressivement les doses. Croyant y trouver un adjuvant créatif, il en décrira les

enchantements et tortures11.

En 1848, il participe aux barricades. La révolution de février instituant la liberté de la presse,

Baudelaire fonde l'éphémère gazette Le Salut Public (d'obédience résolument républicaine), qui ne va

pas au-delà du deuxième numéro. Le 15 juillet 1848, paraît dans La Liberté de penser un texte

d'Edgar Allan Poe traduit par Baudelaire : Révélation magnétique. À partir de cette période, Baudelaire

n'aura de cesse de clamer son admiration pour l'écrivain américain et deviendra son traducteur attitré.

La connaissance des œuvres de Poe et de Joseph de Maistre atténue définitivement sa "fièvre

révolutionnaire"12. Plus tard, il partage la haine de Gustave Flaubert et de Victor Hugo pour Napoléon

III, mais sans s'engager outre mesure dans son œuvre (« L'Émeute, tempêtant vainement à ma vitre /

Ne fera pas lever mon front de mon pupitre » - Paysage dans Tableaux parisiens du recueil Les Fleurs

du mal)13 Baudelaire se voit reprocher son écriture et le choix de ses sujets. Il n'est compris que par

quelques-uns de ses pairs comme Armand Baschet, Édouard Thierry, Champfleury, Barbey

d’Aurevilly, Dulamon14, ou encore André Thomas... Cet engouement confidentiel contraste avec

4

l'accueil houleux que réserve la presse au poète des Fleurs du mal. Dès la parution du recueil, en

185715, Gustave Bourdin réagit avec une extrême virulence dans les colonnes

du Figaro du5 juillet 1857 : « Il y a des moments où l'on doute de l'état mental de M. Baudelaire, il y en

a où l'on n'en doute plus ; —c'est, la plupart du temps, la répétition monotone et préméditée des

mêmes choses, des mêmes pensées. L'odieux y côtoie l'ignoble ; le repoussant s'y allie à l'infect... » et

cela deviendra le jugement dominant de l'époque.

Moins de deux mois après leur parution, Les Fleurs du mal sont poursuivies16 pour « offense à la

morale religieuse » et « outrage à la morale publique et aux bonnes mœurs ». Seul ce dernier chef

d'inculpation condamne Baudelaire à une forte amende de trois cents francs, réduite à cinquante, suite

à une intervention de l'impératrice Eugénie. L'éditeur, Auguste Poulet-Malassis, s'acquitte pour sa part

d'une amende de cent francs, et doit retrancher six poèmes dont le procureur général Ernest Pinard a

demandé l'interdiction (Les bijoux ; Le Léthé ; À celle qui est trop gaie ; Lesbos ; Femmes damnées[le

premier poème] ; Les métamorphoses du vampire). Malgré la relative clémence des jurés, eu égard au

réquisitoire qui vise onze poèmes, ce jugement touche profondément le poète, qui réalisera, contraint

et forcé, une nouvelle édition en 1861, enrichie de trente-deux poèmes. En 1862, Baudelaire est

candidat au fauteuil d'Eugène Scribe à l'Académie Française. Il est parrainé par Sainte-Beuve etVigny.

Le 6 février 1862, il n'obtient aucune voix et se désiste. Par la suite, il renonce à se présenter au

fauteuil de Lacordaire 17 . En 1866, l'auteur réussit à publier les six pièces condamnées, accompagnées

de seize nouvelles, à Bruxelles, c'est-à-dire hors de la juridiction française, sous le titre Les Épaves18.

Tombe du général Aupick, de Mme Aupick et de Baudelaire au cimetière du Montparnasse.

Le 24 avril 1864, le poète, criblé de dettes, part pour la Belgique pour entreprendre une tournée de

conférences où ses talents de critique d'art éclairé ne déplacent guère les foules. Il se fixe à Bruxelles,

et prépare un pamphlet contre son éphémère pays d'accueil, qui figure, à ses yeux, une caricature de

la France bourgeoise. Le féroce Pauvre Belgique! restera inachevé. Pressentant la mort inéluctable de

ce royaume qu'il juge artificiel, il résume son épitaphe en un mot : Enfin !

C'est en Belgique que Baudelaire rencontre Félicien Rops, qui illustreles Fleurs du mal. Lors d'une

visite à l'église Saint-Loup de Namur, Baudelaire perd connaissance. Cet effondrement est suivi de

troubles cérébraux, en particulier d'aphasie. À partir de mars 1866, il souffre d'hémiplégie. Il meurt

à Paris de la syphilis le 31 août 1867, sans avoir pu réaliser le projet d'une édition définitive - comme il

5

la souhaitait - desFleurs du Mal, travail de toute une vie. Il est inhumé au cimetière du

Montparnasse (6e division), dans la même tombe que son beau-père, le général Aupick et sa mère.

Le Spleen de Paris (autrement appelé Petits poèmes en prose) est édité à titre posthume en 1869,

dans une nouvelle édition remaniée par Asselineau et Théodore de Banville. À sa mort, son héritage

littéraire est mis aux enchères. L'éditeur Michel Lévy l'acquiert pour 1750 francs. La troisième édition

des Fleurs du Mal que préparait Charles Baudelaire, accompagnée des 11 pièces intercalaires, a

disparu avec lui.

Révision de la condamnation de 1857

Une première demande en révision du jugement de 1857 fut introduite en 1929 par Louis Barthou ;

cependant elle ne fut pas satisfaite, aucune procédure n'existant à l'époque pour ce cas. C'est par la

loi du 25 septembre 194619 que fut créée une procédure de révision des condamnations pour outrage

aux bonnes mœurs commis par la voie du livre, exerçable par le Garde des Sceaux à la demande de

la Société des gens de lettres. Celle-ci décida, l'année même, de demander ladite révision pour Les

Fleurs du Mal, qui fut enfin accordée, le 31 mai 1949, par la Chambre criminelle de la Cour de

cassation 20 ,21,22.

Domiciles du poète

Baudelaire habita principalement Paris, où il occupa une quarantaine de domiciles. Voici un relevé

approximatif de ses adresses23.

13, rue Hautefeuille, où il naît le 9 avril 1821. La maison fut détruite lors du percement

du boulevard Saint-Germain, mais on peut encore voir le no 15.

50, rue Saint-André-des-Arts, à partir de la mort de son père (1827)

11, rue du Débarcadère (située à l’époque à Neuilly) (1827-1828)

17, rue du Bac, à partir du second mariage de sa mère (1828), et jusqu’à la promotion de son

mari le colonel Aupick (1832)

Lyon (1832-1836). Baudelaire est logé d’abord à la pension Delorme, puis dans l’internat du

collège Royal.

De retour à Paris (1836): 32 rue de l'Université

Internat au lycée Louis-le-Grand, 123 rue Saint-Jacques (mars 1836-avril 1839)

Renvoyé du collège, Baudelaire est domicilié chez sa mère et son beau-père le général

Aupick, qui habitent à cette époque la rue Culture-Sainte-Catherine, dans le Marais (printemps

1839). Baudelaire reprend ses cours comme externe au Lycée Saint Louis.

22, rue du Vieux-Colombier, chez son répétiteur M. Lassègue, jusqu'à passage du

baccalauréat (Août 1839)

6

Pension L'Evêque et Bailly, rue de l’Estrapade

Rue du Pot-de-Fer-St.-Sulpice, chez Mlle Théot

73 rue de l'Ille

50 rue de Sévigné

Voyage dans les mers du Sud (9 juin 1841 - début février 1842): Bordeaux, Ile Maurice, Ile

Bourbon (c.à.d. la Réunion)

De retour à Paris: 10 (devenu 22) quai de Béthune, sur l’île Saint-Louis 24 , au rez-de-chaussée

à gauche de la porte d’entrée, avec fenêtre sur rue (mai-décembre 1842). Il y reçoit les visites de

sa nouvelle maîtresse Jeanne Duval, qu’il avait rencontré au théâtre du Panthéon (sis au « cloître

St. Benoît » (rue Saint-Benoît dans le 6e ?)

rue Vaneau , au rez-de-chaussée (premier semestre de 1843)

15 quai d’Anjou, île Saint-Louis (juin à septembre 1843)

hôtel Pimodan  (originellement hôtel de Lauzun, puis redevenu tel plus tard)25, 17 quai d’Anjou,

île Saint-Louis. Baudelaire occupe trois pièces au dernier étage sous les combles, côté cour

(octobre 1843 - 1846). Lors de son aménagement, il loge Jeanne Duval et la mère de Jeanne au

6, rue de la Femme-sans-Tête (devenue rue Le Regrattier), également sur l’île Saint-Louis.

À partir de 1846, Baudelaire va occuper une succession d’hôtels et de chambres garnies,

souvent très brièvement. Au cours de 1846-47 il est successivement à l’hôtel Corneille (rue

Corneille); au 33 rue Coquenard (devenue rue Lamartine); à l’hôtel de Dunkerque (32, rue Lafitte);

au 68 (ou 36 ?), rue de Babylone; à l’hôtel Folkestone (rue Lafitte); 24 rue de Provence; 7 rue de

Tournon; et autrepart encore dans des petits garnis « borgnes et introuvables »26.

18, avenue de la République (devenue avenue de Neuilly) en août 1848

séjour à Dijon

95, avenue de la République (devenue avenue de Neuilly) à Neuilly (mai 1850-juillet 1851)

25, rue des Marais-du-Temple (devenue rue Yves-Toudic)

11, boulevard Bonne-Nouvelle (mai-juillet 1852)

hôtel du 60, rue Pigalle (octobre 1852-mai 1854) - non loin de Mme Sabatier, qui habitait au 4

ou 16, rue Frochot. La mère de Baudelaire et son mari le général Aupick habitent à cette époque

au 91, rue du Cherche-Midi.

hôtel d’York (actuellement hôtel Baudelaire Opéra), 61, rue Sainte-Anne (février 1854)

hôtel du Maroc, 57, rue de Seine (mai 1854-février 1855)

en mars 1855 le poète subit six déménagements. Il se dit « balloté d’hôtel en hôtel ». Au

début de juin il est dans des gîtes de rencontre27.

hôtel de Normandie, 13, rue Neuve-des-Bons-Enfants (juin 1855)

27, rue de Seine (juillet-août 1855)

7

18, rue d’Angoulême-du-Temple (devenue rue Jean-Pierre-Timbaud) (de janvier à juin 1856).

C’est là qu’il s’aménage de nouveau avec Jeanne Duval, mais les choses ne s’arrangent pas

(disputes parfois violentes) et il la quitte.

hôtel Voltaire, 19, quai Voltaire (actuellement hôtel du quai Voltaire) (juin 1856 - novembre

1858). C’est ici que Baudelaire achève les Fleurs du Mal. L’hôtel est a deux pas de l’imprimerie

duMoniteur universel, qui va publier en feuilleton un roman de Poe dans la traduction de

Baudelaire, et Baudelaire dort souvent à l’imprimerie après y avoir travaillé toute la journée.

Allers-retours entre le domicile de sa mère à Honfleur, et le domicile de Jeanne à Paris,

22, rue Beautreillis ; avec quelques séjours à Alençon pour visiter son éditeur Poulet-

Malassis (novembre 1858 - juin 1859)

hôtel de Dieppe, 22, rue d’Amsterdam (cet hôtel existe encore) (1859-1864). Mme Sabatier

logera non loin à partir de 1860 - au 10 r. de la Faisanderie. À cette époque Baudelaire logera

Jeanne Duval à Neuilly, 4 rue Louis-Philippe, où il cohabitera avec elle brièvement (décembre

1860 - Janvier 1861).

Séjour en Belgique (1864-1866). Baudelaire loge principalement à Bruxelles, à l’hôtel du

Grand Miroir, 28, rue de la Montagne. Quand il revient (rarement) à Paris, il loge à l’hôtel du

Chemin de fer du Nord, place du Nord. (Jeanne Duval habite à cette époque au 17, rue Sauffroy,

dans le quartier des Batignolles.) C’est en Belgique que Baudelaire est atteint d’une congestion

cérébrale lors d’une visite à Namur, à l’église Saint-Loup. Il sera rapatrié vivant mais aphasique.

1, rue du Dôme, dans le quartier de Chaillot, à la clinique du docteur Duval. Baudelaire y

entre en juillet 1866 et y meurt le 31 août 1867.

Baudelaire fréquentait beaucoup les cafés, puisqu’il « composait dans les cafés et dans la rue », selon

un ami de jeunesse28. En sa jeunesse il se retrouvait souvent avec ses amis chez Duval (un marchand

de vin), place de l’Odéon. Il affectionnait aussi La Rotonde, pas le café célèbre du même nom

(aujourd’hui boulevard Montparnasse), mais un autre, situé dans le quartier Latin. Il mangeait souvent

à la Tour d’Argent, quai de la Tournelle (restaurant qui existe encore sous le même nom, mais dont

l’intérieur n’a rien en commun avec son apparence à l’époque de Baudelaire). Plus tard ce sera lecafé

Momus, rue des Prêtres-Saint-Germain-l’Auxerrois, le Mabille, le Prado, la Chaumière, et laCloserie

des Lilas 29 .

8

1842 : 22, quai de Béthune

 

1856 : 19, quai Voltaire

 

1859 : hôtel de Dieppe, 22, rue d’Amsterdam

 

1866 : 1, rue du Dôme

Regards sur l'œuvre

Horreur et extase

Article détaillé : Spleen baudelairien.

9

Baudelaire par Nadar

«Tout enfant, j'ai senti dans mon cœur deux sentiments contradictoires : l'horreur de la vie et l'extase

de la vie.» (Mon cœur mis à nu)

Toutes les grandes œuvres romantiques témoignent de ce passage de l'horreur à l'extase et de

l'extase à l'horreur30. Ces impressions naissent chez Baudelaire du sentiment profond de la

malédiction qui pèse sur la créature depuis la chute originelle. En ce sens, les Fleurs du

Mal appartiennent auGénie du christianisme.

«  L'œuvre entière offre un aspect étrange et puissant, conception neuve dans sa riche et sombre

diversité, marquée du sceau énergique d'une longue méditation.(...) Les Fleurs du mal appartiennent

au Génie du Christianisme31 ».

Analysant ce qu'il appelait « le vague des passions » dans la préface de 1805 à cet

ouvrage, Chateaubriand écrivait : « Le chrétien se regarde toujours comme un voyageur qui passe ici-

bas dans une vallée de larmes, et qui ne se repose qu'au tombeau. » Pour Baudelaire, il ne s'agit ni de

littérature, ni de notions plus ou moins abstraites, mais « du spectacle vivant de (sa) triste misère ».

Comme la nature, l'homme est souillé par le péché originel et, à l'instar de René ou

de Werther (Goethe), Baudelaire n'éprouve le plus souvent que le dégoût pour « la multitude vile »

(Recueillement). Ce qui le frappe surtout, c'est l'égoïsme et la méchanceté des créatures humaines,

leur paralysie spirituelle, et l'absence en elles du sens du beau comme du sens du bien. Le poème en

prose La Corde s'inspirant d'un fait vrai, raconte comment une mère, indifférente pour son enfant qui

vient de se pendre, s'empare de la corde fatale pour en faire un fructueux commerce32.

10

Baudelaire devait en souffrir plus que tout autre30 : L'Albatros dénonce le plaisir que prend le

« vulgaire » à faire le mal, et, singulièrement, à torturer le poète. Dans L'Art romantique, Baudelaire

remarque : « C'est un des privilèges prodigieux de l'Art que l'horrible, artistement exprimé, devienne

beauté et que la douleur rythmée et cadencée remplisse l'esprit d'une joie calme. ». Des poèmes,

comme Le Mauvais Moine, L'Ennemi, Le Guignon montrent cette aspiration à transformer la douleur

en beauté. Peu avant Baudelaire, Vigny et Musset avaient également chanté la douleur.

Baudelaire a été jugé odieux et infâme à son époque car il a, sans aucune contestation possible,

transcendé, surpassé les esprits de son époque. Il a su se défaire de l'influence encore énorme de la

morale des mœurs qui régnaient en son temps. Il a été jugé " dérangé mentalement " car il était

différent. Différent dans sa manière de concevoir les choses, et avoir une conception originale du

monde et de l'humain a posé beaucoup de problèmes à certain (Spinoza par exemple). Tout comme

les poètes se sont détachés de l'influence des biens matériels (d'où leurs amours pour la nature et les

choses authentiques) , Baudelaire a su acquérir une objectivité sans égale en se plaçant au delà de la

foule, sa poésie ne porte pas l'infâme marque d'une quelconque morale ou opinion qui sévissent dans

les temps, son jugement, il l'a fait par lui-même, son point de vue est né de sa propre conception de

choses, et nul, mis à part des hommes d'exception ne peuvent influencer l'esprit de Baudelaire. Le

poète avait conscience que son œuvre pourrait être pleinement " comprise" et appréciée dans les

années à suivre , (tout comme Nietzsche), avec la délibération des mœurs d'aujourd'hui on reconnait

le travail de Baudelaire.

Comment Baudelaire aurait-il pu croire à la perfectibilité des civilisations ? Il n'a éprouvé que mépris

pour le socialisme d'une part, pour le réalisme et le naturalisme d'autre part33. Avec une exception pour

le realiste Honoré de Balzac dans lequel Baudelaire voyait bien davantage qu'un naturaliste (« Si

Balzac a fait de ce genre roturier [le roman de mœurs] une chose admirable, toujours curieuse et

souvent sublime, c'est parce qu'il y a jeté tout son être. J'ai maintes fois été étonné que la grande

gloire de Balzac fût de passer pour un observateur ; il m'avait toujours semblé que son principal mérite

était d'être visionnaire, et visionnaire passionné. »)34

Les sarcasmes à l'égard des théories socialistes (après 1848), réalistes et naturalistes se multiplient

dans son œuvre. Comme Poe, dont il fera les traductions, il considère « le Progrès, la grande idée

moderne, comme une extase de gobe-mouches ». Pour en finir avec ce qu'il appelle « les hérésies »

modernes, Baudelaire dénonce encore « l'hérésie de l'enseignement » : « La poésie, pour peu qu'on

veuille descendre en soi-même, interroger son âme, rappeler ses souvenirs d'enthousiasme, n'a pas

d'autre but qu'elle-même. […] Je dis que si le poète a poursuivi un but moral, il a diminué sa force

poétique ; et il n'est pas imprudent de parier que son œuvre sera mauvaise. »35 Le poète ne se révolte

pas moins contre la condition humaine. Il dit son admiration pour les grandes créations sataniques du

romantisme comme Melmoth (roman noir — gothique — de Charles Robert Maturin). Négation de la

11

misère humaine, la poésie, à ses yeux, ne peut être que révolte. Celle-ci prend une forme plus

moderne dans les Petits poèmes en prose et se fait humour noir.

Art poétique

Gustave Courbet : Portrait de Baudelaire

Rejetant le réalisme et le positivisme dont il est contemporain, Baudelaire sublime la sensibilité et

cherche à atteindre la vérité essentielle, la vérité humaine de l'univers, ce qui le rapproche en termes

philosophiques duplatonisme [réf.   nécessaire] . Il écrit ainsi en introduction à trois de ces poèmes dans

le Salon de 1846 : « La première affaire d'un artiste est de substituer l'homme à la nature et de

protester contre elle. Cette protestation ne se fait pas de parti pris, froidement, comme un code ou une

rhétorique, elle est emportée et naïve, comme le vice, comme la passion, comme l'appétit. » Et il

ajoute dans leSalon de 1859 : « L'artiste, le vrai artiste, le vrai poète, ne doit peindre que selon ce qu'il

voit et ce qu'il sent. Il doit être réellement fidèle à sa propre nature. ». Baudelaire énonce ainsi la

découverte fondamentale de lasensibilité moderne : « Le beau est toujours bizarre. Je ne veux pas

dire qu'il soit volontairement, froidement bizarre, car dans ce cas il serait un monstre sorti des rails de

la vie. Je dis qu'il contient toujours un peu de bizarrerie, de bizarrerie non voulue, inconsciente, et que

c'est cette bizarrerie qui le fait être particulièrement le Beau. »

C'est pourquoi l'imagination est pour lui « la reine des facultés ». Au fait, elle substitue « une

traduction légendaire de la vie extérieure » ; à l'action, le rêve. Cette conception de la poésie annonce

celle de presque tous les poètes qui vont suivre. Cependant, Baudelaire n'a pas vécu son œuvre, pour

lui vie et poésie, restaient, dans une certaine mesure, séparées (ce qu'il exprime en disant: La poésie

est ce qu'il y a de plus réel, ce qui n'est complètement vrai que dans un autre monde). Là où

Baudelaire et Stéphane Mallarmé ne pensaient qu'œuvre d'art, les surréalistes, après Arthur Rimbaud,

penseront œuvre de vie, et essayeront de lier action et écriture. Malgré cette divergence avec ses

successeurs, il fut l'objet de vibrants hommages comme celui que lui rendit le jeune Rimbaud pour qui

il fut un modèle : « Baudelaire est le premier voyant, roi des poètes, un vrai Dieu. » Il suffit de

comparer ces quelques lignes de Baudelaire :

12

« […] qui n'a connu ces admirables heures, véritables fêtes du cerveau, où les sens plus attentifs

perçoivent des sensations plus retentissantes, où le ciel d'un azur plus transparent s'enfonce dans un

abîme plus infini, où les sons tintent musicalement, où les couleurs parlent, et où les parfums

racontent des mondes d'idées ? Eh bien, la peinture de Delacroix me paraît la traduction de ces beaux

jours de l'esprit. Elle est revêtue d'intensité et sa splendeur est privilégiée. Comme la nature perçue

par des nerfs ultra-sensibles, elle révèle le surnaturalisme36. »

avec ce passage du Premier Manifeste du surréalisme :

« Réduire l'imagination à l'esclavage, quand bien même il y irait de ce qu'on appelle grossièrement le

bonheur, c'est se dérober à tout ce qu'on trouve, au fond de soi, de justice suprême. La seule

imagination me rend compte de ce qui peut être, et c'est assez pour lever un peu le terrible interdit ;

assez aussi pour que je m'abandonne à elle sans crainte de me tromper37. »

Ainsi, le surnaturalisme comporte en germe certains aspects de l'œuvre de Lautréamont, de Rimbaud

et du surréalisme même.

C'est à propos de la peinture d'Eugène Delacroix et de l'œuvre de Théophile Gautier que Baudelaire a

usé de cette formule célèbre qui caractérise si justement son art : « Manier savamment une langue,

c'est pratiquer une espèce de sorcellerie évocatoire. C'est alors que la couleur parle, comme une voix

profonde et vibrante, que les monuments se dressent et font saillie sur l'espace profond ; que les

animaux et les plantes, représentants du laid et du mal, articulent leur grimace non équivoque, que

leparfum provoque la pensée et le souvenir correspondants ; que la passion murmure ou rugit son

langage éternellement semblable. »38

Baudelaire utilise régulièrement la synesthésie pour rapprocher les sens, notamment dans le

poèmeCorrespondances.

Seul Gérard de Nerval, avant lui, avait créé une poésie qui ne fût pas littérature. Libérée du joug de la

raison, la poésie peut désormais exprimer la sensation.

« En faisant de Baudelaire le chef de file d'une poésie de la sensation, Barrès le montre s'épuisant à

« chercher de sensations en sensations des frissons, des frissons nouveaux39. »

Et lors de l'inauguration du monument Baudelaire au cimetière du Montparnasse, Armand Dayot,

inspecteur des Beaux-Arts rappellera cette recherche de la sensation : « Ce fait même d'avoir

découvert un frisson nouveau, frisson qui va jusqu'à l'extrême limite de la sensibilité, presque au délire

de l'Infini, dont il sut emprisonner les manifestations les plus fugitives, fait de Baudelaire un des

explorateurs les plus audacieux mais aussi des plus triomphants de la sensation humaine40 »

Déjà, dans ses meilleurs poèmes, Baudelaire, comme Mallarmé et Maurice Maeterlinck, ne conserve

du vers classique que sa musique, évitant par les césures irrégulières, les rejets, les enjambements le

13

caractère par trop mécanique de l'alexandrin, et annonce ainsi les prémices du vers impair deVerlaine,

les dissonances de Laforgue, qui aboutiront finalement à la création du vers libre. Sans le savoir,

Baudelaire fonde ainsi les bases de ce que l'on appellera plus tard le symbolisme.

Inspiré par la lecture de Gaspard de la nuit d'Aloysius Bertrand qui, le premier, avait introduit le poème

en prose en France, il compose Petits poèmes en prose et explique dans sa préface : « Quel est celui

de nous qui n'a pas, dans ses jours d'ambition, rêvé le miracle d'une prose poétique, musicale sans

rythme et sans rime, assez souple et assez heurtée pour s'adapter aux mouvements lyriques de l'âme,

aux ondulations de la rêverie, aux soubresauts de la conscience ? »41

Jeanne Duval

Jeanne Duval est la principale muse de Baudelaire, avant Apollonie Sabatier et Marie Daubrun. Il

entretint une relation tumultueuse et résolument charnelle avec cette mystérieuse quarteronne42,

proche des gens de théâtre et même comédienne secondaire au théâtre de la Porte-Sainte-Antoine.

Pour fuir les créanciers, elle avait pour habitude d'emprunter diverses identités (en 1864, elle se faisait

appeler Mlle Prosper). Elle s'appelait en réalité Jeanne Lemer43. Dans une lettre du 30 juin 1845, une

lettre testamentaire adressée à son notaire, Narcisse Ancelle, annonçant son intention de se tuer,

Baudelaire mentionne : « Je donne et lègue tout ce que je possède à Mlle Lemer [...] Moi, je n'ai que

Jeanne Lemer. Je n'ai trouvé de repos qu'en elle [...] »44. Baudelaire paya sa pension à l'hospice à son

amante. Leur ménage, fait de ruptures et de réconciliations, représentait la collusion de deux forts

caractères.

Elle représente pour lui l'ignorance intacte, l’animalité pure45.

Poèmes lui rendant hommage

Le Balcon

Parfum exotique  (lire)

La Chevelure

Le Serpent qui danse

Une charogne

Sed non satiata

Le Léthé

Remords posthume

Ce dernier poème, détaillant le destin réservé après la mort de Jeanne, est peu élogieux. Il est un

bilan amer et cruel d'une relation qui n'a su satisfaire Baudelaire, source de plus de souffrances que

de bonheur. Il se conclut ainsi « Et le ver rongera ta peau comme un remords. »46

14

Principaux ouvrages

Salon de 1845  (1845)

Salon de 1846  (1846), illustré par Raymond Pelez

La Fanfarlo  (1847), nouvelle

Du vin et du haschisch  (1851)

Fusées  (1851), journal intime

L'Art romantique  (1852)

Morale du joujou  (1853, réécrit en 1869)

Exposition universelle  (1855)

Les Fleurs du mal  (1857)

Le Poème du haschisch  (1858)

Salon de 1859  (1859)

Les Paradis artificiels  (1860)

La Chevelure (1861)

Réflexions sur quelques-uns de mes contemporains  (1861)

Richard Wagner et Tannhäuser à Paris  (1861)

Petits poèmes en prose  ou Le Spleen de Paris (1869), poème en prose (posthume)

Le Peintre de la vie moderne  (1863)

L'œuvre et la vie d'Eugène Delacroix  (1863)

Mon cœur mis à nu  (1864), journal intime

Curiosités esthétiques (1868)

Lettres

L'Art romantique  (1869)

Journaux intimes (1851-1862)

Pauvre Belgique (inachevé)

Baudelaire fut également parmi les premiers traducteurs en français d'Edgar Allan Poe (qu'il réunit

dans plusieurs recueils, notamment les Histoires extraordinaires), qu'il contribua à faire connaître.

Alphonse de Lamartine(Redirigé depuis Alphonse de lamartine)

15

Alphonse de Lamartine

Lamartine peint par Decaisne en 1839 (musée de Mâcon)

Nom de naissance Alphonse Marie Louis de Prat de Lamartine

Activités

Écrivain

Poète

Historien

Ministre des Affaires étrangères

Naissance21 octobre 1790

Mâcon,   Royaume de France

Décès28 février 1869 (à 78 ans)

Paris,   Empire français

Langue d'écriture Français

Mouvement Romantisme

modifier

Signature

16

Alphonse Marie Louis de Prat de Lamartinedit Alphonse de Lamartine, né

à Mâcon le21 octobre 1790 et mort à Paris le28 février 1869, est un poète, romancier, dramaturge

et prosateur en même temps qu'unhomme politique français, l'orateur d'exception qui proclama et

dirigea la Deuxième République1. Il est l'une des plus grandes figures du romantisme en France.

Alphonse de Lamartine naît à Mâcon dans une famille de petite noblesse attachée au roi et à la

religion catholique ; il passe son enfance enBourgogne du sud, en particulier à Milly. Un temps en

collège à Lyon, il poursuit son éducation à Belley, où il rencontre Aymond de Virieu. Après son retour

à Mâcon, une aventure sentimentale avec une adolescente incite ses parents à le divertir de cette

liaison précoce. « Une diversion naturelle [lui] était nécessaire »2 : ce fut un voyage en Italie, effectué

en compagnie de Virieu et évoqué plus tard dans le roman Graziella. Après son voyage en Italie et

une éphémère fonction militaire auprès de Louis XVIII, il revient en Bourgogne, où il mène une vie de

jeune homme oisif et séducteur.

En octobre 1816, il rencontre Julie Charles àAix-les-Bains et vit avec elle un amour tragique puisque

Julie meurt en décembre 1817. Il écrit alors les poèmes des Méditations dont le recueil est publié

en 1820 et obtient un grand succès3. Alphonse épouse Marianne-Elisa Birch, une jeune Anglaise, en

1820, et occupe des fonctions de secrétaire d'ambassade en Italie avant de démissionner en 1830. Il

publie alors d'autres poèmes comme, en 1823, lesNouvelles Méditations poétiques et La Mort de

Socrate, ou, en juin 1830, les Harmonies poétiques et religieuses après avoir été élu à l’Académie

française en 18294.

En 1830, il entre en politique et se rallie à la Monarchie de juillet mais échoue à la députation. Il

voyage alors en Orient visite la Grèce, le Liban et les lieux saints du christianisme. En 1833, il est

élu député et le restera jusqu'en 1851 : il évolue du royalisme au républicanisme et prononce des

discours remarqués. Il joue un rôle important au moment de la Révolution de 1848, proclamant la

République ; il est pendant trois mois chef du gouvernement provisoire, mais se retire de la politique

après sa lourde défaite, n'obtenant que 0,26 % des suffrages, lors de l'élection présidentielle qui porte

au pouvoir Louis Napoléon Bonaparte en décembre 1848.

Lourdement endetté, il doit vendre Milly en 1860 et écrire des œuvres alimentaires comme de

nombreuses compilations historiques (peu solides aux yeux des historiens d'aujourd'hui) ou son Cours

familier de littérature (1856-1869) à côté de textes plus réussis mais mineurs comme Le Tailleur de

pierre de Saint-Point (1851). Son dernier grand poème La Vigne et la Maison est écrit en 1857.

Alphonse de Lamartine meurt en 1869 presque octogénaire et repose dans le caveau familial au

cimetière communal, le long du mur du parc du château de Saint-Point qu'il a habité et transformé

depuis 1820.

17

Le lyrisme associé à une expression harmonieuse fait la qualité des meilleurs poèmes de Lamartine,

la partie la plus marquante de son œuvre étant constituée par les poèmes pleins de sensibilité inspirés

par Julie Charles, avec les thèmes romantiques de la nature, de la mort, de l'amour (Le

Lac,L'Isolement, L'Automne...)5 mais l'œuvre - immense : 127 volumes - est parfois regardée comme

en grande partie vieillie avec une forme poétique conventionnelle et de nombreux textes jugés parfois

aussi de faible valeur (poèmes religieux et poèmes de circonstances par exemple)6. Admiré et salué

par toute la génération, romantique (Victor Hugo, Nodier, Sainte-Beuve), Lamartine est parfois jugé

plus sévèrement par les générations suivantes : Flaubert parle de « lyrisme

poitrinaire »7 et Rimbaudécrit : « Lamartine est quelquefois voyant, mais étranglé par la forme vieille »

(Lettre du voyant). Lamartine reste cependant largement - et légitimement- admiré pour la puissance de son génie poétique et compte indiscutablement parmi les plus grands poètes français du XIXème siècle.

Sommaire

  [masquer] 

1   Biographie

o 1.1   La Révolution de 1848

o 1.2   Sous le Second Empire

o 1.3   L'inspiration politique et sociale

2   La pensée religieuse de Lamartine

3   Regards sur l’œuvre

4   Mandats politiques

5   Œuvres

6   Annexe

o 6.1   Bibliographie

6.1.1   Bibliographie critique

o 6.2   Notes et références

o 6.3   Articles connexes

o 6.4   Liens externes

Biographie[modifier]

18

Château de Milly. Depuis Milly, Lamartine enfant dévalait les pentes du Monsard pour rejoindre Bussières et les

leçons de l’abbé Dumont

Il naît à Mâcon le 21 octobre 1790. Son père, Pierre de Lamartine (21 septembre 1752-Mâcon, 1840)

est seigneur, chevalier de Pratz et, capitaine au régiment Dauphin-cavalerie, et sa mère Alix des Roys,

« fille de l'intendant général de M. le duc d'Orléans8 ». Les dix premières années, passées à la

campagne à Milly, sont influencées par la nature, ses sœurs, sa mère, et surtout par l'abbé Dumont9,

curé de Bussières, qui lui insuffle une grande ferveur religieuse, renforcée par les années qu'il passe

aucollège de Belley, pendant lesquelles il lit Chateaubriand,Virgile et Horace.

De retour à Milly, il commence à écrire de la poésie sous l'inspiration de l'Ossian de Baour-Lormian.

Puis, après une aventure sentimentale qui inquiète ses parents, il entame un voyage en Italie (1811-

1812) pendant lequel il rencontre une jeune Napolitaine qui sera le modèle de sa Graziella. Il s'essaye

à la tragédie (Médée) et écrit ses premières élégies.

En 1814, il est quelque temps garde du corps de Louis XVIII une fois ce dernier intronisé : il se réfugie

en Suisse au moment des Cent-Jours et finalement démissionne en 181510. Il revient à Milly, et mène

une vie de gentleman campagnard. Seul garçon de sa famille, il doit recevoir en héritage les domaines

de ses parents. Sans y être obligé, il s'engage à indemniser ses sœurs par des rentes.

En 1816, victime de langueurs, il part à Aix-les-Bains en Savoie. Le poète y rencontre Julie Charles,

née Bouchaud des Hérettes, une femme mariée, épouse du physicien et aéronaute Jacques Charles,

de six ans son aînée, atteinte de « phtisie », comme on appelait à l'époque la tuberculose galopante11.

L'idylle durera jusqu'à la mort de Julie en décembre 1817, à l'âge de 33 ans : le poète est

profondément marqué par cette perte qui lui inspire, en partie, le recueil Méditations poétiques (1820).

Ce dernier le propulse socialement : il peut épouser Mary-Ann Birch et devient attaché d'ambassade

àNaples. Le couple12 voyage en Italie, en Angleterre, à Paris. En même temps, le poète publie

lesNouvelles Méditations poétiques, La Mort de Socrate, Le Dernier Chant du pèlerinage d'Harold.

En 1822, sa fille Julia naît. En 1824, il perd sa sœur Césarine de Vignet au mois de février, puis son

autre sœur Suzanne de Montherot13 en août, à la suite de quoi il échoue à l'Académie française, à

laquelle il sera finalement élu en 1829 14 .

19

En 1825, il est nommé secrétaire d'ambassade à Florence, mais se voit refuser le poste de ministre de

France : qu'importe, il demande un congé, revient en province, et publie Les Harmonies poétiques et

religieuses.

Lamartine se rallie à la monarchie de Juillet mais est candidat malheureux à la députation (il échoue

dans trois départements, à Bergues, à Toulon et à Mâcon. Il écrit Sur la politique rationnelle,

commence Jocelyn et fait un voyage en Orient dès 1832 : il visite la Grèce, le Liban, va jusqu'au Saint-

Sépulcre pour raffermir ses convictions religieuses, qui sont cependant bien vite ébranlées par la mort

de sa fille, qui lui inspire par la suite Gethsémani.

Maison où logea Lamartine lors de son séjour àPlovdiv, en Bulgarie sous domination ottomane.

En 1833, il est élu député et ne cessera de l'être jusqu'en 1851. En 1838, avec Honoré de

Balzac etPaul Gavarni, il va à Bourg-en-Bresse pour témoigner en faveur d'un ancien actionnaire du

journal Le Voleur,Sébastien-Benoît Peytel, accusé d'assassinat. Sa démarche est infructueuse

puisque l'accusé est guillotiné à Bourg-en-Bresse le 28 octobre 1839 15 .

À la suite de ses voyages en Orient, il deviendra avecVictor Hugo un des plus importants défenseurs

de la cause du peuple serbe, dans sa lutte contre l'Empire ottoman16. En juillet 1833, lors de sa visite

de Nis (enSerbie), Lamartine, devant la tour des crânes, s'écria : « Qu'ils laissent subsister ce

monument ! Il apprendra à leurs enfants ce que vaut l'indépendance d'un peuple, en leur montrant à

quel prix leurs pères l'ont payée17. »

À la suite de graves soucis d'argent, Lamartine envisage d'abandonner la politique et commence à

rédiger l'Histoire des Girondins. Il remplit toutefois sa tâche de député consciencieusement et se

déplace lentement vers la gauche au fil des années, allant jusqu'à devenir la tête de file des

révolutionnaires de 1848. Son Voyage en Orient, son Histoire des Girondins, qui lui redonne une

certaine popularité, ainsi que ses discours à la Chambre manifestent une certaine inflexion dans sa

pensée politique.

La Révolution de 1848[modifier]

20

Félix Philippoteaux, Épisode de la Révolution de 1848 : Lamartine repoussant le drapeau rouge à l’Hôtel de Ville,

le 25 février 1848, v. 1848. Huile sur toile, 63 × 27,5 cm. Musée Carnavalet, Paris.

En 1848, à l'occasion de la chute de Louis-Philippe et de la proclamation de la Seconde République,

Lamartine fait partie de la Commission du gouvernement provisoire. Il est ainsi Ministre des Affaires

étrangères de février à mai 1848.

Partisan d'une révolution politique, il est plus proche des libéraux que des partisans d'une réforme

politique et sociale (Louis Blanc, Albert, etc.). Le 25 février 1848, il s'oppose ainsi à l'adoption

du drapeau rouge.

De concert avec François Arago, il mène une politique modérée. C'est lui qui signe le décret d'abolition

de l'esclavage du 27 avril 1848. Le 10 mai 1848, le gouvernement provisoire est remplacé par

unecommission exécutive, dont ont été exclus les plus à gauche (Louis Blanc, etc.). Lamartine siège

alors avec François Arago (également président de la Commission), Louis-Antoine Garnier-

Pagès,Alexandre Auguste Ledru-Rollin et Pierre Marie de Saint-Georges.

Après la fermeture des Ateliers nationaux, décidée par la Commission exécutive, et les Journées de

Juin, réprimées dans le sang par le général Cavaignac, la Commission démissionne. Le 28 juin 1848,

Cavaignac devient président du Conseil des ministres par intérim.

En décembre, Lamartine obtient juste 0,26 % lors de l'élection présidentielle qui porte au pouvoir Louis

Napoléon Bonaparte. En avril-juin 1850, lors des débats parlementaires sur la loi de déportation

politique, Lamartine s'oppose au choix des îles Marquises, bien qu'il ne fût pas opposé au principe

même de la déportation18.

Sous le Second Empire[modifier]

La fin de la vie de Lamartine est marquée par des problèmes d'argent, dus à sa générosité et à son

goût pour les vastes domaines. Il revient un temps aux souvenirs de jeunesse

avec Graziella, Raphaël, mais doit très vite faire de l'alimentaire. La qualité de ses œuvres s'en

ressent rapidement, et désormais les productions à la mesure du poète, telles que La Vigne et la

21

Maison (1857), seront rares. À la fin des années 1860, quasiment ruiné, il vend sa propriété à Milly et

accepte l'aide d'un régime qu'il réprouve. C'est à Paris qu'il meurt en 1869, deux ans après une

attaque l'ayant réduit à la paralysie.

L'inspiration politique et sociale[modifier]

Dès 1830, la pensée politique et sociale de Lamartine va devenir un aspect essentiel de son œuvre.

Légitimiste en 1820, il évolue peu à peu vers la gauche, mais voit un danger dans la disparition de la

propriété : cette position ambiguë est intenable. En 1831, il est attaqué dans la revue Némésis : on lui

reproche d'avilir sa muse en la faisant la servante de ses idées politiques. Lamartine réplique19, et dès

cette période, son œuvre est de plus en plus marquée par ses idées. Lamartine croit au progrès :

l'histoire est en marche et les révolutions sont un moyen divin pour atteindre un objectif. La démocratie

est la traduction politique de l'idéal évangélique. Jocelyn, La Chute d'un ange, témoignent des

préoccupations sociales de leur auteur, qui œuvre aussi pour la paix.

La pensée religieuse de Lamartine[modifier]

Jocelyn, La Chute d'un ange, le Voyage en Orient révèlent la pensée religieuse de Lamartine.

Sondéisme est assez vague, mais le poète veut expurger la religion de la croyance aux miracles, de

celle de l'enfer, etc. Cependant, certaines de ses œuvres seront mises à l'index. Sa foi en la

Providence est contingente des vicissitudes de sa vie, mais le désir de servir Dieu est à chaque fois

plus fort. La présence de figures romanesques et religieuses, telles l'Abbé Dumont, traversant son

œuvre, participe de cette vision évangélique.

Regards sur l’œuvre[modifier]

Maître du lyrisme romantique et chantre de l'amour, de la nature et de la mort, Alphonse de Lamartine

marque une étape importante dans l'histoire de la poésie française avec sa musique propre. En effet

« La révolution française de la poésie peut être datée des Méditations poétiques de Lamartine : cette

mince plaquette […] eut un effet à la fois détonant et fondateur dans la redéfinition lente de la poésie à

laquelle procède le XIXe siècle »20. Lamartine, admiré par Hugo, Nodier ou Sainte-Beuve, disait de la

poésie qu'elle était « de la raison chantée »21 et retrouva les accords d'un langage enthousiaste, c'est-

à-dire d'une possible communion avec Dieu. La poésie est chant de l'âme. Si ses élégies restent dans

la lignée de celles de Chénier, Bertin ou Parny, ses méditations et ses poèmes métaphysiques

(notamment « La Mort de Socrate » et « Le Désert ») sont le résultat d'une expérience nouvelle, qui

ont pu faire dire à Rimbaud que « Lamartine est quelquefois voyant, mais étranglé par la forme

vieille. »(Lettre du voyant.)

L'œuvre — immense : 127 volumes — propose parfois des textes moins reconnus (poèmes de

circonstances par exemple ou de nombreux textes du Cours familier de littérature)6, mais on y

22

reconnait le plus souvent l'expression d'un artiste, pour qui la poésie est « l'incarnation de ce que

l'homme a de plus intime dans le cœur et de plus divin dans la pensée22. » Certains de ses

contemporains furent sévères avec lui, (Flaubert parle ainsi de « lyrisme poitrinaire »7), mais il restera

comme le grand restaurateur de l'inspiration lyrique. La beauté de cette poésie suppose donc la

profonde sympathie de son intime lecteur : « La phrase fait secrètement entendre ce qu'elle fait

discrètement voir et ressentir. Quiconque la murmure se substitue à celui qui l'inventa et se met à

confondre les automnes de son âme avec ceux de la nature car ils sont signes de la déploration qu'il y

a en Dieu. / Telle aura été la visitation de Lamartine »23.

Son Voyage en Orient est avec celui de Nerval, après l'Itinéraire de Paris à

Jérusalem deChateaubriand, l'un des chefs-d’œuvre du récit de voyage. Son titre complet, Souvenirs,

impressions, pensées et paysages pendant un voyage en Orient (1832-1833), ou Notes d'un

voyageur, souligne assez bien l'ambition littéraire de Lamartine, poète d'une nature illimitée dont la

vision voluptueuse ouvre un espace immense à la rêverie, à une profonde méditation. « La poésie se

rêve en effet le plus souvent chez Lamartine comme une coulée douce, d'ordre presque érotique,

chargée tout à la fois de délivrer le moi et d'occuper en face de lui, disons presque de séduire,

l'espace d'un paysage24. »

Mandats politiques[modifier]

Député du Nord (Bergues) — opposition légitimiste : 7 janvier 1833-

25 mai 1834 et21 juin 1834-3 octobre 1837

Député de Saône-et-Loire (Mâcon) — gauche : 4 novembre 1837-

2 février 1839, 2 mars 1839 -12 juin 1842, 9 juillet 1842-6 juillet 1846 et 1 er  août 1846-24 février 1

848

Député des Bouches-du-Rhône — centre-gauche : 23 avril 1848-26 mai 1849

Député du Loiret (Gien) — centre gauche : 8 juillet 1849-2 décembre 1851

Président du Conseil général de Saône-et-Loire en 1836-1837, en 1839-1843, en 1846 et en

1848-1851

Conseiller général de Mâcon-Nord : 1833-1848

Conseiller général de Mâcon-Sud : 1848-1852

Conseiller municipal de Mâcon : 21 juin 1840-29 janvier 1852

Œuvres[modifier]

23

Portrait d'Alphonse de Lamartine

Poésie 

Méditations poétiques  (1820) dont « Le Lac » et « L'Isolement »

La Mort de Socrate  (1823)

Nouvelles Méditations poétiques  (1823) dont « La Solitude » et « Les Préludes » (ce dernier

poème fut mis en musique par Franz Liszt)

Le Dernier Chant du pèlerinage d'Harold (1825)

Épîtres (1825)

Harmonies poétiques et religieuses  (1830) dont « Milly, ou la Terre natale »

Recueillements poétiques  (1839)

Le Désert, ou l'Immatérialité de Dieu (1856)

La Vigne et la Maison (1857)

N.B. Ces œuvres, ainsi que les poèmes dramatiques (théâtre) et les romans en vers (Jocelyn et La

Chute d'un ange) sont réunies dans les Œuvres poétiques de la Bibliothèque de la Pléiade aux

éditions Gallimard (texte établi, annoté et présenté par Marius-François Guyard).

Romans en prose 

Raphaël (1849)

Graziella  (1849)

Le Tailleur de pierre de Saint-Point (1851)

Geneviève, histoire d'une servante (1851)

Fior d'Aliza (1863)

24

Antoniella (1867)

Épopées ou romans en vers 

Jocelyn (1836), dont une version illustrée par Albert Besnard 25

La Chute d'un ange (1838)

Théâtre 

Médée (1813 ?, publié en 1873)

Saül (écrit en 1818 mais publié en 1861)

Toussaint Louverture  (1850)

Histoire 

Histoire des Girondins (1847)

Histoire de la Restauration , en huit volumes (1851)

Histoire des Constituants  (1853),

Histoire de la Turquie  (1853-1854), ce livre contient une Vie de Mahomet

Histoire de la Russie  (1855).

Mémoires, autobiographies et récits de voyage 

Voyage en Orient  (1835)

Trois Mois au pouvoir (1848)

Histoire de la révolution de 1848 (1849)

Confidences contenant le récit de Graziella (1849)

Nouvelles Confidences contenant le poème des Visions (1851)

Nouveau Voyage en Orient  (1850)

Mémoires inédits (1870)

Biographies 

Le Civilisateur, Histoire de l'humanité par les grands hommes, trois tomes (1852 : « Jeanne

d'Arc », « Homère », « Bernard de Palissy », « Christophe Colomb », « Cicéron »,

« Gutemberg » ; 1853 : « Héloïse », « Fénelon », « Socrate », « Nelson », « Rustem »,

25

« Jacquard », « Cromwell" (Première et deuxième parties) ; 1854 : « Cromwell » (Troisième

partie), « Guillaume Tell », « Bossuet », « Milton », « Antar », « Mad. de Sévigné »)

Autres 

Des destinées de la poésie (1834)

Sur la politique rationnelle (1831)

La vie de Mahomet (1854) [lire en ligne]

Lectures pour tous ou extraits des œuvres générales (1854)

Cours familier de littérature (1856)

Nombreux discours politiques26

Correspondance

Correspondance d'Alphonse de Lamartine : deuxième série, 1807-1829. Tome III, 1820-

1823(textes réunis, classés et annotés par Christian Croisille ; avec la collaboration de Marie-

Renée Morin pour la correspondance Virieu). – Paris : H. Champion, coll. « Textes de littérature

moderne et contemporaine » no 85, 2005. – 521 p., 23 cm. – (ISBN   2-7453-1288-X ).

Lamartine, lettres des années sombres (1853-1867), présentation et notes d'Henri Guillemin,

Librairie de l'Université, Fribourg, 1942, 224 pages.

Lamartine, lettres inédites (1821-1851), présentation d'Henri Guillemin, Aux Portes de France,

Porrentruy, 1944, 118 pages.

Correspondance du 25 décembre 1

Revoluţia francezăDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Articolele fac parte din seria

26

Revoluția franceză

Cauze

Tulburări

Adunarea Constituantăși camerele sale (1789 - 1791)

Constitu ț ia din 1791 și monarhia

(1791 - 1792)

Comuna din Paris

Conven ț ia na ț ională

Războiul din Vandeea

Teroarea

Directoratul

Cronologie

Revoluția franceză (1789-1799) a fost un eveniment major al epocii moderne, care a dus la

răsturnarea Vechiului Regim și la instaurarea unei noi ordini politice și sociale în Franța.

Franța a experimentat toate sistemele de guvernare trecând succesiv de la monarhia absolută, bazată

pe principiul de drept divin, la monarhia constitu ț ională , după model britanic, în care domină principiul

„regele domnește, dar nu guvernează”, apoi la republică. Aceasta avea la bază, în teorie, libertatea și

egalitatea tuturor cetățenilor.

Revoluția franceză este evenimentul care a marcat totodată în istoria Franței, trecerea la epoca

modernă. Perioada revoluționară începe în 1789, cu reunirea Adunării Stărilor Generale și căderea

Bastiliei, și se termină în 1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Ideile

liberale și naționale propovăduite de Revoluția franceză s-au răspândit în toată Europa, având ca efect

intensificarea luptei națiunilor asuprite împotriva dominației străine. Revoluția franceză completează

șirul marilor revoluții ale epocii moderne, fiind precedată de Revoluția engleză și Revoluția americană.

Totodată, ea a rămas cel mai popular model de insurecție până la Revoluția Rusă din 1917.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Originile Revolu ț iei

o 1.1   Vechiul Regim

o 1.2   Iluminismul

o 1.3   Societatea franceză

1.3.1   Prima stare

27

1.3.2   Starea a doua

1.3.3   Starea a treia

2   Cauzele Revolu ț iei

3   Desfă ș urarea Revolu ț iei (1789-1799)

o 3.1   Revolu ț ia moderată (1789-1793)

3.1.1   Convocarea Adunării Stărilor Generale

3.1.2   Adunarea Stărilor Generale

3.1.3   Începutul Adunării Constituante

3.1.4   Căderea Bastiliei

3.1.5   Abolirea Vechiului Regim

3.1.6   Constitu ț ia civilă a clerului

3.1.7   Monarhia constitu ț ională

3.1.8   Căderea monarhiei ș i Comuna din Paris

3.1.9   Conven ț ia girondină

o 3.2   Revolu ț ia radicală (1793-1794)

o 3.3   Conven ț ia thermidoriană (1794-1795)

o 3.4   Directoratul (1795-1799)

4   Cronologie

o 4.1   Anul 1789

o 4.2   Anul 1790

o 4.3   Anul 1791

o 4.4   Anul 1792

o 4.5   Anul 1793

o 4.6   Anul 1794

o 4.7   Anul 1795

o 4.8   Anul 1796

o 4.9   Anul 1797

o 4.10   Anul 1798

o 4.11   Anul 1799

5   Bibliografie

6   Vezi ș i 7   Note

8   Legături externe

[modificare]Originile Revoluției

28

[modificare]Vechiul RegimIstoria Fran ț ei

Antichitate

Galia

Francii

Evul Mediu

Merovingienii

Carolingienii

Cape ț ienii

Renașterea

Dinastia Valois

Dinastia Burbon

Vechiul Regim

Epoca modernă

Revoluția

franceză

Primul Imperiu

Restaura ț ia

A Doua Republică

Al doilea Imperiu

A Treia Republică

Regimul de la

Vichy

Epoca contemporană

A Patra Republică

A Cincea Republică

29

Vechiul Regim (franceză l’Ancien Régime) este o expresie folosită pentru a desemna sistemul francez

de guvernare, legile și instituțiile care au precedat revoluția de la 1789. Acesta se sprijinea pe cele trei

ordine (stări): starea I – clerul; starea a II-a – nobilimea; starea III-a burghezia, țărănimea și păturile

orășenești sărace. Primele două stări erau privilegiate, în timp ce starea III-a reprezenta 98% din

populația franceză.

Monarhia franceză era o monarhie absolută, nu una despotică, adică nu acționa în manieră arbitrară

și ilegală. Regele era împiedicat de legile și cutumele regatului său și existau multe organisme

independente, cum era Adunarea Clerului, care aveau drepturi și privilegii în care regele nu putea

interveni, întrucât erau garantate de lege. Regele emitea legi după consultarea consilierilor săi, deși nu

era obligat să le accepte opinia. Parlamentele provinciale și stările locale limitau, de asemenea,

puterea regală.

Regele era reprezentat în teritoriu de intendenți de poliție, justiție și finanțe în cele 34 de

circumscripții ale Franței. Ei supervizau perceperea impozitelor, legea și ordinea și răspundeau de

lucrările publice, comunicații, comerț și industrie.

Monarhia franceză nu primea niciodată destui bani din impozite pentru a-și acoperi cheltuielile, așa

încât, pe timp de război, când cheltuielile statului creșteau foarte mult, recurgea la împrumuturi cu

dobânzi uriașe. În consecință, plata dobânzilor la datorii a devenit în secolul al XVIII-lea o componentă

tot mai mare din bugetul statului.

Metoda de colectare a impozitelor directe prin sutele de slujbași aducea adesea prejudicii

statului,deoarece,uneori aceștia foloseau banii în scopuri personale.

Cheltuielile curții de la Versailles au atins cote îngrijorătoare. De pildă, regina Maria Antoaneta, fiica

împărătesei Maria Tereza a Austriei și soția regelui Ludovic al XVI-lea, a acumulat datorii de o

jumătate de milion de livre la jocuri de noroc, primind porecla din partea cumnatului ei, contele de

Provence, Madame Déficit. Aproape toată lumea o detesta pentru frivolitatea și aroganța sa.

[modificare]Iluminismul

Iluminismul a reprezentat o mișcare ideologică și culturală, care s-a manifestat pe parcursul secolului

XVIII, al cărui scop a fost să pună rațiunea în centrul tuturor lucrurilor și să ,,lumineze” națiunea prin

educație și cultură.

Iluminiștii erau mai mult scriitori decât filosofi, ca Voltaire, Montesquieu și Rousseau.

Voltaire era de orientare iluministă conservatoare. A avut o operă extrem de vastă. Scrierile sale sunt

îndreptate împotriva inechităților sociale, superstițiilor, intoleranței religioase. A criticat Vechiul Regim

și Biserica militând pentru libertatea cuvântului, a gândirii și egalitatea tuturor oamenilor în fața legii.

30

Considera că relele societății pot fi îndreptate prin alianța între monarhi și filosofi. Voltaire este

teoreticianul despotismului luminat.

Montesquieu era de orientare iluministă moderată. A creat o operă importantă. În 1721 a

publicat ,,Scrisorile persane” în care prezintă călătoria a doi persani prin Europa și care critică

realitățile continentului nostru și anume: intoleranța religioasă, instituțiile culturale și de stat, inclusiv

monarhia absolută. În cartea ,,Spiritul legilor” teoretizează principiul separării puterilor în stat.

Considera monarhia constituțională forma de guvernare cea mai eficientă, deoarece puterea

executivă, legislativă și judecătorească erau independente una față de cealaltă.

Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministă radicală. Lucrările sale, ,,Discurs asupra

inegalită ț ii de avere ” și ,,Contractul social”, exprimă aspirațiile micii burghezii din care făcea parte.

Considera sursa inegalității și a relelor în societate ca fiind proprietatea privată, de aceea ea trebuia

limitată. De asemenea, milita pentru participarea tuturor cetățenilor la viața politică, statul trebuia

organizat pentru a asigura suveranitatea poporului.

Denis Diderot și d’Alembert au publicat ,,Enciclopedia” în 35 de volume, "Enciclopedia" conține ideile

revoluționare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate și toleranță, egalitatea între oameni și

între popoare. Forma ideologică a iluminismului, prin critică la adresa Vechiului Regim, a pregătit, pe

plan ideologic, marile răsturnări cauzate de Revoluția franceză.

[modificare]Societatea franceză

În secolul XVIII, societatea franceză era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare,

nobilimea, starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, formată din burghezie, țărani și

muncitori urbani.

[modificare]Prima stare

Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Cei 70.000 de

clerici seculari lucrau în parohii. Se obișnuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili să urmeze cariera

bisericească, pentru a se putea îmbogăți. Mulți episcopi dețineau mai multe episcopate și nu erau

văzuți niciodată slujind în vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri și biserica a fost

percepută de populație ca o instituție coruptă.

Biserica Catolică era cel mai mare proprietar funciar în Franța. Clerul beneficia de pe urma perceperii

dijmei și era scutit de plata impozitelor. Preoții ocupau o importantă poziție în stat, se ocupau de

săraci, spitale și școli și țineau registrele de stare civilă, notând în registrele parohiale nașterile,

căsătoriile și decesele.

[modificare]Starea a doua

31

Starea a doua era cea mai puternică. Numărul nobililor varia între 110.000 până la 350.000 – adică

0,5% până la 1,5% din populație.

Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitată la cei a căror ascendență

nobiliară data de dinainte de 1400 și care își permiteau costul vieții de la Versailles.

Următoarea ca importanță practică era nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție,

în special magistrații din parlamente.

Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, trăia la țară. Principala sursă de venit a

nobilimii era pământul, deținând ¼ până la 1/3 din acesta precum și între 15%-25% din venitul

Bisericii, întrucât toți episcopii erau nobili.

Toate funcțiile înalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii,

fiind judecați de tribunale speciale, scutiți de serviciul militar, de munca la întreținerea drumurilor,

aveau drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de

pâine și teascuri, beneficiau și de scutiri de impozite.

În general nobilimea era ostilă schimbării și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi

distingeau de oamenii de rând. Totuși nobilimea nu era o castă închisă ci o elită deschisă, acceptând

deseori alianța cu burghezia, dacă acest lucru ducea la întărirea puterii sale economice. De altfel,

puteai deveni nobil fie prin favoarea acordată direct de rege, fie cumpărând anumite slujbe. Deși nobili

își puteau pierde titlul de noblețe dacă desfășurau activități economice specifice oamenilor de rând,

cum erau comerțul sau munca manuală, unii dintre ei s-au implicat în metalurgie, minerit sau sistemul

bancar.

[modificare]Starea a treia

În fruntea stării a treia se afla burghezia care reprezenta un grup social eterogen care nu aveau titluri

nobiliare și nu erau nici țărani, nici muncitori urbani. Cei mai bogați din categoria burgheziei erau

negustori ale căror venituri din activitățile comerciale au sporit în numai un secol la 440% mai bogați. Alți burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesioniști (medici, scriitori, avocați), funcționari publici.

În total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populației.

A doua componentă a stării a treia, de departe cea mai numeroasă, era ț ărănimea . Circa 85% din

populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o formau țăranii. Estimările suprafeței de teren pe

care o dețineau variază între 25 – 45% din total. Exista un mic strat (circa 600.000) de mari fermieri,

care cultivau pentru a vinde, angajau alți țărani cu ziua și dădeau bani cu împrumut. Mai numeroși

erau les laboureurs, țăranii care cultivau pentru propriul consum și care, în anii buni, obțineau și un

mic surplus. Aceste două componente ale țărănimii au dus-o relativ bine în tot secolul XVIII până în

anii 1770. Celelalte două părți ale țărănimii erau țăranii dijmași, lipsiți de capital și care dădeau

32

jumătate de recoltă proprietarilor pământului, și țăranii lipsiți de pământ care nu dețineau decât casele

și grădinile. Țăranul sărac nu avea nici o speranță în a trăi mai bine și trăia în nesiguranță deoarece

vremea rea sau boala îl puteau aduce în rândul vagabonzilor, care trăiau din cerșit, furt și slujbe

ocazionale. Toți țăranii erau obligați să plătească dijma bisericii, impozite statului (la taille, la

vingtieme, la capitation și la gabelle) și obligațiile feudale seniorului lor (la corvee, le champart – părți din recoltă -, lods et ventes – o taxă plătită seniorului când bunurile își schimbau proprietarul). Situația

țăranilor diferă de la o provincie la alta. De pildă, țăranii din Midi nu plăteau deloc dări, în schimb cei

din Bretania și Burgundia aveau dările cele mai mari. Povara cea mai grea pentru țărani erau arenzile.

Acestea au crescut accentuat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a creșterii

populației de la 22,4 milioane în 1705 la 27,9 milioane în 1790.

Ce-a de-a treia componentă a stării a treia o formau muncitorii urbani. Majoritatea muncitorilor de la

oraș trăiau în locuințe aglomerate și insalubre. Ei erau necalificați și săraci. Meșteșugarii erau

organizați în bresle. Orele de muncă erau multe – 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână. Nivelul de trai al

salariaților scăzuse lent deoarece prețurile urcaseră în medie cu 65% în timp ce salariile numai cu

22%. Nu prea exista producție pe scară mare: numărul mediu de oameni într-un atelier din Paris în

1789 era de 16. Maiștrii și lucrătorii munceau și trăiau împreună și erau afectați de creșterea prețului

pâinii deoarece ea constituia ¾ din hrana zilnică.

[modificare]Cauzele Revoluției

În ciuda transformărilor economice ce au dus la dezvoltarea comerțului și industriei, organizarea

societății franceze era anacronic divizată în trei stări: nobilimea, clerul și "a treia stare" (restul

populației).

Având un nivel de trai din ce în ce mai apropiat de cel al nobilimii, burghezia, educată în

spiritulfilozofiei iluministe și având exemplul recent al Revolu ț iei americane , ar fi dorit să-și asume o

parte din responsabilitatea politică.

Statul și populația trecea printr-o gravă criză economică și financiară. Criza financiară a fost

determinată și de faptul că, în intervalul 1740 și 1783 Franța a fost implicată în trei războaie: mai

întâirăzboiul pentru succesiunea austriacă (1740-1748), apoi în războiul de 7 ani (1756-1763) și, în

sfârșit,războiul american pentru independen ț ă  (1778-1783). Tentativele de reformă ale sistemului

financiar francez au eșuat. Nu doar statul era în pragul falimentului ci și populația. Anii premergători

izbucnirii revoluției, sunt anii cu producții slabe ceea ce duseseră pe mulți la ruină. În consecință, din

cauza datoriilor mari, statul menținea un nivel ridicat de impozite și taxe. În 1788, mai mult de 80% din

dările strânse au fost absorbite de plata datoriilor statului. Nobilimea și clerul fiind exceptate de plata

impozitelor, numeroase cereri au denunțat mărimea și injustețea acestor impozite.

33

[modificare]Desfășurarea Revoluției (1789-1799)

[modificare]Revoluția moderată (1789-1793)[modificare]Convocarea Adunării Stărilor Generale

În fața cererilor nobilimii și a provinciilor, regele Ludovic XVI convoacă Adunarea Stărilor Generale

pentru mai 1789, lucru ce nu se mai întâmplase din 1614. Perspectiva acestei Adunării a reaprins

conflictul de interese dintre nobilime și a treia stare (burghezia). Primele două stări nu reprezentau la

un loc decât 2% din populație, iar burghezia deținea o parte tot mai importantă din bogăția țării. După

modelul din 1614, fiecare stare ar fi trebuit să fie reprezentată de un număr egal de deputați. A treia

stare a cerut dublă reprezentare, obținând un număr mai mare de reprezentanți decât celelalte două.

[modificare]Adunarea Stărilor Generale

La 5 mai 1789, în mijlocul a numeroase festivități, respectând strict eticheta de la 1614, Adunarea

Stărilor Generale se deschidea în palatul regal de la Versailles. Regele a dorit să impună votul

colectiv, astfel încât majoritatea avută de a treia stare să devină inutilă, votul acestei stări ar fi cântărit

exact la fel ca și cel al fiecăreia dintre celelalte două stări.

În loc de discutarea impozitelor, principala preocupare a Adunării a fost organizarea legislaturii, în

discuții separate. La 17 iunie, în urma eșecului tentativelor de reconciliere între stări, reprezentanții celei de-a treia stări s-au declarat ca fiind Adunare Națională, fără ordine, ci a poporului. Celelalte

două ordine au fost invitate să adere, dar noua adunare și-a exprimat clar intenția de a se ocupa de

națiune, cu sau fără ele.

[modificare]Începutul Adunării Constituante

Noua adunare s-a ocupat imediat de finanțe și de nevoile poporului. Deși, cu scopul de a anula

hotărârile adunării, regele a încercat să împiedice reunirea acesteia, Adunarea și-a mutat deliberările

în sala de tenis, unde deputații, la 20 iunie, au depus jurământul de a nu se despărți până când nu vor

oferi Franței o constitu ț ie . Două zile mai târziu, împiedicată fiindu-le intrarea în sala de tenis,

Adunarea s-a reunit la biserica Saint-Louis, unde o parte a clerului i s-a alăturat.

La 23 iunie, regele a ordonat dispersarea Adunării Stărilor Generale. Majoritatea nobilimii și clerului s-

a supus ordinului, deputații celei de-a treia stări au rămas fideli jurământului de a realiza o constituție.

Regele a înconjurat cu trupe Parisul și Versailles, dar Adunarea primea numeroase mesaje de sprijin

din partea populației din Paris. La 9 iulie, reconstituindu-se ca Adunare Constituantă națională,

aceasta cerea regelui respectuos, dar ferm, retragerea trupelor, inclusiv celor străine. Regele a refuzat

cererea și a oferit Adunării posibilitatea de a se deplasa în afara Parisului, pentru a o priva astfel de

sprijinul parizienilor.

34

La 11 iulie, regele, acționând sub influența nobililor conservatori, și-a schimbat miniștrii. Știrea a fost

anunțată în Paris la 12 iulie, fiind interpretată ca o lovitură de stat a conservatorilor și a reprezentat

începutul unei perioade insurecționale în Paris. În acest timp, Adunarea se afla într-o sesiune continuă

pentru a nu-și pierde din nou spațiul de reuniune.

[modificare]Căderea Bastiliei

Incendierea Bastiliei, 14 iulie 1789

Ziua națională a Franței, 14 iulie, comemorează căderea, în 1789, a închisoriiBastilia. Cu toate ca în

închisoare nu se găseau decât 7 prizonieri, Bastilia a devenit simbolul a tot ceea ce fusese detestabil

în vechiul regim. În dimineața de 15 iulie, regele a realizat înfrângerea în fața insurecției cetățenilor

parizieni și a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui și a revenit asupra schimbărilor

guvernamentale făcute în urmă cu câteva zile. În Paris, a fost stabilit un nou primar, într-o nouă

structură, numită "comună" și s-a înființat o armată populară, "Garda Națională". Revoluția s-a

răspândit în țară după modelul parizian, populația organizându-se în municipalități cu scop de auto-

guvernare și au înființat corpuri ale Gărzii Naționale, ignorând autoritatea regală.

La 27 iulie, într-un gest de aparentă reconciliere, regele a acceptat o cocardă tricoloră, intrând în

Primăria Parisului. În ciuda acestui gest simbolic, nobilii au început să părăsească țara, începând să

pregătească un război civil și agitând o coaliție europeană împotriva Franței revoluționare.

[modificare]Abolirea Vechiului Regim

La 4 august, Adunarea Națională a abolit feudalismul, ștergând privilegiile nobililor și clerului, anulând

ordinele, precum si drepturile speciale ale orașelor și provinciilor. Din noua societate era exclus

privilegiul, forma veche de libertăți, astfel că egalitatea juridică devenea regula și cadrul pentru noua

libertate. Adunarea a înlocuit provinciile istorice cu 83 de departamente, administrate uniform și

aproximativ egale între ele, în teritoriu și populație.

35

Are loc clarificarea facțiunilor din cadrul adunării. Aripa dreaptă reprezenta opoziția față de revoluție.

"Monarhiștii democrați" și-ar fi dorit instalarea unui regim asemănător celui britanic. "Partidul național"

reprezenta, în principal, burghezia. Pentru un timp, a existat un consens între centrul și stângapolitică.

La 26 august, Adunarea a publicat Declara ț ia Drepturilor Omului ș i Cetă ț eanului , în care idealurile

revoluționare sunt rezumate în formularea "Libertate, Egalitate, Fraternitate". În ceea ce privește

forma de organizare, partidele populare au impus un model legislativ unicameral. Regele păstra un

drept de blocare prin veto.

Între timp, o mulțime de parizieni, în principal femei, mărșăluind spre Versailles, la 5 octombrie, a

reușit să îl aducă pe rege înapoi în Paris, separându-l de eforturile regaliștilor de a bloca noua ordine.

[modificare]Constituția civilă a clerului

Pentru a rezolva criza financiară, cât și datorită ideologiei anti-creștine a revoluționarilor francezi, la

sfârșitul anului 1789 și începutul lui 1790 au fost emise o serie de legi, prin care au fost confiscate

averile Bisericii Catolice. Deputatul Talleyrand propune ideea de a se confisca bunurile clerului (și nu

de a le na ț ionaliza , întrucât nicio indemnizație n-a fost vărsată în schimb.)[1]. Astfel, la 2

noiembrie 1789 , Adunarea Na ț ională Constituantă  decise că toate bunurile clerului vor fi «puse la

dispoziția Națiunii». Aceste bunuri vor fi, de acum înainte, bunuri naționale, destinate să fie vândute,

prin licita ț ie , pentru a umple casieriile statului, creându-se asignatele. Constituția civilă a clerului a fost

adoptată la12 iulie 1790 și ratificată de rege în același an, la 26 decembrie. Ea prevedea

transformarea membrilor clerului în funcționari și interzicea ordinele monastice. Victorie a forțelor celor

mai ostile Bisericii, legea va transforma în adversari ai revoluției acei preoți care contribuiseră la

succesul ei. Textul legii prevedea, printre altele, ca alegerea în funcțiile clericale să se facă de către

toți cetățenii, indiferent de apartenența lor religioasă. Mai mult, la 27 noiembrie, Adunarea decretează

că toți preoții sunt obligați să depună jurământ de fidelitate față de națiune, lege și rege, sub

amenințarea cu destituirea. Aproximativ 45% dintre preoți -refractarii- au refuzat să presteze

jurământul, pe care îl considerau drept o schismă față de Roma.

[modificare]Monarhia constituțională

Veritabila ruptură între popor și familia regală s-a produs în timpul tentativei de a fugi în străinătate.

Membrii familiei regale au fost opriți la Varennes, în 21 iunie 1791. Deja discreditat de vizibila sa

ostilitate față de Revoluție, Ludovic XVI-lea este readus la Paris, în 25 iunie, și este suspendat.

În septembrie, în fața dezordinilor în creștere și a ostilității vechilor monarhii europene, majoritatea

moderată din Adunarea Constituantă decide să-l reinstaleze pe Ludovic XVI pe tron, în speranța de a

frâna radicalismul Revoluției și de a împiedica o intervenție străină. Regele a acceptat sa

contrasemneze noua constituție, care transforma Franța într-o monarhie constitu ț ională . El era nevoit

36

să partajeze puterea cu Adunarea Legislativă (ce succeda Adunarea Constituantă), păstrându-și

dreptul de veto și cel de alegere a miniștrilor. În Adunarea legislativă, s-au constituit facțiunile:

monarhiști;

republicani liberali (girondini);

republicani radicali (iacobini).

[modificare]Căderea monarhiei și Comuna din Paris

Uniți provizoriu de convingerile lor republicane, girondinii și iacobinii au votat împreună mai multe texte

importante, cum ar fi obligația emigranților de a se întoarce până la sfârșitul anului 1791 și

condamnarea la închisoare sau deportare pentru clerul refractar. Veto-ul emis de Ludovic XVI-lea

împotriva acestor legi a suscitat o criză ce a acordat girondinilor accesul la putere, în martie 1792.

Din motive diferite, regele, monarhiștii și girondinii își doreau război cu puterile ostile. Regele

considera că înfrângerea ar putea să-i consolideze puterea. Girondinii doreau să canalizeze elanul

revoluționar înspre exteriorul Franței. Războaiele revoluționare încep odată cu declarația de război

din 20 aprilie 1792 , adresată Austriei, de partea căreia se va alătura și Prusia, după câteva săptămâni.

Creată în Paris în iulie 1789 și instalată la Primăria orașului după căderea Bastiliei, Comuna a devenit

insurecțională în 10 august 1792, pe fondul înfrângerilor suferite pe front și a amenințărilor primite din

partea străinilor, ce au determinat creșterea fervorii naționale și a nemulțumirilor față de familia

regală. O manifestație a luat cu asalt Palatul Tuileries și regele a fost arestat, sub suspiciunea de

trădare.

La începutul lui septembrie 1792, panicat în fața înaintării armatelor inamice și de rumorile referitoare

la un complot contra-revoluționar, poporul înarmat a masacrat mai mult de o mie de regaliști, preoți refractari și deținuți de drept comun în închisorile din Paris și din alte orașe din provincie. Masacrul,

permis de unii lideri iacobini, marchează prima derivă a Revoluției.

Iacobinii, sub conducerea avocatului Georges Danton, dominau Comuna și și-au mărit influența în

Adunarea Legislativă. Aceasta decide convocarea alegerilor cu sufragiu universal masculin, destinat

să reunească o nouă convenție constituțională.

[modificare]Convenția girondină

O data cu căderea monarhiei, războiul a luat un caracter național și politic, nemaifiind un conflict între

regi. La 20 septembrie 1792, o armată franceză a oprit la Valmy înaintarea prusacă. Recent aleasa

Convenție Națională, reunită în ziua victoriei de la Valmy, proclamă Republica la 21 septembrie.

Adunarea Constituantă își schimbă denumirea în Convenția Națională. În toamna anului 1792,

armata, în ofensivă după bătălia de Valmy, reușește să pătrundă în Imperiul Romano-German,

37

în Savoia și înȚ ările de Jos austriece . În cadrul Convenției, lupta politică se intensifică, plenul oscilând

între a sprijini girondini și iacobini (mai radicali și având populația Parisului de partea lor). Convenția

decide ca regele să fie judecat pentru trădare în fața sa și printr-un vot cvasi-unanim, Ludovic al XVI-

lea este găsit vinovat. Cu o majoritate mică, de un singur vot, regele este condamnat la moarte

și ghilotinat la 21 ianuarie 1793. După execu ț ia  regelui, influența girondinilor scade în cadrul

Convenției. În plus, armatele franceze suportă loviturile coaliției formate din Anglia, Austria, Spania,

Țările de Jos și mai multe state italiene.

La 24 februarie, Convenția votează conscripția militară a 300.000 de oameni. Comisarii trimiși în

departamente pentru a organiza mobilizarea, sunt aleși dintre iacobini, lărgind falia dintre girondini și

masele populare. În Vendeea, regaliști și preoți refractari, încurajați de traumatismul cauzat de

executarea regelui și ostilitatea țăranilor față de conscripție, organizează o revoltă armată care se

extinde și în Bretania.

Girondinii încearcă în van să se opună propunerilor iacobine destinate a crește puterea guvernului

central. Un Tribunal revoluționar este instituit la 10 martie pentru a judeca suspecții iar la 6 aprilie,

Convenția creează Comitetul de Salvare Publică, organul executiv al Republicii.

Dificultățile militare, extinderea războiului civil, avansul forțelor inamice pe teritoriul național, au

produs o criză în cadrul Convenției, rivalitatea dintre girondini și iacobini fiind din ce în ce mai mare.

Un contra-atac nefast al girondinilor, îndreptat împotriva lui Jean-Paul Marat, unul dintre șefii iacobini

cei mai populari și radicali, eșueză prin achitarea sa în fața Tribunalului revoluționar, la 24 aprilie.

[modificare]Revoluția radicală (1793-1794)

Între 31 mai și 2 iunie, o insurecție pariziană condusă de Jacques Hébert, somează Convenția să

aresteze 27 de deputați și 2 miniștri girondini. Populația cerea o restribuire a bogăției și continuarea

acțiunilor anti-creștine. La 10 iunie, iacobinii preiau controlul asupra Comitetului de Salvare Publică din

care vor face principalul instrument al dictaturii revoluționare. Asasinarea lui Marat de către o

girondină, duce la creșterea influenței iacobinilor. La 24 iunie, Convenția promulgă o noua Constitu ț ie ,

cu o nouă versiune, a "Declarației drepturilor omului", ce punea accent mai mare pe egalitate si merit.

După ce,la 10 iulie Danton părăsește Comitetul Salvării Publice, pe 27 iulie, își face

intrarea Maximilien de Robespierre, devenit rapid cel mai influent membru, luând măsuri radicale

pentru salvarea Revoluției și distrugerea inamicilor săi interni și externi.

Situația militară a Republicii fiind critică, contra-revoluționarii controlând Vendeea și Bretania, mai

multe orașe importante -Bordeaux, Marsilia, Lyon- fiind sub autoritatea girondinilor și armate străine

invadând teritoriul francez atât în est, cât și vest, la 23 august, printr-un nou ordin de conscripție, se

ordonă mobilizarea generală a bărbaților apți pentru serviciul militar, astfel că sunt constituite,

echipate și expediate pe front 14 armate, totalizând 750.000 oameni.

38

O lună de vară în calendarul republican

Legea asupra suspecților, votată la 17 septembrie, permite instalarea regimului de Teroare. La 16

octombrie, în lipsă de alte probe, ca pedeapsă pentru un așa-zis incest cu fiul ei în vârstă de doar 9

ani Ludovic al XVII-lea [2] , închis împreună cu restul familiei, smuls din grija mamei și încredințat spre

creștere unui temnicer, regina Maria Antoaneta este executată. Ulterior, pe 31 octombrie, un număr de

31 de lideri girondini suferă aceeași soartă. Represiunea se abate asupra tuturor, regaliști, preoți, girondini, oricărui suspect de activități sau simpatii contra-revoluționare. Tribunalele revoluționare

funcționează într-o manieră expeditivă, trimițând mii de persoane la ghilotină în Paris și în alte orașe

franceze. În afară de condamnările la moarte, numeroase persoane mor în închisorile suprapopulate

ori sunt sumar executate, astfel că se estimează la aproape 40.000 numărul de victime ale regimului

de teroare.

Între septembrie și octombrie, mormintele tuturor regilor Franței din abația Saint-Denis sunt profanate,

catedrala este vandalizată, iar rămășițele pământești ale regilor sunt aruncate în gropi comune[3]. În

octombrie începe să fie folosit calendarul republican. Impulsionat de Robespierre[4], Comitetul încearcă

reformarea Franței, inducând un amestec de umanitarism fanatic, idealism social și patriotism, într-o

Republică a Virtuții. Două zile după ce Robespierre ia poziție împotriva des-creștinării, la 23

noiembrie, Comuna din Paris, la instigarea șefilor radicali ("furioși", "hebertiști"), decide închiderea

tuturor bisericilor și încurajarea activă a cultului Rațiunii, religia revoluționară. Scene incredibile au loc

în bisericile franceze. O prostituată dezbrăcată, în chip de "Zeiță a Rațiunii", este adusă revoluționari

39

și întinsă pe altarul catedralei Notre Dame din Paris. Preoți sunt linșați în public de către revoluționarii

atei. Mișcarea de des-creștinare activă se întinde rapid în întreaga țară.

Datorită mobilizării generale, soarta războiului se întoarce în favoarea Franței. Până la sfârșitul

lui1793, invadatorii sunt respinși de pe teritoriul francez. În interior, Comitetul reușește să înfrângă

insurecțiile regaliste și girondine.

Disputelor filosofice asupra noii religii, Robespierre le pune capăt în primăvara lui 1794, după

executarea lui Hébert și a partizanilor săi anti-creștini, apoi a lui Danton și a indulgenților, care

ceruseră sfârșitul Terorii. Ostil des-creștinării și cultului Rațiunii, prin decretul de la 7 mai, el

recomandă Convenției admiterea existenței lui Dumnezeu, iar în ziua următoare are loc sărbătoarea

"Ființei Supreme". Deși amenințările la adresa securității Republicii fuseseră îndepărtate, Robespierre

cere ca virtutea sa fie instituită prin teroare.

La 10 iunie (22 Prairial), se instituie marea teroare printr-o lege ce scotea Tribunalele revoluționare de

sub incidența Convenției, limita posibilitatea acuzaților de a se apăra, iar orice critică la adresa

guvernului devenea criminală. În următoarea lună, marea teroare produce peste 1.000 de victime.

[modificare]Convenția thermidoriană (1794-1795)

După o nouă serie de succese militare, regimul cvasi-paranoic menținut de Robespierre, își pierde

justificarea. O parte dintre cei implicați în regimul de Teroare se aliază cu moderații din plenulConvenției și la 9 thermidor anul II (27 iulie 1794), Robespierre și colaboratorii săi apropiați sunt supuși unui decret de arestare și eșuează în tentativa lor de insurecție la Comuna din Paris.

Arestați în cursul nopții, sunt executați în seara următoare, iar în zilele următoare mai mult de o sută

de partizani de-ai săi urmându-i soarta. Sfârșitul Republicii Virtuții, visate de Robespierre, îl

antrenează și pe cel al radicalizării mișcării revoluționare, reprezentând un moment de cotitură în

desfășurarea Revoluției.

Până la sfârșitul lui 1794, Convenția este dominată de deputații de centru care au răsturnat regimul de

teroare, apoi anulând o serie de decrete și suprimând tribunalele revoluționare. Suprimarea bugetului

acordat cultelor a pregătit separarea Bisericii de Stat, confirmată la 21 februarie 1795. După revenirea

în Convenție a girondinilor proscriși, reacțiunea violentă față de protestele din primăvara

anului 1795determină eliminarea ultimilor iacobini radicali.

În vara aceluiași an, Franța se mai afla în război doar cu Anglia, Sardinia și Austria, pacea revenind la

frontiere,după stoparea unei armate de emigranți debarcată în Bretania.

[modificare]Directoratul (1795-1799)

Convenția adoptă o nouă Constituție, aprobată la 22 august 1795, prin care se conferă puterea

executivă unui Directorat compus din cinci membri, care trebuie să numească miniștrii. Puterea

40

legislativă va fi împărțită între două camere, Consiliul Bătrânilor, cu 250 membri și Consiliul celor 500.

Începând din mai 1797, în fiecare an, un membru al Directoratului și o treime din adunări sunt înnoite.

Convenția a numit primii Directori și două treimi din corpul legislativ din cadrul membrilor săi. Reacția

insurecțională a regaliștilor parizieni, din 5 octombrie 1795 este înfrântă rapid de trupele

generaluluiNapoleon Bonaparte, încă puțin cunoscut. Convenția se dizolvă la 26 octombrie și un nou

guvern este instalat.

Directoratul a stabilizat bulversațiile anilor precedenți. Unul din mijloace l-a constituit continuarea

războiului, canalizând energia eliberată de Revoluție. Succesele Revoluției inspiră războaie de

cucerire si de export al idealurilor revoluționare în întreg restul Europei. Câteva luni de la intrarea sa în

funcțiune, Directoratul oferă lui Bonaparte comanda unei campanii militare în Italia, între

martie 1796 și octombrie 1797, care a permis tânărului general să căștige popularitate.

Luptele de facțiuni au dus la instabilitatea regimului. Revenirea stângii iacobine se manifestă printr-un

complot (conjurația egalilor) condus de Babeuf, care preconiza distribuția egală a pământurilor și

veniturilor. Conjurația eșuează în mai 1796.

În timp ce în Franța principiile revoluționare erau în retragere, ele se răspândeau în Europa prin

intermediul războaielor napoleoniene. Înfrângerile militare din vara anului 1799, dificultățile economice

și agitația socială au determinat lovitura de stat a generalului Bonaparte, din 9 noiembrie (18 brumar),

prin care Directoratul a fost înlăturat. Noua Constituție instaura Consulatul, organism în care

Bonaparte a avut putere dictatorială. Deviză republicană devine "Libertate, Egalitate, Fraternitate", iar

la 15 decembrie 1799, prim-consulul Napoleon Bonaparte, prezentând francezilor noua Constituție,

proclamă:

Cetățeni, Revoluția s-a așezat la principiile pe care am început-o: ea s-a încheiat!

.

[modificare]Cronologie

[modificare]Anul 1789

5 mai : Deschiderea oficială a Adunării Stărilor Generale

17 iunie : Starea a treia proclamă Adunarea Națională

20 iunie : Jurământul din sala de tenis

24 iunie : Majoritatea clerului se alătură Adunării Naționale

2 iulie : Regimente străine sunt concentrate în jurul Parisului

12 iulie : Demiterea miniștrilor provoacă insurecția armată a parizienilor

14 iulie : Căderea Bastiliei. Revoluția se declanșează și în provincie

41

15 iulie : Conducerea revoluționară se organizează ca și Comuna din Paris

16 iulie : Regele decide să retragă trupele din capitală

4 august : Abolirea corvezilor și servituților feudale

26 august : Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului

6 octombrie : Femeile pariziene obligă regele să revină în Paris.

19 noiembrie : Decret privind naționalizarea bunurilor Bisericii

[modificare]Anul 1790

16 ianuarie : Este creată Jandarmeria națională

31 martie : Robespierre este ales președinte al Clubului iacobinilor.

19 iunie : Un decret al Adunării abolește titlurile de noblețe ereditare

12 iulie : Constituția civilă a clerului

14 iulie : În cadrul primei zile naționale, Ludovic al XVI-lea jură că va accepta Constituția 21 octombrie : Drapelul tricolor înlocuiește vechiul drapel regal al florii de crin

27 noiembrie : Decretul jurământului clerului

[modificare]Anul 1791

19 martie : Introducerea sistemului metric ca sistem de măsură

13 aprilie : Papa Pius al VI-lea condamnă Constituția civilă a clerului

26 mai : Regele cedează națiunii bunurile Coroanei

1 iunie : Abolirea tuturor formelor de tortură

14 iunie : Legea Le Chapelier. Grevele și sindicatele sunt interzise

20 iunie : Fuga la Varennes

25 iunie : Aducerea regelui la Paris și demiterea sa temporară

17 iulie : Masacrul petiționarilor iacobini de pe Champ-de-Mars

27 august : Declarația de la Pillnitz. Franței i se cere să restaureze vechiul regim

3 septembrie : Adoptarea primei Constituții 13 septembrie : Sancționarea Constituției de către rege

1 octombrie : Deschiderea noii Adunări Legislative

11 noiembrie : Regele se opune prin veto decretelor asupra emigranților

[modificare]Anul 1792

25 ianuarie : Adunarea lansează un ultimatum Austriei

20 aprilie : Adunarea, dominată de girondini, declară război Austriei

42

21 aprilie : Condorcet expune în Adunare principiile educației publice

26 aprilie : Rouget de Lisle interpretează Cântec de război pentru armata Rinului (''La

Marseillaise'')

27 mai : Decret al Adunării privind deportarea preoților refractari

20 iunie : Manifestație anti-regalistă la Tuilleries

7 iulie : Liderii Comunei din Paris sunt suspendați din funcții 22 iulie : Declarând patria în pericol, Adunarea cheamă cetățenii sub arme

25 iulie : Manifestul lui Braunschweig la Coblenz (cunoscut la Paris la începutul lunii august)

30 iulie : Marseillaise la Paris

10 august : Căderea monarhiei. Convocarea Convenției naționale ca nou organ legislativ

2 septembrie : Masacrul a peste 1.000 de preoți refractari, nobili și alți prezumptivi adversari ai

națiunii

20 septembrie : Bătălia de la Valmy. Armata prusaca este oprită

21 septembrie : Convenția proclama republica

4 decembrie : Începe procesul regelui

[modificare]Anul 1793

17 ianuarie : Adunarea votează vinovăția regelui și îl condamnă la moarte

21 ianuarie : Ludovic al XVI-lea este executat

10 martie : Este creat Tribunalul revoluționar

18 martie : Înfrângere armată și retragere din Belgia

6 aprilie : Constituirea unui Comitet de salvare publică, cu putere executivă

2 iunie : Demiterea și arestarea liderilor girondini. Convenția montagnarda

24 iunie : Constituția anului I

13 iulie : Charlotte Corday îl asasinează pe Marat

27 iulie : Robespierre este numit în Comitet

1 august : Convenția decretează distrugerea Vendeei

23 august : Mobilizare generală și rechiziționarea de bunuri

29 august : Regaliștii permit intrarea englezilor în Toulon

5 septembrie : Instituirea terorii

17 septembrie : Convenția votează legea suspecților

29 septembrie : Legea maximului general blochează prețurile și salariile

9 octombrie : Armata înfrânge insurecția din Lyon

16 octombrie : Procesul și execuția reginei Maria Antoaneta

31 octombrie : Execuția a 21 de girondini

43

10 noiembrie : Sărbătoarea Rațiunii la catedrala Notre-Dame

24 noiembrie : Introducerea calendarului republican

19 decembrie : Englezii sunt respinși din Toulon

25 decembrie : Robespierre prezintă raportul privind principiile guvernului revoluționar

[modificare]Anul 1794

4 februarie : Convenția abolește sclavia în metropolă și în colonii

13 martie : Arestarea și executarea indulgenților

24 martie : Executarea furioșilor

8 iunie : Sărbătoarea Ființei supreme

10 iunie : Debutul marii terori

26 iunie : Victorie franceză la Fleurus contra Austriei

27 iulie : Înlăturarea lui Robespierre

28 iulie : Executarea iacobinilor. Începutul reacțiunii thermidoriene

24 august : Reorganizarea guvernământului revoluționar

18 septembrie : Separarea bisericilor de stat

10 octombrie : Conservatorul Național de Arte și Meserii

24 octombrie : Școala Normală Superioară

12 noiembrie : Închiderea cluburilor iacobinilor

24 decembrie : Abolirea legii maximului

[modificare]Anul 1795

21 februarie : Restabilirea libertății religioase

1 aprilie : Protest al populației împotriva scumpirii alimentelor

5 aprilie : Tratat la Basel cu Prusia

7 mai : Fouquier-Tinville, acuzatorul public, împreună cu alți 15 membri în Tribunalul

Revoluționar, sunt ghilotinați 20 mai : Insurecții populare violent reprimate. Teroarea albă

30 mai  : Restituirea bisericilor

22 iulie : Tratat la Basel cu Spania

22 august : Constituția anului III

18 septembrie : Separarea bisericilor de stat

1 octombrie : Anexarea Belgiei

5 octombrie : Insurecția regalistă contra Convenției este înfrântă de Bonaparte

44

31 octombrie : Debutul Directoratului

5 decembrie : Decret de arestare contra lui Babeuf care intră în clandestinitate

[modificare]Anul 1796

23 februarie : Napoleon numit în fruntea armatei din Italia

10 mai : Eșecul "conspirației egalilor" condusă de Babeuf

15 mai : Napoleon intră în Milano

15 mai : Prin Tratatul de la Paris, Franța obține Savoia și Nisa

15 octombrie : Republica transpadană

29 decembrie : O expediție ratată în apropierea Irlandei

[modificare]Anul 1797

4 februarie : Revenirea la moneda metalică

12 mai : Bonaparte intră în Vene ț ia

27 mai : Execuția lui Babeuf

6 iunie : Proclamarea republicii liguriene

9 iulie : Proclamarea republicii cisalpine (Lombardia împreună cu republica cispadană)

16 iulie : Talleyrand numit ministru de externe

24 august : Abrogarea legilor contra preoților refractari

3 septembrie : Adunările cer punerea sub acuzare a directorului Barras

4 septembrie : Lovitura de stat a lui Barras (18 Fructidor)

5 septembrie : Legi împotriva deputaților opoziției și împotriva libertății presei

17 octombrie : Tratat la Campoformio cu Austria

[modificare]Anul 1798

18 ianuarie : Începutul blocadei împotriva Angliei

15 februarie : Proclamare Republicii romane

21 februarie : Tratat de alianță și comerț cu republica cisalpină

8 mai : Adoptarea unei liste de 146 de aleși de extremă stângă excluși din Consilii

11 mai : Lovitura de stat contra deputaților iacobini aleși (22 Floreal)

19 mai : Flota franceză părăsește Toulon în direcția Egipt

11 iunie : Malta este ocupată

2 iulie : Alexandria este ocupată

21 iulie : Bonaparte câștigă bătălia de la piramide contra mamelucilor

45

23 iulie : Cairo este ocupat

1 august : Flota franceză este distrusă la Abukir de Nelson

6 august : Expediție franceză in sprijinul insurecției irlandeze

23 august : Napoleon pleacă din Egipt

5 septembrie : Legea Jourdan instituie serviciul militar obligatoriu

9 septembrie : Imperiul Otoman declară război Franței

15 septembrie : Capitulare franceză în Irlanda

16 septembrie : Plecarea celui de-al doilea corp expediționar spre Irlanda

11 octombrie : Dezastrul flotei franceze în Irlanda

24 noiembrie : Impozit pe uși și ferestre

29 decembrie : Tratat de alianță între Rusia, Anglia și Napoli

[modificare]Anul 1799

23 ianuarie : Armata franceză ocupă Napoli

12 martie : Directoratul declară război Austriei

28 aprilie : Adoptarea taxei vamale protecționiste

16 iunie : Consiliul celor 500 în conflict cu Directoratul

18 iunie : Demiterea directorilor de către consilii. Lovitura de stat din 30 priarial

28 iunie : Decret privind mobilizarea generală

6 iulie : Deschiderea clubului amicilor egalității și libertății (neo-iacobin)

29 iulie : Fouché este numit ministrul poliției

1 august : Abrogarea legilor din septembrie 1797 ce restrângeau libertatea presei

6 august : Insurecție regalistă în sud

13 august : Închiderea clubului amicilor egalității și libertății 27 august : Debarcare engleză în Olanda

16 octombrie : Napoleon revine la Paris

9 noiembrie : Lovitura de stat provoacă vid de putere (18 Brumar)

Clubul IacobinilorDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Iacobini)

46

Şedinţă a Clubului Iacobinilor în 1791 în biblioteca dominicană.

Alexandre de Lameth este la prezidiu, iar Mirabeau ține un discurs.

Clubul Iacobinilor a fost o grupare politică radicală din timpul Revolu ț iei Franceze . Ea își trage

numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf.

Iacob (înfranceză rue Saint-Jacques), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris;

Clubul Iacobinilor își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș.

În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem

de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între

1792 și 1794. În această perioadă, adjectivul „iacobin” a ajuns să însemne „partizan al politicii

Comitetului de Salvare Publică”. La sfârșitul lui 1793, clubul colabora cu circa 6.000 de societăți de

același tip în toată Franța. Căderea lui Robespierre a marcat sfârșitul exercitării rolului politic de către

club și a antrenat dizolvarea sa în noiembrie 1794.

Din această epocă, numele și adjectivul au început să desemneze un politician ostil oricărei idei de

slăbire sau de dezmembrare a statului.[1]

Istoria Clubului Iacobinilor poate fi împărțită în trei perioade, pe care Michelet le-a caracterizat după

figurile cele mai reprezentative: „A existat iacobinismul primitiv, parlamentar și nobiliar, al lui Duport,

Barnave și Lameth, cel care avea l-a ucis pe Mirabeau. A existat iacobinismul ziariștilor republicani,

orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă,... iacobinismul de

la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...”[2]

Cuprins

  [ascunde] 

47

1   Originea numelui „iacobin”

2   Clubul Iacobinilor în timpul Adunării Constituante (toamna 1789 – toamna 1791)

3   Club Iacobinilor sub Adunarea Legislativă (toamna 1791 – toamna 1792)

4   Perioada Conven ț iei (toamna 1792 – toamna 1794)

5   Note

6   Bibliografie

[modificare]Originea numelui „iacobin”

Intrarea în clădirea Clubului Iacobinilor.

Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima

mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în

Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a

devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a

devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino.[3]

Mănăstirea dominicană depindea de o mănăstire italiană dedicată sfântului Iacob, situată la nord

de Genova situată lângă un deal denumit Alto passo (în franceză Haut-Pas). Mănăstirea dominicană

din Paris și-a luat și ea numele de Sfântul Iacob, nume dat în același timp și străzii pe care a fost

construită și care pleacă din partea de sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au

primit numele de iacobini.

În secolul al XVII-lea, mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării și-au

păstrat porecla de iacobini. Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica

Saint-Jacques-du-Haut-Pas.

48

În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare

închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel,

Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă

când Adunarea Națională s-a mutat la Paris.

[modificare]Clubul Iacobinilor în timpul Adunării Constituante (toamna 1789 – toamna 1791)

Mirabeau a dominat clubul până în decembrie 1790.

Antoine Barnave.

I-a urmat triumviratul Duport, Barnave șiLameth.

La 30 aprilie 1789, deputații bretoni dinStările Generale – în principal Le Chapelier,Lanjuinais și

Glezen, avocați la baroul dinRennes – au înființat laVersailles un club breton, deschis și altor deputați patrioți. După zilele de 5 și 6 octombrie 1789 și după mutarea Adunării Constituante la Paris,

împreună cu regele, clubul s-a reconstituit sub numele de „Societatea Prietenilor Constituției”

(în franceză Société des amis de la Constitution) și s-a instalat la mănăstirea iacobinilor, nume ce

avea să o facă celebră.

49

La început, scopul clubului a fost să pregătească ședințele Adunării, discutând în avans textele care

urmau să fie dezbătute, precum și cel de a acționa pentru alcătuirea și consolidarea Constituției.

Succesul a venit repede: 200 de membri la înființare, deja mai mult de o mie în decembrie 1789.

Recrutarea nu mai era acum rezervată doar deputaților, dar cotizația de 24 de livre și obligativitatea

recomandării din partea a cinci membri îi confereau un caracter elitist. Erau membri toți liderii

curentului patriot, de la Mirabeau la Robespierre, de la La Fayette la Pétion, și cu

triumviratul Duport,Barnave și Lameth.

Foarte rapid, clubul s-a înconjurat în provincie de filiale cărora le-a acordat învestitura. La sfârșitul lui

1790, avea deja 150 de filiale, constituind o vastă rețea națională, dotată, începând cu luna octombrie

1790, cu Journal des Sociétés des amis de la constitution, publicație înființată de Choderlos de

Laclos. Un comitet de corespondență, cel mai important din club, controlat de Barnave și de prietenii

săi asigura legăturile între societatea-mamă și filiale.

O analiză socială a membrilor, atât a celor din Paris cât și a celor din provincie, arată aceeași

predominanță a elitelor stării a treia: negustori, magistrați, ofițeri, medici, arendași.

La Paris, Mirabeau, prin elocvența sa, a exercitat, cel puțin până în decembrie 1790, cea mai mare

influență în rândul Clubului Iacobinilor. La 2 martie 1791, Lameth i-a distrus influența acuzându-l de

complot cu „aristocrații”. Începând de atunci, iacobinii au fost dominați de triumvirat.

Dar fuga regelui în iunie 1791 și reîntoarcerea sa au schimbat datele problemei. Decretele care

declarau inviolabilitatea regelui și revenirea în funcțiile sale au provocat o scindare. La 16 iulie 1791,

în ajunul schimbului de focuri de la Champ-de-Mars, Barnave a părăsit gruparea, împreună cu

majoritatea moderată (aproape toți deputații) și s-a instalat la Club des Feuillants. La iacobini au

rămas circa zece deputați: Robespierre, Pétion, Roederer, Buzot, Grégoire și alți câțiva. Dar

scindarea provocată de Barnave avea să se dovedească a fi un eșec politic, atât în Paris cât și în

provincie (în toamna lui 1791, existau 442 de societăți iacobine și doar 60 feuillante, 110 fiind

nehotărâte). În iunie și septembrie 1791, societatea a trecut la mai multe excluderi legate de

introducerea chestiunii coloniale în viața politică franceză. La 10 și 12 iunie, la cererea lui Danton, au

fost suspendați mai mulți deputați ai coloniilor (Gouy d'Arcy, Moreau de Saint-Mery, Jean-Baptiste

Gérard, Joseph Curt) pentru că au boicotat adunarea națională de la votul din 15 mai 1791 prin care

s-a acordat egalitate politică unei părți a negrilor liberi. Ei au aderat la Club de Feuillants. La 25

septembrie a fost rândul lui Barnave, Alexandre et Charles Lameth, Goupil de Prefeln și Adrien

Duport, ale căror nume au fost din nou scrise în procesele verbale ale societății. În acest caz, ei au

fost șterși pur și simplu deoarece, cu o zi în urmă, ei revocaseră același decret.

În pofida acestei victorii, iacobinii au obținut doar un succes relativ în alegerile din septembrie 1791

pentru Adunarea Legislativă: candidații au fost învinși în Paris, deși în Province au avut o soartă mai

50

bună. În noua Adunare, 136 de deputați s-au înscris la iacobini, și 260 la Feuillants. Ceilalți, peste

300, au refuzat să aleagă între cele două facțiuni.[4]

Dar clubul și-a schimbat rolul. Grégoire și Roederer au reformulat principiile de organizare și doctrina.

Dintr-un club de discuții, el a devenit o mașină politică în slujba unei a doua revoluții.

[modificare]Club Iacobinilor sub Adunarea Legislativă (toamna 1791 – toamna 1792)

Brissot, deputat de Paris, este omul războiului revoluţionar. Împreună cu prietenii săi, a reprezentat a doua

generaţie revoluţionară, denumită de Lamartine girondinii.

Robespierre s-a opus războiului aproape de unul singur. Duelul care i l-a opus lui Brissot a avut loc în cadrul

Clubului Iacobinilor. Acolo, Robespierre a ţinut cinci mari discursuri şi aproximativ zece alte intervenţii.

Noutatea majoră a fost fără îndoială modificarea relației între club și Adunarea Națională. Din acest

moment, clubul n-a mai fost destinat în esență dezbaterilor adunării. A căpătat o autonomie reală, ca o

51

altă Adunare. Marile dezbateri politice au avut loc în această perioadă, atât la Clubul Iacobinilor cât și

la Adunarea Legislativă, aceasta din urmă văzându-se contestată fără încetare de iacobini. Adunarea

Legislativă era compusă din deputați noi, deoarece un decret promovat de Robespierre interzisese

membrilor Adunării Constituante să facă parte din noul organism.

Brissot a enumerat într-un discurs ținut la 28 septembrie misiunile ce reveneau clubului: discutarea

legilor de adoptat și crearea condițiilor pentru disciplină parlamentară, dar și „supunerea conduitei

funcționarilor publici la o cenzură riguroasă a tribunalului opiniei publice”, și mai ales „denunțarea

legilor rele și căutarea mijloacelor pentru a obține revocarea lor”.

Admiterea la ședințe a publicului, la 12 octombrie 1791, a supus clubul la presiunea activiștilor

parizieni din tribune. Celor trei comitete existente (de corespondență, de admitere și de prezentare) li

s-a adăugat un comitet de raportare și unul de supraveghere, dar comitetul de corespondență și-a

păstrat rolul strategic și a regrupat

liderii: Pétion, Brissot, Buzot, Robespierre, Réal, Carra, Bourdon,Billaud-Varennes, Collot

d’Herbois, Desmoulins, Clavière.

Iarna 1791-1792 a fost marcată la Clubul Iacobinilor de dezbaterea pe tema războiului și de un duel

între Brissot și Robespierre. Brissot era susținătorul războiului: „A venit vremea”, spunea el, „pentru o

nouă cruciadă: o cruciadă a libertății universale”; considera că este de datoria Franței să ajute

revoluționarii din toată Europa. Distrugând centrul exilaților conservatori francezi din Koblenz, spera să

restabilească ordinea. Robespierre îi era ostil. El se temea de dictatura militară și denunța idealismul lui Brissot:

„Cea mai extravagantă idee care s-ar putea naște în capul unui om politic este aceea de a crede că e suficient ca un popor să intre cu brațele înarmate în țara unui popor străin pentru a-l obliga să adopte legile sale și Constituția sa. Nimănui nu-i plac misionarii înarmați.

”Robespierre, izolat, n-a reușit să convingă. Popularitatea lui în rândul clubului era scăzută și, la 20

aprilie 1792, s-a declarat război Austriei. Brissot și prietenii săi păreau să-și păstreze avantajul când,

în primăvara lui 1792, regele a constituit un guvern girondin, dar acest compromis cu monarhia i-a

făcut pe aceștia vulnerabili în fața atacurilor lui Robespierre.

Acesta din urmă a recâștigat avantajul în cadrul Clubului Iacobinilor în iulie, odată cu primele înfrângeri

care aveau să ducă la radicalizarea Revoluției. Într-un important discurs, la 29 iulie, Robespierre a

cerut detronarea regelui și alegerea unei Convenții Naționale alese prin vot universal.

Clubul Iacobinilor a fost unul dintre principalii beneficiari ai zilei de 10 August 1792 (căderea

monarhiei). El a ocupat din acel moment o poziție dominantă, inaugurând perioada iacobină a

Revoluției Franceze.

52

Clubul Iacobinilor a desemnat reprezentanții Parisului (24 de deputați) la alegerile pentru Convenția

Națională. Robespierre a fost ales primul, Danton al doilea (cu mai multe voturi ca Robespierre, 638

din 700[5]).

[modificare]Perioada Convenției (toamna 1792 – toamna 1794)

Între vara lui 1793 şi cea a lui 1794, Club Iacobinilor s-a identificat cu Robespierre.

Sigiliul Clubului Iacobinilor.

Începând cu toamna lui 1792, clubul și-a schimbat numele și a devenit „Societatea Prietenilor Libertății și Egalității”. Și-a schimbat cu această ocazie și imaginea publică. După Michelet, „această a treia

legiune convocată într-un fel în numele egalității diferea mult de celelalte două. În primul rând era mult

mai tânără. Apoi, marea majoritate era formată din persoane mai puțin intelectuale, cu m ar fi

tâmplarul Duplay etc. Acești curajoși foarte pasionați erau în general cinstiți și dezinteresați. Profund

53

fanatici iubitori de patrie, erau conștienți de ignoranța lor și nu căutau decât un conducător, le trebuia

un om cinstit, bineînțeles și puternic, și și-au pus conștiințele în mâinile luiRobespierre. Ei erau, dacă

nu mă înșel, mai naivi și mai violenți, mai puțin rafinați și mai percutanți decât oamenii din ziua de

astăzi. Fanatismul sincer, poate prea puțin luminat la unii, violența adevărată sau doar mimată a

altora, conglomeratul de furie din rândurile lor, fiecare întrecându-se în furie patriotică, făceau

societatea (oricât de disciplinată ar fi părut) foarte greu de controlat manier. Ea depășea adesea

măsura în multe situații.”

Clubul a devenit mai mult un club de militanți decât de deputați. Efectivele pariziene erau atunci de

ordinul miilor, dintre care 205 de deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între:

38girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din marais.[6]

Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul a fost centrul conflictului între montagnarzi și girondini,

care dispuneau de majoritatea în Convenție datorită susținerii moderaților. Începând cu septembrie-

octombrie 1792, clubul a fost dominat de Robespierre și Brissot a fost exclus din rândurile iacobinilor

în octombrie, acuzat de complot și etichetat drept dușman al poporului. Acum, iacobinii au încetat să

fie o contraadunare, ci o grupare de susținere a minorității mai radicale din Convenție.

Rolul iacobinilor a fost esențial în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793 (arestarea girondinilor). Programul a

fost stabilit la începutul lui mai de fratele lui Robespierre, Augustin: „trebuie ca toți bunii cetățeni să se

unească în acțiunea lor, să dirijeze opinia publică într-o manieră mai utilă decât până în prezent, și să

vină la lucrările Convenției și să ne oblige să punem în aplicare arestarea deputaților necredincioși.”

Iacobinii aveau să participe activ cu mai mulți membri în comitetul care a organizat insurecția. În ziua

de 26, la club, Maximilien Robespierre a invitat „poporul să înceapă insurecția contra deputaților

corupți.” La 2 iunie, o mulțime formată din 80.000 de oameni înarmați a încercuit Convenția. După o

tentativă de ieșire în bloc care s-a înfruntat cu tunurile lui Hanriot, adunarea a trebuit să accepte să

decreteze arestarea tuturor liderilor girondini.

Iacobinii, străjeri ai fundamentalismului revoluționar, aveau să se bazeze din ce în ce mai mult pe

scrutinele de epurare din Paris și din provincie supravegheate de reprezentanți în misiune. La Paris,

după epurarea din aprilie 1793 condusă de un comitet desemnat (nu ales), întrucât Robespierre a

arătat că „societatea are în sânul ei destui dușmani interesați să îndepărteze din acest comitet pe

membrii de a căror severitate se tem”. Epurările au fost urmate de eliminarea „facțiunilor”

(heberti ș tii ,dantoni ș tii ). „Se votează cu mâna ridicată, prin definiție: secretul nu convine decât

complotiștilor. Hotărârea trebuie luată înainte de reuniunea clubului, în conciliabulele șefilor, și

ratificată de fanatismul sau de disciplina trupelor. Iar provincia va urma exemplul casei-mamă.” [7]

Iacobinii controlau acum o rețea de 5500 de filiale în Franța[8] și reprezintă între 100 și 200.000 de

militanți. Implantarea ei a fost puternică în nord și nord-est, în Ile-de-France, Aquitania, sud-vest și în

54

Provence-ul de est, slabă în Bocage-ul normand, în Bretania interioară, în Vendée-ul de Vest, în

Vosgi, Alsacia, Champagne, Berry, Bourbonnais și o parte din Masivul Central. În fiecare comună

trebuia, conform unei instrucțiuni a Comitetului de Salvare Publică, să existe „o societate care să

reîncălzească spiritul public, să protejeze poporul și să-i supravegheze pe cei care i-ar putea face

rău”. Atribuțiile acestor filiale erau multiple: încurajau înscrierile și susțineau efortul de război,

urmăreau suspecții, supravegheau aplicarea legii, impuneau noul calendar revolu ț ionar  etc.

Iacobinii au constituit baza puterii lui Robespierre în anul II. Acolo îi plăcea lui să meargă, să-și testeze

ideile, unde era mereu aclamat. El era acolo „ca un pește în apă”, după cum spunea François Furet.[7]

Pregătirea complotului din 9 thermidor (27 iulie 1794) este celebră. Comitetul de Salvare Publică s-a

divizat. Robespierre nu a mai apărut acolo de o lună. Collot d’Herbois, Billaud-Varenne, Carnot se

simțeau amenințați și au luat legătura cu alte grupări: foștii reprezentați în misiune demiși de

Robespierre pentru că au „abuzat de principiile revoluționare”, Comitetul de Siguranță Generală care

nu a acceptat să renunțe la unele prerogative ale sale în materie de menținerea ordinii, deputații moderați care se sufereau și deplângeau regimul Terorii.

Clubul Iacobinilor l-a susținut până la sfârșit dar nu a reușit să-i ridice la luptă pe sans-culottes din

secțiunile Parisului cum a reușit la 2 iunie.

Închiderea sălii iacobinilor la 10 thermidor.

La 8 thermidor, Robespierre a luat cuvântul la Convenție să ceară pedepsirea trădătorilor (fără a-i

numi) și epurarea comitetului. Intimidată, Adunarea a încuviințat discursul său, după care mai mulți deputați au cerut nume iar Robespierre a refuzat să le dea și Adunarea a hotărât să trimită discursul

să fie examinat de comisii. Seara, Robespierre s-a dus împreună cu Couthon la iacobini.Billaud-

Varennes și Collot d’Herbois erau deja acolo. Cu toții au cerut cuvântul, Robespierre l-a primit. El a

recitit discursul într-o cu totul altă atmosferă decât la Convenție: iacobinii l-au aclamat. Collot și Billaud

au vrut să răspundă, dar degeaba; sub huiduieli și strigăte: „la ghilotină!” au fost izgoniți din

sală. Dumas, președintele tribunalului revoluționar le-a strigat: „vă aștept mâine la tribunal!”[9]

55

A doua zi, 9 thermidor, la Convenție, după o dezbatere dramatică, s-a decis arestarea lui Robespierre.

Insurecția instigată de iacobini a eșuat și el a fost ghilotinat împreună cu susținătorii lui la 10

thermidor.

Căderea sa n-a antrenat imediat sfârșitul iacobinilor. Clubul a fost închis, apoi epurat de elementele

presupuse robespierriste, și și-a redeschis porțile la scurt timp. Dar presiunea opiniilor contra terorii și

responsabililor ei a determinat Convenția să închidă sala de întruniri la 12 noiembrie 1794. Ea avea să

fie demolată după încă șase luni, în urma unui decret din 1795 prin care s-a ordonat transformarea

clădirii iacobinilor în piață publică, sub numele de „piața 9 thermidor”.

IluminismDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Iluminismul)

Frontispiciul Enciclopediei iluministe franceze -L’Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et

des métiers, editată deDiderot și D’Alembert.

Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii este o mișcare ideologică și culturală,

antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările

Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți

„raționale”, prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase (cf. Carp Maxim). Iluminismul este o replică

la adresabarocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor

pe baza experienței proprii.

Cuprins

56

  [ascunde] 

1   Caracteristici generale

2   Caracteristici literare

3   Iluminismul românesc

4   Figuri importante ale Iluminismului

5   Citate

6   Referin ț e 7   Vezi ș i

8   Legături externe

[modificare]Caracteristici generale

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela este incapacitatea

ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o altă persoană. Această

tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absența rațiunii, ci în absența hotărârii și a

curajului de a lua hotărâri fără instrucțiuni de la o altă persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă

folosi propriul simț al rațiunii!" – acesta este motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).

Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al XVIII-lea.

Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui Isaac

Newton,ra ț ionalismul  lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui Benedict de

Spinoza șiempirismul lui Francis Bacon și John Locke – au promovat credința în legile naturale și în

ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea ființei umane și în abilitățile inovatoare ale

acesteia care au reușit să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea.

Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate drept

pătrunzătoare și dominante. O abordare rațională și științifică a aspectelor religioase (conform vechii

teorii și divergențe pe tema adevărului dublu), a problemelor de ordin social, politic și economic a

promovat o viziune seculară asupra lumii și o orientare generală către progres și perfecționare.

Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat și promulgat ideile noi

pentru publicul larg. Acești "profeți" ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de bază comune. Având

o credință în rațiune care era de nezdruncinat, au căutat să descopere principii valabil universale care

să guverneze umanitatea, natura și societatea, și să acționeze în baza acestora.

Au atacat în diverse feluri autoritatea de ordin religios și științific, dogmatismul, intoleranța, cenzura,

precum și constrângerile economice și sociale. Considerau că statul este instrumentul adecvat și

rațional al progresului. Raționalismul extrem și scepticismul epocii au condus în mod firesc la deism;

57

aceleași calități au avut un rol important în determinarea reacției de mai târziu a romantismului.

Reacționând la dogmatism, iluminismul a găsit un culoar favorabil într-o perioadă în care Biserica își

pierduse autoritatea sa atotputernică de a impune ordinea socială cu aceeași fervoare și implicare

precum în evul mediu și la începutul modernității. Conceptele filosofice din Fran ț a  mijlocului de secol

al XVIII-lea au transformat perspectiva mecanicistă asupra universului într-o variantă revizuită radical a

creștinătății, pe care au denumit-o deism.

Inspirându-se din descrierea newtoniană a universului ca fiind un imens ceas construit și pus în

mișcare de către Creator, deiștii au promovat ideea conform căreia totul – mișcarea fizică, fiziologia

ființei umane, politica, societatea, economia – își are propriul set de principii raționale stabilite de

Dumnezeu, care ar putea fi înțelese de către ființele umane exclusiv prin intermediul rațiunii. Acest

lucru însemna că lucrurile din lumea umană și din lumea fizică pot fi înțelese fără a aduce religia,

misticismul sau divinitatea în ecuație. Deiștii nu erau atei; pur și simplu, afirmau că tot ceea ce se

referea la universul fizic și la cel uman poate fi înțeles independent de aspectele sau explicațiile de

ordin religios. Pentru un cadru istoric corect al secolului al XVIII-lea în Europa, cu privire la relația

dintre autoritatea politică și religioasă și clasa superioară, trebuie să menționăm că,

în Fran ț a , Voltaireși aliații săi s-au străduit să impună valorile libertății și toleranței într-o cultură în

care fortărețele gemene ale monarhiei și Bisericii constituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste

valori. Voltaire și-a dedicat o mare parte din timp atacului împotriva elementelor fundamentale ale

religiei creștine: inspirația din Biblie, încarnarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos, damnarea

necredincioșilor. Kant a situat punctul forte al Iluminismului în principal în chestiunile ce țin de religie,

întrucât conducătorii săi, așa cum a spus, "nu au nici un interes să joace rolul gardianului cu privire la

arte și științe și, întrucât incompetența de ordin religios nu este numai cea mai dăunătoare, ci și cea

mai degradantă din toate".

"Enciclopedia" lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului, sau al Epocii Rațiunii,

după cum i s-a mai spus. Având centrul la Paris, mișcarea a dobândit un caracter internațional prin

faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au

aflat în Fran ț a : baronul de Montesquieu, Voltaire și contele de Buffon, baronul Turgot și alți fiziocrați,Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influență foarte mare asupra romantismului.

În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum

comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander Pope au

fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile lansate de Locke cu privire la învățarea prin

percepția senzorială au fost dezvoltate în continuare de către David Hume.

În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o

religie naturală a moralității, iar Johann Herder a elaborat o filosofie a naționalismului cultural care se

58

baza pe înrudirea culturală, de sânge și de limbă. Importanța primordială a individului, decurgând din

incapacitatea omului de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor unei alte persoane, a

format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanții italieni ai epocii, se numără Cesare

Beccaria și Giambattista Vico. Țarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al II-lea a

fost prototipul despotului iluminat. Alții de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a

a Rusiei și Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea considerați răspunzători

de Revolu ț ia franceză . Cu siguranță, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o linie majoră de

demarcație pentru apariția lumii moderne.

[modificare]Caracteristici literare

Curent ideologic și cultural: promovarea ra ț ionalismului , caracter laic, antireligios, anticlerical,

combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de

problemele sociale și morale;

Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri

și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie);

Opere reprezentative:

Pierre Beaumarchais  - Bărbierul din Sevilia (1775);

Daniel Defoe  - Robinson Crusoe (1719);

Henry Fielding  - Tom Jones (1749);

Carlo Goldoni  – Gondolierul (1753);

Louis de Montesquieu  – Scrisori Persane (1721);

Jean-Jacques Rousseau  – Noua Eloiză (1761);

Jonathan Swift  – Călătoriile lui Gulliver (1726);

François Voltaire  - Candid (1759).

[modificare]Iluminismul românesc

Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Ș coala Ardeleană  și cu reverberațiile ei

transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a

contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul românesc va

recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favorea unor revendicări politice.

Ș coala Ardeleană  a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor din

Transilvania în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX -lea. Cărturarii

59

acestui curent au adus argumente științifice pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania.

Activitatea lor științifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.

Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor iluministe. Academiile domnești, întemeiate

în Ț ara Românească  între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat într-adevar un însemnat

focar de cultură al Răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul

pentru tipărirea de cărți. Între 1700 și 1800, s-au tipărit de către români 799 de cărți dintre care 617

înromâne ș te , iar 182 în grece ș te , latine ș te , slavă, etc. Procentul de carte laică a crescut necontenit, în

dauna subiectelor religioase. Printr-un jurnal de călătorie răspândește idei iluministe și Dinicu Golescu,

luminatul boier muntean, care în "Însemnare a călătoriei mele", surprinde contrastele dintre civilizația

țărilor vizitate și realitățile triste din patria sa. Cea mai reprezentativă operă realizată în spirit iluminist

este epopeea eroicomică Ț iganiada  de I.Budai-Deleanu. În Ț ara Românească  și în Moldova, Chesarie

Râmniceanul și Leon Gheuca răspândiseră idei iluministe datorate lecturilor din raționaliștii francezi și,

în special, din Enciclopedia lui Diderot.

[modificare]Figuri importante ale Iluminismului

În Anglia :

David Hume

John Locke

Isaac Newton

Daniel Defoe

Jonathan Swift

În Germania :

Immanuel Kant

Friedrich von

Schiller

Gotthold Ephraim

Lessing

În Fran ț a  :

Denis Diderot

D'Alembert

Montesquieu

Jean-Jacques

Rousseau

Voltaire

În Italia :

Cesare Beccaria

În România :

Ion Budai

Deleanu

Ienăchi ț ă

Văcărescu

Anton Pann

Samuil Micu

Gheorghe

Ș incai

În SUA :

Benjamin

Franklin

Thomas

Jefferson

Thomas Paine

[modificare]Citate

„Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele mai mari genii ale tuturor timpurilor își reunesc lecțiile

spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea înțelegerii noastre și la dăruirea fiecăruia dintre noi a tot

ce poate să formeze și să cultive națiunea. Am devenit prin aceasta mai buni sau mai înțelepți?”

60

—Jean-Jacques Rousseau

„Sunt un bun cetățean, dar în oricare țară m-as fi născut, tot așa aș fi fost. Sunt un bun cetățean, fiindcă am

fost întotdeauna mulțumit cu starea în care m-am aflat. Fiindcă am consimțit mereu soartei care mi-a fost

hărăzită și nici n-am roșit vreo dată de ea, nici n-am pizmuit pe a altora.”

—Montesquieu

SimbolismDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecţionat de la Simbolismul)

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la finele secolului XIX, care se

opuneanaturalismului și parnasianismului, potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea

înconjurătoare poate fi exprimat și descifrat cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare

propriu acestui curent

Adesea se consideră că poeți ca Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte din

acest curent, dar Stephane Mallarmé e cel care îl încarnează cel mai bine în poezie.

Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeți cum ar

fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în

ziarulLe Figaro.

Cuprins

  [ascunde] 

1   Manifestul simbolist

2   Trăsături

3   Baudelaire

o 3.1   Correspondances

o 3.2   Les Voyelles

4   Vezi ș i

5   Legături externe

[modificare]Manifestul simbolist

În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artă care va fi inamica declamației, a didacticismului

sau a falsei sensibilități și proclamă că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă

folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite

reînnoirea limbajului poetic.

61

Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea

științifică, raționalistă. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța

clarviziunii, s-au născut tema lui Charles Baudelaire a corespondențelor și una din temele poeziei lui

Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte.

Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii,

decadenta, arta pentru artă.

Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les

Voyelles(„Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în

poemulCorrespondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de

simboluri".

[modificare]Trăsături

În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai intim și confesiv, iar spre

deosebire de răceala și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a

ideii.

[modificare]Baudelaire

[modificare]Correspondances

La Nature est un temple où de vivants piliers

Laissent parfois sortir de confuses paroles;

L'homme y passe à travers des forêts de symboles

Qui l'observent avec des regards familiers.

Comme de longs échos qui de loin se confondent

Dans une ténébreuse et profonde unité,

Vaste comme la nuit et comme la clarté,

Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.

II est des parfums frais comme des chairs d'enfants,

Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,

- Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,

62

Ayant l'expansion des choses infinies,

Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,

Qui chantent les transports de l'esprit et des sens.

[modificare]Les Voyelles

O, suprême Clairon plein des strideurs étranges,

Silence traversés des Mondes et des Anges:

- O l'Oméga, rayon violet de Ses Yeux!

[modificare]Vezi și

Literatura română simbolistă

[modificare]Legături externe

Manifestul simbolist  (în franceză)

[ascunde]v • d • m

Mișcările artistice occidentale după perioadă

Secolele al XI-lea – al XVIII-leaRomanic · Gotic · Rena ș terea

timpurie · Rena ș terea  ·Manierism · Baroc · Clasicism · Rococo · Neoclasicism ·Romantis

m

Secolul al XIX-lea Realism · Prerafaeli ț ii  · Academism · Impresionism ·Post-impresionism · Neo-

impresionism · Pointilism ·Les Nabis · Sintetism · Simbolism · Naturalism

Secolul al XX-lea

Modernism · Cubism · Expresionism · Expresionism abstract ·Abstrac ț ionism  · Neue

Künstlervereinigung München ·Der Blaue Reiter · Die

Brücke · Dadaism · Fauvism ·Neofauvism · Art Nouveau · Bauhaus · De Stijl · Art

Deco ·Pop art · Futurism · Suprematism · Suprarealism ·Hiperrealism · Color

Field · Minimalism · Instala ț ie (artă)  ·Postmodernism · Artă conceptuală · Land

art ·Performance art · Artă video · Neo-expresionism ·Brutalism · Lowbrow · Artă

media · Young British Artists ·Stuckism · Systems art

63

Secolul al XXI-lea Artă rela ț ională  · Videogame art

64