MARGUERITEYOURCENARMÉMOIRESD’HADRIENsuivideCarnetsdenotesde„Mémoiresd’Hadrien“©ÉditionsGallimard,1971Allrightsreserved.

Pecopertă:detaliudefrescă.Casacubrățaradeaur,Pompei

©HumanitasFiction,2015,pentruprezentaversiuneromânească(ediţiaprint)©HumanitasFiction,2015(ediţiadigitală)

ISBN:978-973-689-927-0(epub)

EDITURAHUMANITASFICTIONPiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,Româniatel.021/4088350,fax021/4088351www.humanitas.ro

Comenzionline:www.libhumanitas.roComenziprine-mail:vanzari@libhumanitas.roComenzitelefonice:0372.743.382;0723.684.194

Cuprins

MEMORIILELUIHADRIANAnimulavagulablandulaVariusmultiplexmultiformisTellusstabilitaSaeculumaureumDisciplinaaugustaPatientiaCarneteledenotelaMemoriileluiHadrianNotă

Animulavagula,blandula,Hospescomesquecorporis,QuaenuncabibisinlocaPallidula,rigida,nudula,Nec,utsoles,dabisiocos…1

1. Suflet mic, suflet blând şi călător / Tovarăş al trupului meu care te-a găzduit, / Vei coborî pemeleagurile/Livide,aspre,pustii,/Undenuveimaifijucăuşprecumobişnuiaiodinioară…

P.AeliusHadrianus,Imp.

Animulavagulablandula2

2.Sufletmic,sufletblândşicălător.

DragulmeuMarcus,

ÎndimineaţaaceastaamcoborâtlamediculmeuHermogenes,abiareîntorslaVilă după o călătorie destul de lungă prin Asia. Pentru că examenul medicaltrebuiesăaibălocpenemâncate,ne-amdatîntâlnireînprimeleorealedimineţii.M-am întins pe un pat după ce scosesem de pe mine mantaua şi tunica. Tescutescdedetaliileceţisevorpăreadeopotrivădeneplăcutecaşimieînsumi,precum şi de descrierea trupului unui om înaintat în vârstă, care va muri dehidropizie la inimă. Îţi spun numai că am tuşit, am respirat şi mi-am ţinutrăsuflareadupăcumcereaHermogenes,alarmat, înciudastăpâniriidesine,derapida înaintare a bolii şi gata să-l învinovăţească pe tânărul Iollas care m-aîngrijitînlipsalui.Înfaţamediculuiegreusărămâiîmpăratşietotatâtdegreusă-ţi păstrezi calitatea de om.Ochiul practicianului nu vedea înmine decât oînsumare de umori, jalnic amestec de limfă şi sânge. Pentru prima oară înaceastă dimineaţă m-am gândit că trupul, credincios tovarăş, prieten mai denădejde şi mai bine cunoscut mie decât sufletu-mi, nu este decât unmonstruprefăcutcareînceledinurmăîşivadevorastăpânul.Pace…Îmiiubesccorpul;m-aslujitbineşiîntoatefelurile,aşacănu-iprecupeţescîngrijirilenecesare.Darnu mă mai bizui, cum Hermogenes încă pretinde că o face, pe însuşirilemiraculoasealeplantelor,pedozajulexactdesărurimineralepecares-adussă-lcaute în Orient. Deşi foarte inteligent, omul acesta mi-a debitat vagi formulemenitesămămângâie,preabanale însăpentruamaiamăgipecineva;ştiecâturăsc acest gen de impostură; a practicat oare cinevamedicina vreme demaibine de treizeci de ani fără a avea ce să-şi reproşeze? Îl iert pe bunul slujitorpentru încercarea de a-mi ascunde moartea. Hermogenes este un savant; estechiar un înţelept; probitatea lui este cu mult superioară celei a unui oarecaremedicdecurte.Vafi să fiucelmai îngrijitdintre toţibolnavii.Darnimeninu

poate depăşi limitele firii; picioarele umflate numămai ţin în timpul lungilorceremoniiromane;măsufoc;şiamşaizecideani.Sănucrezialtminteri:nusuntîncăatâtdeslăbitcâtsămălasbântuitdeiluzia

fricii,aproapetotaşadeabsurdăcaşiceaasperanţeişineîndoielnicîncăşimaipenibilă.Dacă ar fi sămă autoamăgesc, aş prefera, din toate, calea încrederii;nici n-aş pierde prea mult şi aş suferi mai puţin. Sfârşitul apropiat nu esteneapăratşi imediat;mămaiculc încă în fiecarenoaptecusperanţadeaapucadimineaţa.Înlăuntrullimitelordenetrecutdecareabiaîţivorbeam,îmipotapărapoziţiapascupasşichiarredobândicâtevadegetedinterenulpierdut.Cutoateacesteaamajunslavârstalacarepentrufiecareomviaţaînseamnăoînfrângereacceptată.Săspuncăzilele-misuntnumăratenuînseamnănimic;dintotdeaunaafostastfel;pentrutoţielafel.Incertitudinealocului,amomentului,amodului,careneîmpiedicăsăzărimlimpedeţelulcătrecareînaintămfărăîncetare,devinepentru mine tot mai mică pe măsură ce înaintează boala mea necruţătoare.Oricinepoatemurisubit,darbolnavulştiecănuvamaifiînviaţăpestezeceani.Latitudinea ezităriimelenumaipoate cuprinde ani, ci doar luni.Şanselede asfârşi printr-o loviturădepumnal în inimă sau căzânddepe cal devin totmaipuţine,ciumapare improbabilă, lepra saucancerul sevădescdefinitivexcluse.Numaipoate fivorbade risculdeacădeapegraniţă subsecureacaledonianăsaustrăpunsdeosăgeatăpartă;furtunilen-auştiutsăprofitedeocaziilecelile-am oferit, iar ghicitorul care mi-a prezis că nu mă voi îneca pare să fi avutdreptate. Voi muri la Tibur, la Roma sau cel mult la Neapolis; un acces desufocaţieîmivapunecapătzilelor.Voisfârşilaazeceacrizăsaulaasuta?Aicistăîntrebarea.AidomacălătoruluicarenavigheazăprintreinsuleleArhipelaguluişivedecătresearăridicându-seboarealuminoasă,descoperindîncetulcuîncetulliniaţărmului,euîncepsă-miîntrezărescconturulmorţii.Dejaanumite sectoaredinviaţă seamănăcu săliledezafectatealeunuipalat

preamarepecareproprietarul sărăcit renunţă să-lmaiocupe în întregime.Numai merg la vânătoare: de-aş fi doar eu să le tulbur rumegatul şi jocurile,căprioriidinmunţiiEtrurieis-arputeazbenguiînpace.AmavutdintotdeaunacuDiana pădurilor legăturile schimbătoare şi pasionate ale unui om cu obiectuldragostei sale:adolescent fiind,vânătoareademistreţimi-aoferit întâiaocaziedeadapieptcuputereaşicuprimejdia;mădăruiamacesteiacufurie;exceselemelel-aufăcutpeTraiansămămustrecuasprime.Hrănirea,într-unluminişdinSpania,acâinilorcumăruntaielevânatuluiaconstituitceamaivecheexperienţăameaîncepriveştemoartea,curajul,milafaţădefiinţeşiplăcereatragicădea

levedeasuferind.Devenitbărbat,vânătoareamăodihneadeatâtealuptesecretecu adversari rând pe rând prea rafinaţi sau prea obtuzi, prea slabi sau preaputernici pentrumine. Lupta dreaptă între inteligenţa omenească şi chibzuinţasălbăticiunilor avea o stranie asemănare cu capcanele întinse de oamenioamenilor. Ajuns împărat, vânătorile din Toscanami-au folosit spre a cântăricurajul sau posibilităţile înalţilor funcţionari: acolo am îndepărtat sau am alesnenumăraţidemnitari.Mai târziu, înBitinia, înCapadocia,dinmarilevânătoricugonaci am făcutunpretext de sărbătoare, un triumf autumnalprinpădurileAsiei.Însătovarăşulultimelormelevânătoriamurittânărşigustulpentruatareplăceriviolentemi-ascăzutmultdelaplecarealui.Chiaraici,laTibur,fornăitulbruscalunuicerbpesubfrunzişestedeajunsspreafacesătresarăînmineuninstinctmaivechidecât toatecelelalte şigraţiecăruiamăsimt totatâtdebineghepardcaşiîmpărat.Cineştie?Poateamcruţatcâtampututsângeleomenesctocmai fiindcă l-am vărsat din belşug pe cel al animalelor pe care, uneori, lepreferam, în adâncul meu, oamenilor. Oricum, amintirea sălbăticiunilor măcutreierămaimultşicugreumăabţinsănumălasantrenatînnesfârşitepoveştide vânătoare ce ar pune la încercare răbdarea invitaţilormei la cină.Desigur,evocareazileiadopţiuniimelemăumpledeîncântare,însăniciceaaleilorucişiînMauritanianuemaipuţinemoţionantă.Renunţarea la călărie e un sacrificiu şi mai dureros: vânatul nu e decât un

adversar,darcaluleraunprieten.Dacămi-arfifostîngăduităalegereaproprieicondiţii,aşfioptatpentruceaacentaurului.RaporturiledintreBoristeneşimineerau de o preciziematematică:mă asculta nu ca pe un stăpân, ci ca pe însuşicreierul lui.Obţinut-amvreodatăde launomatât?Pentru cel ceo exercită,oastfeldeautoritatetotalăcomportă,caoricarealta,risculdeagreşi,darplăcereadea încerca imposibilul câtpriveşte saltulpesteobstacolerapreamare sprearegretaunumărscrântitsauocoastăruptă.Calulmeuînlocuisesuteledenoţiuniprivitoare la titlu, funcţie şi nume, care complică relaţiile dintre oameni, prinsimpla cunoaştere exactă a greutăţii mele ca om. Mergea la parte egală înavânturile ce le luam; ştia întocmai şi poate încămai bine camine punctul încare voinţa-mi întrecea putinţa. Pe urmaşul lui Boristene îl scutesc de povarabolnavuluicumuşchineputincioşi,preaslăbitsprea-imaisărisingur înspate.Aghiotantul meu, Celer, îl călăreşte acum pe drumul spre Praeneste; în cepriveşte galopul, mulţimea experienţelor mele de altădată îmi îngăduie săîmpărtăşesc deopotrivă plăcerea călăreţului şi a calului, să-mi dau seama desenzaţiile celui avântat în goană nebunească într-o zi cu soare şi vânt. Când

Celersaredepecal,euînsumiatingodatăcuelpământul.Totaşaşicuînotul:am renunţat acum,darmaiparticip încă ladesfătarea înotătoruluimângâiatdeapă.Săalerg,chiarpedistanţaceamaiscurtă,mi-arfiastăziimposibilcaşiuneigrelestatui,unuiCezardepiatră;îmiamintescînsădealergăturilecopilărieipecolinele uscate ale Spaniei, de jocul jucat cu mine însumi până la limiteleepuizării, conştient de faptul că inima tânără şi plămânii sănătoşi vor refaceechilibrul. Despre cel mai neînsemnat atlet care se antrenează în cursa pestadion, am o cunoaştere pe care inteligenţa singură nu mi-ar fi putut-o da.Astfel, din fiecare artă practicată la vremea ei trag seva ştiinţei caremăcar înparte compensează plăcerile pierdute. Credeam, şi mai cred în ceasurile melebune, că în acest chip e posibil să fii părtaş al existenţei tuturor: simpatie ceconstituie genul de nemurire celmai puţin supus revocărilor.Au existat clipecândatare comprehensiune se străduia sădepăşeascăomenescul, trecândde laînotătorlavalulînsuşi.Aiciînsă,nimicexactnemairelevându-mi-secunoaşterii,intruînlumeametamorfozelorvisului.A mânca mult este un viciu roman, dar eu am fost cu voluptate sobru.

Hermogenesn-aavutnimicdeschimbatregimuluialimentarînafară,poate,dea-mi temperaaceanerăbdarecemă făcea sădevorez indiferentunde sau la ceorăprimul feladus,caşicumaş fivrut săpundintr-odatăcapăt îndemnurilorfoamei. Este de la sine înţeles că bogatul care a cunoscut doar lipsurileautoimpuse sau a făcut temporar foame, ca incident mai mult sau mai puţinexcitant al războiului sau al călătoriei, n-are nici un drept să se laude cuabstinenţa.Ghiftuialaînzileledesărbătoareafostdintotdeaunaambiţia,bucuriaşi orgoliul înnăscut al sărăcimii. Îmi plăceau aromele cărnurilor fripte, sunetuloalelorrăzuitelaprânzurilefestivealearmateişibancheteledintabere(sauceeace într-o tabără se numeşte banchet) care aveau să fie, aşa cum întotdeaunatrebuie să fie, o veselă şi nepretenţioasă răsplată a privaţiunilor din zilele delucru. Suportam destul de bine şi mirosul de prăjeală din pieţele publice întimpul Saturnaliilor. Festinurile Romei îmi provocau însă atâta repulsie şiplictiseală, încât îmi spuneam, spre a mă consola, atunci când de câteva oricrezusemcăvoipieriîncursulvreuneirecunoaşterisauexpediţiimilitare,căcelpuţinnuvoimaiparticipalavreocină.Număjudecagreşit,luându-mădreptunresemnatderând:ooperaţiecarearelocdedouăsaudetreioripezişialcăreiscopestealimentareavieţiimerită,desigur,toatăgrijanoastră.Amâncaunfructînseamnăaintroduceîntineunobiectfrumos,viu,straniu,hrănitşioblăduitdeglie ca şi noi; înseamnă să împlineşti o jertfăprin carenoi înşinenepreferăm

lucrurilor. Ori de câte ori muşcam din pâinea soldăţească a cazărmilor măminunam că această coptură masivă şi rudimentară ştia să se transforme însânge,încăldură,poateîncuraj.Ah,decesufletulmeunuare,înzileleluicelemaibune,putinţadeasimilareatrupului?La Roma mi s-a întâmplat să cuget, în cursul lungilor ospeţe oficiale, la

obârşiilerelativrecentealeluxuluinostru,laacelpopordeţăranichibzuiţişidesoldaţi austeri, săturaţi cu usturoi şi orz, dintr-odată tăvăliţi, graţie cuceririlor,princuhniileAsieişiînfulecând,cuprinşidelăcomieînbădărănialorţărănească,feluridebucate complicate.Romaniinoştri se îndoapăcupresuri, se-neacă cusosuri,seotrăvesccumirodenii.Apiciussefăleacuartaalternăriimâncărurilor,cu suita de feluri picante sau dulci, grele sau uşoare ce alcătuiau savantadesfăşurareabanchetelorrecomandatedeelcititorilor;treacă-meargăîncădacăfiecare mâncare ar fi fost servită separat, înghiţită pe stomacul gol, savantdegustatădecătregurmandcupapileleintacte.Oferiteînsăgrămadă,înmijloculunei abundenţe banale şi cotidiene, ele produc în gura şi stomaculconsumatoruluiocumplităconfuzieîncaremirosurile,savorileşisubstanţeleîşipierdvaloareaproprieşiîncântătoarealoridentitate.BietulLuciusseamuzapevremuri, pregătindu-mi bucate rare; pateurile lui de fazan, cu dozaj anume dejambon şi mirodenii erau dovada unei arte tot atât de precise precum cea amuzicianuluisauapictorului;preferamtotuşicarneasimplăafrumoaseipăsări.Greciasepricepeamaibinelaalegurii:vinuleirăşinos,pâineaeiparcăţintuităcususan,peştiieiperpeliţipegrătarlamalulmării,înnegriţidefocpealocurişiasezonaţi icişicolodescârţâitul întredinţialcâteunuifirdenisippotoleauopoftăpură,fărăsăcomplicepreamultceamaisimplădintrebucuriilenoastre.Întavernele din Egina sau din Faleron am gustat bucate atât de proaspete, încâtrămâneaudumnezeieştedecurate,înciudadegetelormurdarealebăiatuluicarele pregătea; porţii mici dar îndestulătoare părând a conţine în concentraţiemaximă esenţa însăşi a nemuririi. Şi carnea friptă seara, după vânătoare, aveaaceeaşi calitate tainică amintind de îndepărtatele origini sălbatice ale raselorumane. Vinul ne iniţiază în misterele vulcanice ale pământului, în secretulbogăţiilor minerale ascunse: o cupă de vin de Samos băută la amiază în plinsoaresau,dimpotrivă,sorbităîntr-osearădeiarnădupăoobosealăcaretefacesă-i simţi imediat calda alunecare în stomac, dispersiunea ei implacabilă şiarzătoareprinartereesteosenzaţieaproapesacră,uneoripreaputernicăpentrucapulomenesc,senzaţiecenumiseparetotatâtdepurăcândpărăsescpivniţelenumerotatealeRomei,căcipedanteriamarilorcunoscătoriderecoltemăscoate

dinrăbdări.Cuîncăşimaiadâncăpietate,apabăutădinpalmăsauchiarde laizvorfacesăsescurgăînnoisareasecretăpământuluişiploaiacăzutădincer.Dar apa însăşi este un deliciu de care bolnavul care sunt trebuie acum să nuabuzeze. Ce-are a face: în agonie chiar, amestecată cu amărăciunea ultimelormedicamente,măvoistrăduisă-isimtpebuzeproaspăta-ipuritate.Abţinerea de la carne am experimentat-o pentru scurtă vreme în şcolile de

filozofieundesecadesăîncerciodatăpentrutotdeaunafiecarefeldeconduită;maitârziu,înAsia,i-amvăzutpegimnosofiştiiindieniîntorcându-şiprivireadela mieii fripţi şi de la pulpele de gazelă servite în cortul lui Osroes. Aceastăpractică pe care tinereasca ta austeritate o găseşte pe măsura ei necesită însăpreocupări şi mai complicate decât chiar lăcomia; ea ne separă prea mult derestuloamenilorînfuncţiaaproapemereupublicăpecarehranaoîmbracăşidecare celmai adesea prietenia şi fastul sunt inseparabile. Prefer sămă hrănesctoatăviaţacugâşteîndopateşibibilicidecâtsăfiuacuzatdefiecaredatădecătrecomeseniimei de paradă de ascetism. Şi-aşa cumultă greutate, graţie câtorvafructe uscate şi conţinutului îndelung degustat al unei cupe, am putut uneoriascundeinvitaţilorcămâncărurilesofisticaterealizatedeşefiimeibucătarieraudestinatemaidegrabă lordecâtmiesaucăpropria-micuriozitatepentruacestefeluri sfârşea înaintea alei lor. Principelui îi lipseşte în acest caz libertatea decaredispunefilozoful:elnu-şipoatepermitesăsedeosebeascădeceidinjurînmaimulteprivinţedeodată, iarzeii ştiucă feluriledeosebirilorerauchiarpreanumeroase,deşiîmifăceamiluziicămultedintreelearfirămasneobservate.Înce priveşte scrupulele religioase ale gimnosofistului, dezgustul său în faţacărnurilorsângerânde,aşfifostmultmaiînţelegătordacănumiseîntâmplasă-mipunîntrebarea:princesedeosebeşteînesenţăsuferinţaierbiităiatedeceaaberbecilor înjunghiaţi şi dacă nu cumva scârba ce ne încearcă la vedereaanimalelor ucise nu ţine exclusiv de faptul că sensibilitatea noastră aparţineaceluiaşiregn?Darînunelemomentealevieţii, înperioadeledepostritual,depildă, sau în cursul iniţierilor religioase, am cunoscut atât avantajele cât şiprimejdiile pentru suflet ale diferitelor forme de abstinenţă, chiar de inaniţievoluntară:stărileaceleavecineameţeliicândcorpul,uşuratînparte,intrăîntr-olumepentrucarenu-ifăcutşicareprefigureazăzbaterilerecialemorţii.Înalteocazii,alteexperienţemi-auîngăduitsăjonglezcuideeasinucideriitreptate,cumoartea prin inaniţie la care au recurs unii filozofi, un fel de exces alimentarinvers ce merge până la epuizarea substanţei umane. Mi-a displăcut însădintotdeaunasăaderfărărezervelaunsistem,căcin-aşfivrutcavreunscrupul

să-miinterzicădreptuldeamăghiftuicucârnăţăraie,dacădinîntâmplareaşfiavutpoftăsaudacăastfeldehranăarfifostsinguraaccesibilă.Cinicii şi moraliştii sunt de acord în a socoti voluptăţile dragostei printre

plăcerilezisegrosolane,întreceaabăutuluişisatisfacţiamâncării,declarându-ledealtfel,convinşicăneputemlipsideele,maipuţinnecesaredecâtultimele.Delamoralistmăaşteptlaorice,mămirînsăcăciniculse-nşală.Săadmitemcăşiunora,şialtoraleefricădedemoniiacestorvoluptăţi,fiepentrucăliseopun,fiepentrucăliselasăpradă;eisestrăduiescsă-şisuprimeplăcereaşiîncearcăsă-idistrugăputereaaproapeteribilăsubimperiulcăreiaseprăbuşesc,precumşistraniaeitainăîncaresesimtpierduţi.Deidentificareadragosteicuplăcerilepurtrupeşti(presupunândcăacesteaexistă)m-aşconvingeînziuaîncarevoivedeaun gurmand plângându-şi deliciul în faţa mâncării sale preferate ca unîndrăgostitpeunumărtânăr.Dintretoatejocurile,celaldragosteiestesingurulcareriscăsănetulburesufletulşitotsingurulîncarejudecătorulselasăînmodobligatoriu pradă freneziei corpului. Nu e neapărat necesar ca băutorul să seabatădelacalearaţiunii,celceiubeşteînsă,şiourmează,nu-şiascultăpânălacapăt zeul. Abstinenţa sau excesul nu privesc de altfel decât doar pe om caindivid,excepţiefăcândDiogene,alecăruilimiteautoimpuse,precumşinaturarenunţărilor lui cuminţi se definesc prin ele însele: orice pornire senzuală nesitueazăînprezenţaAltuia,neimplicăînexigenţeleşiservituţileînclinaţieifaţădeoanumită fiinţă.Nucunoscvreoaltă împrejurare încareomulsă-şideapefaţăalcătuireaintimăpentrumotivemaisimpleşimaiinevitabile,încarefăpturaaleasă ar fi mai precis cântărită cât priveşte greutatea ei în plăceri, în careamatoruldeadevăruriaraveamainumeroaseocaziisăjudececreaturaumanăîntoatăgoliciuneaei.Pornindu-sedeladespuiereaceegaleazăpeceaamorţii,delaumilinţacareîntrecepeceaaînfrângeriişiarugii,suntuimitdefiecaredatăcândvădformându-sedinnoucomplicatelerefuzuri,responsabilităţi,contribuţii,jalnicelemărturisiri, şubredeleminciuni,compromisurileplinedepasiune întreplăcerilemeleşicelealeAltuia,totatâtealegăturiimposibilderuptşitotuşiatâtderepededesfăcute.Joculacestamisterioscareîncepecudragosteapentrucorpşiajunge laceapentrufiinţămis-apărutdestuldefrumos încâtsămeritesă-idedic o parte din viaţă. Cuvintele înşală, căci cel de plăcere acoperă realităţicontradictorii; el cuprinde deopotrivă noţiunile de căldură, de tandreţe, deintimitatea trupurilor,darşipeceledeviolenţă,de luptăşistrigăt.MicafrazăobscenăaluiPoseidoniosdesprefrecareaadouăbucăţidecarnepecarete-amvăzut copiind-o în caietele tale de şcolar cu sârguinţa unui copil cuminte

defineşte tot atât demult fenomenul dragostei ca şi coarda, atinsă cu degetul,miracolul sunetelor. Nu voluptatea este astfel insultată, ci carnea, acestinstrument demuşchi, de sânge, de epidermă, acest nor roşu al cărui fulger esufletul.Mărturisesccă raţiunea rămâne stupefiată în faţamiracolului însuşi aldragostei,înfaţaciudateiobsesiicăînsăşicarnea,decarenepasăatâtdepuţincând e vorba de corpul nostru pe care ne preocupăm doar să-l spălăm, să-lhrănimşi,dacăeposibil,sănu-llăsămsăsufere,nepoateinspirapasiuneaatâtormângâieripurşisimplupentrucăesteînsufleţitădeoindividualitatediferitădeanoastrăşi fiindcăposedăanumite trăsăturiale frumuseţiidesprecare,dealtfel,judecătorii cei mai competenţi nu se pot pune de acord. În acest caz, logicaomenească rămâne, ca şi în privinţa revelaţiilor Misterelor, cuminte pe ţărm.Astfel tradiţia populară nu s-a înşelat privind dintotdeauna dragostea ca pe oformă de iniţiere, unul din punctele de întâlnire a tainei cu sacrul. Experienţasenzuală seaseamănăşi eaMisterelor întrucâtprimulcontact lasăneiniţiatuluiimpresiaunuiritualmaimultsaumaipuţinînfricoşător,teribildeîndepărtatdefuncţiileobişnuitealesomnului,băutuluişimâncatului,totodatămotivdeluareînderâdere,deruşinesaudespaimă.AidomadansuluiMenadelorsaudeliruluiCorybanţilor, dragostea ne poartă către o lume deosebită, în care altădată nuputemajunge,tărâmundenerătăcimimediatceardereasestingesauplăcereasetermină. Ţintuit pe trupul iubit ca un crucificat pe cruce, am aflat secrete alevieţii ce se şterg deja din amintire ca urmare a aceleiaşi legi conform căreiaconvalescentul, odată însănătoşit, nu se mai identifică nicicum cu tainiceleadevăruri ale bolii, prizonierul eliberat dă uitării tortura sau triumfătoruldezmeticit,gloria.Pevremurivisamsă întocmescunsistemalcunoaşteriiomului întemeiatpe

erotică,oteorieacontactuluiîncaremisterulşidemnitateaceluilaltarconstituipentru eul meu tocmai punctul de sprijin al unei alte lumi. În cadrul acesteifilozofii, voluptatea ar fi o formămai completă, dar şi mai specializată în cepriveşteapropiereadeAltul,încăotehnicăpusăînslujbacunoaşteriiaceeacenu suntem noi, cei pururi zăvorâţi în sine. În contactele cele mai lipsite desenzualitate, emoţia ia naştere sau sfârşit tot prin atingere: mâna niţeldezgustătoareabătrâneicare-mi întindeo jalbă, fruntea jilavăa tatăluimeu înagonie,plaga spălată aunui rănit.Chiar relaţiile celemai intelectuale saucelemaineutre se stabilescprin intermediul acestui sistemde semnale al corpului;privireasubitdumirităatribunuluicăruiaîndimineaţauneibătăliiiseexplicăoanume manevră, salutul impersonal al unui subaltern înţepenit, la trecerea

noastră,înpoziţiededrepţi,prietenoasaocheadăasclavuluicândîimulţumescpentru tava adusă sau expresia apreciativă a unui vechi prieten în faţa cameeigreceştiprimiteîndar.Celemaineimportanteşimaisuperficialedintrecontactecumajoritateafiinţelornesatisfacdorinţasauchiaroîntrec.Darcâtdeinsistenteşi numeroase devin ele în jurul făpturii unice, până când o împresoară înîntregime;câtdeîncărcatădesemnificaţiirăscolitoare,aidomatrăsăturilorunuichip,neaparefiecareporţiuneacorpului;cumneobsedeazăcaomuzicăşinefrământă ca o problemă o singură fiinţă, în loc să ne inspire cel mult mânie,plăcere sau plictis; cum trece ea de la periferie în centrul universului nostru,devenindu-nemainecesarădecâtnoiînşine,iaratunciarelocuimitoareaminuneîn care văd mai degrabă o năpădire a cărnii de către spirit decât un simplucapriciualcărnii.Atarepăreridespredragostem-arfipututducecătreoexistenţădeseducător.

Den-am trăit-o, înseamnăneîndoielnic că am făcut altceva, dacănu cevamaibun. În lipsageniului, astfel de existenţănecesită precauţii şi chiar stratagemepentru care mă simţeam puţin dotat. Cursele întinse, mereu aceleaşi, rutinamărginitălaveşniceapropierişilimitatăprinchiaractulposesiuniiausfârşitprinamădezgusta.Tehnicaseducătorului irezistibilpresupune,sprea trecedelaofiinţă la alta, o anumită uşurinţă, o indiferenţă faţă de oameni ce nu-mi stă înfire:oricum,am fostpărăsitmaimultdecât ampărăsit; n-am înţelesniciodatăcumtepoţisăturadecineva.Dorinţadeasocoticupreciziebogăţiileadusedefiecare nouă dragoste, de a o privi schimbându-se, de a o privi îmbătrânind,poate,nusepreapotriveştecunumărulmarealcuceririlor.Pevremuricredeamcăpuţinameavocaţiepentrufrumuseţemi-arţinelocdevirtute,m-arimunizaînfaţa ispitelor prea grosiere. Mă înşelam însă. Iubitorul de frumuseţe sfârşeşteprinaogăsipeste tot,cape filonuldeaur înstraturilecelemaisterile,prinasimţi, mânuind aceste capodopere fragmentare, întinate sau sparte, plăcereaamatorului maniac colecţionând olărie obişnuită de lut nears. Pentru omul degust, un serios obstacol este poziţia de frunte în treburile publice, cu toateriscurilelinguşiriişiminciuniipecareputereaaproapeabsolutăleimplică.Ideeacăunom,câtdeneînsemnat,seprefacefaţădeminemăfaceînstaresă-lplâng,să-ldispreţuiescsausă-lurăsc.Amsuferitdeastfeldeneajunsurialesorţiicaunsăracdealesărăcieisale.Unpasmaimultşiaşfifostgatasăacceptminciunaconstândînapretindecăfarmeci,cânddefaptseştiecăinspiriteamă.Dezgustulsaupoateprostiaauneşansadeaîncepecuacelpas.În cele din urmă ajungi să preferi uşurelelor şiretlicuri ale seducerii

adevărurilesimplealedesfrâului,încazulcândniciacesteanuîncapsubdomniaminciunii.Suntgatasăadmitînprincipiucăprostituţiaesteoartă,aşacumsuntmasajulşicoafura,darmăduccutotmaipuţinăplăcerelabărbierişimaseuri.Nimicmaigrosolandecâtcomplicii.Căutăturaoblicăapatronuluitaverneicare-mipunedeopartevinulcelmaibun,îndetrimentulaltuia,eradeajunsspreamădezgusta în tinereţe de viaţa de petreceri a Romei. Îmi displace când cinevacrede că-mi întâmpinădorinţa, că o prevede, adaptându-semecanic la ceea cebănuieştecăaşprefera.Reflectarea imbecilăşideformatăaeuluipecaremi-oserveşte înataremomenteominteomeneascămăfacesă regreturmările tristeale ascezei. Dacă legenda nu exagerează excesele lui Nero, rafinamentelesavante ale lui Tiberiu, aceşti mari consumatori de plăcere trebuie să fi avutsimţurile destul de tocite ca să recurgă la complicate artificii, precum şi undispreţfaţădeoameniieşitdincomunspreaacceptasădevinăbătaiadejocşisursalordeprofit.Şitotuşi,dacăaproapeamrenunţatlaformelepreamaşinalealeplăceriisaun-ammersniciodatăfoartedepartepecalealor,faptulîldatorezmai degrabă norocului decât acelei virtuţi incapabile să reziste la ceva.Îmbătrânind,m-aşfipututreîntoarcepedrumurilepărăsite,aşacumseîntâmplăîn mai toate cazurile de devitalizare şi oboseală. Boala şi moartea relativapropiată mă vor scăpa de repetarea monotonă a aceloraşi gesturi aidomaîngânăriiuneilecţiirăsştiutepedinafară.Dintre toate plăcerile care mă părăsesc încetul cu încetul, somnul este una

dintrecelemaidepreţ,dintrecelemaiobişnuitedealtfel.Cinedoarmepuţinşiprost, sprijinit pe numeroase perne,meditează în voie asupra acestei voluptăţideosebite. Sunt de acord că somnul perfect este în mod aproape necesar opremisăadragostei:reflexiearepausuluireflectatapoiîndouătrupuri.Darceeacemăintereseazăîncazulrespectivestetainaspecificăasomnuluigustatpentruelînsuşi,inevitabilacufundare,încercatăsearădesearădecătreom,singur,golşidezarmat,într-unoceanîncaretotulseaflăînschimbare:culorile,densităţile,ritmulrespiraţieichiar,oceanîncare-iîntâlnimpeceimorţi.Încredereaînsomnneestedatădefaptulcăieşimdinelşicăieşimneschimbaţi,deoareceociudatăinterdicţieneopreştesăluămcunoitotce-amairămasdinvise.Neîncredinţămlui şi pentru că ne vindecă temporar de oboseală prin cel mai radical dintreprocedee:făcândcaşicumn-ammaiexista.Înacestcaz,caşiînaltele,plăcereaconstăînatelăsaconştientînvoiapreafericiteiinconştienţe,acceptândsădeviiimperceptibil mai slab, mai greoi, mai uşor, mai detaşat decât tu însuţi. Voirevenimaitârziulalumeauluitoareaviselor.Prefersăvorbescacumdeanumite

experienţe ale somnului pur, ale purei deşteptări, învecinate cumoartea şi cureînvierea. Încerc să recaptez senzaţia exactăaunoratari fulgerătoare somnuriale adolescenţei, când adormi îmbrăcat pe cărţi, transportat deodată din lumeamatematiciişidreptuluiînadâncurileunuisomnputernicşideplin,atâtdedensîn energie nefolosită, încât gustai, ca să spun aşa, sensul însuşi al fiinţei prinpleoapeleînchise.Îmiamintescdesomnulîncarecădeamimediatînpădure,pepământulgol,dupăobositoareziledevânătoare;mătrezealătratulcâinilorsaulabelelorpepiept.Eclipsafiinddesăvârşită,m-aşfipututregăsidefiecaredatădreptaltulşimămiram,iaruneorimă-ntristamdinpricinaangrenajuluifărăgreşce mă readucea de-atât de departe în strâmtul ţarc de umanitate care sunt euînsumi.Ceeraucaracteristicilenoastrepropriilacareţinemcelmaimult,caelesăreprezinteatâtdepuţinpentrudescătuşatulcaredoarmeşicare,pentruoclipă,înainte de a reintra cu părere de rău în pielea luiHadrian, reuşea să savurezeaproapeconştientpeacelomvid,aceaexistenţăfărătrecut?Pedealtăparte,boala,vârstaîşiauşielemiracolelelor,căpătânddelasomn

altefeluridebinecuvântare.Cuaproapeunanînurmă,dupăozidincale-afarădeobositoarelaRoma,mi-afostdatsăcunoscunadintreaceleformedeodihnăcând secătuirea forţelor înfăptuiaminuni identice saumai degrabă alteminunidecâtrezerveleinepuizatedepevremuri.Numămaiducdecâtrarîncapitalăşiatunciîmidausilinţasăîmplinesccâtmaimultetreburi.Ziuafuseseneplăcutdeaglomerată: şedinţei de la senat i-a urmat alta la tribunal, apoi o discuţieinterminabilă cu unul dintre chestori; a avut după aceea loc o ceremoniereligioasă ce n-a putut fi scurtată cu toată ploaia care cădea. Eu însumiînghesuisem,lipisemunadealtaaceleactivităţidiferitesprealăsaîntreelecâtmaipuţintimpposibil tracasărilorsaulinguşelilor inutile.Drumulcălareafostunuldintreultimeledeacestfel.M-amreîntorslaVilăsleit,bolnav,înfriguratcaatunci când sângele numai vrea să acţioneze prin artere. Celer şi Habrias nuştiaucesămaifacă,darzelulpoatefiobositorchiaratuncicândesincer.Retrasînîncăperilemele,amdatpegâtcâtevalinguridintr-ofierturăcaldăpecaremi-opreparameuînsumi,câtuşidepuţindinteamă,cums-arputeabănui,cifiindcădoaraşaîmipotpermiteluxuldeafisingur.M-amculcat.Somnulpărealafeldedepartedeminecasănătatea,tinereţeaşiforţa.Amadormit.Nisiparniţami-aconfirmatcădormisemabiaunceas.Lavârstamea,unsomnscurt,darprofundechivaleazăcuunulcarealtădatăduracât jumătatedinrotireaastrelor.Deaiciînaintetimpulsemăsoarăpentrumineînunităţimultmaimici.Oorăînsăafostdeajunspentrucamicaşiuimitoareaminunesăseproducă:căldurasângeluiîmi

încălzea din nou mâinile; inima, plămânii au reînceput să funcţioneze cuoarecare bunăvoinţă; viaţa curgea ca un izvor subţire, dar constant. Într-uninterval scurt, somnul remediase excesele de virtute cu aceeaşi nepărtinire cucare ar fi făcut-o şi pentru cele contrarii.Mareadivinitate a tuturor refacerilorvoieştecabinefacerileeisăseabatăasuprafiinţeicaredoarmefărăaţinecontdeceeea,aşacumapeivindecătoarenu-ipasăcinebeadinizvor.Dacănegândimatâtderarlaunfenomencareabsoarbecelpuţinotreimedin

întreaga viaţă e pentru că o anumită modestie e necesară spre a-i apreciacalităţile.Adormiţi,CaiusCaligulaşidreptulAristidesuntdeopotrivă;lăsându-mi deoparte importantele şi vanele privilegii, numămai deosebesc de arăpilăcare doarme de-a curmezişul pragului meu. Ce este insomnia altceva decâtmaniaca încăpăţânarea inteligenţeideascornigânduri, şirurideraţionamente,de definiţii care-i sunt tipice, refuzul ei de a se închina divinei stupidităţi aochilorînchişisauînţelepteinebuniiaviselor?Amavutdecâtevaluniîncoacepreamulteocaziisăconstatcăomulcarenudoarmenupoate,maimultsaumaipuţin conştient, să mai aibă încredere în oceanul lucrurilor ce ne înconjoară.Frate al morţii… Isocrate se înşela, iar expresia lui nu-i decât o retoricăexagerare.Începsăştiuceemoartea;eaarealtetaine,multmaistrăinecondiţieinoastreumane.Şitotuşiatâtdeîncâlcite,atâtdeprofundesuntmistereleabsenţeişialesemiuitării, încâtnedămseamacăundeva izvorulalbşicel întunecatseîntâlnesc. Niciodată de bunăvoie nu i-am privit dormind pe cei dragi; ei seodihneaudemine,îmiscăpauastfel.Fiecăruiaîieruşinedechipulsăucrâmpoţitdesomn.Decâteori,sculatînzoripentrustudiusaupentruaciti,n-amaranjatpernele mototolite, cuverturile în neorânduială, probe evidente şi aproapeobsceneale întâlnirilornoastrecuneantul,dovezicănoaptedenoapte încetămdeamaifi…

Aceastăscrisoareînceputăspreateinformadespreprogreseleboliiadevenitîncetul cu încetul prilej de odihnă a celui ce nu mai are forţa necesarăobositoarelor treburi ale statului, meditaţia consemnată în scris a unui bolnavcaredăaudienţăamintirilorsale.Îmipropunacumîncăşimaimult:amintenţiasă-ţipovestescviaţa.Desigur,anultrecutamredactatodaredeseamăoficialăaactivităţiimele,încapulcăreiasecretarulFlegonşi-aînscrisnumele.Amminţitcâtmai puţin posibil. Interesul public şi decenţam-au obligat totuşi să reaşezunele fapte. Adevărul pe care intenţionez să-l expun aici nu e în chip specialscandalossauestedoarînmăsuraîncareoriceadevărprovoacăscandal.Numă

aşteptcalaceişaptesprezeceani,câţiai,săînţelegiceva.Ţincutoateacesteasăteinformez,darşisăteşochezdeopotrivă.Preceptoriităi,pecareeuînsumii-amales, ţi-audatoeducaţieseveră, îngrijită,poatepreaocrotitoare,de lacareaştept rezultate bune pentru tine şi pentru stat. Drept corectiv, îţi ofer aici orelatare lipsită de idei preconcepute şi de principii abstracte, extrasă dinexperienţaunui singuromcaresunteu.Nuştiucătrececoncluziimăvaducepovestirea. Îmi pun nădejdea în examinarea faptelor pentru amă defini, amăjudecapoate,saucelpuţinpentruamăcunoaştemaibineînaintedeamuri.Ca toată lumea, nu dispun decât de trei mijloace spre a-mi da seama cât

valorează existenţa omenească: cercetarea propriului eu, cea mai grea şiprimejdioasă metodă, dar şi cea mai fecundă totodată; observarea oamenilor,carereuşesccelmaiadeseasăneascundăsecretelesausănefacăsăcredemcăleauîntr-adevăr;cărţile,cuspecificelelorgreşelideperspectivăcareiaunaştereprintre rânduri. Am citit aproape tot ceea ce au scris istoricii, poeţii şi chiarpovestitorii noştri, cu toate că cei din urmă trec drept superficiali: tuturor ledatorez poate mai multe cunoştinţe decât am putut dobândi în împrejurăriledestuldefeluritealeproprieimelevieţi.Literascrisăm-aînvăţatsăascultvoceaomenească,aşacummăreţeleatitudiniimobilealestatuilorm-aufăcutsăacordînsemnătate gesticii. Dimpotrivă, de atunci înainte, viaţa m-a făcut să înţelegcărţile.Acesteamintînsă,chiarcelemaisincere.Scriitoriimaipuţinabili,lipsindu-le

cuvinteleşifrazeleprincaresăopoatăcapta,reţindinviaţăoimagineamorfăşisăracă;unii,caLucan,oîngreuneazăşioîmpopoţoneazăcusolemnitateapecarenuoare.Alţii,caPetronius,dimpotrivă,ouşureazădeconţinut,făcânddineaominge săltăreaţă şi goală, lesne de prins şi de aruncat într-o lume căreia îilipseşteponderea.Poeţiinetranspunîntr-ununiverspreavastsaupreafrumos,preamistuitorsaupreadulcefaţădecelceneestedat,diferitdeeltocmaiprinacestea şi în practică aproape de nelocuit. Filozofii impun realităţii, spre a oputeastudiaînstarepură,aproapeaceleaşitransformăripecarefoculsaumaiulleaduccorpurilornaturale:nimicdincevamaterialsaudintr-unfapt,precumîlcunoscusem, pare să nu mai existe în atare cristale sau cenuşă. Istoricii neînfăţişează trecutul în sisteme prea complete, în serii de cauze şi efecte preaexacteşiprealimpezipentruafifostvreodatăînîntregimeadevărate;eireaşazădocila materie moartă şi eu ştiu că, chiar lui Plutarh, mereu îi va scăpaAlexandru. Povestitorii, autorii de picante anecdote milesiene, aidomamăcelarilor,atârnădetejgheabucăţimicidecarnepecaresebatmuştele.M-aş

împăcafoartegreucuolumelipsitădecărţi,realitateanuesteînsăconţinutăînelepentrucănupoateintratoatăacolo.Observareadirectăaoameniloresteometodăîncăşimaiincompletă,limitată

cel mai adesea la constatări destul de triviale din care se înfruptă răutateaomenească.Rangul,poziţia,totceniseîntâmplăîngrădescariadeinvestigaţieacunoscătorului de oameni; sclavul meu dispune, spre a mă observa, deposibilităţi cu totul diferite de ale mele faţă de el; acestea sunt însă reciproclimitate. Bătrânul Euforion îmi aduce de douăzeci de ani flaconul cu ulei şiburetele,darceeaceştiudespreel seopreşte la slujbasa, iarceştieeldespremine, la baie: orice încercare de a te informa în plus produce de îndatăîmpăratului,caşisclavului,impresiauneiindiscreţii.Aproapetotceştimdesprecineva provine de la terţe persoane.Dacă din întâmplare un om se destăinuie,atunciîşipledeazăcauza;apologialuiegatapregătită.Dacăîlobservăm,nuestesingur. Mi s-a reproşat că-mi place să citesc rapoartele poliţiei din Roma;descopărmereuînelemotivedesurprindere;prietenisaususpecţi,necunoscuţisau familiari, oamenii aceştia mă uimesc; slăbiciunile lor servesc drept scuzealor mele. Nu mă mai satur să compar pe omul în veşminte cu cel despuiat.Respectivele rapoarte, atât de naiv amănunţite, se adaugă teancului de dosare,fără să-mi folosească în vreun fel la întocmirea verdictului final. Faptul cămagistratul cu aparenţă austeră a comis o crimă nu-mi uşurează cu nimiccunoaşterealui.Odatăinformat,voifipusînfaţaadouăproblemeînlocdeuna:aparenţamagistratuluişicrimasa.În ce priveşte observarea propriei mele persoane, stărui în ea fie şi numai

pentruamăînţelegecuindividulalăturidecarevoifiobligatsătrăiescpânălasfârşitul vieţii; o familiaritate de aproape şaizeci de ani comportă încă destuleşanse de eroare. În străfunduri, cunoaşterea de mine este obscură, lăuntrică,neformulată,secretăcaocomplicitate.Lamodulimpersonal,eaestetotatâtdeglacialăcaşiteoriilepecarelepotelaboradesprenumere:măfolosescdetotcedispun ca inteligenţă pentru a-mi privi de departe şi câtmai de sus viaţa caredevineatunciviaţaaltuia.Celedouăprocedeedecunoaştere sunt însădificile,cerând, unul coborârea în sine, celălalt o detaşare de tine însuţi. În virtuteainerţieiînclin,catoatălumea,săleînlocuiesccumijloacedepurărutinăînstaresă dea o idee despre propria-mi viaţă parţial modificată de imaginea pe carelumeaşi-oformează,deconcluziilegataformulate,adicărăuformulate,aidomamodelului dinainte întocmit pe care croitorul neîndemânatic se străduie săpotrivească stofa care ne aparţine. Echipament de valoare inegală: unelte mai

multsaumaipuţin tocite;nudispunînsădealtele:cuajutorul lor îmifac,maibinesaumairău,opăreredespredestinulmeucaom.Cândîmiprivescviaţa,măîngrozesccâtdelipsitădeformăsearată.Existenţa

eroilor,ceapovestită,esimplă;eamergedirectlaţintă,caosăgeată.Majorităţiioamenilor leplacesă-şirezumeviaţaîntr-oformulă,uneori într-olăudăroşeniesau văicăreală, cel mai adesea reproşând altora nereuşita lor; pentru propriamulţumire,memoriale întocmeşteoexistenţăargumentabilăşi limpede.Viaţa-miarecontururimaipuţinsigure.Cumseîntâmplădeobicei,măpotdefinimaiexactprinceeacen-amfost:bunsoldat,nuînsămarecapacitatemilitară,amatordeartă,darnuartistulcaresecredeaNero,înclipamorţii,capabildecrime,darnu acoperit de ele. Deseori mă gândesc că oamenii se caracterizează tocmaiprintr-opoziţieextremă,eroismullorconstândînarămâneacoloîntreagaviaţă.Eisuntpoliinoştrisauantipozii.Încemăpriveşte,amtrecutrândperândprintoate poziţiile extreme fără să zăbovesc în nici una; viaţam-a făcutmereu sălunec. Şi totuşi nici nu mă pot lăuda, ca un lucrător sau hamal virtuos, cu oexistenţădusăpeliniademijloc.Peisajulzilelormeleparecompus,aidomaregiunilordemunte,dinmateriale

diferiteaşezatecufurca.Printreelefirea-mi,dejacompozită, formatădinpărţiegaledeinstinctşicultură.Icişicoloieslaivealăgraniturileinevitabilului;pestetotsurpăturileîntâmplării.Măstrădui,reparcurgându-miviaţa,să-iafluunplan,săurmărescovânădeplumborideaursaupatulunuirâusubteran,darplanulînchipuit nu e decât o iluzie a amintirii. Din timp în timp, cred a recunoaştemânafatalităţiiîntr-oîntâlnire,oprevestire,oserieanumitădeîntâmplări;preamulte drumuri nu duc însă nicăieri, prea multe sume nu pot face o adunare.Întrezăresc totuşi în această diversitate, în această dezordine, prezenţa uneipersoane,formaeiînsăpareaproapeîntotdeaunaschiţatădeforţaîmprejurărilor;trăsăturileeisetulburăcaaleunuichipoglinditînapă.Nufacpartedintreceicesusţincăfaptelenuliseaseamănă.Eletrebuiesămăreprezintepentrucăsuntunicameamăsură,singurulfelîncaremăpotînscrieînmemoriaoamenilororichiarînameaînsămi;pentrucădeosebireaîntremortşicelviuconstăpoateînneputinţadeateexprimaşitransformaprinfapte.Darîntremineşiacestefaptedin care sunt făcut există un gol imposibil de definit. Dovadă că simt mereunevoiasălecântăresc,săleexplic,să-midaumieînsumiseamadeele.Anumitetreburi care durează puţin sunt neîndoielnic neglijabile, dar nici ocupaţiileîmplinite pe tot cursul unei vieţi nu au mai mare importanţă. De pildă, în

momentul în care scriu aceste rânduri abiami semai pare esenţial că am fostîmpărat.Treisferturidinviaţăscapădealtfeldefiniriiprinfapte:mulţimeaveleităţilor,

dorinţelor, chiar a proiectelor mele rămâne nebuloasă, destrămându-se ca ofantomă. Restul, partea palpabilă, mai mult sau mai puţin autentificată derealizări, abia este cevamai limpede, înşiruirea evenimentelor fiind tot atât deconfuzăcaaviselor.Ampropriameacronologie,cuneputinţădesincronizatcuceabazatăpe întemeiereaRomeisaucueraolimpiadelor.Cincisprezeceani înfrunteaarmatelorauduratmaipuţindecâtodimineaţălaAtena;existăoamenipecarei-amfrecventattoatăviaţaşipecarenu-ivoiîntâlniînInfern.Spaţiilesesuprapun şi ele: Egiptul şi valea Tempe sunt foarte apropiate, iar eu nu suntîntotdeaunalaTiburchiarcândmăafluacolo.Câteodatăviaţaîmipareatâtdebanală,încâtnudoarcănumerităsăfiescrisă,cinicimăcarprivităcuoarecareatenţie,cunimicmaiimportantăînochiimeidecâtaprimuluivenit.Alteoricredcăeunicăşitocmaideaceealipsitădevaloare,inutilăpentrucăeimposibildereduslaexperienţaoamenilorderând.Nimicnumăpoateexplica:viciile,caşivirtuţilemele,nusuntdeajuns;fericireaarface-ocevamaimult,darnumaipeintervale, fără continuitate şi mai ales fără motivaţii acceptabile. Omului îirepugnă însă gândul de a se şti ieşit dinmâinile întâmplării, de a nu fi decâtrezultatultrecătoralunorşansenepusesubsemnulvreunuizeu,cuatâtmaipuţinsubsemnulluiînsuşi.Dinfiecareviaţă,şichiardinfiecareviaţăcemerităpreapuţin să fie analizată, o parte trece căutând raţiunile existenţei, punctele deplecare, originile. Neputinţa de a le descoperi mă face uneori să înclin cătreexplicaţiilemagice,săcautîndelirurileocultuluiceeacebunul-simţnu-mipoateda. Când toate calculele complicate se dovedesc false, când filozofii înşişi numaiaunimicsănespună,estedeiertatîntoarcereacătreciripitulîntâmplătoralpăsărilorsaucătreîndepărtatacontrapondereaastrelor.

Variusmultiplexmultiformis3

3.Felurit,complicat,multiform.

Buniculmeu,Marullinus,credeaînastre.Acestbătrânînalt,uscatşigălbejitdevârstă îmiacordaaceeaşi afecţiune lipsităde tandreţe,de semneexterioare,aproape tăcută, pe care o purta animalelor gospodăriei lui, pământului său,colecţieidepietrecăzutedincer.Coboradintr-unşirlungdestrămoşiaşezaţiînSpaniaîncădepevremeaScipionilor.Eraderangsenatorial,altreileapurtătoralacestuiadinfamilianoastrăcareaparţinusemaiînainteordinuluiecvestru.Luaseparte,dealtfelmodestă,latreburilepublice,subTitus.Caprovincialceera,nuştia greceşte, iar latina o vorbea cu acel accent spaniol aspru pe care mi l-atransmis şi care,mai târziu, stârnea râsul. Cu toate acestea, spiritul lui nu eraîntrutotullipsitdecultură;dupămoarteis-agăsitprintrelucruriuncufărplincuinstrumentepentrumăsurătorimatematiceşicucărţidecarenusemaiatinsesededouăzecideani.Cunoştinţeleluieraujumătateştiinţifice,jumătateţărăneşti,amestecdestrâmteprejudecăţişidestrăvecheînţelepciunece-lcaracterizasepeCato cel Bătrân. Dar Cato fusese întreaga viaţă omul senatului Romei şi alrăzboiului cu Cartagina, reprezentantul tipic al durităţii romane din vremearepublicii.DuritateaaproapedenepătrunsaluiMarullinusveneaînsăşimaidedeparte,dinvremuriîncăşimaivechi.Eleraomultribului,încarnareauneilumisacre şi aproape înfricoşătoare, ale cărei urme le-am descoperit uneori lanecromanţii etruscidin zilelenoastre.Mergea întotdeaunacucapuldescoperit,faptcaredealtfelmis-areproşatşimie;picioareleluibătuciten-aveaunevoiede sandale. Veşmintele-i de toate zilele abia se deosebeau de ale cerşetorilorbătrâni,dealepălmaşilor tăcuţi,ghemuiţi la soare.Sespuneacăevrăjitor, iarsătenii căutau să-i ocolească privirea. Asupra animalelor avea însă puterineobişnuite.Îivedeamcapulbătrânapropiindu-secugrijăşiafecţiunedecâteuncuibdevipereşidegetele-inoduroaseexecutândunfeldedansînfaţavreuneişopârle. În nopţile de varămă ducea să privesc cerul de pe vârful unei colinepietroase. Obosit de număratul meteoriţilor, adormeam prin vreun hârtop.

Rămânea aşezat, cu capul ridicat, întorcându-se imperceptibil odată cu stelele.Va fi cunoscut sistemele lui Filolaos şi Hiparhos, precum şi pe acela al luiAristarhdinSamos,pecaremai târziueu însumi îladoptasem;atari speculaţiinu-l mai interesau însă. Astrele erau pentru el puncte de flăcări, obiecte capietrele şi insectele zăbavnice din care aşijderea deducea prevestiri, părţiconstitutivealeunuiuniversmagiccarecuprindeadeasemeneavoinţelezeilor,influenţa demonilor şi partea rezervată oamenilor. Lui i s-a năzărit ideeapredestinăriimele.Într-onoapteavenitlamine,m-azgâlţâitcasămătrezească,anunţându-mistăpânirea lumiicuacelaşibodogănit laconiccucarear fiprezismuncitorilordelafermăorecoltăîmbelşugată.Apoi,cuprinsdeneîncredere,s-adussăcauteunvreascaprinsînmăruntulfocdecurpen,păstratsăneîncălzeascăînceasurilefriguroasedinspreziuă,mil-aapropiatdemânăşiacititînpalma-migroasădecopildeunsprezeceaninuştiuceconfirmarealiniilorînscrisepecer.Pentruel,lumeaeradintr-osingurăbucată,omânăadeverindastrele.Vesteapecaremi-odădum-atulburatmaipuţindecâts-arputeacrede:oricecopilse-aşteaptălatot.Credcămaiapoişi-auitatpropria-iprofeţie,înaceaindiferenţăfaţădeevenimenteleprezenteşiviitoarececonstituietrăsăturavârsteiînaintate.Într-o dimineaţă a fost găsit în pădurea de castani de lamarginea proprietăţii,dejareceşiatacatdepăsăriledepradă.Înaintedeamuriacăutatsămăînveţeartaprevestirii.Zadarnic:curiozitateameanaturalăsăreadirectlaconcluzii,fărăsăsemaiîncurceîndetaliilecomplicateşicamdezgustătoarealeştiinţeilui.Mi-arămasînschimbcuprisosinţăgustulpentruanumiteîncercăriprimejdioase.Tatălmeu,AeliusAferHadrianus,eraunomplindevirtuţi.Viaţais-ascurs

în administrări lipsite de glorie. Glasul lui n-a fost niciodată luat în seamă însenat.Contrarcelorceseîntâmplădeobicei,postuldeguvernatoralAfriciinul-a îmbogăţit. Acasă, în municipiul nostru spaniol Italica, se cheltuia însoluţionareaconflictelorlocale.N-aveaambiţii,nicibucuriişi,camulţicaredinan înandevin totmaişterşi,ajunsese lao tipicăriemaniacă în toate fleacurilecărora li se dedica exclusiv. Eu însumi am cunoscut onorabilele ispite aleminuţieişiscrupulului.Experienţaclădiseînsăîntatălmeuunscepticismfaţădeoameni ieşit din comun, în care mă cuprinsese şi pe mine încă de copil.Succeselemele, dacă i-ar fi fostdat să le fiemartor, nu l-ar fi uimit câtuşidepuţin;orgoliulfamilieieraatâtdemare,încâtseînţelegeadelasinecănui-aşfipututadăuganimic.Aveamdoisprezeceanicândomulacestaobositne-apărăsit.Maică-mearămasepentrurestulvieţiiîntr-ovăduvieausteră;n-ammaivăzut-odinziuaîncare,chematdetutorelemeu,amplecatlaRoma.Chipuluieiprelung

de spaniolă, pe care se întipărise o suavitate uşormelancolică, i-am păstrat oamintireîntăritădebustuldecearădingaleriastrămoşilor.Aveapicioarelemiciîncălţate cu sandale strâmte ca ale fetelor din Gades, iar dulcea balansare aşoldurilordansatoarelordinacearegiuneoputeairegăsilatânăraşiireproşabilamatroană.Amreflectatadesea lagreşealapecareocomitemcândne închipuimcăun

om,o familieparticipăneapărat la ideilesauevenimentelesecolului încareseîntâmplăsăexiste.EcoulintrigilorromaneabiaajungealastrămoşiimeidinacelcolţalSpaniei,cutoatecăînvremearevolteiîmpotrivaluiNerobuniculmeul-agăzduitpentruonoaptepeGalba.SemaipăstreazăîncăamintireaunuioarecareFabius Hadrianus ars de viu de cartaginezi la asediul Uticei, a unui al doileaFabius,soldatlipsitdenoroc,urmărindu-lpeMitridatepedrumurileAsieiMici,eroiobscuri,dearhivăaifastelorparticulare.Desprescriitoriitimpului,tatălmeunuştiaaproapenimic:LucanşiSenecaîieraustrăinicutoatecăfuseseră,caşinoi, originari din Spania. Unchiul meu Aelius, care avea cultură literară, îşilimita lecturile la autorii cei mai cunoscuţi ai epocii lui Augustus. Dispreţulmodelorcontemporane îlcruţadenenumărateopţiunideprostgust, îl făceasăeviteoriceemfază.ElenismulşiOrientuleraunecunoscutesauprivitededepartecuseverăîncruntare;credcăîntoatăpeninsulanuexistaostatuiegreceascădecalitate.Economiafăceacasăbunăcubogăţia,felulrusticdeaficuungendesolemnitateaproapepompoasă.Soramea,Paulina,eragravă,tăcută,ursuzăşis-amăritatdetânărăcuunbătrân.Cinsteaeraexemplară,darsclaviierautrataţicuseveritate.Niciunfeldecuriozitatepentrunimic;toatălumeasegândeanumailacesecuveneasăgândeascăuncetăţeanroman.Atâtorvirtuţi,dacăvirtuţierauacelea,eule-amfostrisipitorul.Ficţiuneaoficialăvreacaunîmpăratromansăfienăscut laRoma,eum-am

născutînsălaItalica;acestuiţinutuscatşitotuşifertili-amsuprapusmaitârziuatâteaşiatâtearegiunialelumii.Ficţiuneaareşiparteaeibună:eadovedeştecăhotărârile luate de spirit şi voinţă sunt mai importante decât împrejurările.Adevăratullocdenaştereesteacelaundepentruprimadatăaiaruncatasuprataînsuţioprivirepătrunzătoare: întâilemelepatrii au fost cărţile. Înmăsurămaimicăşcolile.CeledinSpanialăsaudedoritdinpricinatihneiprovinciale.Şcoalalui Terentius Scaurus de la Roma preda mediocru filozofii şi poeţii, dar tepregătea destul de bine pentru vicisitudinile existenţei omeneşti: profesoriiexercitau asupra şcolarilor o tiranie de care aş roşi impunând-o oamenilor;fiecaredintreei,închistatînlimiteleîngustealecunoştinţelorsale,îşidispreţuia

colegii care ştiau cu tot atâta mărginire altceva. Aceşti pedanţi răguşeau îndisputedecuvinte.Certurileasupraîntâietăţii,intrigile,calomniilem-auobişnuitcuceeaceaveamsă întâlnescmaiapoi în toatemediile încaream trăit; celordinainteliseadaugăînsăbrutalitateacopilăriei.Şitotuşimi-auplăcutuniidintredascăliimei, acele raporturi straniude intime şi straniude elective care existăîntre profesor şi elev, Sirenele care cântă în adâncul unei voci sparte ce-ţireveleazăpentruîntâiaoarăocapodoperăsauîţidezvăluieoideenouă.Laurmaurmelor,mareleseducătornuesteAlcibiade,ciSocrate.Metodelegramaticilorşiretorilorsuntpoatemaipuţinabsurdedecâtcredeam

pecânderamobligat să learătascultare.Gramatica,cuamesteculeide regulilogiceşiuzanţearbitrare,dăminţii tinerepredispoziţiagustuluipecare i-lvorsatisface mai târziu ştiinţele comportării umane, dreptul sau morala, toatesistemele în care omenirea a codificat experienţa ei instinctivă. Cât priveşteexerciţiile de retorică în care eram succesivXerxes şiTemistocle,Octavian şiMarcus Antonius, ele mă exaltau; mă simţeam Proteu. Ele m-au învăţat săpătrundrândperândîncugetulfiecăruiom,săînţelegcăfiecaredecide,trăieşteşi moare după propriile sale legi. Lectura poeţilor a avut urmări încă şi maitulburătoare:nusunt sigurdacădescoperireadragosteiesteneapăratmaidulcedecâtapoeziei.Ceadinurmăm-a transformat: iniţierea înmisterelemorţiinumă va purta mai departe pe tărâmurile altei lumi decât cutare apus de soarevirgilian. Mai târziu am preferat asprimea lui Ennius, atât de apropiat deobârşiile sacre ale neamului, sau docta amărăciune a lui Lucreţiu, sau umilasimplitate a luiHesiod bogăţiei generoase a luiHomer.Mi-au plăcutmai alespoeţii ceimai dificili şimai absconşi, care-mi obligaumintea la o gimnasticăfoarte grea, precum şi cei vechi care-mi deschideau căi întru totul noi saumăajutau să regăsesc cărările pierdute. În acea vreme apreciam însă în artaversificării cuprecădereadresareanemijlocită la simţuri,metalul lustruit al luiHoraţiu, moliciunea cărnii la Ovidiu. Scaurus îmi luase orice speranţăasigurându-mă că nu voi fi niciodată altceva decât un poet dintre cei maimediocri:îmilipseauharulşipriceperea.Multăvremecrezusemcăseînşelase:ţinundevasubcheieunulsaudouăvolumedeversuridedragoste,majoritateaimitate dupăCatul. Puţin îmi pasă de aici înainte dacă propria-mi producţie eproastăsaunu.LuiScaurusîivoifirecunoscătorpânălamoartepentrucăm-apusdetânăr

să-nvăţgreceşte.Eramcopilîncăatuncicândprimaoarăamîncercatsătrasezcustilul caracterele unui alfabet necunoscut: începeam marea mea înstrăinare şi

lungilecălătoriişisimţământuluneialegeri totatâtdedeliberateşi involuntarecadragosteaînsăşi.Amiubitaceastălimbăpentruflexibilitateatrupuluieibinealcătuit,pentrubogăţiavocabularuluidovedindlafiececuvântcontactuldirectşivariatcurealităţileşipentrucăaproapetotceoameniiauspusmaibineafostspusîngreceşte.Există,ştiu,şialte limbi:uneledejapietrificate,altele încăînstadiuldeasenaşte.Preoţiiegiptenimi-auarătatanticelelorsimboluri,semnemai degrabă decât cuvinte, străvechi încercări de clasificare a lumii şi alucrurilor, grai sepulcral al unei seminţii stinse. În timpul războiului iudaic,rabinul Iosua mi-a explicat literă cu literă anumite texte ale acestei limbi desectari obsedaţi într-atât de dumnezeul lor, încât au uitat de cele omeneşti. Înmijlocul trupelor,m-am familiarizat cu limbajul auxiliarilor celţi;mi-amintescmaialesdeunelecântece.Limbilebarbareaucelmultvaloareaderezervealegraiuluiomenescşifărăîndoialăsuntimportantepentruceeacevorexprimaînviitor. Greaca, dimpotrivă, are deja în spatele ei tezaurele sale de experienţăumanăşistatală.DelatiraniiionienilademagogiiAtenei,delaausteritateapurăa lui Agesilaos la excesele unui Dionisiu sau Demetrios, de la trădarea luiDemaratos la credinţa lui Filopoimen – tot ce fiecare din noi ar putea încercasprerăulsaubinelesemenilorafost,celpuţinodată,făcutdeungrec.Acelaşilucruşidespreopţiunilepersonale,de lacinismla idealism,de lascepticismulluiPironlavisurilesacrealeluiPitagora;refuzurileşiasentimentelenoastreaufost deja exprimate, viciile şi virtuţile aumodele greceşti. Nimic nu egaleazăfrumuseţeauneiinscripţiilatinevotivesaufunerare:celecâtevacuvintesăpateînpiatră rezumă, cu impersonalămaiestate, tot ceea ce lumea are nevoie să ştiedesprenoi. Imperiul l-amadministrat în latineşte; epitafulmeuva fi cioplitpezidulmausoleului de pemalul Tibrului tot în latină, dar ca grec aş fi vrut săgândescşisătrăiesc.Aveamşaisprezeceani:măîntorceamdupăperioadadeinstrucţieefectuatăîn

rândulcadrelorLegiuniiaşaptea,cantonatăpeatunciînmijloculPirineilor,într-oregiunesălbaticăaHispanieiCiterior,cutotuldeosebitădeparteameridionalăapeninsulei,undecrescusem.Tutorelemeu,AciliusAttianus,acrezutnimeritsăcompensezeprinstudiucelecâtevalunideviaţăasprăşidevânătoriistovitoare.A fost înţelept din partea lui că s-a lăsat convins de Scaurus sămă trimită laAtenapelângăsofistulIsaios,personalitatestrălucităşidotatăcuunrartalentalimprovizaţiei.Atenam-acuceritpedată;şcolarulpuţinstângaci,adolescentulcusufletuladumbritgustapentruprimadatădinaerulviu,dinconversaţiilepripite,din hoinărelile în lungile seri roze, din plăcerea fără seamăn a discuţiei şi

voluptăţii. Matematicile şi artele îmi ocupau rând pe rând timpul în studiiparalele;amavutdeasemeneaocaziasăurmezlaAtenauncursdemedicinăallui Leotyhides. Profesia demedicmi-ar fi plăcut; spiritul ei nu se deosebeştefundamental de cel în care am încercat să-mi exercitmeseria de împărat.Măpasionasempentruaceastăştiinţăpreaapropiatădenoipentruamaifiobiectivă,supusăpasiuniişierorii,darmereucorectatădecontactulcurealitateaimediatăîn toată goliciunea ei. Leotyhides privea lucrurile sub aspectul lor cel maipozitiv: elaborase un excelent sistem de recuperare a fracturilor. Ne plimbamsearapemalulmării:acestomuniversalerainteresatdealcătuireacochiliilorşidecompoziţiamâlurilormarine.Îi lipseaumijloaceledeexperimentare;regretalaboratoarele şi sălile de disecţie ale Muzeului din Alexandria, pe care-lfrecventase în tinereţe, lupta de opinii, concurenţa plină de ingeniozitate aoamenilor.Spiritpragmatic,elm-aînvăţatsăprefercuvintelorfaptele,sănumă-ncredînformule,săobservmaimultdecâtsătragconcluzii.Rigurosulgrecmi-aimprimatmetoda.Înciudalegendelorcarecirculă,amiubitpreapuţintinereţea,peameaşimai

puţin decât pe a altora. Privită în ea însăşi, mult lăudata tinereţe îmi păreadeseoridreptvârstaceaprosteboşatăaexistenţei,operioadăopacăşiinformă,eschivantă şi fragilă. E de la sine înţeles că regulei i-am aflat un număr deîncântătoare excepţii, dintre care două sau trei admirabile, iar printre cele dinurmătu,Marcus,eşticeamaicurată.Încemăpriveşte,ladouăzecideanieramaproapeceeacesuntastăzi,darfărăconsistenţă.Nimicnuerarăuînmine,însătotulputeafi:binele,câtşirăulstăteaulatemeliadetestabilului.Măgândescnufărăsăroşesclalipsameadecunoaşterealumiipecarecredeamcăocunosc,lanerăbdareamea,lafelulaceladeambiţieuşuraticăşidegrosolanăaviditate.Sămărturisescoare?Înplinăviaţădestudiu,laAtena,undetoateplăcerileîşiaflaucumăsură locul, regretam, nu atât Roma, ci aerul locului în care se fac şi sedesfacneîncetatdestinele lumii, zgomotul scripeţilor şi roţilorde transmisieaimaşiniiputerii.DomnialuiDomiţianerapesfârşite;vărulmeuTraian,acoperitdegloriepefrontiereleRinului,deveniseopersonalitatefoartepopulară; tribulhispanic se implanta laRoma.Comparată cu această lumea acţiunii imediate,preaiubitaprovinciegreceascăpăreasăsomnolezeîntr-opulberedeideidemultrespirată; pasivitatea politică a grecilor îmi apărea ca o formă ruşinoasă derenunţare. Pofta mea de putere, de bani, deseori la romani prima treaptă aacesteia,şideglorie,casădaunumeleunei frumoasepasiunimâncărimiideaauzi vorbindu-se de noi, era de netăgăduit. Intra aici în chip confuz în joc

sentimentul că Roma, inferioară în atâtea privinţe, ar căpăta o mai aleasăstrălucireprinintimitateamarilorproblemeîncare-şiimplicacetăţenii,celpuţinpe cei din ordinul senatorial sau ecvestru. Ajunsesem să-mi închipui că dindiscuţiaceamaibanalăpetemaimportuluidegrânedinEgiptaşînvăţamaimultdespretreburilestatuluidecâtdintotStatulluiPlaton.Deja,câţivaaniînainte,catânăr roman pătruns de disciplină militară, crezusem că-mi dau seama că aşînţelegemai bine decât profesorii mei pe soldaţii lui Leonida şi pe atleţii luiPindar.AmpărăsitAtenauscatăşiauriepentruoraşulundeoameniicugreletogitrasepecap luptau împotrivavântuluide februarie,unde luxulşidesfrâulsuntlipsitedefarmec,darîncareluareacelormaineînsemnatedeciziiafectasoartauneipărţidinlumeşiundeuntânărprovincialavid,însădelocobtuz,crezândlaînceputcădăascultaredoarunorgrosolaneambiţii,avea,încetulcuîncetul,sălepiardă pe cele din urmă, realizându-le, şi să înveţe a ţine piept oamenilor şievenimentelor,săcomandeşi,lucrucareînfinalestepoatemaipuţinzadarnic,săservească.Nu toate erau bune cât priveşte ridicarea virtuoasei clase mijlocii care se

consolidaînvedereauneiapropiateschimbărideregim:onestitateapoliticăaveacâştigdecauzăcuajutorulunorstratagemedestuldedubioase.Senatul, lăsândtreptat administraţia în mâinile protejaţilor lui Domiţian, desăvârşea izolareaacestuiapână laasfixiere;oameniinoi,decaremăapropiau toate legăturiledefamilie, probabil că nu se deosebeau prea mult de cei pe care aveau să-iînlocuiască;erauînoricecazmaipuţinmurdăriţideputere.Veriişinepoţiidinprovincieseaşteptaucelpuţinlaposturisubalterne;lisecereasădeadovadădeintegritate însă. Mi-am căpătat şi eu funcţia: am fost numit judecător latribunalul litigiilordesuccesiune.Dinacestpostamasistat laultimelefazealelupteipeviaţăşipemoartedintreDomiţianşiRoma.Împăratulpierduseterenulînoraşulîncarenusemaimenţineadecâtprinexecuţiicare-igrăbeausfârşitul;toatăarmataîipunealacalepieirea.Înţelegeampreapuţindinduelulinfinitmaifatal decât cel din arenă; mă mulţumeam să nutresc pentru tiranul hăituitdispreţuluşorarogantalunuielevalfilozofilor.BinesfătuitdeAttianus,mi-amfăcutmeseriafărăsămăocuppreamultdepolitică.Anul acela demuncă nu s-a prea deosebit de cei de studiu: dreptul îmi era

necunoscut;amavutnoroculsă-mifiecolegdetribunalNeratiusPriscus,careşi-a luat asupră-i pregătirea mea şi care a rămas până la moarte prietenul şiconsilierulmeuoficial.Elaparţineaaceleicategoriidespirite,atâtderare,care,stăpânindtemeinicospecialitate,privind-o,cums-arspunedinăuntruşidintr-o

perspectivă inaccesibilă profanilor, păstra totuşi simţul valorii ei relative înordinealucrurilor,aplicându-imăsuraomenescului.Versatcanimenialtuldintrecontemporani înuzanţele legii, nu ezitaniciodată în faţa înnoirilor folositoare.Graţie luiamreuşit,mai târziu,să introducunele reforme.Deocamdatăaveamdepuslapunctaltetreburi.Păstrasemaccentulprovincial;primulmeudiscurslatribunal a stârnit râsul.Amprofitat de tovărăşia actorilordin cauza cărora îmiscandalizasemfamilia; lecţiiledeexprimareauconstituitvremede lunidezileîndeletnicirea ceamaidificilă, dar şi ceamaiplăcutădintre îndatoriri, secretulcelmaitainicalvieţiimele.Desfrâulînsuşidevenise,înaceianigrei,obiectdestudiu;încercamsăţinpasulcutineretulrăsfăţatalRomei;n-amreuşitpedeplinniciodată. Datorită laşităţilor fireşti acelei vârste, a cărei temeritate exclusivfizicăsecheltuiaaiurea,nuîndrăzneamsă-miacordîncrederedecâtpejumătate;însperanţadeasemănaaltora,îmiretezamsauîmiascuţeampornirile.Erampuţin iubit.Nuexistadealtfelniciun feldemotivpentrucare să fiu.

Unele trăsături, de pildă gustul artistic, neremarcat la şcolarul de la Atena,urmând să fie mai mult sau mai puţin trecut cu vederea viitorului împărat,supăraulaofiţerulşimagistratulaflatpeîntâiletreptealeierarhieiputerii.Filele-nismul meu stârnea zâmbete cu atât mai mult cu cât pe rând îl etalam şi-lascundeamcustângăcie. Însenatmisespunea„studentulgrec“. Începusemsăampropria-milegendă,acestreflexsclipitor,straniu,produsjumătatedefaptelenoastre, jumătate de ceea ce vulgul crede despre ele. Avocaţi neobrăzaţi îşitrimiteaunevestelesă intervinădacăaflaserăcumvadevreo legăturăde-ameacusoţiaunuisenator,saufiul,cândîmiafişamimprudentpasiuneapentrucutaretânărmim.Eraplăcutsă-iumileştiprinindiferenţă.Încăşimaijalnicierauceicesprea-mifipeplac începeausădiscutedespre literatură.Tacticaelaboratădinexperienţa acelor funcţii mediocre mi-a servit mai târziu pentru audienţeleimperiale.Să tededicicu totul fiecăruia înscurtul răstimpalaudienţei, să faciabstracţiedeîntreagalumeîncarepentrumomentnuexistădecâtacestbancher,acest veteran, această văduvă, să acorzi acestor persoane atât de diferite şinormal claustrate în limitele înguste ale unei speţe atenţia politicoasă şiconcentratăpecareţi-oacorzi ţieîncelemaialeseclipeşisăleveziprofitândaproapefărăexcepţiedeasemeneafavoarecasăseumflecabroascadinfabulă,înfine,săconsacriuntimpdeserioasăreflectareproblemeisautrebiipentrucareau venit. Era întocmai ca în cabinetul medicului. Dezbrăcam la pieleînspăimântătoareuristrăvechi,minciunaîntinsăcalepra.Soţiîmpotrivasoţiilor,

părinţicontracopiilor,colateraliînluptăcutoatălumea:puţinulrespectce-lmaiaveampentruinstituţiafamiliein-amaipututdăinui.Nu dispreţuiesc oamenii.Dacă aş fi făcut-o, n-aş fi avut nici un drept, nici

vreo raţiune să încerc să-i conduc. Ştiu că sunt vani, ignoranţi, avizi, fărăastâmpăr,înstaredeaproapeoricecasăreuşească,săsearatecapabilichiarînfaţalorînşile,saupurşisimplupentruascăpadesuferinţă.Ştiu:şieusuntcaei,cel puţin uneori, sau aş fi putut fi.Deosebirile pe care le observ între altul şiminesuntpreaneglijabilecasăcontezeînsocotealafinală.Îmidaudecisilinţacapurtareasă-mifieegaldepărtatădesuperioritateareceafilozofului,câtşidearoganţa cezarului. Ceimai opaci oameni nu sunt lipsiţi de licăriri: un asasincântă bine din fluier, contramaistrul care sfâşie cu lovituri de bici spatelesclavilor poate că este un fiu bun, idiotul cela şi-ar împărţi cu mine ultima-ibucată de pâine. Puţini sunt aceia pe care nu-i poţi învăţa să facămulţumitorceva. Marea noastră greşeală este că încercăm să solicităm fiecăruia în partevirtuţilepecarenuleare,neglijândacultivapeceleceleposedă.Aşaplicaaici,în depistarea calităţilor parţiale, ceea ce spuneammai sus despre voluptuoasacăutareafrumuseţii.Amcunoscutfiinţeinfinitmainobile,maidesăvârşitedecâtmine, ca de pildă părintele tăuAntoninus; am frecventat omulţime de eroi şichiar câţiva înţelepţi. La majoritatea oamenilor am întâlnit slabă stăruinţă înbine,darnicimaitenaceînrău;neîncrederea,indiferenţalor,maimultsaumaipuţin ostile, cedau prea repede, aproape ruşinos, se schimbau prea uşor înrecunoştinţă,înrespect,dealtminterifărădoarşipoatelafeldenedurabile;chiaregoismullorarputeafifolositînscopuriutile.Mămirîntrunacăatâtdepuţinim-auurât;n-amavutdecâtdoisautreiduşmaniînverşunaţi;camaitotdeaunaînatarecazuripurtamşieuparteameadevină.Uniim-auiubit:aceiami-audăruitmultmaimultdecâtaveamdreptulsăcersausăsperdelaei:moartea,câteodatăviaţalor.Zeulcaresălăşluieşteîneisereveleazăadeseacândmor.Într-o singurăprivinţămă simt superioroamenilorobişnuiţi: sunt îngeneral

mailiberşimaisupusdecâtîndrăznesceisăfie.Aproapenimeninu-şidăseamadeopotrivădelibertateaceisecuvineşideadevărataluiservitute.Îşiblestemălanţurile; uneori pare să se laude cu ele. Pe de altă parte, îşi pierde timpul înzadarniceîngăduinţe;nusepricepesă-şifăureascăjugulcelmaiuşor.Încemăpriveşte,amcăutatlibertateamaimultdecâtputereaşiputereanumaifiindcăînparte înlesnea libertatea.Ceea cemă interesanuerao filozofie aomului liber(toţicareîncearcăsăoînjghebezemăplictisesc),cioanumitătehnică:voiamsăgăsescarticulaţiavoinţeinoastrecudestinul,modalitateaîncaredisciplinaajută

şi nu pune frâu naturii. Să fim bine înţeleşi: nu e vorba aici de voinţa denezdruncinatastoiculuiacăreiputereţi-oînchipuinemăsurată,nicidenuştiuceopţiunesautăgăduinţăabstractăcaresănesocoteascăstărilelumiiacesteiapline,continue, alcătuită din obiecte şi corpuri. Visam la o acceptare mult maiprofundă sau la o bunăvoinţămai suplă.Luamviaţa ca pe un cal cu ale căruimişcări te contopeşti după ce l-ai strunit câtmai bine. Totul fiind în cele dinurmă hotărâre a spiritului, dar lentă, imperceptibilă şi care atrage după ea şiadeziuneatrupului,m-amstrăduitsăatingtreptataceastăstareaproapepurădelibertate sau de supunere. Gimnastica mi-era acum de folos; dialectica nu-miprejudicia strădania. Am căutat mai întâi simpla libertate a vacanţelor, amomentelorderăgaz.Oriceviaţăbineîntocmitălearepealesaleşicinenuştiesăşileacordenuştiesătrăiască.Ammersmaideparte;amimaginatolibertateîn simultaneitate, graţie căreia două acţiuni sau două stări ar putea avea locconcomitent; am învăţat, de pildă, luându-l camodel pe Cezar, să dictezmaimultetexteînacelaşitimp,săvorbesccontinuândaciti.Aminventatunmoddeviaţă prin care sarcina cea mai grea să poată fi perfect îndeplinită fără a măimplicaintegral; într-adevăr,amîndrăznituneorisă-mipropuneliminareapânăşianoţiuniideobosealăfizică.Alteoriexersamaplicarealibertăţiiînalternanţă:trebuiasă-mipotînoricemomentîntrerupeşireluaemoţiile,ideile,activităţile;certitudineadealeputeaalungasaurechemacapeniştesclavileprivadeoricetendinţă tiranică,mădegajadesentimentuloricărei servituţi.Şimaimult încă:îmiorânduiamîntreagaziînjurulunuigândpreferatpecarenu-lpărăseam;totcem-arfipututîmpiedicasausustrage–proiecteoritreburidealtordin,cuvintefără importanţă, miile de fleacuri ale unei zile – îşi aflau pe el sprijinul, cajoardeledeviţăpefusuluneicoloane.Înaltedăţi,dimpotrivă,divizamlainfinit:fiecaregând,fiecarefaptăledesfăceam,lesecţionamîntr-unfoartemarenumărde gânduri şi faptemaimici,mai lesne de stăpânit.Hotărârile greu de luat sefărâmiţau într-o puzderie de deciziuni minuscule, adoptate una câte una,conducând una către cealaltă, devenind în acest chip inevitabile şi lipsite dedificultate.Dartotlibertăţiiacceptării,ceamaispinoasădintrecâtesunt,m-amdedicatcu

toată seriozitatea. Poziţia în care mă aflam, o voiam; în anii dependenţeisubalternesupunereapierdeadinamărăciune,chiardinumilinţădacăacceptamsăvădîneaunexerciţiufolositor.Alegeamceeaceaveam,străduindu-mădoarsăposedînîntregimeşisăgusttotceeramaibuncuputinţă.Sarcinilecelemaiingrateserealizaufărăgreutatedacăledescopereamocâtdemicăatracţie.Când

cevaîmidisplăcea,făceamdinelobiectdestudiu;măstrăduiamcudibăciesăîltransform înprilejdebucurie. În faţaunei întâmplărineprevăzute sauaproapedisperate,într-oambuscadăsaufurtunăînlargulmării,odatăluatetoatemăsurileprivindsecuritateacelorlalţi,mălăsamînvoiaîntâmplării,bucurându-mădece-mi putea aduce neprevăzut, şi atunci ambuscada ori furtuna se integra fărădificultateînplanurilesauvisărilemele.Chiarînsânulceleimaimarinenorociriîmidădeamseamademomentulîncarepropria-miepuizareîiestompaacesteiaopartedingrozăvie,pe caremi-o însuşeamacceptând săo accept.Dacăaş fivreodatăsupustorturii,şineîndoielnicboalaîşivaluaasupră-isarcinadeamăsupune, nu sunt sigur că voi obţine de la mine pentru timp îndelungatimpasibilitatealuiTraseas;voiaveacelpuţinputereadeanumămanifestadecâtprin gemete. Şi astfel, amestecând rezerva cu îndrăzneala, supunerea şirăzvrătirea armonizate cu grijă, exigenţa extremă şi concesiile prudente, amreuşitînceledinurmăsămăacceptpemineînsumi.

Prelungităpreamult,viaţadusălaRomam-arfiacrit,coruptşiuzatînmodsigur.M-a salvat întoarcerea la armată. Şi acolo există compromiteri, darmaisimple.Plecarealaarmatăînsemnacălătorie;ampornitcuentuziasm.Fusesempromovat tribun al Legiunii a doua Adiutrix: mi-am petrecut câteva luni detoamnă ploioasă pe malurile Dunării Superioare, fără altă tovărăşie decât unvolumrecentapărutalluiPlutarh.ÎnnoiembrieamfosttransferatlaLegiuneaacinceaMacedonica,peatunci(caşiacum)cantonatălavărsareaaceluiaşifluviu,pefrontiereleMoesieiInferioare.Zăpadacareblocasedrumurilemăîmpiedicasesă călătoresc pe uscat.M-am îmbarcat la Pola; în drum abia am avut timp săvizitez Atena unde, mai târziu, îmi va fi dat să trăiesc multă vreme. VesteaasasinăriiluiDomiţian,anunţatălapuţineziledupăsosireameaîntabără,nuauimit pe nimeni, ci a bucurat pe toată lumea. La scurtă vreme, Traian a fostadoptat de Nerva; vârsta înaintată a noului principe făcea din succesiune ochestiunedecelmultcâtevaluni:politicadecuceririîncareseştiacăvărulmeuîşipropusesesăangajezeRoma,regrupăriledetrupeceîncepuserăsăaibăloc,întărirea treptată a disciplineimenţineau armata într-o stare de efervescenţă şiaşteptare. Legiunile danubiene funcţionau cu precizia uneimaşini de luptă decurândgresată;elenuseasemănaucâtuşidepuţincugarnizoaneleadormitepecare le cunoscusem în Spania; lucrul mai important este că atenţia armatei aîncetat săsemaiconcentrezeasupracerturilorde lapalatpentruaseconsacraproblemelor de politică externă ale imperiului; trupele noastre nu mai erau o

bandădelictorigatasăaclamesausăucidăpeoricineleaţineacalea.Ofiţeriiceimaiinteligenţisestrăduiausăîntrevadăplanulgeneralalacestorreorganizărilacare luau parte, să prevadă viitorul, şi nu numai propriul lor viitor. De altfel,despreaceleaşievenimenteaflate înprimafazăaevoluţiei se făceaunupuţinecomentariiridicole,iarplanuristrategicepecâtdegratuite,peatâtdeinepteeraumâzgălite searape tăbliilemeselor.Patriotismul roman,autoritateaşimisiuneaRomeideacârmuipopoareleluaulaaceştioamenidemeserieformebrutalecucare numă deprinsesem încă. La frontiere, unde ar fi fost necesară, cel puţinpentrumoment,tocmaiabilitateaindispensabilăreconcilieriicuimperiulaunorcăpetenii nomade, soldatul îl eclipsa complet pe politician; corvezile şirechiziţiile înnaturădădeau loc laabuzuricarenumai surprindeaupenimeni.Graţieneînţelegerilorperpetuedintrebarbari,situaţiaînnord-esteraînmaretotatâtdefavorabilăpecâtputeafivreodată;măîndoiescchiarcărăzboaielecareauurmatauameliorat-oîntrucâtva.Incidenteledefrontierănecauzaupierderipuţinnumeroase,neliniştitoaredoarpentrucăeraucontinue;sărecunoaştemcăstareadeperpetuăalarmăserveacelpuţinascuţiriispirituluimilitar.Cuminimecheltuieli,susţinutedeunefortcogitativcevamaimare,eramtotuşiconvinscăs-arfiajunslasupunereaunorşefi,laîmbunareaaltora;atunci,m-amhotărâtsămăconsacruînspecialacesteidinurmăacţiuni,căreianimeninu-iacordanicioatenţie.În atare direcţie mă îmboldea pofta înstrăinării; îmi plăcea să-i vizitez pe

barbari.VastulteritoriudintregurileDunăriişialefluviuluiBoristene,triunghidincareamparcurscelpuţindouă laturi, senumărăprintre regiunilecelemaisurprinzătoarealelumii,maialespentrunoi,oameniinăscuţipeţărmurileMăriiInterioare, obişnuiţi cu peisajele pure şi uscate ale sudului, cu colinele şipeninsulele.Mi s-a întâmplat să venerez acolo pe zeiţa Terra, aşa cum aici ocinstimpezeiţaRoma;număreferînsălaCeres,cilaodivinitateşimaiveche,anterioară chiar apariţiei agriculturii. Solul nostru grecesc sau latin, susţinutpeste totdeosatura stâncilor, are eleganţaunui corpmasculin:pământul sciticposedă abundenţa întrucâtva greoaie a trupului culcat de femeie. Câmpia luasfârşit doar în cer. Mă minunam fără contenire de miracolul fluviilor: vastaîntinderepustieerapentrueledoaropantă,unpat.Râurilenoastresuntscurte;niciodată nu te simţi departe de izvoare. Enorma scurgere se istovea aici înestuare fără de margini, cărând mâlurile unui continent necunoscut, gheţurileregiunilornelocuibile.FrigulplatourilorînaltealeSpanieileîntrecepetoate,darpentru prima oară în Sciţiam-am aflat faţă în faţă cu adevărata iarnă care în

ţărilenoastrenu-şifacedecâtmaimultsaumaipuţinscurteapariţii;acoloînsăeaseinstaleazăpentrulungiperioade,delunidezile,iarmailanordoghiceştiperpetuă,fărăînceputşifărăsfârşit.Însearasosiriimele,Dunăreaeraoimensăcaledegheaţăroşie,apoidegheaţăalbastrăbrăzdatădeurmeadânci,cadecare,cauzate de acţiunea curentului de dedesubt. Ne apăram de frig cu blănuri.Prezenţa acestui duşman impersonal, aproape abstract, trezea o exaltare denedescris,sentimentuluneienergiisporite.Luptaisă-ţipăstrezicălduraaşacumaiureatestrăduiaisănu-ţipierzicurajul. Înunelezile, înstepă,zăpadaştergeadenivelările şi aşa prea puţin observabile; galopai într-o lume a spaţiului şi aatomilor puri. Lucrurilor celor mai obişnuite, mai fragile, gerul le conferea otransparenţăşiînacelaşitimpoduritatecerească.Oricetrestiefrântădeveneaunfluier de cristal. Assar, ghidulmeu caucazian, spărgea în amurg gheaţa ca săadape caii. De altfel, aceste animale constituiau unul dintre cele mai utilemijloacedecontactalenoastrecubarbarii:seînfiripauaproapeprieteniidatoritămărfurilor,discuţiilorfărădesfârşitşirespectuluinutritreciprocpentrucineştieceperformanţădecălărie.Seara,focuriletabereiluminausalturileextraordinarealedansatorilorînguştiînşolduri,brăţărilelorextravagantedeaur.Deseoriprimăvara,când topireazăpezilor îmi îngăduiasămăaventurezmai

departecătreinterior,întorceamspateleorizontuluisudic,careînchideamărileşiinsulele cunoscute, şi celui dinspre apus, cu soarele ce se lăsa undeva pesteRoma,şimăgândeamsămăafundşimaiadânc înacele stepesaudincolodecontraforturileCaucazului, cătrenord,ori spreextremele îndepărtatealeAsiei.Ceclime, ce faună, ceneamurideoameni aş fidescoperit, ce imperiineştiindnimicdesprenoicaşinoidespreele,saucunoscându-necelmultgraţiecâtorvabănuţi trecuţi dinmână înmână de un lung şir de negustori şi tot atât de raripentrueicapiperuldeIndiaşibucăţiledechihlimbardeBalticapentrunoi?LaOdessos,unnegustorîntorsdintr-ocălătoriedemaimulţianimi-adăruitopiatrăverde, semitransparentă, substanţă sacră pare-se în imensul regat căruia îiînconjurasedoarmarginile, fărăsă-iobserve,desubcrustagroasăaprofitului,nici obiceiurile, nici zeii. Ciudata gemă a avut asupramea efectul unei pietrecăzute din cer,meteor venit din altă lume.Nu cunoaştem încă destul de bineconfiguraţia pământului. În faţa acestei ignoranţe, resemnarea îmi pare deneînţeles.Îiinvidiezpeceicevorreuşisăfacăînconjuruladouăsutecincizecidemiidestadiigreceşti,atâtdebinesocotitedeEratostene,acărorparcurgerene-ar aduce în locul din care am pornit. Mă închipuiam luând neînsemnatahotărâre de a continua sămerg înainte pe şleaul care deja înlocuise drumurile

noastre. Îmi plăcea jocul cu această idee… Să fii singur, fără bunuri, fărăprestigiu, fărăniciunuldinfoloaselevreuneiculturi,să teexpuiatâtoroameninoişiatâtorneînceputehazarduri.Delasineînţelescănueradecâtunvis,şicelmai scurt dintre toate. Libertatea pe care o inventam nu exista decât de ladistanţă;mi-aşfifăuritrepede,dinnou,toatelucrurilelacareaşfirenunţat.Maimult chiar, aş fi fost oriunde un roman absent. De Roma mă lega un fel decordonombilical.Poatecăînaceavreme,curanguldetribun,măsimţeamataşatşi mai strâns legat de imperiu decât sunt astăzi ca împărat din acelaşi motivpentrucareosuldelaîncheieturamâiniiemaipuţinliberdecâtcreierul.Totuşivisul monstruos, de care s-ar fi cutremurat străbunii înţelepţeşte neclintiţi pepământullordinLatium,eul-amrealizat,iarfaptuldea-lfigăzduitoclipămăfacepentrutotdeaunadeosebitdeei.

TraianseaflaînfrunteatrupelordinGermaniaInferioară;armatadelaDunărem-adelegatsătransmitfelicitărileeinouluimoştenitoralimperiului.MăgăseampepământulGaliei, la treiziledemersdepărtaredeColonia,cândmoartea luiNervaafostanunţatălapopasuldeseară.Amfostispititsăoiauînainteapoşteiimperialeşisă-idaueuînsumivăruluimeuvesteaurcăriiluipetron.Ampornitîn galop cale întinsă, fără să mă opresc nicăieri, în afară de Treviri, undecumnatulmeu,Servianus,îşiaveareşedinţaîncalitatedeguvernator.Amcinatîmpreună. Mintea slabă a lui Servianus era plină de fumuri imperiale. Omulacestadubios,carecăutasă-mifacărăusaucelpuţinsămăîmpiedicesăfiupeplaculîmpăratului,s-agânditsămi-oiaînaintetrimiţândluiTraianuncurierde-allui.Douăceasurimaitârziuamfostatacatînvadulunuirâu;agresoriimi-auomorât ordonanţa şi ne-au ucis caii.Am reuşit totuşi să punemmâna pe unuldintreatacatori,unfostsclavalcumnatului,careamărturisittot.Servianusarfitrebuit să-şi dea seama că un om hotărât nu poate fi împiedicat altfel decâtrecurgând laasasinat, în faţacăruia însă laşitateasadădea înapoi.A trebuit săfacpe josdouăsprezecemile înaintedea întâlniun ţărancaremi-avândutuncal. În aceeaşi seară ajung la Colonia cu puţin mai devreme decât curierulcumnatuluimeu.Acestgendeaventurăafostîncununatădesucces.Amfostcuatâtmaibineprimitdearmată. Împăratulm-apăstratpe lângăel încalitatedetribunalLegiuniiadouaFidelis.Vesteaveniriiluilaputereaprimit-ocuonaturaleţedemnădeadmiraţie.Se

aşteptademultlaasta;planurilesalenus-auschimbatcunimic.Arămasceeaceafostdintotdeaunaşicevafipânălamoarte:unconducătordearmate;calitatea

saconstaînafidobândit,graţieconcepţieiexclusivmilitareasupradisciplinei,oideedespreceesteordineaînstat.Totulseorânduia,laînceput,înjurulacesteiidei, chiar planurile lui de război şi proiectele de cuceriri. Împărat-soldat, darcâtuşidepuţinsoldat-împărat.Nuşi-aschimbatcunimicviaţa;modestialuisedispensa de afectare ca şi de îngâmfare. În vreme ce armata se veselea, îşipreluasenoilerăspundericapeopartealucruluizilnic,arătându-şicusimplitatecelorapropiaţimulţumirea.Personal, îi inspiram prea puţină încredere. Era vărul meu, cu douăzeci şi

patru de ani mai vârstnic şi cotutore, de la moartea tatălui. Îşi îndeplineaobligaţiiledefamiliecuseriozitateprovincială;eragatasăfacăimposibilulspreamă avansa, dacămeritam, şi sămă trateze cumaimare severitate decât pealtul, de m-aş fi arătat incompetent. Nebuniile tinereţii le primea cu aceaindignarenulipsitădejustificarepecarenuoîntâlneştidecâtînfamilie;datoriilefăcute îl scandalizau de altfelmultmaimult decât abaterile.Alte trăsături alemele îl nelinişteau: destul de puţin cultivat, avea pentru filozofi şi oamenii delitereunrespectînduioşător,darunaestesă-iadmiridedepartepemariifilozofişialtasăaialăturiun tânăr locotenentprea instruit în literatură.Neştiind înceconstauprincipiilemele,limitelepânăundeaşfimers,care-mieraufrânele,măcredealipsitdeeleşideresurseîmpotrivameaînsumi.Celpuţinnucomisesemgreşealadea-mineglijaserviciul.Bunulmeurenumedeofiţereraoîncredinţare,darpentruelrămâneamîncontinuareuntânărtribuncutotviitorulînainte,caretrebuiaînsăsupravegheatîndeaproape.Un incident din viaţa particulară avea să mă ducă în curând la un pas de

nenorocire. Un chip frumos mă cucerise. Mă legasem sufleteşte de un tânărremarcat şi de împărat. Aventura era primejdioasă şi savurată ca atare. Unoarecare Gallus, secretar al lui Traian, care-şi făcea demult o datorie din a-linforma cu amănunţime asupra împrumuturilor mele băneşti, ne-a pârât.Supărarea împăratului atinsese culmea; a fost un moment greu de depăşit.Prietenii,AciliusAttianusprintrealţii, s-austrăduitcâtauputut să-l împiedicede a se încăpăţâna într-o ranchiună atât de ridicolă. În cele din urmă a cedatinsistenţelorlorşiîmpăcarea,dealtfeldestuldepuţinsincerădeambelepărţi,afost pentru mine încă şi mai umilitoare decât scenele anterioare de mânie.MărturisesccăluiGallusi-ampăstratourăfărăegal.Mulţianimaitârziuafostcondamnatpentru fals în actepublice;m-ambucurat nespus că fusesemastfelrăzbunat.Primaexpediţieîmpotrivadacilorafostdeclanşatăînanulurmător.Cafireşi

caviziunepoliticăm-amopusîntotdeaunasoluţieirăzboiului,daraşfifostmaimultsaumaipuţindecâtomdacămarileacţiunimilitareînceputedeTraiannum-ar fi cuprins în vârtejul entuziasmului lor. Priviţi înmare şi de la distanţă,aceştianiderăzboisenumărăprintreaniimeifericiţi.Începutullorafostdur,saumis-apărutafi.Atunciamocupatdoarposturisecundare,nedobândindîncăpede-a-ntregulbunăvoinţaluiTraian.Cunoşteamînsălocurileşimăştiamutil.Fărăsă-midauseama,iarnădupăiarnă,campaniedupăcampanie,bătăliedupăbătăliesimţeamcrescândînmineobiecţiilefaţădepoliticaîmpăratului;peatuncin-aveam nici dreptul, nici datoria să rostesc răspicat atare obiecţii – de altfelnimeninum-arfiascultat.Situatmaimultsaumaipuţindeoparte,înalcincileasau înalzecelea rang, îmicunoşteamcuatâtmaibine trupele,participammaiintenslaviaţalor.Aveamoanumitălibertatedeacţiunesaumaidegrabăunfeldedetaşarefaţădeacţiuneaînsăşi,lucrupecareţi-lpermiţicugreuodatăajunsla putere şi trecut de treizeci de ani. Existau şi avantaje care-mi erau proprii:interesulpentruţaraaceastacrâncenă,pasiuneapentruoricefelvoit,şidealtfelintermitent, de renunţare şi de austeritate. Eram poate singurul dintre ofiţeriitinericarenuregretaRoma.Cucâtseînmulţeauaniidecampanieprinnoroaieşizăpezi,cuatâtîmiscoteaueiînevidenţăresursele.Amtrăitacolooîntreagăperioadădeextraordinarăexaltaredatoratăînparte

influenţeiunuimicgrupdelocotenenţicareaduseserăcueiniştezeistraniidinîndepărtatele garnizoane aleAsieiMici.Mă cucerise pentrumoment cultul luiMithras,mai puţin răspândit pe atunci decât devenise după expediţiile noastrecontraparţilor,prinexigenţeleascetismuluisăuriguros,ceîncordaputernicarculvoinţei, prin obsesia morţii, a fierului şi a sângelui, ridicând la rangul deexplicaţiealumiiasprimeaobişnuităavieţiisoldatului.Nimicmaipotrivniccamithraismul vederilor ce începusem să le am asupra războiului, dar riturileacesteabarbare,carecreează întreadepţi legăturideviaţăşimoarte,măguleaunăzuinţele celemai intime ale unui tânăr nerăbdător cu prezentul, nesigur câtpriveşteviitorulşitocmaiprinastaînclinatsă-iadorepezei.Amfostiniţiatîntr-un turn de lemn şi trestie, pe malul Dunării, având drept chezaş pe MarciusTurbo,tovarăşulmeudearme.Îmiamintesccăgreutateatauruluimurinderacâtpe-aci să rupă podeaua de grilaj sub caremă aflam pentru a primi botezul cusânge.Mai târziuamreflectat laprimejdiilece le-arputeaconstituipentrustatacestgendesocietăţiaproapesecrete,subdomniaunuiprincipeslab,şiamajunslaconcluziacătrebuiesăiauatitudinedrasticăîmpotrivalor;mărturisescînsăcăînfaţainamiculuieleinsuflăadepţiloroputereaproapedivină.Fiecaredintrenoi

credeacăarputeaieşidinstrâmtelelimitealecondiţieisaleumane,simţindu-seconcomitent el însuşi şi duşmanul său, asimilându-se zeului despre care nu semai ştie bine dacă moare sub forma vitei sacrificate sau ucide sub chipul luiomenesc.Acestevisăriciudate,careuneorimăîngrozescastăzi,nusedeosebeaudealtfelfoartemultdeteoriileluiHeraclitdespreidentitateaarculuicuţinta.Peatunci mă ajutau să suport viaţa. Victoria şi înfrângerea se amestecau, seconfundau, raze diferite ale aceleiaşi zile solare. Pe pedestraşii daci pe care-izdrobeamsubcopitelecalului,pecălăreţiisarmaţidoborâţiapoiînluptelecorpla corp în care animalele de sub noi, ridicate în două picioare, îşi muşcaupectoralul harnaşamentului, îi loveam cu şi mai mare uşurinţă cu cât măidentificamcuei.Părăsitpecâmpulde luptă, trupulmeudespuiatdeveşmintenus-arfideosebitpreamultdeallor.Loviturafatalădespadăarfifostaceeaşi.Îţimărturisescaicigânduriieşitedincomun,pecarelesocotescprintrecelemaisecretealevieţiimele,precumşiaceastraniebeţieniciodatăregăsităexactsubaceastăformă.Maimulte acţiuni strălucite, ce n-ar fi fost poate remarcate la un soldat de

rând, m-au făcut vestit la Roma şi m-au acoperit de un fel de glorie în faţaarmatei. Majoritatea pretinselor mele isprăvi nu erau de altfel decât bravadeinutile;descopărîneleastăzicuoarecarejenă,amestecatăcuexaltareaaproapesacrădesprecareabiavorbeam,dorinţaruşinoasădeaplăceacutotpreţulşideaatrageatenţiaasupramea.Astfel,într-ozidetoamnă,amtrecutcălareDunăreaumflatădeploiavândpemineechipamentulgreoialsoldaţilorbatavi.Înaceastăfaptă de arme, dacă aşa i se poate spune, calul a avut un merit mai mare.Perioada acestor nebunii eroice m-a învăţat să deosebesc mai multe feluri decuraj. Cel pe care mi-ar plăcea să-l am întotdeauna ar trebui să fie rece,indiferent, lipsit de orice excitare fizică, impasibil ca seninătatea sufletească aunuizeu.Nu-mifaciluziicăl-aşfiatinsvreodată.Contrafacereadecarem-amfolositulteriornueraaltceva, înzilelemele rele,decâtnepăsarecinică faţădeviaţă,iarîncelebune,sentimentuldatorieidecaremăagăţam.Repedeînsă,câtdepuţinarfiduratprimejdia,cinismulsausentimentuldatorieifăceaulocunuidelir al îndârjirii, stranie speţă de orgasm al omului legat de destinul său. Lavârsta la caremă găseam pe atunci, beţia acestui curaj nu avea sfârşit. Fiinţaîmbătatădeviaţănuprevedemoartea;eanuexistă,enegatădefiecegest.Dacăsurvine, faptul se produce pe neştiute, apărându-i ca un şoc sau ca un spasm.Surâd cu amărăciune, spunându-mi că astăzi din două gânduri unul îl dedicpropriuluisfârşitcaşicumartrebuiatâteafasoanecasăîmpacacesttrupistovit

cu inevitabilul. Pe atunci însă, dimpotrivă, tânărul, care ar fi pierdut multnemaitrăindcâţivaaniînplus,îşiriscazilnicviitorul.Arfiuşorsătransformiceledemaisusînistoriaunuisoldatpreacultivatcare

vrea să-i fie trecută cu vederea cultura.Astfel de perspective simplificate suntfalse. Personaje diferite stăpâneau lăuntrulmeu rând pe rând, nici unul pentrumultă vreme; tiranul căzut recâştiga însă repede puterea. Găzduiam aşadar peofiţerulmeticulos,împătimitdedisciplină,darîmpărţindbucuroscuoameniisăiprivaţiunile războiului; pemelancolicul visător la cele divine, pe îndrăgostitulgatadeoricepentruunmomentderătăcire;petânărullocotonentmândrucareseretrăgeaîncort,îşicercetahărţilelaluminalămpiişinuascundeaprietenilorsăidispreţul pentru felul în caremergeau lucrurile; pe viitorul om de stat. Să nuuitămnicipelinguşitoruljosniccare,pentruanudisplăcea,acceptasăseîmbetelamasaîmpărătească;petânărulprizăritrezolvânddesustoateproblemelecuosiguranţădesineridicolă;pegureşulfrivolînstarepentruuncuvântdeduhsă-şicompromităunprieten;pesoldatulexecutândcupreciziedemaşinăîndatoririle-imurdaredegladiator.Săamintimşideacelpersonajabsent,fărănume,fărălocîn istorie, dar deopotrivă eu cât şi toţi ceilalţi, simplă jucărie a împrejurărilor,nicimaimult, nicimai puţin decât un trup, culcat pe patul său de campanie,tulburat de omireasmă, preocupat de o adiere, uşor atent la eternul zumzet aluneialbine.Unnou-venit intra însă încet-încet înacţiune,undirectordetrupă,unregizor.Ştiamnumeleactorilormei;lecreamintrărişiieşiriverosimile;tăiamreplicileinutile;evitamtreptatefectelevulgare.Învăţam,înfine,sănuabuzezdemonolog.Cuvremea,faptelemelemăformau.Izbânzilemilitarepersonalemi-arfipututatrageduşmăniaunuiommaipuţin

marecaTraian.Curajuleraînsăsingurullimbajpecare-lînţelegeapedatăşialecăruicuvinteîimergeaudreptlainimă.Înceledinurmăaajunssăvadăînmineunsecund,aproapeunfiuşinimicdinceaveasăseîntâmplemaitârziunune-aputut separade tot.Dinparte-mi,uneledintrecriticileprivitoare laconcepţiilelui,criticicareabiaîncepuserăsăprindăcontur,aufostlăsatedeoparte,uitateînprezenţa geniului admirabil de care dădea dovadă în fruntea armatelor.Întotdeaunami-aplăcutsăvădlucrândunmarespecialist.Împăratul,înmeserialui,posedaopricepereşiomânăsigură,fărăegal.AflatînfrunteaLegiuniiîntâiMinervia, cea mai glorioasă dintre toate, am primit ordin să distrug ultimeleîntăririaleinamiculuiînzonaPorţilordeFieraleTransilvaniei.DupăîncercuireafortăreţeiSarmizegetusa,amintratcusuitaîmpăratuluiînsalasubteranăîncaresfetniciiregeluiDecebalseotrăviserăluândîmpreunăultimacină;delaTraian

am primit însărcinarea să dau foc acelei ciudate grămezi demorţi. În aceeaşiseară,pepantelecâmpuluidebătaie,elmi-atrecutpedegetinelulcudiamantepe care-l avea de la Nerva şi care a rămas mai mult sau mai puţin chezăşiasuccesiuniilacârmaimperiului.Înaceanoapteamadormitmulţumit.

Popularitateameaaflatălaînceputareflectatasupraceleide-adouaşederilaRomacevadinacelsentimentaleuforieipecareaveamsă-lregăsescmaitârziu,într-omăsurăşimaimare,de-alungulanilordefericire.Traianîmidădusedouămilioane de sesterţi ca să fac daruri poporului, sumă care, fireşte, erainsuficientă;dispuneamînsădeaiciînaintedeavereameaconsiderabilă,aşacăgrija lipsei debani numămai privea.Scăpasem înbunămăsurăde fricade adisplăcea. O cicatrice la bărbie a fost pretextul de a purta barba scurtă afilozofilor greci. Veşmintele-mi erau de o simplitate pe care am exagerat-o şimaimultînaniiputeriiimperiale:timpulbrăţărilorşialparfumurilortrecuse.N-areimportanţăcăataresimplitateînsemnaşioatitudine.Încetulcuîncetulm-amobişnuitcudezbărareadedraguldezbărării,cucontrastul,caremai târziumi-aplăcut,întreocolecţiedepietrepreţioaseşimâinilegoalealecolecţionarului.Casă rămân la capitolul vestimentaţie, iată o întâmplare petrecută în anul cândfuncţionam în calitate de tribun al plebei şi care a fost interpretată ca oprevestire.Într-ozi,trebuindsăvorbescînpublicpeovrememizerabilă,mi-ampierdutmantaua de ploaie de lână galică groasă.Am fost nevoit să-mi rostesccuvântarea în togă, ale cărei falduri se umpleau de apă ca jgheaburile uneistreşini;îmitreceamfărăîncetaremânapestefruntecasăînlăturapace-miintraîn ochi. A răci este la Roma privilegiul împăratului pentru că îi este interzis,indiferentdevreme,săpunăcevapestetogă:dinaceazi,vânzătoareadincolţşinegustoruldepepenicrezurăînnoroculmeu.Sevorbeştedesdesprevisurile tinereţii.Seuită însă şimaidesdecalculele

acesteia. Şi ele sunt visuri, nu mai puţin nebuneşti decât celelalte. Nu eramsingurul care le făurea în timpul acelei perioade de serbări romane: întreagaarmată se avânta în goana după onoruri. Intram destul de bucuros în rolulambiţiosului,pecarenul-amjucatînsăniciodatămultăvremecuconvingereşinici fără să am nevoie de sprijinul neîntrerupt al sufleorului. Am acceptat săîndeplinesccuceamaiînţeleaptăscrupulozitateplicticoasafuncţiedecuratoralacelor senatului; am ştiut să fac toate serviciile utile. Stilul laconic alîmpăratului,admirabilînfaţaarmatelor,eranesatisfăcătorlaRoma;împărăteasa,alecăreigusturiliterareseapropiaudealemele,l-aconvinssă-miîngăduiesă-i

compundiscursurile.Afostprimuldintrebine-veniteleajutoarealePlotinei.Amreuşit cu atât mai bine cu cât aveam deja obişnuinţa acestui fel de agreabileservicii.Învremeaînceputurilormeledificile,redactasemadeseapentrusenatoriînpanădeideisaudemeşteşugităexprimarecuvântăripecare,înceledinurmă,credeau ei înşişi că le-au scris. Lucrând pentru Traian în acest mod, aflam obucurie întru totulasemănătoareceleiprilejuite înadolescenţădeexerciţiilederetorică; singur în cameră, urmărind efectele în faţa oglinzii, mă simţeamîmpărat. De fapt învăţam să fiu; îndrăzneli de care num-aş fi crezut în staredeveneau uşoare când altcineva avea să şi le ia asupra-i. Gândirea simplă aîmpăratului, lipsită de coerenţă şi tocmai de aceea obscură, îmi devenisefamiliară;mămăguleamcă-lcunosccevamaibinedecâtelînsuşi.Îmiplăceasăimit stilul militar al şefului, să-l ascult rostind în senat fraze ce păreau a-i ficaracteristice,daralcărorautorerameu.Înunelezile,cândTraiannuieşeadincasă,căpătamînsărcinareasăcitescchiareuacelediscursuridecarenicimăcarnu lua cunoştinţă, iardicţiuneamea,devenită fără reproş, făceacinste lecţiiloractoruluitragicOlympos.Aceste îndeletniciri aproape secrete atrăgeaudeparte-mi intimitatea şi chiar

încrederea împăratului, dar vechea antipatie nu dispăruse. Ea cedase doarmomentan plăcerii încercate de un principe bătrân când vedea un bărbat tânărdin neamul său începând o carieră pe care şi-o imagina, niţel cam naiv, catrebuindsăocontinuepeasa.DarentuziasmulaceladepecâmpuldeluptădelaSarmizegetusa n-ar fi erupt cu aşa forţă dacă n-ar fi ieşit la lumină străbătândatâteastraturisuprapusedeneîncredere.Şicredîncă,începriveşteatarilucruri,că era vorba de ceva mai mult decât o animozitate ireductibilă pricinuită decerturi cu greu aplanate, de deosebiri temperamentale sau, pur şi simplu, destărilesufleteştialeunuiomcareîmbătrâneşte.Împăratul îidetestadininstinctpesubalterniiindispensabili.Arfiînţelesmaibine,încemăprivea,unamestecdezelşidedelăsareînserviciu;îipăreamaproapesuspecttocmaifiindcăeramireproşabilsubraportulîndatoririlorprofesionale.Lucruladevenitlimpedecândîmpărăteasa a crezut că acţionează în sprijinul carierei mele aranjând să măcăsătoresc cu fiicanepoatei luiTraian.S-aopus cuneînduplecare acestui planinvocând lipsa mea de calităţi matrimoniale, vârsta mult prea mică aadolescentei,pânăşiuitatelenecazurialeîmprumuturilorbăneşti.Împărăteasas-aîncăpăţânat;euînsumimăprinsesemînjoc;lavârstaaceeaSabinanueraîntrutotul lipsită de farmec. Această căsătorie, moderată de o absenţă aproapepermanentă, a fost ulterior pentruminemotiv neîntrerupt de supărare şi grijă,

încât cu greu îmi amintesc că pentru ambiţiosul de douăzeci şi opt de ani eaînsemnaseuntriumf.Maimult ca oricând făceam parte din familie; am fost deci într-o oarecare

măsurăobligatsătrăiescînsânulei.Totulînsăîmidisplăceaînacelmediu,cuexcepţia chipului frumos alPlotinei. Indivizi dinSpania, veri din provincie seaflaudinbelşug lamasa imperială,aşacumaveamsă-i regăsescmai târziu, înrăstimpul rarelor şederi la Roma, la cinele soţiei mele, fără să pot spune căîmbătrâniseră,căci încădinaceavreme toatăaceastă lumepăreacentenară.Eaemanao înţelepciunegreoaie,unfeldeprudenţă râncedă.Aproape toatăviaţa,împăratul şi-a trăit-o la armată; cunoşteaRoma infinitmaipuţindecâto ştiameu.DădeadovadădeobunăvoinţăfărăseamănînaseînconjuracutotceOraşulîi ofereamai bun, sau cu tot ce i se prezentase ca atare.Anturajul oficial eraformatdinoamenideadmirabilădecenţăşionorabilitate,darcuoculturăcamînvechită, iar filozofia lor destul de rudimentară nupătrundeapână în adâncullucrurilor. Numi-a plăcut niciodată afabilitatea afectată a lui Plinius; sublimarigiditatealuiTacitîmipăreacăîncarneazăoconcepţiereacţionarădesprelume,neevoluatădinvremeamorţii luiCezar.Anturajulneoficialeradeogrosolănierespingătoare, lucru carem-a făcut să evit pentrumoment noi riscuri. Faţă detoatăaceastălumeatâtdediferitădădeamdovadădepoliteţeaderigoare.Eramdeferentcuunii,suplucualţii,alăturicumitocănimeacânderanevoie,abilşinuprea abil.Versatilitatea îmi eranecesară; erammaimulţi într-unul, din calcul;unduitor,din joacă.Mergeampe frânghia întinsă.Nunumai lecţiileunuiactorîmieraudeajuns,mi-arfitrebuitşialeunuiacrobat.

Mi-aufostreproşateînaceaperioadăcâtevaadulterecuniştepatriciene.Douăsau treidintreaceste legăturiaşadecriticateauduratcampână la începuturileprincipatuluimeu.Roma,atâtdeuşordăruibilădesfrâului,afăcutdintotdeaunapreamultcazdepasiunileeroticealecelorce-oconduceau.MarcusAntoniusşiTitusauavutdeînvăţatcâteceva.Aventurilemeleeraumultmaimodeste,darnuştiuîncealtchip,încadrulobiceiurilornoastre,unbărbatpecarecurtezanelel-audezgustatmereuşipecarecăsniciadejaîlincomodas-arfipututfamiliarizacumulţimeafelurităafemeilor.Duşmanii,curespingătorulServianusînfrunte,bătrânulmeu cumnat căruia cei treizeci de ani ce-i aveamaimult camine îidădeau dreptul să alăture, în ce mă privea, preocupările pedagogice celor despion,pretindeaucăambiţia şi curiozitatea jucau în acestepasiuniun rolmultmaimaredecâtdragosteaînsăşi,căintimitateasoţiilormăintroduceaîncetulcu

încetul în secretele politice ale soţilor şi că mărturisirile metreselor valoraupentruminetotatâtcâtrapoartelepoliţieidecareaveamsămăamuzmaitârziu.Esteadevăratcăoricelegăturăpuţinprealungăîmiaduceaaproapeinevitabilşiprieteniasoţului,grassaufirav,pompossautimid,darcamîntotdeaunaorb;deobiceiînsăaflampreapuţinăplăcereşicuatâtmaipuţinprofit.Trebuiechiarsămărturisesccăunelerelatăriindiscretealeamantelor,rostiteîntreperne,sfârşeauprin a trezi înmine oarecare simpatie pentru acei soţi aşa de batjocoriţi şi depuţinînţeleşi.Legăturile,agreabilecândfemeileerauabile,deveneaumişcătoarecând erau frumoase. Studiam artele; mă familiarizam cu statuile; învăţam săcunosc mai bine pe Venus din Cnidos sau pe Leda tremurând sub greutatealebedei.EralumealuiTibulşiProperţiu:melancolie,ardoarecamnefireascăceţisesuialacapaidomauneimelodiicântateînmodulfrigian,sărutăripescărilăturalnice, eşarfe unduind pe sâni, plecări în zori şi cununi de flori lăsate pepraguri.Nuştiamaproapenimicdespreacestefemei;parteacemi-ofăceaudinviaţa

lorţineacâtdouăuşiîntredeschise;dragosteadesprecarevorbeaufărăcontenireîmi părea câteodată tot atât de uşoară ca una dintre ghirlandele acelea, ca obijuterie la modă, podoabă costisitoare şi fragilă; le bănuiam că-şi arboreazăpasiuneadimpreunăcu fardul şi colierele.Propriameaexistenţănu le eramaipuţinmisterioasă,nudoreauînsăcâtuşidepuţins-ocunoască,preferândsăşi-o-nchipuie cu totul anapoda. În celedinurmăam înţeles că esenţa jocului cereaataricontinuedeghizări,mărturisirişilamentaţiiexcesive,plăcereacândmimată,cândascunsă,întâlniricalculatecaniştefiguridedans.Chiarcândnecertam,miseaşteptareplicadinainteprevăzută,frumoasadezolatăfrângându-şimâinilecapescenă.Deseorim-amgânditcăamanţiipasionaţiaifemeilorselegaudetemplulşide

accesoriile cultului celpuţin tot atât cât zeiţa însăşi: erau încântaţidedegeteleînroşitecucârmâz,depieleadatăcuparfumuri,demiiledesecretecaresporeaufrumuseţea şi uneori o creau în întregime.Aceşti idoli tandri se deosebeau caceruldepământdefemelelebarbarecorpolentesaudeţărăncilenoastregreoaieşigrave;eleieşeaudinvoluteleauritealemarilororaşe,dincăzilevopsitoruluisaudinaburulemolientalbăiicaVenusdinspumavalurilorgreceşti.Cugreuţile puteai închipui departe de febra dulce a unor seri la Antiohia, de incitaţiadimineţilor romane, de numele vestite pe care le purtau, de luxul în mijloculcăruiaultimullorsecreteradeasearătanude,niciodatăînsălipsitedepodoabe.Aş fi doritmaimult: creatura umană despuiată, singură cu ea însăşi, aşa cum

trebuiasăfifosttotuşiuneori,întimpulbolii,saudupămoarteaîntâiuluinăscut,ori când un rid se lăsa ghicit în oglindă. Un om care citeşte, gândeşte saucalculează aparţine speciei şi nu sexului; în clipele sale cele mai bune seelibereazăchiardincleştelecondiţieiumane.Amantelemelepăreaua-şifaceogloriedinagândidoarcafemei:spiritulorisufletulpecare-lcăutamnueraîncădecâtunparfum.Trebuia sămai fi existat şi altceva:ascunsdupăoperdeacaunpersonajde

comedie aşteptând momentul intrării în scenă, pândeam cu interes şoaptelenelămuritealeunuiinteriornecunoscut,sunetulspecificsporovăielilorfemeieşti,izbucnirea unei mânii sau a unui râs, murmurul intimităţii, tot ceea ce încetaîndatăcemiseştiaprezenţa.Copiii,perpetuelepreocupărivestimentare,grijilebăneşti trebuiausărecapeteînlipsameaimportanţacaremiseascundea;chiarsoţul,atâtdeluatînderâdere,deveneaesenţial,poateşicaiubit.Îmicomparamamantele cu feţele posace ale femeilor familiei mele, econoamele şiambiţioasele, mereu preocupate să verifice socotelile gospodăriei sau săsupravegheze toaletabusturilor strămoşilor;mă întrebamdacăacestematroanerecistrângeauşieleînbraţeunamantsubboltadeverdeaţădingrădinăsaudacăfrumuseţilemeleuşuraticen-aşteptaudecâtsăplecsprease-ntoarcelaceartalorcuchelăreasa.Măstrăduiamcâtputeammaibinesăretencuiescîncheieturacelordouăfaţadealeuniversuluifeminin.Anultrecut,puţindupăconspiraţiadinpricinacăreiaServianusafostîncele

din urmă executat, una dintre metresele de altădată s-a ostenit zadarnicdeplasându-se la Vilă ca să-mi denunţe pe unul din ginerii ei. N-am reţinutacuzaţiaceputeaizvorîfiedintr-ourădesoacră,fiedindorinţadea-mifiutilă.Conversaţia însă m-a interesat: nu mai era vorba, ca pe vremuri la tribunalulmoştenirilor,doardetestamente,demaşinaţiitenebroaseîntrerude,decăsătoriineaşteptate sau nefericite. Regăseam cercul strâmt al femeilor, puternicul lorsimţpracticşicerulceledevineplumburiuîndatăceamorulîşiisprăveşterolul.Unele lacrimi, acel fel de lealitate aspră,mi-au amintit de ursuzameaSabină.Trăsăturilevizitatoareimelepăreauaplatizate, topite, ca şi cummâna timpuluitrecuseînsusşiînjos,fărămenajamente,pesteomascădecearămoale;ceeacelaunmomentdateramdispussăiaudreptfrumuseţenufuseseniciodatădecâtfloareafragileitinereţi.Artificiulîşipăstraîncălocul:pefaţaastaridatăsurâsulmai juca cu stângăcie.Amintirile voluptuoase, dacă vor fi existat vreodată, seşterseseră, în ce mă priveşte, de mult; mai rămânea un schimb de frazecurtenitoare cu o creatură marcată, ca şi mine, de boală sau vârstă, aceeaşi

bunăvoinţă puţin cam iritată pe care aş fi avut-o faţă de vreo verişoarăîmpovăratădeani,dinSpania,de-orudăîndepărtatăsositădinNarbona.Măstrăduisăprinddinnoupentruoclipărotocoaledefum,globuriirizatede

aer ale unui joc de copii. Dar e uşor să uiţi…Atâtea au trecut de pe vremeauşuraticeloramoruri,încâtfărăîndoialănulemaiştiugustul;îmiplacemaialessănegcăelem-aufăcutvreodatăsăsufăr.Şitotuşi,printreacesteamantepecelpuţinunaamiubit-ocuprinscadefarmec.Eradeopotrivămaifinăşimaitenace,mai tandrăşimaidurădecâtcelelalte: torsulacelasubţireşi rotundîţiaminteade-o trestie. Întotdeauna mi-a plăcut frumuseţea părului, partea mătăsoasă şiunduitoare a unui trup, dar pletele celormaimulte dintre femeile noastre suntadevărate turnuri, labirinturi, bărci saughemedevipere.Ale ei se lăsau să fieceeace-miplacesăfie:ciorchineledestrugurealculesuluisauaripa.Culcatăpespate,cucapulmicşimândrusprijinitdemine, îmivorbeadedragosteleeicuadmirabilălipsădejenă.Iubeampasiuneaşidetaşareacucaresedădeaplăcerii,gustuldificilşifuriacucare-şisfâşiasufletul.Mi-avorbitdezecideamanţi;lepierduseşisocoteala;eunueramdecâtunfiguranttăcut,nepretinzândfidelitate.SeîndrăgostisedeundansatornumitBatylos,atâtdefrumos,cătoatenebuniile-ieraudinaintescuzate.Îirosteanumeleplângândînbraţelemele;consimţământulmeu îidădeacuraj.Alteoriamrâsmult împreună.Amurit tânără într-o insulănesănătoasă,undeoexilasefamiliacaurmareaunuidivorţcestârnisescandal.Mă bucur pentru ea, căci se temea să-mbătrânească; atare sentiment nu-lîncercăm însăniciodatăpentruceipecare i-am iubit într-adevăr.Avea imensănevoiedebani.Odatămi-acerut să-i împrumutosutădemiidesesterţi. I-amadus a doua zi. S-a aşezat pe jos, perfectă figurină de jucătoare de arşice, arăsturnat punga şi a început să împartă în grămăjoare strălucitorul morman.Ştiamcăpentruea,caşipentrunoitoţiceirisipitori,pieseledeaurnueraubaniisunătorimarcaţicucapulcezarului,ciosubstanţămagică,omonedăpersonalăbătutăcuefigiauneihimere,substanţadansatoruluiBatylos.Eunumaiexistam.Erasingură.Aproapeurâtă,încreţindu-şifrunteacudelicioasăindiferenţăpentrupropria-i frumuseţe, făcea şi refăcea pe degete, mişcând şcolăreşte din buze,adunărilecomplicate.Niciodatănum-afermecatmaimult.

VesteaincursiunilorsarmatesosilaRomaîntimpulcelebrăriitriumfuluidacical lui Traian. Această sărbătoare, multă vreme amânată, dura de opt zile. SescurseseaproapeunanpânăsăfieadusedinAfricaşiAsiaanimalelesălbaticecare urmau a fi ucise înmasă în arenă;masacrul a douăsprezecemii de fiare,

omorâreametodicăazecemiidegladiatorifăceaudinRomaunlocblestematalmorţii. În seara aceea mă aflam pe terasa casei lui Attianus, împreună cuMarcius Turbo şi gazda noastră. Oraşul iluminat era insuportabil sub bucuriazgomotoasă:războiuldacic,căruiaMarciusşicumineîiconsacrasempatruanidetinereţe,devenisepentruplebeunpretextdechefuriscăldateînvin,untriumfbrutal în reluare.Nu era oportun să faci cunoscut poporului cămult lăudatelevictorii nu erau definitive şi că un nou duşman trecuse frontierele noastre.Împăratul, preocupat deja de proiectele sale dinAsia, se dezinteresamaimultsaumaipuţindesituaţiadinnord-est,pecarepreferas-oconsidererezolvatăodatăpentrutotdeauna.Celdintâirăzboisarmatafostprezentatcaoexpediţiedepedepsire. Am fost trimis pe front cu titlul de guvernator al Pannoniei şi cuputeridecomandant-şef.Războiul a durat unsprezece luni şi a fost crunt. Sunt convins şi acum că

nimicirea dacilor a fost aproape justificată: nici un şef de stat nu rabdă debunăvoieexistenţaunuiinamicorganizat,instalatlaporţilesale.DarprăbuşirearegatuluiluiDecebalacreatînaceleregiuniodepresiunecătrecareserevărsausarmaţii;hoardeieşitedenuştiiundepustiauoţarădevastatădeaniderăzboaie,arsăşirearsădenoişiîncareinsuficientelornoastreefectivemilitarelelipseaupuncteledesprijin;invadatoriimişunaucaviermiiîncadavrulvictoriilordacice.Succesele recente au subminat disciplina: în avanposturi regăseam ceva dinnepăsareagrosolanăasărbătorilorromane.Anumiţitribunidădeaudovadădeoîncredereimbecilăînfaţaprimejdiei:izolaţiînmodpericulosîntr-ozonăacăreisingură parte cunoscută bine era vechea noastră frontieră, ei contau, spre acontinuasăînvingă,pearmamentulpecare-lvedeamdinzi înzi împuţinându-se, ca urmare a pierderilor sau uzurii, şi pe întăriri ce n-aşteptam să le vădvenind,ştiindcătoateforţelevorfideaiciînainteconcentrateînAsia.Altpericolîncepeasăseivească:patruaniderechiziţiioficialeauduslaruina

satelordinspatelefrontului;începândcuprimelecampaniidacice,pentrufiecareturmădeboisaudeoicapturatăcupompăde la inamic,amvăzutnenumărateşiruridevitesmulsedelalocuitori.Dacăatarestaredelucruriaveasăcontinue,nu era departe momentul în care populaţia ţărănească, istovită de efortulsusţineriigreoaieinoastremaşinimilitare,vasfârşiprinani-ipreferapebarbari.Jafurile soldăţimii constituiauoproblemăpoatemai puţin importantă, darmaivizibilă.Eramdestuldepopularcasănumă temsă impun trupelor restricţiilecelemai aspre: am reuşit să încetăţenesc o austeritate pe care o practicam euînsumi; am creat cultul Disciplinei Auguste, extins de mine mai târziu, cu

succes,latoatăarmataromană.Peimprudenţişipeambiţioşi,care-miîngreunausarcina,îitrimiteamînapoilaRomaşiinvers,aduceamdeacolotehnicieniicenelipseau.Au trebuit reparatedispozitivelede apărare caredinpricinaorgoliuluirecentelornoastrevictoriifuseserăcelmaimultneglijate;amabandonatpentrutotdeauna pe cele care ar fi fost prea costisitor de menţinut. Administratoriicivili,bineînfipţiîndezordineaurmândoricăruirăzboi,treceaupenesimţiteînrândul şefilor semi-independenţi, capabili de orice exacţiune faţă de supuşiinoştrişideoricetrădarefaţădenoi.Şiaicivedeampregătindu-se,într-unviitormaimultsaumaipuţinapropiat, revolteleşifărâmiţărileceurmausăvină.Nucredcăvomevitaacestedezastre,dupăcumnuvomputeaevitanicimoartea,dar de noi depinde să le amânăm cu câteva secole. Am alungat funcţionariiincapabilişii-amexecutatpeceimairăi.M-amdescoperitnecruţător.Otoamnăbrumoasă,apoioiarnăfriguroasăauurmatuneiveriploioase.Am

avut nevoie de cunoştinţelemelemedicale, întâi de toate spre amă îngriji pemine.Viaţaastalafrontieremăaduceatreptatlanivelulsarmatului:barbascurtăafilozofuluigrecdeveneaceaaşefuluibarbar.Amrevăzuttotcevăzusemdejapână la saturaţie în timpul campaniilor dacice. Inamicul îşi ardea de viiprizonierii;noiamînceputsă-iucidempeceicapturaţi,dinlipsădemijloacedetransport cu care să-i expediempe pieţele de sclavi de laRoma sau dinAsia.Pariipalisadelornoastreseumpleaudecapetetăiate.Inamicultorturaostatecii;maimulţiprietenimi-aupieritînacestfel.Unuldintreeis-atârâtpânăîntabărăcupicioarele însângerate;eraatâtdedesfigurat,cădupăaceean-ammaipututsă-miamintescchipulluiintact.Iarnaîşistrângeatributuldevictime:grupuridecălăreţi prinse de gheţuri sau luate de viiturile fluviului, bolnavi roşi de tusegemândslăbiţisubcorturi,cioturiderăniţidegerate.Admirabilivoitoridebines-austrânsînjurulmeu;micatrupă,puternicsudatăcăreiaîicomandamposedaceamaiînaltăformădevirtute,singurapecareîncăosuport:hotărâreafermădeafiutil.Untransfugsarmatpecaremil-amfăcutinterpretşi-ariscatviaţaspreaseîntoarceîntribulsăucasăunelteascărevoltesautrădări;amreuşitsăajunglatratative cu această populaţie ai cărei oameni aveau să lupte de aici înainte înavanposturi,protejându-ipeainoştri.Câtevalovituri îndrăzneţe, imprudenteînele însele, dar organizate cu pricepere au dovedit inamicului absurditateafaptuluideaatacaimperiul.UnadintrecăpeteniilesarmaţiloraurmatexemplulluiDecebal:afostgăsitmortîncortulluidepâslăalăturidenevestelesugrumateşideunmaldăroribilformatdincopiiiucişi.Dinaceazidezgustulmeupentrurisipainutilăs-aextinsşiasuprapierderilorbarbare;regretamaceimorţipecare

Romai-arfipututasimilaşifolosicândvacaaliaţiîmpotrivaunorhoardeîncăşimaisălbatice.Aşacumveniseră,dezorganizaţiinoştriagresoriauşidispărutînacearegiunenecunoscută,deundefărăîndoialăcăsevorstârniîncămultealtefurtuni.Darrăzboiulnusesfârşise.Aveamsă-lreiauşisă-lterminlacâtevalunidupă venirea mea la putere. Pentru moment, pe această frontieră domnea celpuţinordinea.M-amreîntorslaRomaacoperitdeonoruri.Îmbătrânisemînsă.

Primul meu consulat a fost şi el un an de campanie, de luptă secretă, darcontinuă în favoareapăcii.Nuoduceam însă singur.O schimbareparalelă deatitudineavuseselocînainteaîntoarceriimeleînce-ipriveştepeLiciniusSura,pe Attianus, pe Turbo, ca şi cum, în ciuda severei autocenzuri la care-misupuneam scrisorile, prietenii mei m-ar fi înţeles deja, m-ar fi precedat sauurmat.Altădatăsuişurileşicoborâşurilepropriuluidestindeveneaupentrumineo preocupare doar în faţa lor; temerile sau nerăbdarea pe care singur le-aş fisuportat cu inima uşoară se schimbau în povară îndată ce eram obligat să leascund solicitudinii lor sau să-i pedepsescmărturisindu-li-le. Îmi era ciudă peafecţiunea lor care-i făcea să se îngrijoreze pentru mine mai serios decât ofăceam eu însumi, pe faptul de a nu întrezări niciodată îndărătul tulburărilorexterioarefiinţamultmaiseninăpecarenimicn-opoateprejudiciatotalşicare,prinurmare,este înstaresăsupravieţuiascăoricărei întâmplări.N-avea însăsămai fie timp nici să mă interesez, nici să mă dezinteresez de mine însumi.Persoanameaseestompa tocmaipentrucăpunctulmeudevedere începusesăconteze.Ceeacecontaeracăcinevaseopuneapoliticiidecucerire,întrevedeaconsecinţeleşisfârşitulşisepregătea,pecâtposibil,săreparegreşelile.Misiunea la frontiere mi-a dezvăluit o faţă a victoriei care nu figurează pe

Columna lui Traian. Întoarcerea la administraţia civilă îmi oferea prilejul săalcătuiesc împotriva partidei militariste un dosar şi mai elocvent decât toatedovezile strânse în castrele armatei. Cadrele legiunilor şi garda pretoriană înîntregime sunt formate exclusiv din elemente italice: războaiele îndepărtatesecătuiaurezerveleItaliei,dejasăracăînoameni.Ceicarenumureaurămâneaupentrupatriapropriu-zisăînegalămăsurăpierduţideoareceerauîmpământeniţicu forţa în teritoriile nou cucerite.Sistemul de recrutare pricinuia în acel timpserioase tulburări chiar în provincie.O călătorie întreprinsă cevamai târziu înSpaniaspreasupravegheaexploatareaminelordecuprualefamilieim-alămuritasupra dezordinii provocate de război în toate sectoarele economiei; măconvinsesemînceledinurmădetemeiniciaprotesteloroamenilordeafaceripe

care-i frecventam la Roma. N-aveam naivitatea să cred că evitarea tuturorrăzboaieloraveasădepindăîntotdeaunadenoi,darvoiamcaelesăfieexclusivdefensive; visam o armată instruită care să menţină ordinea la frontiere,modificate dacă ar fi fost nevoie, însă sigure. Orice nouă creştere a vastuluiorganism imperial îmi apărea drept o excrescenţămaladivă, un cancer sau unedemaluneihidropiziicarevasfârşiprinchiarmoarteanoastră.Niciunadintreacestevederipoliticen-arfipututfiîmpărtăşităîmpăratului.El

ajunsese la acea răscruce a vieţii, diferită pentru fiecare individ, când fiinţaomenească se abandoneazăpropriului demon saugeniu, urmândo tainică legecare-iporunceştefiesăsedistrugă,fiesăseautodepăşească.Înansamblu,operaprincipatului său era admirabilă, dar întreprinderile paşnice către care l-auîndemnat cu chibzuinţă cei mai buni dintre consilierii lui, marile realizăriarhitectoniceşilegislativealeguvernării,auînsemnatîntotdeaunapentruelcevamaipuţindecâtovictorie.O furieacheltuielilorpusesestăpânirepeacestomparcimonios înmod exemplar când era vorba de nevoile lui personale. AurulbarbarpescuitdesubalbiarâuluiSargetia,miiledelingourialeregeluiDecebalau ajuns doar să acopere donaţiile făcute plebei, darurilemilitare, de care amavut şi eu parte, luxul nesăbuit al jocurilor, precum şi cele dintâi investiţii alemarilor aventuri din Asia. Bogăţiile acestea de rău augur erau numai o iluziecândveneavorbadeadevăratasituaţieafinanţelor.Câştigulprovenitdinrăzboiîlînghiţeadinnourăzboiul.ÎntretimpamuritLiciniusSura.Eracelmailiberaldintreconsilieriiprivaţiai

împăratului.Moartealuiaînsemnatpentrunoiobătăliepierdută.Faţădemineadatdovadă întotdeaunadeogrijăpărintească;decâţivaani,puţineleputeripecare i lemai lăsaseboalanu-ipermiteau îndelungieforturiconsacrateambiţieipersonale;elei-aufostînsămereusuficientespreaslujiunomalecăruivederiise păreau sănătoase.Arabia a fost cucerită în pofida sfaturilor sale; dacă ar fitrăit,elsingurarfipututcruţastatuldeeforturileşicheltuielileuriaşedecareeranevoie în campania împotriva parţilor. Omul acesta ros de febră îşi petreceaceasurile de insomnie discutând cu mine planuri care-l sfârşeau, dar a cărorreuşităîlinteresamaimultdecâtfirimituriledeexistenţăcele-arfidobânditînplus. La căpătâiul lui am trăit cu anticipaţie, până în celemaimici detalii aleadministraţiei,anumitefazealeviitoareimeleguvernări.Criticilemuribunduluiîlcruţaupeîmpărat;eraînsăconştientdefaptulcăodatăcuelaveasădisparăşirestuldeînţelepciunecemairămăseseregimului.Dacăarmaifitrăitdoisautreiani,aşfifostscutitdeuneleocolişurilegatedevenireamealaputere;arfireuşit

să-lconvingăpeîmpăratsămăadoptemaidevremeşiînmodpublic.Ultimelecuvintealeacestuiomdestatcare-milăsamoştenireproprialuisarcinăpoliticăauconstituitunadintreînvestiturilemeleimperiale.Dacă grupul partizanilor mei creştea, creştea şi cel al duşmanilor. Cel mai

primejdiosdintreadversarieraLusiusQuietus,romanmetisatcuarab,alecăruiescadroanenumideau jucatunrol important înaldoilearăzboidacicşicareasusţinutmultexpediţiadinAsia.Detestamtotullaacestindivid:luxulluibarbar,fluturareapretenţioasăavăluriloralbestrânsecuunşnurdeaur,ochiiaroganţişifalşi,cruzimeaincredibilăfaţădeînvinşişidesupuşi.Şefiipartideimilitaristesedecimauînlupteintestine,darceicarerămâneauîşiîntăreauşimaimultputerea,iar eu eram cu atât mai expus bănuielilor lui Palma sau urii lui Celsus. Dinfericire,propria-mipoziţieeraaproapeinatacabilă.Cârmuireacivilăsesprijineatotmaimultpeminedecândîmpăratulseconsacraexclusivproiectelorsalederăzboi. Prietenii, căci doar ei mi-ar fi putut lua locul, graţie aptitudinilor saucunoaşterii treburilor publice, vădeau o elegantă modestie preferându-mă lorînşile.NeratiusPriscus, încare împăratulavea încredere, se limitazidezi, totmaideliberat,laspecialitateasajuridică.Attianusîşiaranjaviaţaînaşafelîncâtsă-mifiedefolos;dispuneamdeprudentaaprobareaPlotinei.Cuunanînaintede începerea războiului, am fost promovat în postul de guvernator al Siriei,căruiais-aadăugatmaitârziuşiceldeinspectorgeneralalarmatei.Însărcinatsăcontrolezşisăorganizezbazelenoastre,deveneamdeciunadintrepârghiiledecomandăaleuneiacţiunipecareosocoteamnesăbuită.Ovremeamezitat,apoiam acceptat. A refuza însemna să-mi barez drumurile spre putere într-unmomentîncareputereamăinteresamaimultcaoricând.Însemna,deasemenea,sărenunţlasinguraocaziedeajucaroluldemoderator.Înceicâţivaanicareauprecedatmareacriză,amluatohotărârecarei-afăcut

pe duşmanii mei să mă considere definitiv neserios, efect calculat şi care, înparte,urmasămăapereastfeldeoriceatac.Amplecatsăpetrecmaimulteluniîn Grecia. Politica n-avea, cel puţin în aparenţă, nici un amestec în atarecălătorie.Eraoexcursiedeplăcereşidestudiu:amadusdeacolocâtevapiesedeceramicăarhaicăpictatăşicărţipecarele-amîmpărţitcuPlotina.Dintretoateonorurileoficiale,aiciamfostînvestitcuaceeapecareamprimit-ocubucuriaceamaipură:amfostnumitarhontealAtenei.Mi-amacordatlunidestudiuşideuşoareplăceri,deplimbări,primăvara,pecolinelepresăratecuanemone,deintim contact cu marmura goală. La Cheroneea, unde m-am dus din duioşiepentrustrăvechileprieteniicarealcătuiserăBatalionulSacru,amfostdouăzile

oaspeteleluiPlutarh.ŞieuavusesemBatalionulmeuSacru,dar,aşacummiseîntâmplăadesea,propria-miviaţămăemoţioneazămaipuţindecât istoria.AmluatpartelavânătoriînArcadia;m-amrugatlaDelfi.LaSparta,pemalulrâuluiEurotas,nişteciobanim-auînvăţatsăzicdinfluieromelodiestrăveche,straniucântec de pasăre. Aproape deMegara avea loc o nuntă ţărănească ce a durattoată noaptea; tovarăşiimei şi cumine am îndrăznit să luăm parte la dansuri,lucruinterzisdeobiceiurileseverealeRomei.Urmelefărădelegilorromanerămăseserăpestetotvizibile:zidurileCorintului

dărâmatedeMummiusşilocurilelăsategoaleînadânculsanctuarelordinpricinajafului de statui, organizat în cursul scandaloasei călătorii a lui Nero. Greciasărăcitădăinuiaîntr-oatmosferădegraţiemeditativă,delimpedesubtilitate,devoluptate cuminte. Nimic nu se schimbase de când elevul retorului Isaios arespirat pentru întâia oară acel parfumdemiere caldă, de sare şi de răşină; înfond,nimicnuseschimbasedesecole.Nisipulpalestrelorrămăsese totatâtdeblond ca pe vremuri; Fidias şi Socrate nu le mai frecventau, dar tinerii carefăceauexerciţii semănau încă fermecătoruluiHarmides.Uneorimi sepărea căspiritulgrecn-aîmpinspânălaultimelelorconsecinţepremiselepropriuluisăugeniu:secerişulurmasăsefacă;spicelecoaptelasoareşidejatăiateeraunimicpe lângă promisiunea eleusină a grăuntelui ascuns în acest pământ minunat.Chiar lasălbaticiimei inamicisarmaţiamgăsitvasecuprofilulpur,ooglindăîmpodobită cu chipul lui Apollo, lumini greceşti asemeni unui soare palid pezăpadă.Întrevedeamposibilitateadea-ielenizapebarbari,deaatticizaRoma,de a impune lumii, încetul cu-ncetul, singura cultură care s-a separat la unmoment dat demonstruos, de inform, de imobil, care a inventat o definiţie ametodei,oteorieapoliticiişiafrumosului.Număofensacâtuşidepuţinuşoruldispreţ al grecilor pe care-l simţeam întotdeauna sub cele mai călduroaseomagieri; îl găseam firesc; oricare ar fi fost virtuţile ce mă deosebeau de ei,ştiam că voi fi mereumai puţin subtil decât unmatelot din Egina,mai puţinînţelept decât o vânzătoare de verdeţuri din agora. Acceptam fără iritaregentileţea uşor arogantă a acestei rase mândre; acordam unui întreg neamprivilegiiletotdeaunalesnedăruitecelorîndrăgite.Darpentrualelăsagrecilortimpul să continue şi să-şi desăvârşeascăopera eranevoiede câteva secoledepaceşidetihnitelerăgazuri,delibertăţileprudentepecaredoarpacealepoateoferi. Grecia se bizuia pe noi spre a-i fi pavăză fiindcă, într-un cuvânt, nepretindeama-ifistăpâni.Mi-ampropussăveghezasuprazeuluidezarmat.

DeţineamdeunanpostuldeguvernatoralSirieicândTraianmis-aalăturatlaAntiohia.VenisesăsupraveghezepunerealapunctaexpediţieiînArmenia,care,în concepţia sa, urma să constituiepreludiul atacului împotrivaparţilor.Cadeobicei, Plotina îl însoţea, precum şi nepoata lui, Matidia, soacra mea ceacumsecade, ce-l urma în campanie în calitate de intendentă. Celsus, Palma,Nigrinus, vechiimei duşmani, făceau încăpartedin consiliu şi dominau statulmajor. Toţi aceştia se înghesuiau în palat, aşteptând începutul războiului.Intrigiledecurteauredevenitşimaivirulente.Fiecareîşiaranjajoculînaintedeafiaruncatepentruprimaoarăzarurileîncleştăriiarmate.Legiuniles-aupusaproapeimediatînmişcareşiaupornitsprenord.Odatăcu

elevedeamîndepărtându-seimensagloatăamarilorfuncţionari,aambiţioşilorşia inutililor. Împăratul şi suita lui au poposit câteva zile în Comagene pentrufestivităţidejatriumfale;miciiregiaiOrientuluiîntruniţilaSatalas-auîntrecutîn a-i da asigurări în ce priveşte lealitatea lor, asigurări pe care, în locul luiTraian,m-aşfibizuitpreapuţinpentruviitor.LusiusQuietus,primejdiosulmeurival, plasat în fruntea avanposturilor, a ocupatmalurile laculuiVan în cursuluneilungiplimbăriarmate;parteanordicăaMesopotamiei,evacuatădeparţi,afost anexată fără nici o dificultate; Abgar, regele Osroenei, a făcut act desupunerelaEdesa.Împăratulşi-arestabilitpetimpdeiarnăcartierulgenerallaAntiohia,amânândpentruprimăvarăinvadareaimperiuluipartpropriu-zis,decisînsăsănuacceptedeschidereaniciunortratativedepace.Totuldecursesedupăplanurilesale.Bucuriadeasevedea,înfine,angrenatînaceastăaventură,atâtavremeamânată,îidădeaomuluideşaizecişipatrudeaniunfeldeaertineresc.Pronosticurilemelerămâneausumbre.Elementeleevreiescşiaraberaudince

încemaiostilerăzboiului;mariiproprietariprovincialisearătaunemulţumiţidesarcinaacopeririicheltuielilorprilejuitedetrecereatrupelor;oraşelesuportaucugreu supunerea la noi taxe. Imediat după întoarcerea împăratului o primăcatastrofă avea să le prevestească pe cele următoare: cutremurul declanşat lamiezuluneinopţidedecembrieatransformatîncâtevaclipeînruineunsfertdinAntiohia.Traian,lovitdeprăbuşireauneigrinzi,acontinuatsăseocupeeroicderăniţi;înanturajulsăuimediatsenumăraucâţivamorţi.Mulţimeasirianădejosîncepusedejasă-icautepevinovaţiidezastrului: renunţândpentrusinguradatălaprincipiileluidetoleranţă,împăratulacomisgreşealadealăsasăfiemasacratungrupdecreştini.Euînsumiamdestuldepuţinăsimpatiepentruaceastăsectă,darspectacolulbătrânilorbătuţicuvergileşialcopiilorexecutaţiacontribuitlaagitareaspiritelor,făcândşimaiodioasăsinistraiarnă.Baniipentruremedierea

imediată a efectelor seismului lipseau; mii de oameni fără adăpost dormeaunoaptea în pieţe. Călătoriile mele de inspecţie îmi dezvăluiau existenţa uneinemulţumiri surde, a unei uri secrete de care marii demnitari care umpleaupalatul habar n-aveau. În mijlocul ruinelor, împăratul îşi continua pregătirilepentrucampaniaapropiată:opădure întreagăa fost întrebuinţată laconstrucţiapodurilor şi a pontoanelor pentru trecereaTigrului. Primise cu bucurie o serieîntreagădenoititluridecernatedesenat;eranerăbdătorsăterminecuOrientulspre a se întoarce să triumfe la Roma. Cele mai neînsemnate întârzieri îideclanşaufuriacare-lcutremuracaunacces.Omul care parcurgea cu nerăbdare sălile vaste ale palatului construit pe

vremurideSeleucizişipecareeuînsumiîldecorasem(ceplăcere!)încinsteasacuinscripţiielogioaseşicupanopliidacicenumaieracelcarecumaibinededouăzecideaniînurmămăprimiseîncastruldelaColonia.Chiarcalităţileluiîmbătrâniseră. Jovialitatea puţin din topor, ce altădată ascundea o bunătateautentică, nu mai era decât rutină vulgară; fermitatea se transformase înîncăpăţânare;aptitudinileluipentruconcretşipractic,înrefuztotaldeagândi.Respectultandruce-lpurtaîmpărătesei,afecţiuneamustrătoarepentrunepoata-iMatidiasemetamorfozaserăîndependenţăsenilăfaţădeacestefemeilasfaturilecăroraseopuneatotuşidinceîncemaimult.CrizeleluideficatîlnelinişteaupeCriton, medicul său personal; în ce-l privea, nu le dădea nici o importanţă.Dintotdeauna plăcerilor sale le lipsiseră rafinamentul; nivelul lor scădea şi elodatăcuvârsta.Aveapreapuţinăimportanţăcăîmpăratul,dupăterminareazileidelucru,sededapetrecerilorcazoneîntovărăşiatinerilorcare-ieraupeplacsaupecare-isocoteaadmirabili.Eradimpotrivădestuldegravcănusuportavinuldecareabuzaşicăaceacurtedesubalternidince încemaimediocri, triaţi şimanipulaţi de liberţi suspecţi, putea asista la toate convorbirile noastre,raportându-le adversarilor mei. În timpul zilei, îl vedeam pe împărat doar laîntrunirile statului-major, ocupat până peste cap cu detaliile planurilor şi undeniciodată nu s-a ivit prilejul exprimării deschise a unei păreri. În orice altăîmprejurareevitadiscuţiaîntrepatruochi.Vinulpunealaîndemânaacestuiompuţin subtil un arsenal întreg de şiretlicuri grosolane. Susceptibilităţile-i dealtădată dispăruseră: insista să mă alătur plăcerilor lui; hărmălaia, râsetele,glumelecelemainesăratealetinerilorerauîntotdeaunabineprimitecatotatâteamijloacedea-miatrageatenţiacănu sunaseceasul treburilor serioase;pândeamomentulcândocupăînplusmi-arfiluatminţile.Totulse-nvârteaînaceasalăundecapeteledezimbrualetrofeelorbarbarepăreaua-mirâdeînnas.Amforele

nuîncetausăsosească;uncântecdepaharrăsunaicişicolosaurâsulneobrăzatşi încântător al vreunui paj; împăratul, sprijinindu-şi pe masă mâna tot maitremurătoare, retrasdupăziduluneibeţii poatepe jumătate simulată şi pierduthăt-departepedrumurileAsiei,secufundagravînvisurilelui…Din nefericire acele visuri erau frumoase. Aceleaşi care odinioară mă

ispitiserăsăpărăsesctotulşisăapuc,dincolodeCaucaz,pedrumurilesprenord,către Asia. Fascinaţia căreia împăratul îmbătrânit i se lăsa pradă ca unsomnambul,Alexandruoîncercaseînaintealui;acestarealizaseaproapeaceleaşiidealuri şimurise la treizeci de ani. Pericolul celmai nefast al acestor planurimăreţe îl constituiaodatămaimult înţelepciunea lor:ca întotdeauna, raţiunilepracticeseiveaudinplinspreajustificaabsurdulşiavizaimposibilul.ProblemaOrientului ne preocupa de secole; părea firesc să fie rezolvată o dată pentrutotdeauna. Schimburile noastre de mărfuri cu India şi cu misterioasa Ţară aMătăsiidepindeau în întregimedenegustoriievrei şideexportatoriiarabicareaveau acces în porturile şi pe drumurile parte. După desfiinţarea vastului şiimprecisuluiimperiualcălăreţilorarzacizi,vomintradirectînlegăturăcuacestebogatemargini ale lumii;Asia, în sfârşit unificată, nu vamai fi pentruRomadecât o provincie în plus. Portul Alexandriei din Egipt era singurul nostrudebuşeu spre India care nu depindea de bunul-plac al parţilor; şi acolo însăaveam să ne lovim fără încetare de pretenţiile şi de revoltele comunităţilorevreieşti.SuccesulexpediţieiluiTraianne-arfipermissăignorămaceloraşpecare se poate conta prea puţin. Deşi erau atât de multe, motivele n-au reuşitniciodată să mă convingă. Ar fi fost mai mulţumitoare temeinice tratatecomerciale şi întrevedeam deja posibilitatea reducerii rolului Alexandriei princrearea unei a douametropole greceşti în vecinătateaMăriiRoşii, ceea ce amfăcut mai târziu când am întemeiat Antinoe. Începusem să cunosc lumeacomplicatăaAsiei.SimpleleplanuridecolonizaretotalăcarereuşiserăînDacianu puteau fi aplicate în această regiune clocotind de viaţă în formemult maivariate şi mai bine înrădăcinate şi de care depindea de altfel bogăţia întregiilumi.OdatătrecutEufratul,începeapentrunoitoţiţarariscurilorşiamirajelor,anisipurilor în care te împotmoleşti, a drumurilor care se înfundă fără a ducenicăieri.Celmaimicinsuccesarfiavutcarezultatodiminuareaprestigiuluiceputea fiurmatăde toatecatastrofele;nueravorbanumaidea învinge,cideaînvinge mereu, iar forţele noastre s-ar fi epuizat în această luptă fără sfârşit.Făcusemdejao încercare:măgândeamcugroază la capul luiCrassus aruncatdinmânăînmânăcaomingeîncursulreprezentăriiBacantelorluiEuripidepe

care un rege barbar, mândru de spoiala sa de elenism, o dădea în seara uneivictoriiobţinuteasupranoastră.Traianintenţionasărăzbunevecheaînfrângere,eumai ales să-mpiedic repetarea ei. Prevedeam destul de exact viitorul, lucruîntru totul posibil când eşti informat asupra multor elemente ale prezentului:câtevavictoriilipsitedeimportanţăvorantrenapreadepartearmatelenoastreînmodimprudentretrasedepealtefrontiere; împăratul,pemoarte,sevaacoperideglorie,iarnouă,ceicareaveamsă-isupravieţuim,urmasănerevinăsarcinadearezolvatoateproblemeleşideareparatoategreşelile.Cezar aveadreptate săprefere loculde frunte într-un sat unui loc secund la

Roma.Nudinambiţie saudindorinţădeşartădeglorie, ci fiindcăaldoilea înierarhien-aredealesdecâtîntreprimejdiilesupunerii,aceleaalerevolteişiceleşimaigravealecompromisului.EunueramnicimăcaraldoilealaRoma.Gatasă pornească într-o expediţie primejdioasă, împăratul nu-şi desemnase încăurmaşul:fiecarepasînainteînsemnaoşansăînpluspentruşefiidinstatulmajor.Acestomaproapenaivîmiapăreaacummaicomplicatdecâtmineînsumi.Doarasprimileluimămailinişteau:împăratulursuzmătratacapeunfiu.Alteorimăaşteptamca,îndatăcen-armaififostnevoiedeserviciilemele,săfiueliminatdinPalmasaulichidatdeQuietus.Eramlipsitdeputere:nureuşisemnicimăcarsăobţinoaudienţăpentrumembrii influenţiaisanhedrinuluidinAntiohiacarese temeau la rândul lor de atacurile agitatorilor evrei şi care l-ar fi lămurit peTraian asupra intrigilor coreligionarilor lor. PrietenulmeuLatiniusAlexander,coborâtordintr-ovechefamilieregalădinAsiaMicăşialecăruinumeşiavereaveaumaregreutate,n-a fostnicielascultat.Plinius, trimis înBitiniacupatruanimaiînainte,muriseacolofărăsăfiavutvremesă-linformezepeîmpăratdestareaexactăaspiritelorşiafinanţelor,presupunândcăincurabilulluioptimismi-arfipermissăofacă.RapoartelesecretealenegustoruluilicianOpramoas,carecunoşteabineproblemeleAsiei,aufostluateînrâsdePalma.Liberţiiprofitaudezilele de boală ce urmau serilor de beţie spre amă îndepărta de apartamentulimperial:ordonanţaîmpăratului,unanumeFoidimos,dedouăorinum-alăsatsăintru fiindcă, deşi cinstit dar obtuz, fusese montat împotrivă-mi. ConsululCelsus,duşmanulmeu,s-aînchisînsăîntr-osearăcuTraianpentruoconsfătuirecareaduratoreîntregişiînurmacăreiam-amcrezutpierdut.Îmicăutamaliaţiundeputeam; corupeamcu aurpe foşti sclavi pe care i-aş fi trimisbucuros lagalere; mângâiam respingătoare capete frizate. Diamantul lui Nerva nu maiaruncaniciunfoc.Şi atunci apăru cel mai înţelept dintre geniile mele bune: Plotina. Pe

împărăteasă o cunoşteam de aproape douăzeci de ani. Aparţineam aceluiaşimediu; aveamaproape aceeaşi vârstă.Amvăzut-oducând cu calmo existenţăaproapetotatâtdeîncorsetatăcaamea,baîncăşimailipsitădeperspective.M-asusţinutînmomentelegrelefărăsăparăcă-şidăseamacăoface.Darabiaînzilelecumplitede laAntiohiaprezenţaeimi-adevenit indispensabilă,aşacumaveasă-mifiestimaeimereu,pânălamoarte.Măobişnuisemcuaceastăfigurăîn veşminte albe, simple cât puteau fi cele ale unei femei, cu tăcerile ei, cuvorbele-i măsurate care nu erau decât răspunsuri, cele mai clare cu putinţă.Înfăţişarea ei nu distona cu nimic în acest palat mai vechi decât splendorileRomei:fiicaunorparveniţisearătacuprisosinţădemnădenobleţeaSeleucizilor.Eramdeacordaproapeînoriceprivinţă.Amândoiaveampasiuneaîmpodobiriişidezgoliriisufletului,supuneriispirituluioricăreipietredeîncercare.Eaînclinacătrefilozofiaepicureică,pat îngust,darcuratpecaremi-amodihnitcâteodatăgândurile. Misterele divine care mă obsedau nu-i creau nelinişti; n-avea nicipasiunea gustului meu pentru corpuri. Era castă din repulsie faţă de uşurinţă,generoasă înmoddeliberatmaimultdecâtdinfire, înţelepţeşteneîncrezătoare,dargatasăînţeleagătotul launprieten,chiarinevitabileleluigreşeli.Prieteniaerapentrueaoopţiuneîncareseimplicapede-a-ntregul;isedăruiafărărezervecumdoardragosteimădăruisemeu.M-acunoscutmaibinecanimenialtul;amlăsat-o să întrezărească tot ce-am ascuns cu grijă altcuiva: de pildă laşităţiletăinuite.Îmiplacesăcredcădinparte-inuatrecutnimicsubtăcere.Intimitateatrupurilor care n-a existat niciodată între noi a fost compensată de contactul adouăspiritestrânsîmpletiteunulcucelălalt.Înţelegereanoastrăn-aveanevoiedemărturisiri,deexplicaţiisaudereţineri:

faptele singureeraude-ajuns.Ea leobservamaibinecamine.Sub împletituragreaapărului,cerutădemodă,frunteanetedăeraceaaunuijudecător.Memoriaeipăstra fiecărui lucruamprentaexactă;nu i se întâmplaniciodată, camie, săezitemultăvremesausăsehotărascăprearepede.Dintr-oprivireîmidescopereaadversarii ceimai ascunşi; pe partizani îi cântărea judecându-i la rece. În fapteramcomplici,urecheaceamaifinăînsăn-arfipututdepistaîntrenoisemneleunui acord secret. N-a comis niciodată în faţamea eroarea grosolană de a seplânge de împărat, nici pe ceamai subtilă de a-l scuza sau de a-l lăuda. Dinparte-milealitateanuintraîndiscuţie.Attianus,caretocmaisosisedelaRoma,s-aalăturatîntrevederilornoastrecedurauuneoriîntreaganoapte;nimicînsănupărea s-o obosească pe această femeie imperturbabilă şi fragilă. Ea reuşise săfacăînaşafelîncâtfostulmeututoresăfienumitîncalitateadeconsilierprivat,

eliminându-l astfel pe duşmanul Celsus. Neîncrederea lui Traian sauimposibilitateadeagăsiunaltulcaresăocupepostulmeu înspatele frontuluimă reţinea înAntiohia;măbizuiampeei ca să aflu tot ceeacenucomunicaubuletinele.Încazdedezastru,eiarfiştiutsăraliezeînjurulmeufidelitateauneipărţiaarmatei.Adversarii trebuiausă ţinăsocotealădeprezenţaacestuibătrânrosdegutăcarepărăsiseRomadoarpentrua-mi fide folosşideceaa femeiicapabilesă-şiimpunăîndelungaputerederezistenţăasoldatului.I-amvăzutîndepărtându-se,împăratulcălare,ferm,admirabildecalm,grupul

răbdătoralfemeilorînlitieră,gărzilepretorieneamestecatecucercetaşiinumiziaitemutuluiLusiusQuietus.ArmatacareiernasepemalurileEufratuluisepuseîn mişcare îndată după sosirea comandantului: războiul partic începuse cuadevărat. Primele veşti au fost sublime. Babilonul cucerit, Tigrul trecut,Ctesifonulcăzut.Catotdeauna,totulcedauimitoareisuperiorităţiaacestuiom.PrinţulArabieiHaraxenes-adeclaratsupus,deschizândastfelflotilelorromaneîntregulcursalTigrului: împăratuls-a îmbarcatcudestinaţiaHarax,portuldinfundul Golfului Persic. Ajunsese pe ţărmurile de poveste. Temerile meledăinuiau, dar le ascundeam ca pe nişte crime; înseamnă să greşeşti când aidreptatepreadevreme.Maimultîncă,măîndoiamdemineînsumi:eramvinovatdemeschinalipsădeîncredereceneîmpiedicăsărecunoaştemmăreţiaunuiompe care-l ştim prea bine. Uitasem că unele fiinţe mută hotarele destinului,schimbăistoria.HulisemGeniulîmpăratului.Măchinuiamînpostulmeu.Dacădinîntâmplareimposibilulserealiza,s-arfipututsăfiuîndepărtat?Oricefiindmaiuşordecât înţelepciunea,mă încercadorinţa să reîmbraccămaşadezalearăzboaielorsarmatice,săapelezlainfluenţaPlotineispreafirechematpefront.Îl invidiampeceldinurmădintresoldaţiinoştripentruprafuldepedrumurileAsiei,pentruşarjaescadroanelordecavaleriepersane.Dedataaceastasenatulavotatdreptulîmpăratuluideacelebranuuntriumf,cioseriedetriumfuriextinsepetoatăduratavieţii.Încemăpriveşte,amfăcutcesecuvenea:amdatordinsăfieorganizatefestivităţi;m-amdussăsacrificpevârfulmunteluiCassios.Deodată,incendiulcaremocneaînpământulOrientuluiaizbucnitpestetotîn

acelaşi timp. La Seleucia, negustorii evrei au refuzat să plătească impozitul;Cirene s-a răsculat imediat, populaţia orientală masacrând-o pe cea greacă;drumurileceduceaupână la trupegrâuldinEgiptau fost tăiatedeobandădezeloţi din Ierusalim; în Cipru, rezidenţii greci şi romani au fost ridicaţi depopulaţia evreiască şi obligaţi să seomoare între ei în luptedegladiatori.Amreuşit sămenţin ordinea în Siria, dar în ochii cerşetorilor aşezaţi pe pragurile

sinagogelorzăreamfulgereşirânjetemutepebuzelegroasealecelorcemânaudromaderele,urăpecarelaurmaurmeinuomeritam.Delabunînceputevreiişiarabii au făcut cauză comună împotriva unui război ce ameninţa să le ruinezenegoţul;Israelaprofitatînsăspreasearuncaasupralumiice-irămâneaînchisădin pricina delirurilor lui religioase, a riturilor ciudate, a intransigenţeidumnezeului său. Revenit în grabă la Babilon, împăratul l-a însărcinat peQuietus cu pedepsirea oraşelor revoltate: Cirene, Edesa, Seleucia, marilemetropoleelenisticealeOrientuluiaufostdatepradăflăcărilorpentruispăşireatrădărilorpremeditateînrăstimpulpopasurilorcaravanelorsauuneltitedecătrejidovimeafiecăreia.Maitârziu,vizitândacesteoraşecetrebuiaureconstruite,ampăşit pe sub colonadele în ruină, printre şirurile de statui sparte. ÎmpăratulOsroes,carefinanţaseatarirevolte,aluatimediatofensiva;Abgars-arăzvrătitşia reintrat înEdesa transformată încenuşă; aliaţiinoştri armeni,pecareTraiancrezuse că poate conta, dădură ajutor militar satrapilor. Împăratul s-a trezitdeodată încentrulunui imenscâmpdeluptăundetrebuiasăfacăfaţăasaltuluidintoatepărţile.Iarna şi-a irosit-o asediindHatra, întăritură aproape inexpugnabilă situată în

plindeşert,acţiunecareacostatarmatamiidemorţi.Încăpăţânarealuieradinceîncemaimultoformădecurajpersonal:omulacestabolnavrefuzasărenunţe.De la Plotina ştiam că Traian, în ciuda avertismentului unui scurt atac deparalizie,seîncăpăţânasănu-şinumeascăsuccesorul.DacăacestimitatoralluiAlexandrumureaşieldefrigurisaudeexceseîncineştiececolţnesănătosalAsiei, războiului de cucerire i s-ar fi adăugat unul civil; o luptăpeviaţă şi pemoartearfiizbucnitîntrepartizaniimeişiceiailuiCelsussauPalma.Deodatăştirileauîncetataproapecutotul;slabaliniedecomunicareîntreîmpăratşimineeramenţinutădoardebandelenumidealeceluimaiînverşunatduşman.Atuncii-am poruncit prima oară medicului meu să-mi însemne pe piept cu cernealăroşieloculinimii:dacăvreonenorocireaveasăseîntâmple,nuţineamsăcadviuînmâinileluiLusiusQuietus.Sarcinadificilădeapacificainsuleleşiprovinciilelimitrofe se adăuga atribuţiilor postuluimeu, darmunca istovitoare din timpulzilei era nimic pe lângă lungimea nopţilor de insomnie. Toate problemeleimperiuluimăcopleşeauînacelaşitimp,darameapropriemăapăsaşimaigreu.Voiamputerea.Ovoiamsprea-miimpuneplanurile,casăîncercremedieri,sărestabilescpacea.Ovoiammaialespentruafieuînsumiînaintedeamuri.Urmasăîmplinescpatruzecideani.Dacămureamlaaceavârstă,n-arfirămas

după mine decât un nume într-un şir de înalţi funcţionari şi o inscripţie în

greceşte în cinstea arhontelui Atenei. Ulterior, de fiecare dată când vedeamdispărând un om aflat lamijlocul vieţii şi despre care lumea crede că-i poatemăsuracuexactitatereuşiteleşieşecurile, îmireaminteamcă laaceavârstănuexistamdecâtînpropriiimeiochişiînceiaicâtorvaprietenicaretrebuiecăsevorfiîndoituneorideminecumofăceameuînsumi.Mi-amdatseamacăpuţinioameni se realizează înainte de a muri; începusem deci să judec munca lorîntreruptăcumaimultăînţelegere.Obsesiauneivieţidefrustrareîmiimobilizagândirea într-un punct, o fixa ca un abces. Cu dorinţa mea nestrămutată deputereseîntâmplaprecumcuceaadragosteicarenu-llasăpecelceiubeştesămănânce, să doarmă, să gândească şi chiar să iubească atâta vreme cât anumeritualuri nu au fost îndeplinite. Sarcinile urgente îmi păreau zadarnice dinmoment ce nu-mi era îngăduit să iau hotărâri privind viitorul din calitatea destăpân;aveamnevoiesăfiuasiguratcăvoidomnisprea-mirecăpătapoftadeafi util. Palatul dinAntiohia în carepeste câţiva ani aveam să trăiescun fel defrenezieafericiriinumaierapentruminedecâtoînchisoareşipoateînchisoareaunui condamnat la moarte. Trimiteam mesaje secrete oracolelor, lui JupiterAmmon,Castaliei,luiJupiterDolichenus.Chemasemmagii;ammerspânălaaaduce din temniţele Antiohiei un criminal condamnat la crucificare căruia unvrăjitori-atăiatînfaţameaberegataînsperanţacăsufletul,plutindoclipăîntreviaţă şimoarte,mi-ar dezvălui viitorul.Nefericitul scăpase de o lungă agonie,darîntrebărilemeleaurămasfărărăspuns.Noaptea,mătâramdelaofereastrălaalta,dinbalconînbalcon,de-alungulsălilorpalatuluicuzidurileîncăcrăpatedecutremur, făcând ici şi colo, pe dale, calcule astrologice, chestionând steleletremurătoare.Pepământînsătrebuiasăcautsemneleviitorului.Însfârşit,împăratulridicăasediulHatreişisehotărîsătreacăînapoiEufratul

cen-ar fi trebuit niciodată traversat.Căldurile deja toride şi hărţuiala arcaşilorparţiaumăritşimaimultdezastrulacesteiamareîntoarceri.Într-ofierbintesearăde mai, m-am dus să întâmpin în afara porţilor oraşului, pe malul Orontelui,miculgrupistovitdefriguri,denelinişti,deoboseală:împăratulbolnav,Attianusşifemeile.Traianţinusăparcurgăcălaredrumulpânăla intrareapalatului:de-abiasemaiţinea;omulacestaatâtdeplindeviaţăpăreaschimbatdeapropiereamorţiimaimultdecâtoricarealtul.CritonşiMatidial-auajutatsăurcescările,l-au dus să se întindă, s-au instalat la căpătâiul său. Attianus şi Plotina mi-auistorisitaceleîntâmplărialecampanieicenu-şiputuserăaflaloculînscurtelelormesaje.Unadintreelem-amişcatînaşamăsură,încâtaveasărămânădefinitivprintreamintirilemelepersonale,printresimbolurilemele.AbiasositlaHarax,

împăratul, ostenit fiind, s-a dus să se aşeze pe plajă în faţa apelor grele aleGolfuluiPersic.Erape timpul cândnu se îndoiadevictorie, dar pentruprimaoară îl copleşise imensitatea lumii, sentimentul vârstei şi cel al limitelor ceneconstrângpe toţi.Lacrimimari se rostogoleaupeobrajiibrăzdaţiaiomuluipecare nimeni nu-l credea capabil să plângă vreodată. Comandantul ce purtasevulturiiRomeispreţărmurineexploratepânăatunciînţelesesecăniciodatănuseva îmbarca pe marea aceasta atât visată: India, Bactria, întregul Orientnecunoscut,decareseîmbătasedeladistanţă,vorrămânepentrueldoarnumeşivisuri.Chiarde-adouazi,ştirileproastel-auobligatsăseîntoarcă.Larându-mi,oridecâteoridestinulmi-a spusnu,mi-amamintitde lacrimilevărsate într-oseară pe un ţărm îndepărtat de către un om bătrân care-şi privea poate pentruîntâiadatăviaţaînfaţă.În dimineaţa următoare am urcat la împărat. Aveam faţă de el simţăminte

filiale, frăţeşti.Omulcare tot timpul îşi făcuseogloriedina trăi şiagândicaoricare dintre soldaţii armatei lui sfârşea în deplină singurătate: întins pe pat,continuasăeşafodezeplanurigrandioasedecarenimeninusemaiinteresa.Cadeobicei,limbajulluisecşităiosîiurâţeagândirea;articulândcugreucuvintele,îmivorbeadespretriumfulceisepregătealaRoma.Negaînfrângereadupăcumnegamoartea.Douăzilemaitârziuaavutaldoileaatac.Amreluatconsfătuirileîngrijorate cu Attianus şi Plotina. Graţie prevederii împărătesei, vechiul meuprietena fostpromovat în funcţia atotputernicădeprefect alpretoriului, gardaimperialăfiindastfelpusăsubordinelenoastre.Matidia,carenupărăseacamerabolnavului, se situase, din fericire, de partea noastră; această femeie simplă şicaldă era de altfel de ceară în mâinile Plotinei. Însă nici unul din noi nuîndrăznea să-i amintească împăratului că problema succesiunii rămăsesenerezolvată.Poate,caşiAlexandru,hotărâsesănu-şinumeascăsingururmaşul,poatecăfaţădepartidaluiQuietusîşiluaseangajamentedoardeelştiute.Saupurşisimplurefuzasă-şiîntrevadăsfârşitul:prinfamiliiseîntâlnescataribătrânicareseîncăpăţâneazăsănu-şifacătestamentul.Încazulacestora,nuevorbaatâtdea-şipăstrapânălasfârşitcomoarasauputereadecaredegeteleloramorţites-au desprins deja pe jumătate, cât de faptul de a nu se pune prea devreme însituaţia postumă a omului ce nu mai are de luat hotărâri, nici de provocatsurprize,nicidefăcutpromisiunişiproferatameninţăricelordecareurmeazăsăsedespartă.Îldeplângeam:nedeosebeampreamultcasă-lpoatăaflaînminepecontinuatorul docil, dinainte sortit aceloraşi metode şi chiar aceloraşi greşeli,căutat cu disperare pe patul morţii de majoritatea oamenilor care au deţinut

putereaabsolută.Printreceidinjurulsăunuseaflaunsinguromdestat:eramsingurul pe care-l putea alege fără să abdice de la îndatoririle sale de bunadministratorşimareprincipe–comandantulobişnuitsăcântăreascăstateledeserviciueraaproapeobligatsămăaccepte.Oexcelentăocazie,dealtfel,sămăşiurască.Încetulcuîncetul,şi-arestabilitsănătateanumaicâtsă-ifie îngăduitsăpărăsească încăperea.Vorbeadespreorganizareaunei noi campanii; nici el numai credea ce spunea.Medicul săuCriton, care se temea, în ce-l priveşte, decăldurilecanicularegatasăînceapă,areuşitînceledinurmăsă-ldeterminesăseîmbarce pentruRoma. În seara dinaintea plecării puse să fiu chemat la bordulcorabieişimănumicomandant-şefînloculsău.Doaratâtseangaja.Esenţialulnufuseseînsărezolvat.Împotrivaordinelorprimite,amînceputimediat,darînsecret,convorbirilede

pacecuOsroes.Mizampefaptulcăprobabilnuvoimaiaveadedatsocotealăîmpăratului.Nicizecezilemaitârziu,amfosttrezitînmijloculnopţiidesosireaunuicurier:amrecunoscutîndatăpeunuldintreoameniideîncredereaiPlotinei.Acesta îmi aducea două scrisori.Una, oficială,mă informa căTraian, care nuputusesuportacălătoriapemare,afostdebarcat laSelinunt înCilicia,undeseafla grav bolnav în casa unui negustor. Cea de-a doua scrisoare, secretă, îmianunţamoartealui,pecarePlotinaîmipromiteasăoascundăcâtvaputeamaimult, dându-miastfel avantajuldea fi primul informat.Amplecat îndată spreSelinuntdupăceamluattoatemăsurilenecesarespreafisigurdegarnizoanelesiriene. Abia pornit la drum, un nou mesager îmi dădea de ştire oficial demoartea împăratului. Testamentul său, care mă desemna drept urmaş, fusesetrimis laRoma înmâini sigure.Totceeacevremedezeceani fusesevisat cupasiune,combinat,discutatsautrecutsubtăceresereducealaomisivădedouărânduriscriseîngreceştedemânasigurăşicucaligrafiamăruntăauneifemei.Attianus,caremăaşteptapecheilaSelinunt,afostceldintâicarem-asalutatcutitluldeîmpărat.Aicideci, înrăstimpuldintredebarcareabolnavuluişimomentulmorţiisale,

s-a desfăşurat una dintre acele suite de evenimente ce-mi va rămâne pentrutotdeauna imposibil de lămurit şi pe care totuşi s-a clădit destinul meu. Celecâteva zile petrecute deAttianus şi de femei în acea casă de negustor au fosthotărâtoareasupravieţiimele,darvafipentruveşniciedatcadespreelecâtşi,mai târziu, despre o anume după-amiază peNil să nu pot şti niciodată nimic,tocmai fiindcă mă interesa să aflu tot. Ultimul pierde-vară de la Roma arepărerealuidespreacesteepisoadealevieţiimele,înprivinţalorînsăeusuntcel

mai puţin dumirit dintre oameni. Duşmanii au învinovăţit-o pe Plotina că aprofitat de agonia împăratului ca să-l facă pe muribund să scrie cele câtevacuvinte prin care îmi încredinţa puterea. Calomniatori şi mai vulgari vorbeaudespre un pat cu perdele, despre lumina incertă a unui opaiţ, despre mediculCriton dictând ultimele dorinţe ale lui Traian cu o voce care o imita pe cea amortului. S-a invocat faptul că ordonanţa Foidimos, care mă ura şi căruiaprieteniinu i-ar fiputut cumpăra tăcerea, a sucombat foarteoportunde friguriacuteadouazidupădecesulstăpânuluisău.Existăînatareimaginideviolenţăşiintrigăunnuştiucecareaţâţăînchipuireamulţimilorşichiarpeamea.Numi-arfidisplăcutcaomânădeoamenicumsecadesăfifostînstaresămeargăpentrumine până la crimă, nici ca devotamentul împărătesei să o fi împins atât dedeparte.Eacunoşteaprimejdiile lacareohotărâreneluatăputeaexpunestatul;sunt sigur că o cinstesc cum se cuvine crezând că ar fi acceptat să comită ofraudănecesarădacăînţelepciunea,bunul-simţ,interesulpublicşiprieteniaarfiobligat-o la aceasta. Am avut de nenumărate ori de atunci în mână aceldocumentatâtdeviolentcontestatdeadversariimei:număpotpronunţapentrusau împotrivaautenticităţii acestuiultimdicteualunuibolnav.Desigur,prefersă-mi închipui că Traian însuşi, călcând înaintea morţii peste prejudecăţipersonale,a lăsatdebunăvoie imperiulceluipecare îl socotea,unapestealta,celmaidemn.Trebuiesămărturisescînsăcăînacestcazrezultatulmăinteresamaimultdecâtmijloacele:esenţialestecăomulajunslaputereadoveditulteriorcămerităsăoexercite.Trupulafostincineratpeţărm,lapuţinăvremedupăsosireamea,învederea

funeraliilor triumfaleceurmausă fiecelebrate laRoma.Aproapenimeninuaasistat la foarte simpla ceremonie care a avut loc în zori – ultim episod alcasnicei şi îndelungatei grijimanifestate de femei faţă de persoana lui Traian.Matidia plângea cu lacrimi fierbinţi; vibraţia aerului în jurul rugului estompatrăsăturile Plotinei. Calmă, distantă, slăbită de friguri, rămânea, ca de obicei,într-o limpezime impenetrabilă. Attianus şi Criton vegheau ca totul să sedesfăşoarecubinepânălacapăt.Fumulsubţireseîmprăştiaînaerulalburiualdimineţiidifuze.Niciunuldintreprieteniimein-amaiadusvorbadesprecelepetrecute în puţinele zile dinainteamorţii împăratului. Cuvântul lor de ordineera,evident,tăcerea;almeu,afostsănupunîntrebăriprimejdioase.Înaceeaşiziîmpărăteasavăduvăşiapropiaţiieis-aureîmbarcatpentruRoma.

Eu m-am întors în Antiohia, însoţit de-a lungul drumului de aclamaţiilelegiunilor.M-amsimţitcuprinsdeuncalmextraordinar:ambiţiaşiteamapăreau

a fi fostuncoşmaraparţinând trecutului.Orices-ar fi întâmplat,eramdemulthotărât să-miapărpână lacapăt şanseledeaajunge la tron;actuladopţiunii asimplificatînsătotul.Propriaviaţănumămaipreocupa:puteamsă-miîntorcdinnougândurilecătrerestuloamenilor.

Tellusstabilita4

4.Pământferm.

Viaţamea reintrase în normal, dar nu şi cea a imperiului.Lumea pe care omoştenisem se asemăna unui om în puterea vârstei, încă robust, care, deşiprezenta,pentruochiulmedicului,abiaperceptibilesemnedeuzură, trecusedecurând prin convulsiile unei boli grave. Negocierile au fost reluate, de dataaceasta înmodoficial;amfăcut săcirculepeste totversiuneacă însuşiTraianmă însărcinase înainte să moară. Am anulat dintr-un condei cuceririleprimejdioase: nu numai Mesopotamia, unde nu ne-am fi putut menţine, ci şiArmenia,prea lăturalnicăşi îndepărtată,pecareampăstrat-ocu ranguldestatvasal.Douăsautreidificultăţi,carearfifăcutsădurezeanidezileoconferinţădepacedacăprincipaliiinteresaţiarfiavutvreunavantajsăolungească,aufostrezolvate prin intermediul negustorului Opramoas, ascultat de satrapi. Amîncercat să transfer în cadrul convorbirilor ardoarea păstrată de alţii pentrucâmpuldeluptă;amforţatpacea.Dealtfel,partenerulmeuodoreacelpuţincâto doream şi eu însumi: parţii nu se gândeau decât la redeschiderea căilorcomercialedintreIndiaşinoi.Puţinelunidupămareacriză,amavutbucuriasăvăd formându-se din nou pe malurile Orontelui şirul caravanelor; oazele serepopulau cu negustori care comentau ştirile la lumina focurilor la care-şipregăteaucina,încărcândînfiecaredimineaţă,odatăcumărfuriletransportateînţinuturinecunoscute,şimulteidei,cuvinteşiobiceiuricenesuntpropriişicare,încetul cu încetul, puneau stăpânire pe pământ cu mai multă siguranţă decâtlegiunile în marş. Circulaţia aurului, fluxul ideilor, subtil asemenea celui alaerului vital în artere, reîncepeau înlăuntrul marelui trup al omenirii; pulsulpământuluipornisedinnousăbată.Pârjolulrevolteisestingealarându-i.ÎnEgiptelfuseseatâtdeviolent,încâta

fost nevoie să se recruteze în grabămiliţiile ţărăneşti până la sosirea trupelornoastredeîntărire.L-amînsărcinatdeîndatăpecamaradulmeuMarciusTurbosă restabilească acolo ordinea, ceea ce a şi făcut cu înţeleaptă fermitate. Dar

ordineapestrăzinumăsatisfăceadecâtpejumătate;doream,dacăseputea,caeasăfiereinstauratăînspiritesaumaidegrabăs-ofacemsădomneascăde-acumînainte. Şederea de o săptămână la Pelusium s-a scurs în întregime ţinândcumpăna dreptăţii între greci şi evrei, veşnic incompatibili.N-am văzut nimicdinceaşfivrutsăvăd:nicimalurileNilului,niciMuzeuldinAlexandria,nicistatuile templelor; abia am găsit răgazul să consacru o noapte încântătoarelorplăceri de la Canopus. Şase zile interminabile le-am petrecut în cazanulclocotitoraltribunalului,apăratdecălduradeafarădelungiperdelederafiecarepocneau în vânt. Noaptea, ţânţari imenşi zumzăiau la lumina lămpilor. Amîncercat să le demonstrez grecilor că nu întotdeauna erau ceimai înţelepţi, iarevreilorcănueraucâtuşidepuţinceimaipuri.Cântecelesatiricecucareeleniiaceştia de joasă speţă îşi hărţuiau adversarii păreau tot atât de idioate ca şiimprecaţiilegroteştialejidovimii.Celedouăneamuricaretrăiaupoartăînpoartădeveacurin-auavutniciodatăcuriozitateasăsecunoască,nicidecenţadeasetolera.Pledanţiiepuizaţicareseretrăgeaunoapteatârziumăregăseauînzoripebanca mea, ocupat tot cu trierea grămezii de murdărie a falselor mărturii;cadavrelestrăpunsedelovituridepumnalcemiseînfăţişaucapieseprobatoriierauadeseacelealebolnavilormorţiînpaturilelorşifuratedelaîmbălsămători.Darfiecareorădeacalmieînsemnaovictorie,precarăcumsunttoatevictoriile;fiecaredisputăarbitrată,unprecedent,ochezăşiepentruviitor.Puţinîmipăsacăîmpăcareaobţinutăeraformală, impusădinafară,probabil temporară:ştiamcăbineleşirăulsuntchestiuniderutină,căprovizoriulseprelungeşte,căexteriorulseinfiltreazăînăuntruşicămasca,cutimpul,devinefaţă.Deoareceura,prostia,delirul au urmări durabile, nu vedeam pentru ce luciditatea, dreptatea,bunăvoinţa n-ar avea şi ele. Ordinea la frontiere nu însemna nimic dacă nureuşeamsă-iconvingpeevreulnegustordehainevechişipecârnăţarulgrecsătrăiascăînbunăpaceunullângăcelălalt.Pacea era pentru mine un ţel, nicidecum un idol; însuşi cuvântul ideal îmi

displace, fiind prea îndepărtat de realitate.Mă gândisem să duc până la capătrefuzuloricăreicuceriri,abandonândDacia,şiaşfifăcut-odacăaşfipututrupetotal, fărăniciunrisc,cupoliticapredecesorului;era însămaibinesăfolosesccâtmaiînţeleptcuputinţăcuceririleanterioareguvernăriimeleşicarefuseserădeja înregistrate de istorie. Admirabilul Iulius Bassus, primul guvernator alacesteiprovinciirecentorganizate,muriselapost,cumerasămiseîntâmpleşimie în anul petrecut pe frontierele sarmatice, când aş fi putut fi ucis la aceadatorie lipsită de glorie care este pacificarea continuă a unei ţări considerate

cucerite.Amdispussă-ifieorganizatelaRomafuneraliitriumfalerezervatedeobiceidoarîmpăraţilor;omagiulacestaadusunuibunslujitorsacrificat închipobscuraconstituitprotestulmeuultimşidiscretîmpotrivapoliticiidecucerire:numaieracazulsăodezavuezpublicdinmomentcedeminedepindeasă-ipuncapăt.Orepresiunearmatăseimpunea,dimpotrivă,înMauritania,undeagenţiilui Lusius Quietus instigau la tulburări; ea nu necesita însă prezenţa meaimediată. De acelaşi lucru era nevoie şi în Britannia, unde caledonieniiprofitaseră de retragerea trupelor pentru războiul din Asia ca să decimezegarnizoanele insuficiente lăsate pe frontieră. Iulius Severus şi-a luat îndatăasupră-i aceastămisiune, până ce aranjarea treburilor laRomami-ar fi permisefectuarealungiicălătorii.Îmistăteaînsălainimăîncheiereachiardecătreminea războiului sarmatic rămas în suspensie,dedataaceastaaruncând în luptă totefectivul trebuincios lichidării pentru totdeauna a prădăciunilor barbarilor. Înatareproblemă,caşiînoricarealta,refuzamsămăpliezpeunsistem.Acceptamrăzboiulcaocalecătrepace,dacănegocierilenuputeauducelanimic,aidomamediculuicarerecurgelacauterizaredupăceaîncercatremediimaisimple.Aşadecomplicatesunttreburileomeneşti,încâtdomniameapaşnicăîşivaaveaşieaperioadeleeiderăzboi,dupăcumviaţaunuimarecomandantemarcată,devoie,denevoie,deintervaledepace.Înaintedeamă reîntoarce înnordpentru reglementarea finalăaconflictului

sarmatic,l-amrevăzutpeQuietus.CălăuldinCirenerămâneaprimejdios.Primameamăsurăafostdizolvareaunităţilorluidecercetaşinumizi;îirămânealoculînsenat,postulînarmataregulatăşiimensuldomeniualnisipurilorapusene,dincare-şi putea face după plac o trambulină sau un refugiu. M-a poftit la ovânătoareînMisia,înplinăpădure,şiapuslacalecupricepereunaccidentîncare,cumaipuţinnorocsauagilitatetrupească,mi-aşfilăsatfărăîndoialăviaţa.Eramaibinesăparcănubănuiescnimic,săamrăbdare,săaştept.Puţinăvremedupăaceea,înMoesiaInferior,înmomentulîncarecapitulareaprinţilorsarmaţiîmi permitea să întrevăd reîntoarcerea în Italia la o dată apropiată, printr-unschimb de depeşe cifrate cu fostul meu tutore, am aflat că Quietus, reîntorsgrabniclaRoma,seşialăturaseluiPalma.Duşmaniinoştriîşiîntăreaupoziţiile,îşirefăceautrupele.Niciosiguranţănueraposibilăatâttimpcâtîivomfiavutîmpotrivă-nepeceidoi.I-amscris luiAttianussăacţionezerepede.Bătrânulalovit ca trăsnetul. Mi-a depăşit instrucţiunile şi m-a debarasat dintr-o singurăloviturădetoţiduşmaniideclaraţi.Înaceeaşizi,laintervaldecâtevaore,CelsusafostexecutatlaBaiae,PalmaînvilaluidelaTerracina,NigrinuslaFaventia,

pepragulcaseisaledeagrement.Quietusapieritîntimpulcălătoriei,laieşireadelaoîntrunirecucomplicii,petreaptatrăsuriiceurmasă-lreaducălaRoma.Ouşoară teroare s-a răspândit asupraUrbei. Servianus, bătrânul cumnat, care înaparenţăseresemnaseîncemăpriveşte,darcareaşteptacuaviditateviitoarelemele mişcări greşite, trebuie să fi tresăltat de bucurie, fără îndoială unicasenzaţiedevoluptatepecarevafisimţit-oîntoatăexistenţalui.Sumedeniadezvonurisinistrecarecirculaupeseamameapăreausăseadevereascădinnou.Acesteveştimi-auparvenitpepunteacorabieicaremăreaduceaînItalia.M-

au pus la pământ. Întotdeauna te simţi bine când eşti debarasat de adversari,tutorele meu dovedise însă o indiferenţă de bătrân faţă de consecinţeleîndepărtate ale actului său: uitase că eu voi avea de trăit cu urmările acestorasasinatevremedemaibinededouăzecideani.MăgândeamlaproscrierileluiOctavian,careaumurdăritcunoroiamintirealuiAugustus,laîntâilecrimealeluiNero,urmatedealtecrime.ÎmireaminteamultimiianiailuiDomiţian,omulmediocru,numairăudecâtaltul–căruiafricace-oinspiraşidecaresufereai-aurăpit înfăţişarea omenească –,murind înmijlocul palatului ca o jivină hăituităprinpăduri.Viaţameapublicăîncepusedejasă-miscapedesubcontrol:primulrândalinscripţieicuprindea,adânctăiateînpiatră,câtevacuvintepecarenulevoimaiputeaşterge.Senatul,acest impunătororganismatâtdedebil,darcaredeveneaputernic îndatăceerapersecutat,nuvauitaniciodatăcăpatruoamenidinrândurileluiaufostexecutaţisumardinordinulmeu;treiintriganţişiobrutăferocevorfaceastfelfigurădemartiri.L-amînştiinţatîndatăpeAttianussămăîntâmpinelaBrundisiumspreadasocotealădefaptelesale.Măaşteptaladoipaşideport,într-unadintrecamerelehanului,orientatăcătre

Răsărit, unde pe vremuri murise Vergilius. A ieşit şchiopătând pe prag înîntâmpinareamea;sufereadeocrizădegută.Rămassingurcuel,amizbucnitînreproşuri: o domnie pe care o voiammoderată, exemplară, începea prin patruexecuţii, dintre care una singură era indispensabilă şi cărora le-a fost în chipprimejdiosneglijatărespectareaformelorlegale.Acestabuzdeputereîmivaficu atât mai mult reproşat, cu cât ulterior mă voi strădui să fiu îngăduitor,scrupulossaudrept;elvaservicadovadăcăpretinselemelevirtuţinueraudecâtunşirdemăştişi totelvafi invocatlaconfecţionareabanalei legendedetirancaremăvaînsoţipoatepânălasfârşitulIstoriei.Îmimărturiseamteama:numămai simţeam scutit de cruzime şi denici unadintre tarele omeneşti; acceptamloculcomundupăcarecrimaatragecrima,imagineaanimaluluicareadatodatăde gustul sângelui.Un vechi prieten a cărui fidelitate îmi păruse temeinică se

emancipadeja,profitânddeslăbiciunilepecarecrezusecăleremarcălamine;afăcuttotce-aputut,chipurilecaşicumm-arfislujit,casă-şiîncheiesocotelilepersonale cu Nigrinus şi Palma. El îmi compromitea opera de pacificare; îmipregăteaceamaiîntunecatădintreîntoarcerilelaRoma.Bătrânulceruvoiesăseaşeze,şi-apotrivitpeuntaburetpiciorulbandajatîn

feşe.Întimpcevorbeam,i-amreaşezatcuverturapepiciorulbolnav.Mi-aprimitgestul cu surâsul unui profesor de gramatică care-şi ascultă elevul cum sedescurcădestuldebineîntr-orecitaredificilă.Cândamterminat,m-aîntrebatcucalmcumsocotisemsăprocedezcuduşmaniiregimului.Dacăvafinevoie,sevaşti să se facădovadacăceipatrumi-aucomplotatmoartea; în tot cazul aveauinteresuls-ofacă.Oricetreceredelaodomnielaaltaantreneazăatarioperaţiidecurăţire;elşi-aasumat-opeaceastasprea-mi lăsamâinilecurate.Dacăopiniapublicăcereaovictimă,nimicmaisimpludecâtsă-iretragpostuldeprefectalpretoriului.Prevăzuse ataremăsură şimă sfătuia săo adopt. Iar dacăpentru aîmpăcasenatuleranevoiedeşimaimult,eradeacordsămergpânăladomiciliuforţatsauexil.Attianus a fost tutorele căruia i se puteau cere bani, sfătuitor de zile grele,

agentdeîncredere,darpentruprimaoarăîipriveamatuncicuatenţiechipulcufălcilerasecuîngrijire,mâiniledeformatereuniteliniştitpemânerulbastonuluide abanos. Ştiam destul de bine diversele aspecte ale existenţei sale de omprosper: soţia care-i era dragă şi a cărei sănătate necesita îngrijiri, fiicele luicăsătoriteşicopiiilorpentrucareaveaambiţiitotodatămodesteşitenace,cumau fost de altfel şi ale sale; pasiunea lui pentru mâncărurile rafinate, gustulnedezminţitpentrucameelegreceştişidansatoareletinere.Faţădetoateacesteami-a dat necontenit întâietate: de treizeci de ani, prima lui grijă a fost sămăapere, apoi sămă servească.Mie, care numă ataşasem încă decât de idei, deproiectesaucelmultdeviitoareaimagineameaînsumi,unastfeldedevotamentsimplu, de la om la om,mi se părea extraordinar, de nepătruns.Nimeni nu evrednic de el şi continuu să numi-l explic. I-amurmat îndemnul: şi-a pierdutpostul.Surâsul săuabiaperceptibil îmiarătacăseaşteptasă fie luat în serios.Ştiapreabinecăniciosolicitareintempestivăfăcutăcaunuivechiprietennum-arfiîmpiedicatvreodatăsăadoptsoluţiaceamaiînţeleaptă;acestfinompoliticnicinum-arfivrutaltfel.Duratadizgraţieisalenutrebuiaînsăexagerată:dupăcâtevalunideeclipsă,amreuşitsăfacsăfieadmisînsenat.Eraceamaimarecinstepecare-aşfiputut-oacordaomuluideobârşieecvestră.Aavutobătrâneţeuşoară, de bogat cavaler roman, plin de influenţa pe care i-o conferea

cunoaşterea perfectă a familiilor şi problemelor; adeseori i-am fost oaspete învila dinMunţiiAlbani.Ce să-i faci: ca şiAlexandru înaintea unei bătălii,măsupusesemşi euFricii înaintedea intra înRoma–câteodată îl socotesc şipeAttianusprintreofrandeleomeneştiînchinateaceleidivinităţi.

Attianus văzuse just: aurul pur al respectului ar fi fost prea moale fără unanumealiaj de teamă.Cu asasinarea celor patru consuli s-a întâmplat ca şi cupovesteatestamentuluinăscocit:sufletelecinstite,inimilevirtuoaseaurefuzatsămăcreadă implicat;ciniciibănuiaucevamultmai rău,darmăadmiraucuatâtmaitare.Romas-acalmatîndatăces-aştiutcăpusesemcapătranchiuniimele;bucuria fiecăruiadea se simţi în siguranţă a făcut camorţii să fie repededaţiuitării. Lumea se mira de blândeţea mea, fiindcă o socotea deliberată, voită,preferată în fiecare zi unei violenţe ce nu mi-ar fi fost mai lesnicioasă;simplitateameaeralăudatăpentrucătoţicredeaucăîntrezărescîneauncalcul.Traianposedasemajoritateavirtuţilormodeste;alemelesurprindeauşimaimult–încăpuţinşis-arfivăzutîneleunrafinamentalviciului.Eramacelaşiomcaaltădată, dar ceea ce se dispreţuise lamine trecea acumdrept sublim; extremapoliteţe, în care spiritele grosolane văzuseră o formă de slăbiciune, poate delaşitate, apărea ca învelişul neted şi lustruit al forţei.Mi se înălţa până la cerrăbdarea faţă de solicitanţi, desele vizite la bolnavii din spitalele militare,familiaritatea prietenească cu veteranii întorşi la casele lor. Nimic din toateacesteanu sedeosebeade felul încare întreagaviaţă îmi tratasemservitorii şicoloniidepefermelemele.Fiecarearemaimultecalităţidecâtcrede,darnumaisuccesullepuneînvaloare,poateşipentrucăseaşteaptăatuncisărenunţămlapracticarea lor. Fiinţele omeneşti îşi mărturisesc indirect slăbiciunile cele mairele când sunt uimite că un stăpân al lumii nu este de o indolenţă prostească,prezumţiossaucrud.Amrefuzat toate titlurile. Înprima lunădeguvernare, senatulmi-adecernat

fărăsăştiuolungăseriedenumeonorificecare,caunşalcufranjuri,atârnădegâtul unor împăraţi. Dacicul, Particul, Germanicul: lui Traian îi plăcuserăzgomotelefrumoasealeacesteimuzicirăzboinice,aidomacimbalelorşitobelorregimentelor partice; ele suscitaseră în el ecouri, răspunsuri. Le-am refuzat petoate;amrespins,deasemenea,provizoriu,admirabilultitludePărintealPatriei,pe careAugustus nu l-a acceptat decât târziu şi de care numă socoteam încădemn. Acelaşi lucru şi cu triumful: ar fi fost ridicol să fiu de acord cusărbătorirealuipentruunrăzboiîncaresingurulmeumeriteraaceladea-ifipus

capăt.Ceicevedeauungestdemodestieîntr-oastfeldeatitudineseînşelauînegalămăsură cu cei caremă acuzau de orgoliu. Socotealamea se refereamaipuţinlaefectulprodusasupraaltuiaşimaimultlaavantajelepecareleaveameuînsumi.Voiamcaprestigiulsă-mifiepersonal,lipitdepiele,măsurabilpelocîntermenideagilitateaminţii,deforţăsaudeacteîmplinite.Titlurile,dacăaveausăvină,urmausăvinămaitârziu,altetitluri,mărturiialeunortainicevictoriilacarenuputeamîncăaspira.Pentrumomentaveamdestuledefăcutcasădevin,sausăfiucâtmaimultposibilHadrian.SuntacuzatcăiubescpreapuţinRoma.Erafrumoasătotuşi,înrăstimpulcelor

doianiîncarestatulşicuminene-amdibuitunulpecelălalt,cetateacustrăzileînguste, cu pieţele aglomerate, cu cărămizile de culoarea pielii îmbătrânite.RevăzutădupăOrientşiGrecia,Romaîmbrăcaunanumeaerstraniudecarenuşi-ar putea da seama romanul născut şi crescut tot timpul în oraş. Măreobişnuiam cu iernile ei umede şi pline de funingine, cu verile ei africanetemperate de răcoarea cascadelor de la Tibur şi de LaculAlban, cu populaţiaaproaperusticăşiprovinciallegatădeceleşaptecoline,pestecareambiţia,poftade câştig, hazardul cuceririlor şi al înrobirilor varsă încetul cu încetul aproapetoate rasele lumii: negrul tatuat, germanul păros, grecul subţire şi orientalulmasiv. Începusem să mă lipsesc de anumite delicateţuri: frecventam băilepubliceînoreledeaglomeraţie;amînvăţatsăsuportJocurile,încarepânăatuncinuvăzusemdecâtcumplitărisipă.Părereameanuseschimbase:detestamacestemasacre în care fiara nu are nici o şansă; îmi dădeam însă treptat seama desemnificaţia lor rituală, de efectele de purificare tragică pe care le au asupramulţimii inculte; voiam ca, prin splendoare, sărbătorile să le egaleze pe celeorganizatedeTraian,dânddovadătotuşidemaimultăartăşimaimultăordine.Îmiimpuneamsăgustscrimaprecisăagladiatorilor,cucondiţiaînsăcanimenisănufifostobligatsăpracticeataremeserieîmpotrivavoinţeilui.Învăţam,delaînălţimeatribuneiCircului,săparlamentezcugloataprinintermediulcrainicilor,sănu-iimpunliniştedecâtcuaceadeferenţăpecaremi-oîntorceaînsutit,sănu-iacordniciodatădecâtceeaceaveadreptulsăspereşisănu-irefuznimicfărăsă-iexplicmotivul.Nu-miluamcatinecărţileînlojaimperială:înseamnăsă-iinsulţipeceilalţilăsândsăsevadăcăelledispreţuieştebucuriile.Dacăspectacolulmăplictisea,efortuldea-lsuportaerapentrumineunexerciţiumaifolositordecâtlecturaluiEpictet.Morala e o convenţie particulară, decenţa, o chestiune publică; orice licenţă

prea bătătoare la ochi a fost întotdeauna pentrumine indiciul proastei calităţi.

Am interzis băile mixte, motiv aproape nesfârşit de certuri; am pus să setopeascăşisăintreîntezaurulstatuluicolosalulserviciudeplatouricomandatdelăcomia luiVitellius.Primiinoştri împăraţi şi-audobânditdetestabila faimădevânătoridemoşteniri:mi-amfăcutoregulădinanuacceptapentrustatşinicipentruminevreomoştenireasupracăreiaurmaşidirecţiarputearidicapretenţii.Amîncercatsăreducnumărulexorbitantdesclaviaicaseiimperialeşimaialesîndrăznealaacestoradatorităcăreiadevinegaliicelormaibunicetăţenişiadeseaîi terorizează: într-oziunuldintreoameniimei s-aadresat înmod impertinentunuisenator–amordonatcaindividulsăfiepălmuit.Urameafaţădedezordinemergeapână-ntr-acoloîncâtampussăfiebiciuiţiînplinCircrisipitoriiînglodaţiîndatorii.Pentruanu-iegalizapeoameni,aminsistatasupraportuluiînoraşaltogii saual laticlavei,veşminte incomode, ca tot ceesteonorific, şi la careeuînsuminurecurgeamdecâtlaRoma.Cândîmiprimeamprieteniimăridicamînpicioare; în timpul audienţelor, de asemenea, ca reacţie împotriva lipsei deconsideraţienotificatădepoziţiaşezândsauculcat.Amredusnumărulatelajelorinsolenteşistânjenitoarepestrăzi,luxdevitezăceseautoanulează,căcipietonulavanseazămairepededecâtosutădetrăsuriblocateînşirde-alungulcotiturilorCăiiSacre.Câtpriveştevizitelemele,amluatobiceiulsămergculitierapânăîninteriorulcaselorparticulare,scutindu-miastfelgazdadecorvoadaaşteptăriisaudeamăconduceafară,subsoareleorivântulmuşcătoralRomei.I-amregăsitpeaimei:dintotdeaunaavusesemanumeslăbiciunepentrusora

Paulina, iar Servianus însuşi părea mai puţin odios ca altădată. Soacra mea,Matidia, venise din Orient cu întâile simptome ale unei boli incurabile: măstrăduiam săo sustrag suferinţelor, organizând sărbători frugale sau ameţind-onevinovatcuundegetdevinpematroanacunaivităţidecopilă.Absenţasoţieimele,refugiatălaţarăîntr-unuldinacceseleeideproastădispoziţie,nuştirbeacu nimic aceste plăceri de familie. Dintre toate fiinţele, ea este probabil ceacăreiaamreuşitsă-ifiucelmaipuţinpeplac:eadevăratcănicinumi-ampreadat interesul. Frecventam casa micuţă în care împărăteasa văduvă se dedaplăcerilorserioasealemeditaţieişilecturii.RegăseamtăcereaplăcutăaPlotinei.Easeestompacublândeţe;grădina,încăperileluminoasedeveneaupezicetrecetotmaimultlăcaşuluneimuze,templuluneiîmpărătesedejadivine.Prieteniaeirămâneatotuşiexigentă,daracesteexigenţeerau,unapestealta,înţelepte.Mi-amrevăzutprietenii;amcunoscutplăcereaaleasădeareluacontactedupă

îndelungi absenţe, de a recântări şi de a fi recântărit.Tovarăşul de altădată depetreceri şidepreocupări literare,VictorVoconius,murise; am luat asupră-mi

compunerea necrologului său; când printre virtuţile defunctului am pomenitdesprecastitateapecareodenegaupropriileluipoeme,unsurâstrecupebuzeleadunăriiîndoliatelacareparticipaşiTestyliscubucleledemiere,căreiaVictorîi spunea pe vremuri chinul lui dulce. Ipocrizia eramai puţin grosolană decâtpărea;oriceplăcereconsumatăcugustîmipăreacastă.GospodăreamRomacapeocasăpecarestăpânulsegândeştecăovaputeapărăsifărăcaeasăaibădesuferit în absenţa-i: noii colaboratori făceau dovada calităţilor lor; adversariireveniţilasentimentemaibuneluaucinapePalatinalăturideprieteniidinzilelegrele.NeratiusPriscusschiţaîntimpulmeseiplanurileluilegislative;arhitectulApollodor ne explica epurele sale; Ceionius Commodus, patrician putred debogat provenit dintr-o străveche familie etruscă de sânge aproape regal, buncunoscătordevinuri şioameni, făcea împreunăcuminecombinaţii învedereaapropiateimelemanevreînsenat.Fiulsău,LuciusCeionius,învârstăatuncideabiaoptsprezeceani,înveselea

aceleospeţe,celedoreamaustere,cufarmeculşirâsulluidetânărprinţ.Aveadeja niştemanii absurde şi delicioase: pasiuneade a pregăti prietenilor bucaterare,gustulrafinataldecoraţiilorflorale,plăcereanebuneascăpentrujocuriledenorocşipentrutravestiuri.MarţialeraVergiliulsău:îirecitapoeziilelascivecuo încântătoare neruşinare.Am făcut promisiuni carem-au stânjenitmult dupăaceea;tânăruluifaundansândi-amconsacratşaselunidinviaţa-mi.Încursulanilorceauurmat,peLuciusl-ampierdutdeseoridinvedere,apoil-

am regăsit; risc astfel să păstrez despre el o imagine constituită din amintirisuprapuse care nu corespund, adunate, nici unei faze a scurtei sale existenţe.Arbitrul puţin cam isolent al eleganţelor romane, oratorul aflat la începuturilesale,aplecatcusfiiciuneasupraexemplelordestilşicerându-mipărereadesprecâte un pasaj dificil, tânărul ofiţer grijuliu, chinuindu-şi barba rară, bolnavulscuturatdetusepecarel-amvegheatpânălaagonien-auexistatdecâtmultmaitârziu. Imaginea luiLuciusadolescent se învecineazăcuungherelemai tainicealeamintirii:unchip,untrup,alabastrulunuitenpalşiroz,echivalentulexactaluneiepigramededragostealuiCallimah,alcâtorvaversurilimpezişidirectealepoetuluiStraton.DarmăgrăbeamsăpărăsescRoma.Pânăacum,predecesoriimei lipseaude

obicei din capitală doar când plecau la război: marile proiecte, activităţilepaşniceşichiarviaţameaîncepeaupentrumineînafarazidurilor.Mai rămânea de îndeplinit o ultimă îndatorire: era vorba de a-i acorda lui

Traian triumful ce obsedase visurile lui de bolnav. Triumful se cuvine cu

adevăratnumaimorţilor.Înviaţăfiind,segăseştetotdeaunacâtecinevacaresănereproşezeslăbiciunile,capevremuriluiCezarcheliaşiaventurileamoroase.Unmort are însă dreptul la acest gen de inaugurare amormântului, la câtevaceasuridepompăzgomotoasăcaresăpreceadăsecoleledeglorieşimileniiledeuitare.Soartaunuimort e scutitădevicisitudini; chiar înfrângerile lui îmbracăsplendoareavictoriilor.UltimultriumfalluiTraiannucomemoraunsuccesmaimultsaumaipuţinîndoielnicasupraparţilor,ciacelefortdemndecinstecareafostîntreagasaviaţă.Ne-amreunitsăcelebrămpecelmaibunîmpăratpecareRomal-acunoscutdinvremeasenectuţiiluiAugustus,pecelmaidevotatmunciisale, pe celmai cinstit şimaipuţinnedrept.Scăderile lui înselenu eraudecâtparticularităţile graţie cărora recunoşti perfecta asemănare a unui bust demarmurăcuchipulpecare-lreprezintă.SufletulîmpăratuluiurcalacerpurtatdespiralaimobilăaColumneiTraiane.Părintelemeuadoptiveraacumzeu:elşi-aocupatloculînşirulîncarnărilorrăzboinicealeeternuluiMartecarevindinsecolîn secol să zguduie şi să înnoiască lumea. Înpicioare,pebalconulPalatinului,măsuram distanţele ce ne separau; îmi orchestram viaţa în vederea celui mailiniştitsfârşit.Începeamsămeditezlasuveranitateaolimpiană.

Roma numai e doar Roma: ea trebuie să piară sau să se confunde de-aiciînainte cu jumătate de omenire.Acoperişurile, terasele, cvartalurile caselor pecare lumina apusului le aureşte c-un roz atât de frumos nu mai sunt, ca pevremearegilornoştri,înconjurate,cuteamă,demetereze;euînsumiamrefăcutobunăpartealorde-alungulpădurilorgermaniceşipeîntinsullandelorbretone.De fiecare dată când am privit de departe, la cotitura unui drum însorit, oacropolăgreacăşioraşuleiperfectcaofloare,legatdepropria-icolinăprecumcaliciul de tija lui, mi-am dat seama că atare plantă fără egal era limitată deînsăşi perfecţiunea ei, realizată într-un punct al spaţiului şi într-un segment altimpului.Singuraeiposibilitatedecreştere, ca şi ceaaplantelor, era sămânţa:sămânţa ideilorcucareGreciaa fecundat lumea.Roma însă,maigreoaie,maiinformă,maineprecisîntinsăpecâmpiadepemalulfluviuluisău,seorganizaînvedereaunorcreşterimaivaste:cetateadeveniseimperiu.Aşfivrutcastatulsăse lărgească încă, să devină orânduire a lumii, ordine a lucrurilor. Virtuţilesuficiente micului oraş al celor şapte coline aveau să se mlădieze, să sediversificespreafipepotrivapământuluiîntreg.Roma,pecareeuceldintâiamîndrăznits-onumesceternă,sevaasimiladinceîncemaimultcudivinităţile-mumealecultelorAsiei:procreatoarealetinerilorşialerecoltelor,strângândla

piept lei şi stupi de albine. Dar orice creaţie umană care vizează eternitateatrebuiesăseadaptezeritmuluischimbătoralmarilorrealităţialefirii,să-şipunăde acord timpul cu al astrelor. Roma noastră nu mai e târguşorul pastoral allegendaruluiEvandru,plinădeunviitorînpartedejaconsumat;Romadepradăarepubliciişi-ajucatrolul;capitalauşuraticăaprimilorcezaritindedelasinesăsecuminţească;alteRomevorurma,alcărorchipnumi-limaginezexact,darlaformarea căruia voi fi contribuit eu însumi. Când vizitam oraşele străvechi,sacre, care-şi trăiseră însă traiul, fără nici o valoare prezentă pentru neamulomenesc,îmijuramsăevitpentruRomameadestinulpietrificataluneiTebe,alunuiBabilon, al unuiTir. Ea va ieşi din trupul ei de piatră şi îşi va făuri dincuvântulstat,dincuvântulcetăţenie,dincuvântulrepublicăonemuriremultmaitemeinică. În ţări acum încă inculte, pe malurile Rinului, ale Dunării sau aleMăriiBatavilor,fiecaresatapăratdecâteopalisadădepariîmiaminteştecolibade trestie, grămada de paie pe care gemenii noştri romani dormeau sătui delaptele lupoaicei: aceste metropole ale viitorului vor reîntrupa Roma. Pestetrupurile fizice ale neamurilor şi raselor, peste accidentele geografiei şi aleistoriei, peste felurimea zeilor şi obiceiurilor strămoşeşti, noi vom suprapunepentru eternitate, dar fără a distruge nimic, unitatea conduitei umane,pragmatismulînţelepteiexperienţe.Romasevaperpetuaîncelmaimicuţoraşîncaremagistraţiiîşidausilinţasăverificecântarelenegustorilor,săcureţeşisă-şilumineze străzile, să se opună dezordinii, nepăsării, fricii, nedreptăţii, săreinterpreteze raţional legile. Ea nu va pieri decât odată cu ultima aşezareomenească.Humanitas,Felicitas,Libertas:frumoaselecuvintecefigureazăpemonedele

domniei mele, nu eu le-am inventat. Orice filozof grec, aproape orice romancultivat are despre lume aceleaşi gânduri ca şi mine. Pus în faţa unei leginedreptepentrucăerapreaseveră,l-amauzitpeTraianexclamândcăaplicareaeinumai corespundea spirituluivremii.Daracestui spirit alvremiivoi fi fostpoateceldintâicare i-amsubordonatcubunăştiinţă toatefaptelemele,făcânddinelaltcevadecâtvisulnebulosalunuifilozofsauaspiraţiapuţincamvagăaunuiprincipebun.Şimulţumeamzeilorpentrucămi-afostdatsătrăiescîntr-oepocăîncaresarcinace-mireveneaconstaînareorganizacuprudenţăolumeşinu a scoate din haos omaterie încă lipsită de formă sau în amă culca pe uncadavru pentru a încerca să-l readuc la viaţă.Mă bucuram că trecutul ne eradestuldelungspreagăsiexempleşinupreaîmpovărătorcasănestrivească;cădezvoltarea tehnicilor noastre ajunsese în punctul în care uşura igienizarea

oraşelor,prosperitateapopoarelor,neatingândexcesulprincare l-arstânjenipeom datorită realizărilor inutile; că artele noastre, pomi puţin cam obosiţi deabundenţaroadelor,puteauîncăproducefructesavuroase.Măbucuramfiindcăreligiilenoastrenedogmaticeşivenerabile,curăţatedeoriceoprelişte,deoricerituricrude,nelegautainicdevisurilestrăvechialeomuluişipământuluifărăsăne oprească de la explicarea laică a fenomenelor, de la perspectiva raţionalăasupracomportamentuluiuman.Îmiplăcea,înfine,căînseşicuvinteleOmenie,Libertate,Fericirenusedevalorizaserăîncăprinridicoleîntrebuinţări.O singură obiecţie poate fi ridicată împotriva oricărui efort de a îmbunătăţi

condiţia umană: că oamenii sunt poate nevrednici. O îndepărtez însă fărădificultate: câtă vreme visul lui Caligula va rămâne nerealizabil, iar neamulomenesc în întregimenu se va reduce la un singur grumaz întins cuţitului, vatrebui să-l tolerăm, să-l ţinem în frâu, să-l folosim pentru scopurile noastre;interesulnostruvafi,bineînţeles,să-lservim.Procedeulmeusebazapeoseriede observări întreprinse de multă vreme asupra propriei persoane: oriceexplicaţie lucidă m-a convins întotdeauna, orice politeţe m-a cucerit, oricebucurie m-a făcut aproape mereu mai înţelept. Nu dădeam crezare decât pejumătate celor bine intenţionaţi care afirmă că fericirea aţâţă, că libertateamoleşeşte,căomeniacorupeindiviziiasupracăroraacţionează.Sepoate,dar,înstareafireascăalucrurilor,înseamnăsărefuzihranaîndestulătoareunuiomsleit,deteamăcadupăcâţivaanisănuajungăasuferideobezitate.Cândvorficâtmaimult uşurate servituţile inutile, evitate suferinţele inutile, va rămâne încă,spre a ţine treze virtuţile eroice ale omului, lungul şir al adevăratelor năpaste,moartea, bătrâneţea, bolile nevindecabile, dragostea neîmpărtăşită, prieteniarespinsăoritrădată,mediocritateauneivieţimaistrâmtedecâtplanurilecenilefăcusemşimailipsitădestrăluciredecumovisasem:toatenefericirilepricinuitedenaturadivinăalucrurilor.Trebuiesămărturisesccănupreacredînlegi.Preadure,elesuntcălcate,şipe

bunădreptate.Preacomplicate,ingeniozitateaomeneascăgăseşteuşorcumsăsestrecoare printre ochiurile acestei plase târşâinde şi fragile. Respectul vechilorlegi corespunde pietăţii omeneşti celei mai adânci; el foloseşte şi de pernăinerţiei judecătorilor. Legile cele mai vechi izvorăsc din aceeaşi sălbăticie pecaresestrăduiescs-o-nfrâneze;celemaivenerabilesuntşielerezultatalforţei.Majoritatea legilor noastre penale nu lovesc, poate din fericire, decât o micăparte a vinovaţilor; cele civile nu vor fi niciodată suficient de suple spre a seadaptaimenseişimereuschimbătoareivarietăţiaspeţelor.Elesemodificămai

încet decât obiceiurile; periculoase când întârzie în urma acestora, sunt şimaiprimejdioasecândîncearcăsăle-oiaînainte.Şitotuşi,dingrămadadeinovaţiiriscantesauderutineînvechite,apar, icişicolo,caînmedicină,uneleformuleutile. Filozofii greci ne-au învăţat să cunoaştem puţin mai bine naturaomenească;ceimaibunijuriştiainoştrilucreazădecâtevageneraţiiîndirecţiabunului-simţ.Eu însumiamefectuatuneledinacele reformeparţialecaresuntsingurele durabile. Orice lege prea des încălcată înseamnă că nu e bună:legislatorului îi revine sarcina să o abroge sau să o modifice, ca nu cumvadispreţul de care s-a acoperit atarenesăbuităprevedere să se extindă şi asupralegilor mai echitabile. Îmi propuneam ca scop prudenta abţinere de la oricelegiferare inutilă, limitarea la unmic grup de decizii înţelepte, promulgate cufermitate.Părea că sosisemomentul reevaluării, în favoareaomeniei, a tuturorprescripţiilorlegalevechi.În Spania, în împrejurimile Tarraconei, într-o zi în care vizitam singur o

exploatare minieră pe jumătate părăsită, un sclav, a cărui viaţă deja lungă sescurseseaproape toată înacelegalerii subterane, s-aaruncatasuprameacuuncuţit.Gestîntrunimiclipsitdelogică,omulrăzbunându-sepeîmpăratpentruceipatruzeci şi trei de ani de sclavie. L-am dezarmat uşor; l-am dat în grijamediculuimeu–furiais-apotolit;aredevenitceeaceeracuadevărat:ofiinţănu mai puţin înţelegătoare ca altele şi mult mai credincioasă decât mulţi.Vinovatul,pecarelegeasălbaticaplicatăl-arfiexecutatpeloc,adevenitpentrumine un slujitor folositor.Majoritatea oamenilor se aseamănă acestui sclav: eisunt mult prea supuşi; lungile lor perioade de îndobitocire sunt întrerupte decâteva revoltebrutale şideopotrivă inutile.Voiamsăvăddacăo libertatebineînţeleasă n-ar fi cumvamai folositoare şimămir că atare experienţă n-a fostcâtuşi de puţin încercată de principi. Barbarul condamnat la muncă în minădevenisepentrumineemblema tuturorsclavilornoştri,a tuturorbarbarilor.Numisepăreacuneputinţăsăfietrataţiaşacumm-ampurtateucuacelom,săfiefăcuţi inofensiviprin forţabunătăţii şi săştiede labun începutcămânacare-idezarmeazănuezită.Popoarelecare-aupieritpânăacumaupieritdin lipsădegenerozitate:Sparta ar fi supravieţuitmultmaimultdacă i-ar fi cointeresatpehiloţi în supravieţuirea ei;Atlas încetează într-obunăzi să susţină imensitateaceruluişirevoltaluizguduiepământul.Aşfivrutsăamânpecâtposibil,săevit,dacăecuputinţă,clipaîncarebarbariidinafară,sclaviidinăuntrusevornăpustiasuprauneilumipecareliseceresăorespectedeladistanţăsausăoslujeascădejos,daralecăreibinefacerinusuntpentruei.Ţineamcaceamainăpăstuită

dintrecreaturi,sclavulcarecurăţăhaznaleleoraşelor,barbarulînfometatcaredătârcoalelafrontiere,săaibătotinteresulcaRomasădureze.Măîndoiesccătoatăfilozofialumiivareuşisădesfiinţezesclavia:celmulti

sevaschimbanumele.Potsă-miînchipuiformedeservitutemaireledecâtalenoastrepentrucăsuntmaiînşelătoare:fiecăs-arreuşitransformareaoamenilorînmaşinistupideşimulţumitecaresecredlibereînvremece-saservite,fiecălis-ardezvolta,eliminândrăgazurileşiplăcerileomeneşti,opoftădelucrutotatâtde furioasă ca pasiunea pentru război la neamurile barbare.Acestei servituţi aspirituluisauaimaginaţieioamenilorîipreferdedepartestareadesclaviereală.Oricumarstalucrurile,cumplitulfaptprincareomulepusladiscreţiaaltuiomnecesită să fie reglementat cugrijăprin lege.Amvegheat ca sclavul sănu fiemarfaanonimă,vândutăfărăaseţineseamadelegăturiledefamiliepecareşile-acreat,obiectuldemndedispreţcăruiajudecătorulnu-iînregistreazămărturiadecâtdupăcel-asupustorturii,înlocsăi-oprimeascăsubjurământ.Aminterzissăfieconstrânslameseriidezonorantesauprimejdioase,săfievândutpatronilorcaselor de prostituţie sau şcolilor de gladiatori. Cei cărora le convin atareprofesii să le practice de bunăvoie: ele vor fi cu atâtmai bine prestate. În cepriveştefermele,aceiacarerăspunddeeleabuzeazădeforţafizicăasclavului;deaceeaamînlocuitpecâtposibilsclaviicucoloniliberi.Culegerilenoastredeanecdotesuntplinedepovestiricugurmeţicare-şiaruncăservitoriimurenelor,darcrimelescandaloaseşilesnedepedepsitsuntnimicpelângăpreţulmiilordemonstruozităţibanalefăptuitezilnicdeoamenidelumecuinimadepiatrăşipecare nimeni nici nu visează să-i tragă la răspundere. S-a protestat când amalungatdinRomaopatricianăbogatăşistimatăcare-şimaltratasclaviibătrâni;cel din urmă ingrat ce-şi neglijează părinţii infirmi impresionează mai multconştiinţapublică,euînsănuvădpreamaredeosebireîntreceledouăformealelipseideomenie.Condiţia femeii e determinată de obiceiuri stranii: ele sunt deopotrivă

subordonateşiprotejate,slabeşiputernice,preadispreţuiteşiprearespectate.Înacest haos de uzanţe contradictorii, socialul se suprapune naturalului: şi nu euşor deloc să-l separi pe unul de celălalt. Atare confuză stare de lucruri estepestetotmaistabilădecâtpare:înansamblu,femeilesevoraşacumşisunt,elese opun schimbării sau o folosesc exclusiv tocmai în scopurile lor. Libertateafemeilordeastăzi,maimaresaucelpuţinmaivizibilădecâtînvremurilevechi,nu e nimic altceva decât unul dintre aspectele vieţii mai uşoare a epocilorprospere; principiile şi chiar prejudecăţile de altădată n-au fost considerabil

ştirbite. Sincere sau nu, elogiile oficiale şi inscripţiile funerare continuă săatribuiematroanelornoastreaceleaşicalităţicapriceperea,castitatea,austeritateace li se cereau pe vremea republicii. Schimbările reale sau presupuse n-aumodificatdealtfelcunimicslobozeniamoravurilorpoporuluidejos,nicieternabună-cuviinţăprefăcutăaorăşenimiiînstărite;doartimpulsingurlevaconfirmadurabilitatea.Slăbiciuneafemeilor,caşiceaasclavilor,ţinedestatutullorlegal;forţa lor îşi ia însă revanşa în mărunţişuri unde puterea pe care o exercită eaproapefărălimită.Raramvăzutcasăîncarefemeilesănuconducă;adeseaamvăzut conducând intendentul, bucătarul sau libertul. În ce priveşte aspectulfinanciar,elerămânsupuseprinlegeuneianumeformedetutelă;înpractică,înfiecare dugheană dinSuburra de obicei vânzătoarea de păsări sau de fructe seinstalează drept stăpână la tejghea. Soţia lui Attianus administra bunurilefamiliei cu un extraordinar talent de om de afaceri. Legile n-ar trebui să sedeosebeascăpreamultdepractică:amacordatfemeiio libertatesporită îna-şigospodări avutul, posibilitatea de a lăsa prin testament sau de amoşteni. Aminsistatcaniciofiicăsănufiecăsătorităfărăconsimţământulei:violullegalestetotatâtderespingătorcaşicelălalt.Căsătoriaestemarealortranzacţie;estecutotuldreptsănuoîncheiedecâtîndeplinasentiment.O parte din relele societăţii provin din faptul că prea mulţi oameni sunt

ruşinosdebogaţiorisăracipânăladisperare.Dinfericire,înzilelenoastre,epecale să se stabileascăunechilibru întreceledouăextreme:averilecolosalealeîmpăraţilorşiliberţilorsuntdedomeniultrecutului:TrimalhioşiNeroaumurit.Totulrămâneînsădefăcutîncepriveşteînţeleaptareaşezareeconomicăalumii.Ajuns la putere, am renunţat la contribuţiile voluntare ale oraşelor destinateîmpăratuluişicarenusuntdecâtunfurtdeghizat.Tesfătuiescsărenunţişi tu.Anulareacompletăadatoriilorparticularecătrestateraomăsurămai riscantă,darnecesarăpentruarupedefinitivcuceizeceanideeconomiederăzboi.Deunsecol,moneda noastră s-a devalorizat înmod primejdios şi totuşi cu valoareamonedelordeaur secântăreşteeternitateaRomei:nouăne revinesarcinasă leredăm puterea de cumpărare şi greutatea temeinic corespunzătoare în bunuri.Pământurile noastre sunt cultivate la întâmplare: doar regiuni privilegiate caEgiptul, Africa, Toscana au ştiut să-şi creeze comunităţi ţărăneşti deosebit deexperimentateînculturagrâuluisauaviţei-de-vie.Unadintrepreocupărilemeleeradeaîncurajaaceastăclasădincaresăpotcăpătainstructoripentrupopulaţiilesăteşti mai înapoiate sau mai rutinate, mai puţin dibace. Am pus capătscandaloaseisituaţiiapământurilorlăsateînparaginădemariiproprietaricărora

lepăsapreapuţindebinelepublic:orice lotnecultivatdecincianiaparţine înviitor celui ce se obligă să-l lucreze. Aproape la fel am procedat şi în cazulexploatărilor miniere. Majoritatea bogătaşilor fac imense donaţii statului,instituţiilorpublice,principelui.Mulţiprocedeazăaşadininteres,uniidincurateconvingeri,preapuţininudobândescînsăînceledinurmăvreuncâştig.Daraşfivrut ca generozitatea lor să îmbrace alte haine decât pe cele ale pomenii deparadă, să-i învăţ să fie chibzuiţi, să-şi sporească avutul în interesul societăţii,aşacumaufăcut-opânăacumdoarsprea-şiîmbogăţicopiii.Înaceastăintenţieam luat eu însumi în mâini administrarea domeniilor imperiale: nimeni n-aredreptulsă-şiţinămoşiilecaavaruloalaluicugalbeni.Negustorii sunt câteodată cei mai buni geografi ai noştri, cei mai buni

astronomi, cei mai docţi naturalişti. Bancherii trec drept foarte pricepuţicunoscătoriaioamenilor.M-amfolositdeataricompetenţe;amluptatdintoateputerile contra piedicilor ridicate de activităţi unele împotriva altora. Sprijinulacordat armatorilor a înzecit valoarea schimburilor externe; am reuşit astfel săsporesc, cu minime cheltuieli, costisitoarea flotă imperială: în ce priveşteimporturiledinOrientşidinAfrica,Italiapareoinsulădependentădenegustoriide grâne de când ea însăşi nu lemai produce pentru propria-i hrană; singurulmijloc de a evita primejdiile acestei stări de fapt este de a te purta cu aceştioameni de afaceri indispensabili precum cu nişte funcţionari supravegheaţiîndeaproape. Vechile noastre provincii au ajuns în ultimii ani la un stadiu deprosperitatecepoatefiîncămărit,daresteimportantcaatareprosperitatesăfieînfolosultuturor,şinunumaiîncelalbănciiluiHerodesAtticussaualmiculuispeculant care acaparează tot uleiul într-un sat grecesc.Nici o lege nu e preadurăcândevorbadea reducenumărul intermediarilorcaremişunăprinoraşe,categorie neruşinată şi pântecoasă, rezemată de toate tejghelele şi gata săsubminezeoricepoliticăcenu-ioferăavantajeimediate.Repartizareajudicioasăadepozitelorstatuluiajutălastăvilireainflaţieiscandaloaseapreţurilorînvremede foamete, dar contam mai ales pe organizarea agricultorilor înşişi, aviticultorilor Galiei, a pescarilor din Pontul Euxin a căror sărmană hrană eînghiţitădeimportatoriidecaviarşidepeştesărat,careseîngraşădinmuncaşiprimejdiile lor. Una din zilele mele cele mai frumoase a fost cea în care amconvinsungrupdemarinaridinArhipelagsăseasociezeşisătratezedirectcuproprietarii demagazine din oraşe. Num-am simţit niciodată principe într-unchipmaifolositor.Preaadeseapaceaestepentruarmatăoperioadădeturbulentătrândăvieîntre

două campanii: alternativa faţă de inactivitate ori dezordine este pregătirea învederea unui război pus la cale, apoi războiul însuşi. Am rupt cu acesteobiceiuri;necontenitelemelevizitede lucru încentrelemilitaredepefrontiereerau doar omodalitate, printremulte altele, de amenţine armata pe picior depace în stare de activitate folositoare. Peste tot, în câmpie, ca şi la munte, lamarginea pădurii sau în plin deşert, legiunea îşi desfăşoară sau concentreazăclădirilemereuaceleaşi,câmpuriledeinstrucţie,barăcileconstruitecasărezistezăpezilor, la Colonia, furtunilor de nisip, la Lambaesis, magaziile al cărormaterial inutil am ordonat să fie vândut, cercul ofiţerilor dominat de statuiaprincipelui.Atareuniformitateedoaraparentă;castreleidenticecuprindfiecaremulţimeadiferităa trupelorauxiliare; toateneamurileaducarmateicalităţileşiarmamentulspecific,talentullordepedestraşi,călăreţioriarcaşi.Amregăsitînstare brută diversitatea în unitate care a fost ţelul meu imperial. Am îngăduitsoldaţilorfolosireastrigătelordeluptă în limbalor,caşidareacomenzilor;amlegalizatcăsătoriileveteranilorcufemeilebarbareşi le-amlegitimatcopiii.M-am străduit astfel să îndulcesc asprimeavieţii de tabără şi să-i tratez pe aceştioamenisimplidreptoameni.Curisculdealefacemaipuţinmobile,voiamcaunităţile să prindă rădăcini în colţul de imperiu pe care se însărcinaseră să-lapere;n-amşovăitsăprovincializezarmata.Speramsărestabilescpescarămareechivalentulmiliţiilortinereirepublici,cândfiecareomîşiapăraogorulşifermasa.Măstrăduiammaialessădezvolteficacitateatehnicăalegiunilor;înţelegeamsămăfolosescdecentrelemilitarecadeopârghiecivilizatoare,cadeuncapdepodsuficientdesolidspreapătrundeîncetulcuîncetulacoloundeuneltelemaifragile ale vieţii civile se tociseră. Armata devenea o trăsătură de unire întreneamurile pădurii, ale stepei şi ale mlaştinii şi locuitorul rafinat al oraşelor,şcoală primară pentru barbari, şcoală de călire şi răspundere pentru greculcultivat ori tânărul cavaler obişnuit cu plăcerile Romei. Cunoşteam personalpărţile grele ale acestei vieţi, cât şi pe cele lesnicioase, subterfugiile ei. Amanulat privilegiile, am interzis concediile prea dese, acordate ofiţerilor, amcurăţat castrele de săli de ospeţe, de pavilioane de agrement şi de grădinilecostisitoare.Am transformat toate construcţiile inutile în infirmierii şi în azilepentruveterani.Se recrutausoldaţii laovârstămultprea fragedăşierau ţinuţisubarmepânăîmbătrâneaupreatare,lucrudeopotrivăneeconomicosşilipsitdeomenie. Am schimbat radical atare situaţie. Disciplina augustă trebuia săcontribuieşiealablândeţeaomeneascăaveacului.Nu suntem cezari, ci funcţionari ai statului. Avea dreptate cea care,

solicitându-micevaşirefuzândsăoascultpânălacapăt,mi-astrigatcădacăn-amtimpsă-miplecurechea,n-amvremenicisădomnesc.Iertareapecarei-amcerut-o n-a fost doar de formă. Şi totuşi timpul îmi lipseşte: cu cât creşteimperiul,cuatâtseconcentreazăînmâinilefuncţionaruluisupremtotmaimulteaspectediferitealeautorităţii;omulacestagrăbittrebuieneapăratsătreacăaltorao parte a îndatoririlor lui; geniul său va consta din ce în cemaimult în a seînconjuradeoamenidenădejde.MareavinăaluiClaudiussauNeroafostleneacu care şi-au lăsat liberţii ori sclavii să pună mâna pe funcţiile de agenţi,consilierişireprezentanţiaistăpânului.Opartedinviaţaşicălătoriilemeles-acheltuit în alegerea şefilor de sectoare ai noii birocraţii, în instruirea lor, înpotrivireacâtmaijudicioasăcuputinţăacapacităţilorcuposturile,încreareadeutile locuri de muncă pentru clasa mijlocie de care depinde statul. Văd clarprimejdia acestor armate civile: ea constă în încetăţenirea obiceiurilor.Angrenajele construite pentru secole se vor deteriora dacă nu suntsupravegheate;stăpânularedatoriasălereglezemereumişcările,săprevadăsausă repare stricăciunile. Experienţa demonstrează că, în ciuda grijii noastredeosebite în alegerea urmaşilor, împăraţii mediocri vor continua să constituiemajoritatea, într-unveacdomnindcelpuţinunnesăbuit. Învremuriledecriză,birourilebineorganizatearputea ţine locautorităţii fundamentale, completândinterimatul uneori foarte lung între un principe înţelept şi următorul principeînţelept.Unii împăraţi târăsc după ei şiruri de barbari în lanţuri, interminabiledefilări de învinşi. Elita funcţionarilor a căror formare am pus-o la cale îmialcătuieştecu totulaltcortegiu.Consiliulprincipelui:graţiecelorce-lcompun,ampututlipsidinRomaanidezile,întorcându-mădoarîntrecere.Corespondamcueiprincurieriiceimaiiuţi;încazdeprimejdie,prinsemnalelesemafoarelor.Larândullor,aceştiaşi-auformatajutoareutile.Competenţaloresteoperamea,iaractivitatea-lebinepusălacalemi-apermissămăconsacrualtorprobleme.Eaîmivaîngăduisălipsescfărăpreamultetemeripentrueternitate.Dindouăzecideanideputere,doisprezecei-ampetrecutfărădomiciliustabil.

OcupamrândperândpalatelenegustorilordinAsia,echilibratelecasegreceşti,frumoasele vile dotate cu băi şi încălzire centrală ale rezidenţilor romani dinGalia, colibe sau ferme. Dintre toate, rămânea mereu preferat cortul uşor cuarhitectura lui de pânză şi frânghii. Corăbiile nu eraumai puţin diverse decâtdomiciliiledepeuscat:aveamunaamea, înzestratăcugimnaziuşibibliotecă,darmăfereampreamultdeoricefixarecasămălaslegatdevreolocuinţă,chiarmobilă. Ambarcaţiunea de plăcere a unui milionar sirian, vasele cu copastie

înaltăale floteioricaiaculpescaruluigrecmămulţumeaudeopotrivă.Singurulluxconstaînvitezăşiîntotceeaceocondiţiona:ceimaibunicai,trăsurilecuoptimăsuspensie,bagajelecâtmaipuţinstânjenitoare,veşminteleşiaccesoriilecele mai potrivite climatului. Resursa cea mare era, înainte de toate, stareaperfectă a corpului: un marş forţat de douăzeci de mile nu însemna nimic, onoaptenedormităosocoteamprilejdecugetare.Pentrupuţinioamenicălătoriaconstituie o plăcere durabilă, ea fiind în esenţă negarea tuturor obişnuinţelor,zdruncinareaperpetuăaoricărorprejudecăţi.Măstrăduiamdarsănuamnicioprejudecată şi cât mai puţine obişnuinţe. Savuram adâncimea delicioasă apaturilor,precumşiasprimeaşimireasmapământuluigol,denivelările fiecăruisegment al circumferinţei lumii. Eram făcut pentru diversitatea mâncărurilor,fierturăbritanicădeuruialădegrâusaupepeneafrican.Într-ozimis-a-ntâmplatsăgustdintr-unvânatpe jumătatedescompusceconstituie supremadelicatesăpentru unele populaţii germanice: am vomitat, însă încercarea fusese făcută.Foartehotărât în cepriveştepreferinţelemele amoroase,mă temeamde rutinăchiar şi în această privinţă. Suitamea limitată la strictul necesar ori la strictacalitate mă izola prea puţin de restul lumii; aveam grijă ca mişcările să-mirămână libere, abordarea lesnicioasă. Provinciile, aceste mari unităţi oficialecăroraeuînsumile-amalesemblemele:BritanniaşezândpestâncăsauDaciacusabia ei curbă se detaliau pentru mine în păduri umbroase unde căutasemrăcoarea,înfântânidincarebăusem,înoameniîntâlniţiîntâmplătorlapopasuri,în chipuri cunoscute, câteodată îndrăgite. Ştiam fiecare milă a drumurilornoastre,poatecelmaifrumosdarpecareRomal-afăcutpământului.Momentdeneuitateraînsăcelîncareşoseauaseopreaîntr-ocoastădemunte,cândtrebuiasătesalţipesteprăpastiilarând,dinţancînţanc,casăpriveştirăsăritulsoareluidepeunpiscalPirineilororialAlpilor.Câţivaoameniînainteameastrăbătuserăpământul:Pitagora,Platon,oduzină

deînţelepţişiunnumărapreciabildeaventurieri.Darpentruîntâiaoarăcălătoruleraînacelaşitimpşistăpânul,deplinlibersăvadă,săreformeze,săcreeze.Eranoroculmeuşi-midădeamseamacăvortrecepoateveacuripânăsăaibădinnoulocfericitapotriviredintrefuncţie, temperamentşi lume.Şiampriceputatunciavantajul de a fi un om nou şi un om singur, prea puţin căsătorit, fără copii,aproapefărăstrămoşi.UlisefărăaltăItacădecâtcealăuntrică.Trebuiesăfacaicio mărturisire pe care n-am împărtăşit-o nimănui: niciodată n-am avutsentimentul că aparţin pe de-a-ntregul nici unui loc, nici măcar Atenei melepreaiubite,nicichiarRomei.Străinpestetot,număsimţeamnicăieriizolat.Pe

drum exersam diferitele profesiuni din care e alcătuită meseria de împărat:duceam viaţamilitară ca şi cum aş fi îmbrăcat o haină devenită comodă prinpurtare.Mă repuneam la curent fără dificultate cu limbajul castrelor, cu latinadeformată de presiunea limbilor barbare, presărată cu sudălmi de rigoare şiglumeieftine;măreobişnuiamcuechipamentulstânjenitoralzilelordemanevre,cuschimbareadeechilibruprodusăînîntregulcorpdepurtareascutuluigreupebraţul stâng. Răbdătoareamuncă de contabilmă asalta din ce în cemaimultpestetot,fiecăeravorbasăverificsocotelileprovincieiAsiasaucelealeunuimicorăşelbritanicînglodatîndatoriidinpricinaconstruiriiuneibăipublice.Amvorbit deja demeseria de judecător. Îmi veneau înminte asemănări şi cu alteprofesii: mă gândeam la medicul peregrin, vindecând bolnavii din poartă înpoartă,lamuncitoruldelaîntreţinereadrumurilor,chematsărepareoşoseaorisă lipeascăoconductădeapă, laşefulechipajuluicarealeargăde launcap laaltulalpunţiivâslaşilor,încurajându-işifolosindbiciulcâtmaipuţincuputinţă.Şi astăzi, privindu-i pe sclavi tăind pe terasele Vilei ramurile copacilor sauplivind brazdele cu flori,mă duce gândulmai ales la chibzuitul du-te-vino algrădinarului.Meşteriipecare-ipurtamcumineîncălătoriiîmidădeaupuţinăbătaiedecap:

pofta lor de schimbare o egala pe amea. Aveam însă greutăţi cu oamenii delitere.IndispensabilulFlegonaredefecteleuneibabe,daresingurulsecretarcarea rezistat ritmului: se află încă la post. Poetul Florus, căruia i-am oferitsecretariatuldelimbălatină,sevăicăreapestetotcăn-arfivrutsăfieCezarşisăaibădeînduratgerurilesciticeşiploilebretone.Lungileplimbăricupiciorulnu-ispuneau nici ele nimic. În cemă priveşte, l-am lăsat bucuros plăcerilor vieţiiliterareromane,tavernelorîncareaveaulocîntâlnirilespreaschimbaînfiecareseară aceleaşi vorbe de duh şi a se supune cu frăţească răbdare înţepăturiloraceloraşiţânţari.LuiSuetoniusi-amoferitslujbadecustodealarhivelor,cei-apermis să ajungă la documentele secrete de care avea nevoie pentru VieţileCezarilor.Peacestompriceput,atâtdebinesupranumitLiniştitul,nuţi-lputeaiimaginadecât înlăuntrulbibliotecii: a rămas laRoma,undedeveniunuldintrefamiliarii soţieimele,membru al aceluimic cerc de conservatori nemulţumiţicareseîntrunealaeasăcriticefelulîncaremergealumea.Acelgrupnupreami-erapeplac:l-ampensionatpeTranquillus,cares-aretrasîncăsuţaluidinMunţiiSabinispreavisaînliniştelaviciileluiTiberius.FavorinusdinArelateadeţinutpentruuntimpsecretariatulgrecesc:piticulcuvoceafluierătoarenuvădealipsăde fineţe. Era unul dintre spiritele cele mai false pe care le-am întâlnit; ne

contraziceam,darerudiţialuimădelecta.Râdeamdeipohondriacare-lfăceasăsepreocupedesănătatecaunîndrăgostitdefemeiaiubită.ServitorulsăuhindusîipregăteaorezuladuscumaricheltuielidinOrient;dinnefericire,acelbucătarexoticvorbeafoarteprostgreceşteşifoartepuţinînindiferentcelimbă:delaeln-amaflatnimicdespreminunileţăriiluinatale.Favorinusselăudacăarealizatînviaţătreilucruridestulderare:gal,s-aelenizatmaibinecanimenialtul;ommărunt,secertaneîncetatcuîmpăratul,iarpentruastanuaveanimicdesuferit,ciudăţenie care de altfel îmi cădea integral în seamă; impotent, plătea mereuamendăpentruadulter.Şipebunădreptate,căciadmiratoareleluidinprovincieîicreauîncurcăturidincarenuodatăatrebuitsă-lscot.Înceledinurmăm-amsăturatşil-amînlocuitcuEudemon.Îngeneralînsă,amfostsurprinzătordebineslujit.Respectulmiculuigrupdeprietenişifuncţionariasupravieţuit,doarzeiiştiucum,intimităţiibrutaleacălătoriilor;discreţiaacestoraafost,dacăsepoatespune astfel, şi mai surprinzătoare decât lealitatea lor. Suetonii viitorului voraveapreapuţineanecdotedepovestitdespremine.Ceeacelumeacunoaştedinviaţa mea sunt faptele dezvăluite de mine însumi. Prietenii mi-au păstratsecretele,pecelepoliticeprecumşipecelelalte;edreptcălarându-miamfăcutdeseoriacelaşilucrupentruei.A construi înseamnă a colabora cu pământul, a pune pecetea umană asupra

unuipeisajcevafi transformatpentruvecie,acontribui,deasemenea, laacealentă schimbare care este viaţa oraşelor. Câtă bătaie de cap cere amplasareaoptimăaunuipodsauaunei fântâni,găsireacurbeiceleimaieconomiceşi înacelaşitimpceleimaipureauneişoseledemunte!LărgireaDrumuluiMegareitransformapriveliştea stâncilor scironiene; cele aproximativdouămii de stadiidecalefăţuităcudaledepiatrăşiprevăzutăcucisterneşiposturimilitarecareunea Antinoe cuMarea Roşie făceau ca în deşert erei primejdiei să-i urmezeepocadeplineisiguranţe.Nueracâtuşidepuţincostisitorsistemuldeapeductedin Troada, pentru care s-a cheltuit venitul a cinci sute de oraşe din Asia;apeductulCartagineidespăgubea,într-omăsură,grelelepierderialerăzboaielorpunice. A ridica fortificaţii este, în ultimă instanţă, acelaşi lucru cu a înălţadiguri:înseamnăsăgăseştiliniapecareunţărmsauunimperiupoatefiapărat,punctulîncareasaltulvalurilororialbarbarilorvafioprit,stăvilit,sfărâmat.Săsapi porturi înseamnă să fecundezi frumuseţea golfurilor. Să întemeiezibiblioteci este încă un fel de a construi grânare publice în care să se depunărezerve în vederea vreunei ierni a spiritului pe care, în ciuda voinţei mele, oîntrezăresc,dupăanumitesemne,apropiindu-se.Amreclăditmult:amcolaborat

cu timpul, sub chipul său de trecut, prinzându-i sau transformându-i spiritul,slujindu-l ca o trăsură de unire către un viitor încă mai lung; am regăsit subpietre taina izvoarelor. Viaţa noastră e scurtă: vorbim mereu de secolele ce-lprecedăsauurmeazăpecel încare trăimcaşicumne-ar ficu totulstrăine;şitotuşileatingeamînjocurilemelecupietrele.Zidurilepecareleconsolidezsuntcalde încă de atingerea trupurilor ce au pierit; mâini care nu există încă vormângâiafusurileacestorcoloane.Cucâtmăgândeammaimultlamoarteamea,darmai ales la a altuia, cu atât încercam să adaug vieţilor prelungirile aceleaaproape indestructibile.LaRoma foloseamde preferinţă cărămida eternă, carenusereîntoarcedecâtfoarteîncetînpământuldincareefăcutăşiacăreitasaresau imperceptibilămăcinareseproduce înaşa fel încâtedificiul rămânemuntechiar după ce a încetat să mai fie pentru privire cetate, circ ori mormânt. ÎnGrecia,înAsiafoloseammarmuradebaştină,frumosulmaterialcareodatătăiatrămânecredinciosmăsuriiomeneşti,astfelcăplanulîntreguluitemplueîncifratîn fiecare fragment de tambur spart. Arhitectura este plină de posibilităţi maivariatedecâtarlăsasăsecreadăcelepatruordinealeluiVitruvius;blocuriledecaredispunem,ca şi tonurilemuzicale, sunt susceptibilede infinite combinări.Pentru Panteon m-am adresat străvechii Etrurii a prorocilor şi haruspiciilor;sanctuarul Venerei, dimpotrivă, rotunjeşte în soare forme ionice, mulţimi decoloane albe şi roze în jurul zeiţei cărnii din care a ieşit neamul lui Cezar.Olimpeionul din Atena trebuia să fie exact contraponderea Partenonului,etalându-se în câmpie aşa cum celălalt se înalţă pe colină, imens acolo undecelălalt e perfect, pasiunea la genunchiul calmului, splendoarea la piciorulfrumuseţii.Capelele luiAntinous şi templele lui, încăperimagice,monumentealemisterioaseitreceridinviaţăînmoarte,lăcaşealedureriişifericiriisufocanteeraulocuriderugăciuneşiapariţieundemăabandonamdoliuluimeu.Mausoleulde pe malul Tibrului reproduce la scară uriaşă vechile morminte de pe ViaAppia, dar înseşi proporţiile lui îl transformă, făcându-te să te gândeşti laCtesifon, la Babilon, la terasele şi turnurile graţie cărora omul se apropie deastre.Egiptulfuneraraaliniatobeliscurileşialeiledesfincşialecenotafuluicareimpune unei Rome vag ostile memoria unui prieten niciodată îndeajuns deregretat.Vilaconstituiecimitirulcălătoriilor,ultimulcantonamentalnomadului,echivalentul construit înmarmură al corturilor şi pavilioanelor prinţilor Asiei.Aproape tot ceeacegustul e tentat să încerce a fostdeja încercat îndomeniulformelor; treceam în cel al culorilor: jaspul verde ca adâncurilemării, porfirulgrunjos,bazaltul,întunecatulobsidian.Roşulintensaltapiseriilorseîmpodobea

cubroderiidinceîncemaisavante;mozaicurilepavimentelorsaualepereţilornuerauniciodatăsuficientdevii,dealbesaudesumbre.Fiecarepiatrăînsemnastraniaconcreţiuneauneivoinţe,auneiamintiri,câteodatăauneisfidări.Fiecareedificiueraplanulunuivis.Plotinopolis, Hadrianopolis, Antinoe, Hadrianoterai. Am înmulţit pe cât

posibilaceştistupiaialbineiumane.Tinichigiulşizidarul,inginerulşiarhitectulveghează naşterile acestor oraşe; operaţiunea necesită de asemenea şi anumeînzestrări de descoperitor de izvoare. Într-o lume încă mai mult de jumătatestăpânită de păduri, de deşerturi, de câmpii nedesţelenite, o stradă pavată, untempluînchinatnuimportăcăruizeu,niştebăişiniştelatrinepublice,prăvăliaîncarebărbieruldiscutăcuclienţiiştiriledelaRoma,odugheanădeplăcintar,denegustordesandale,poatedelibrar,ofirmădemedic,unteatruîncaresejoacădincând încândopiesădeTerenţiuconstituieoprivelişteminunată.Rafinaţiinoştri se plâng de uniformitatea oraşelor: suferă că întâlnesc peste tot aceeaşistatuie a împăratului şi aceeaşi conductă de apă. N-au dreptate. Frumuseţeaoraşului Nemausus se deosebeşte de cea a Arelatei. Dar uniformitatea însăşi,întâlnită pe trei continente, produce aceeaşi mulţumire călătorului ca cea astâlpilormiliari:celemaiobişnuitedintreoraşelenoastreîşiauşieleimportanţalor, asigurând schimbul de cai pentru deplasări, poştă, ori oferind locuri depopas.Oraşul:cadrul,construcţiaomenească,monotonădacăvrei,dartotatâtdemonotone sunt şi celulele de ceară pline cu miere, centrul contactelor şi alschimburilor,undevinţăraniisă-şivândăprodusele,zăbovindapoisăpriveascăcu gura căscată picturile unui portic. Oraşele dragi s-au născut din întâlnirilemele cu colţuri de lume, cele ale planurilor împăratului ce sunt, din propriileîntâmplărialevieţiimeledeom.Plotinopolissedatoreazănevoiideadeschideîn Tracia noi pieţe agrare, dar şi dorinţei pioase de a o cinsti pe Plotina.HadrianoteraitrebuiasăîndeplineascăroluldetârgpentruexploatărileforestieredinAsiaMică:ulterioradevenitrefugiulmeudevară,pădureaplinădevânat,pavilionuldintrunchiuricioplitedelapoalelecolineiluiAtis,torentulîncununatdespumăîncaretescalziînfiecaredimineaţă.HadrianopolisînEpirredeschideun centru urban în sânul unei provincii sărăcite, născut în urma unei vizite lasanctuaruldinDodona.Hadrianopolis înTracia, aşezare ţărănească şimilitară,centru strategic la marginea ţinuturilor barbare e populat cu veterani airăzboaielorsarmatice;cunoscpersonalpuncteleslabeşi tarialeaceloroameni,numelelor,numărulanilordeserviciuşialrănilor.Antinoe,întemeiereaceamaidragă,a fost înălţatăpe loculnefericirii,peo fâşiede terenaridcuprinsă între

fluviu şi stâncă.Nu doream decât s-o îmbogăţesc şimaimult graţie unor noiresurse:comerţulcuIndia,transporturilefluviale,rafinamentelesavantealeuneimetropole greceşti. Nu există loc pe pământ pe care să vreau mai puţin să-lrevăd;raresuntînsăaceleacărorale-amacordatomaimareatenţie.Acestoraşesteunperistilcontinuu.Corespondezcuguvernatorulei,FidusAquila,desprepropileeletemplului,desprestatuiledinarcaacestuia;euînsumiamalesnumelecvartalelor urbane, ale demelor, simboluri destăinuite şi secrete, catalog preacompletalamintirilormele.Toteuamtrasatplanulcoloanelorcorinticecarefacfaţăşiruluiegalritmatalpalmierilordepemaluri.Demiideoriamparcurscuminteapatrulaterulaproapeperfect,tăiatdestrăziparaleleşidespărţitîndouădeoarterătriumfalăcareducedelaunteatrugreclaunmormânt.Suntemcopleşiţidestatui, sătuidedesfătărilepicturii şi sculpturii,daratare

abundenţă e doar o iluzie: în fond, reproducem necontenit câteva duzine decapodopere pe care nu vom mai fi în stare să le creăm. Şi eu am pus să secopieze pentruVilăHermafroditul şiCentaurul, Niobida şiVenus. Ţineam sătrăiesc cât mai mult în mijlocul acestor melodii ale formelor. Încurajamexperienţelecutrecutul,unarhaismsavantcaresăredescoperesensulintenţiilorşi tehnicilor uitate. Încercamvariaţiunile ce constau în a transcrie înmarmurăroşie jupuirea lui Marsias realizată în marmură albă, restituind-o astfel lumiifigurilor pictate, sau a transpune în tonalitatea Parosului granulaţia neagră astatuilor Egiptului, schimbând idolul în fantomă. Arta noastră este perfectă,adicăîmplinită,darperfecţiuneaeiesusceptibilădemodulaţiitotatâtdevariatecaşicelealeuneivocipure:înseamănerămânejoculdificildeaneapropiasauîndepărtamereudesoluţiagăsităodatăpentrutotdeauna,deafi riguroşioriaabuzapânălacapăt,deacuprindenenumăratenoiconstrucţiiînlăuntrulacesteifrumoasesfere.Eunavantajsăaiînspateletăuomiedetermenidecomparaţie,săpoţicontinuadupăbunul-plac,înmoddeliberat,peScopasorisă-lcontrazicicuvoluptatepePraxitele.Contacteleavutecuartelebarbarem-aufăcutsăcredcă fiecare seminţie se limitează la anume teme, la anume modalităţi printremodalităţile posibile; fiecare epocă operează încă o triere a posibilităţilordeschise fiecărei etnii. În Egipt am văzut zei şi regi uriaşi; la încheieturilemâinilorprizonierilorsarmaţiamdescoperitbrăţăricerepetălainfinitacelaşicalîngalopsauaceiaşişerpidevorându-seunulpealtul.Darartanoastră(înţelegpeceaagrecilor)apreferatsărămânălaom.Noisinguriamştiutsăfacemvizibile,într-untrupimobil,forţaşiagilitatealatentă;doarnoiamştiutechivalafrunteanetedăcugândireaînţeleaptă.Suntaidomasculptorilornoştri:umanşimulţumit;

în această lume găsesc totul, până şi eternitatea. Pădurea preaiubită seconcentrează, pentru mine, în imaginea centaurului; furtuna nu se manifestănicăierimai bine decât în eşarfa balonată a unei zeităţimarine. Obiectele dinnatură,emblemelesacren-aupreţdecât încărcatedesemnificaţiiumane:conulde pin falic şi funebru, vasul cu hulubi care sugerează siesta pe margineafântânilor,grifonulcare-lducepecelmaiiubitcătreceruri.Arta portretului nu mă interesa aproape deloc. Portretele romane n-au altă

valoaredecâtde cronică: copiibrăzdatede riduri exacte saudenegi singulari,decalcurialeunormodelecucareteciocneştiînviaţăfărăsălebagiînseamăşipe care le uiţi îndată ce-au murit. Grecilor, dimpotrivă, le-a plăcut într-atâtperfecţiunea umană, încât le-a păsat prea puţin de varietatea chipuriloroamenilor. Nu aruncam decât o privire fugară propriului portret, faţa aceeabronzată,denaturatădealbeaţamarmurei,ochiilargdeschişi,guramicăşitotuşicărnoasă, strunită până la tremur.Mai mult m-a preocupat însă chipul altuia.Îndată ce acela începuse să conteze în viaţa mea, arta încetă să mai fie lux,devenind resursă, modalitate de ajutorare. Am impus lumii chipul cel tânăr:există astăzi mai multe portrete ale minunatului copil decât au fost sculptatecândvaîntrucinstireavreunuiomdeseamă,avreuneiregine.Întâiamavutgrijăca statuara să înregistreze etapele frumuseţii unei forme în schimbare; arta adevenit apoi un fel de rit magic în stare să evoce chipul dispărut. Imaginilecolosale păreau a fi un mijloc de expresie a adevăratelor dimensiuni pe caredragostea le dă fiinţelor; le voiam enorme aceste statui, ca o faţă văzută deaproape, înalteşisolemnecaviziunileşiapariţiiledincoşmaruri,strivitoarecaînsăşi amintirea rămasă. Pretindeam un finisaj perfect, o perfecţiune pură azeuluicare,pentruceicel-auiubit,esteoricefiinţămoartăladouăzecideani;şideopotrivă asemănarea exactă, prezenţa familiară, fiece trăsătură neregulată achipuluimai dragă decât frumuseţea.Câte discuţii spre a păstra linia groasă asprâncenei, rotunjimea puţin tumefiată a buzei… Contam cu disperare peeternitatea pietrei, pe fidelitatea bronzului în dorinţa de a perpetua un corpperisabil, ori deja distrus, insistând totodată ca marmura, unsă zilnic cu unamestec de ulei şi acizi, să prindă fineţea şi aproapemoliciunea cărnii tinere.Regăseampeste tot faţa aceeaunică: amalgamampersonajele divine, sexele şiatributeleeterne,peduraDianăapădurilorcumelancoliculBachus,pevigurosulHermesalpalestrelorcuzeulbivalentaliubirii,dormindcucapulpebraţpeunmaldărdeflori.ConstatamcâtdemultseamănăvirileiAtenauntânărcăzutpegânduri.Sculptoriimeinuerautotdeaunalaînălţime;ceidetotmediocricădeau

icişicoloînmoliciunesauemfază,deşicutoţiiparticipaulavisînmaimicăorimaimaremăsură.Existăstatuileşi tablourilereprezentându-lpe tânăr înviaţă,celecareredauvastulşivariatulpeisajcuprinsîntrecincisprezeceşidouăzecideani: profilul serios al copilului cuminte – acea statuie în care un sculptor dinCorintaavutîndrăznealasăimortalizezedegajareabăiatuluice-şiumflăpieptultrăgându-şiumerii,cubraţulsprijinitpeşoldcaşicumarurmări,lacolţuluneistrăzi, o partidă de zaruri. Există marmura din care Papias din Afrodisias adesprinsuntrupmaimultdecâtnud,lipsitdeapărare,deofragedăprospeţimede narcisă. Şi Aristeas a sculptat, sub supravegherea mea, într-o piatră camgrunjoasă, micul cap poruncitor şi mândru. Există portretele de după moarte,pestecaremoarteaatrecut,chipurileaceleamari,cubuzelesavantlucrate,plinede secrete ce nu-mi mai aparţin fiindcă nu mai sunt ale vieţii. Mai e şibasorelieful carianului Antonianos, care a scăldat în graţie elizeană peculegătoruldestruguriînveşmântatînborangicşibotulprietenosalcâineluilipitde-opulpăgoală.Şimascaaceeaaproapeinadmisibilă,operăaunuisculptordinCirene,încareplăcereaşidurereaseamestecăşiseînfruntăpeacelaşichipcadouă valuri pe aceeaşi stâncă. Şi micile statuete de lut utilizate pentrupropaganda imperială: Tellus stabilita, Geniul planetei Pământ pacificate, subînfăţişareaunuitânărculcatţinândînmâinifructeşiflori.Trahitsuaquemquevoluptas.Fiecarecuchemareasa,fiecarecuţelulsău,cu

ambiţia lui, dacă vrei, cu dorinţa lui ceamai tainică şi cu idealul său celmailuminos.Almeu era cuprins în cuvântul frumuseţe, atât de greu de definit înciuda tuturor evidenţelor simţurilor şi ochilor. Mă simţeam răspunzător defrumuseţealumii.Voiamcaoraşelesădăinuiascăsplendide,aerisite,alimentatede ape limpezi, populate de fiinţe omeneşti al căror trup să nu fie vătămat depeceţilemizerieisausclaviei,dediformitateagrăsimiiuneivulgarebunăstări;caşcolarii să recitepe tonpotrivit lecţiidelocstupide;ca femeile încasele lorsăvădească în mişcări un fel de demnitate maternă, de calm nezdruncinat; cagimnaziile să fie frecventate de tineri iniţiaţi într-ale jocurilor şi artelor; calivezilesăseumpledefructesănătoase,iarogoarelederecoltebogate.Doreamca maiestatea imensă a păcii romane să cuprindă totul, imperceptibilă, daromniprezentă precum muzica universului în rostogolirea lui; ca cel mai umilcălător să poată colinda dintr-o ţară sau continent într-altul, fără formalităţijignitoare,fărăprimejdii,pestetotfiindu-iasiguratunminimumdelegalitateşidecultură;casoldaţiinoştrisă-şicontinuelafrontiereveşnicullordansmilitar;catoatesămeargăfărăpoticniri;camareasăfiebrăzdatădecorăbiifrumoase,

iar drumurile străbătute de numeroase atelaje; ca într-o lume bine orânduităfilozofii, dar şi dansatorii să-şi afle locul lor. Atare ideal, în fond modest, arputea fi uneori atins dacă oamenii şi-ar pune în slujba lui o parte din energiacheltuită în acţiuni nesăbuite sau cumplite; un fericit prilej mi-a îngăduit să-lrealizez înparte în răstimpulacestui sfertde secol.LuiArriandinNicomedia,unul dintre spiritele cele mai alese ale vremii, îi place să-mi aminteascăfrumoaseleversuriprincarebătrânulTerpandrosdefinea în treicuvinte idealulspartan, modul de viaţă perfect la care Lacedemona a visat, fără să-l atingăvreodată:Puterea,Dreptatea,Muzele.Forţaeralabază,rigoarefărădecarenuexistă frumuseţe, fermitate fărădecarenuexistădreptate.Dreptateaconstituiaechilibrulpărţilor,ansamblulproporţiilorarmonioaseneclintitdeniciunexces.Forţa şi Dreptatea nu erau altceva decât un instrument bine acordat aflat înmâinileMuzelor.Oricemizerii, orice brutalităţi trebuiau interzise ca tot atâteainsulteaduse frumosului trupalomenirii.Oricenedreptateeraonotă falsă,deevitatînarmoniasferelor.

Aproape un an m-au reţinut în Germania renovarea sau construireafortificaţiilorşicastrelor,deschidereadedrumuriorirepararealor;noibastioaneridicate pe un traseu de şaptezeci de mile au întărit frontierele noastre de-alungul Rinului. Ţara aceea de vii şi de râuri clocotitoare nu-mi oferea nimicimprevizibil:regăseamacolourmeletânăruluitribunceaduseseluiTraianvesteaurcăriisalepetron.Regăseamdeasemenea,dincolodeultimulfortconstruitdintrunchiuri tăiate în pădurile de brazi, acelaşi orizont monoton şi întunecat,aceeaşilumecene-arămasînchisădepevremeacândseaventurarăimprudentîntr-însalegiunileluiAugustus,unoceandecopaci,omulţimedeoameniblonzişi cu pielea albă. Odată încheiată reorganizarea, am coborât până la gurileRinului,de-a lungul şesurilorbelgice şibatave.Dune triste alcătuiauunpeisajnordic presărat cu ierburi şuierând în bătaia vântului; casele portuluiNoviomagus, construite pe piloni, se sprijineau parcă de corăbiile ancorate lapragurilelor;păsăridemarepoposeaupeacoperişuri.Îndrăgeamacelelocurice-ţistrângeauinimaşicarepăreaucumpliteadjutanţilormei,cerulacelarăscolit,fluviilemâloasemuşcânddintr-unpământinformşifărăvlagăcăruianiciunzeunus-a-nvrednicitsă-iplăsmuiascăunrelief.Oambarcaţiunecufundulaproapeplatm-atransportatîninsulaBritanniei.De

mai multe ori vântul ne-a împins înapoi spre coasta de care ne-am desprins:această traversare potrivnicăm-a făcut părtaş la uluitoare ceasuri de vid.Nori

uriaşiseiveaudinmareaîntunecată,alecăreiapeerauplinedenisipşicaresezbătea neîncetat în patul ei. Ca altădată la daci şi la sarmaţi, contemplam cureligiozitatePământul,întrevăzândpentruprimaoarăaiciunNeptunmaihaoticdecât al nostru, o lume lichidă nesfârşită. Citisem în Plutarh o povestiremarinărească despre o insulă de prin părţile astea, învecinate cu MareaÎntunericului, şi unde olimpienii victorioşi i-ar fi izgonit de veacuri pe titaniiînvinşi.Mariicaptiviai stâncii şi ai furtunii, eternbiciuiţideneostoitulocean,incapabili de a închide ochii, dar neîncetat bântuiţi de vise, vor continua săopună ordinii olimpice violenţa, neliniştea, dorinţele lor pe vecie răstignite.Reîntâlneamînmitulacestadelamarginilelumiiteoriilefilozoficepecaremileînsuşisem: fiecare om trebuie necontenit să aleagă în cursul scurtei sale vieţiîntreneobositasperanţăşiînţeleaptalipsădesperanţă,întreplăcerilehaosuluişicele ale stabilităţii, între titan şi olimpian.Să alegi între ei sau să reuşeşti să-iîmpaciîntr-obunăziunulcucelălalt.Reformele civile înfăptuite în Britannia aparţin operei mele administrative

desprecareamvorbitînaltăparte.Importantdesubliniataiciestefaptulcăeramprimul împărat care s-a aşezat paşnic pe acea insulă situată lamarginile lumiicunoscute,undesingurClaudiuss-aaventuratcâtevazile încalitatedegeneralcomandant.PentruoiarnăîntreagăLondiniumdevenise,înurmahotărâriimele,centrul efectiv al lumii, aşa cum fusese Antiohia în vremea războiului partic.Fiecarecălătoriedeplasaaşadarcentruldegravitaţiealputerii,situându-lpentruun timppemalurileRinuluisaupemarginileTamisei,permiţându-miastfelsăevaluez avantajele sau dezavantajele cutărei reşedinţe imperiale. Şederea înBritanniam-afăcutsămăgândesclaipotezaorganizăriiunuistatcucentrulînOccident, a unei lumi atlantice. Atare spirit de imaginaţie e lipsit de valoarepractică: totuşiel înceteazădeamai fi absurd îndatăce respectivulprevăzătoracordăcalculelorsaleunconsiderabilcoeficientviitorologic.Abia cu trei luni înaintea sosirii mele, Legiunea a şasea Victorioasa a fost

transferatăpeteritoriulbritanic.EaînlocuianefericitaLegiuneanouamăcelăritădecaledonienicuocaziatulburărilorceauconstituitînBritanniacontralovituraexpediţieinoastreîmpotrivaparţilor.Spreaîmpiedicarepetareaunuiasemeneadezastru,seimpuneaudouămăsuri.Trupelenoastreaufostîntăriteprincreareaunuicorpauxiliar indigen:laEboracum,dinvârfuluneicolineverzi,amvăzutpentruprimaoarăcumsecomportălainstrucţieaceaarmatăbritanicădecurândînfiinţată.Ridicareaînacelaşitimpaunuizid,tăindîndouăinsulaînparteaeiceamai îngustă,aveasăasigureprotecţiaregiunilorfertileşicivilizatedinsud

împotrivaatacurilortriburilordelanord.Euînsumiaminspectatobunăpartealucrărilordeschiseconcomitentpeîntregultraseualuneipantelinedeoptzecidemile: găsisem prilejul să experimentez, pe acel spaţiu precis delimitat care seîntindedelaocoastălaalta,unsistemdeapărareces-arfipututulterioraplicapeste tot. Această operă eminamente militară începuse deja să-şi vădeascăefectelepacificatoare,mărindprosperitateapărţii astfel adăpostiteaBritanniei;luau fiinţă sate; se crea omişcare de aflux către zonele de frontieră. Geniştiilegiunii erau ajutaţi în munca lor de echipe de băştinaşi; ridicarea ziduluiconstituia pentru mulţi dintre aceşti locuitori de la munte, până mai ieri încărebeli,primadovadădenetăgăduitdespreputereaproteguitoareaRomei,baniipe care-i primeau ca plată, prima monedă romană ce le trecea prin mână.Fortificareafrontiereibritaniceadevenitemblemarenunţăriimelelapoliticadecuceriri: lapicioareleceluimaiînaintatbastionampussăfieînălţatuntempluzeuluiTerminus.Totulmăîncântapeacestpământumezitdeploi:franjuriledeceaţălapoalele

colinelor, lacurile consacrate unor nimfe încă şi mai capricioase decât alenoastre,oameniimelancolicicuochiilorcenuşii.Aveamdreptcălăuzăuntânărtribun din corpul auxiliar britanic: acest zeu blond învăţase latineşte şi rupeacevagreacă,limbăîncaresestrăduia,plindetimiditate,săcompunăversuridedragoste. Într-onoapte recede toamnă, l-ampussă-mi fie interpretpe lângăosibilă.Aşezaţiîncolibaafumatăaunuicărbunarceltşiîncălzindu-nepicioareleapăratedepantalonigroşidelânăaspră,văzurămtârându-secătrenoiocreaturăbătrână, leoarcădeploaie,despletitădevânt, roşcatăşi temătoarecao jivinăapădurii.Searuncăasuprapâinişoarelordeovăzce secoceau învatră.Călăuzamea a reuşit să câştige bunăvoinţa profetesei: ea consimţi să cerceteze pentrumine rotocoalele fumului, scânteile aruncate când şi când de foc, fragilelearhitecturi ale vreascurilor şi cenuşii.Vedea cetăţi care se construiau,mulţimipline de bucurie, dar şi oraşe incendiate, şiruri jalnice de învinşi, ceea cecontrazicea dorinţa mea de pace; un chip tânăr şi blând pe care-l luase dreptfemeie şi în care refuzasem să cred; un spectru palid ce nu era poate decât ostatuie,obiectîncăşimaideneexplicat,pentruaceastălocuitoareapădurilorşilandelor, decât o fantomă. Şi, la o depărtare de câţiva ani pustii, propria-mimoartepecareaşfiprevăzut-ofoartebineşifărăea.Galiaprosperă,Spaniabogatăm-aureţinutmaipuţintimpdecâtBritannia.În

GaliaNarbonezăregăseamGreciacareatrimispânăacolofrumoaseleeişcolideelocinţă şi porticurile ritmate sub un cer pur.M-am oprit laNemausus spre a

hotărîasupraplanuluiuneibazilicidedicatePlotineişidestinatesădevinăîntr-ozi templul ei. Amintiri de familie o legau pe împărăteasă de acest oraş, lucrucare-mifăceaşimaidragpeisajuluscatşiscăldatînaur.Dar revolta din Mauritania mai fumega încă. Mi-am scurtat călătoria prin

Spania, neglijând chiar, între Cordoba şi mare, să mă opresc un moment laItalica, oraşul copilăriei şi al strămoşilormei.M-am îmbarcat pentruAfrica laGades.Frumoşii războinici tatuaţi din munţii Atlas dădeau încă de furcă oraşelor

africanedepecoastă.Amtrăitacolovremedecâtevazileechivalentulnumidalluptelorsarmate;amrevăzuttriburiledomoliteunulcâteunul,supunereamândrăaşefilorprosternaţiînplindeşertînmijloculuneiharababuridefemei,baloturişianimalelăsateîngenunchi.Nisipulînlocuiaînsăzăpada.Mi-arfiplăcut,măcarodată,săpetrecprimăvaralaRoma,sămăreîntorcla

Vila începută, la mângâierile capricioase ale lui Lucius, la prietenia Plotinei.Şedereaînoraşafostaproapeimediatîntreruptădealarmantezgomotedearme.PaceacuparţiiseîncheiaseabiadetreianişidejaincidentegraveizbucnirăpeEufrat.AmplecatimediatspreOrient.

Eram hotărât să pun capăt acestor incidente de frontieră printr-un procedeumai puţin obişnuit decât mărşăluitul legiunilor. A fost aranjată o întrevederepersonală cu Osroes. Duceam cu mine în Orient pe fiica împăratului, făcutăprizonieră la o vârstă fragedă, în vremea în care Traian ocupaseBabilonul, şiapoipăstratăcaostatecălaRoma.Eraocopilăfiravă,cuochiimari.Prezenţaeişiafemeilorcareoînsoţeaum-astânjenitîntrucâtvaîntimpulaceleicălătoriicetrebuia efectuată mai ales fără nici o zăbavă. În cursul traversării deşertuluisirian, grupul de creaturi ascunse sub văluri a fost clătinat pe spinareadromaderilor într-un mic cort cu perdelele bine închise. Seara, la popasuri,trimiteamsăseîntrebedacăprinţesaarenevoiedeceva.ÎnLiciam-amopritoorăsă-lconvingpenegustorulOpramoas,care făcuse

dovada calităţilor sale de negociator, sămă întovărăşească pe teritoriul partic.Lipsa timpului l-a împiedicat să-şi etaleze luxulobişnuit.Acestommoleşit deopulenţă nu era unmai puţin admirabil tovarăş de drum, familiarizat cu toatesituaţiileneprevăzutealedeşertului.Loculde întâlnire seaflapeparteastângăaEufratului,nudepartedeDura-

Europos. Am traversat fluviul pe o plută. Soldaţii gărzii imperiale parte, înarmurideaurşicălarepecainumaipuţinstrălucitoridecâteiînşişi,formaude-a

lungulmalului o linie orbitoare. Inseparabilul Flegon era foarte palid.Ofiţeriicaremă însoţeau resimţeau şi eioarecare teamă: întâlnireaputea fio capcană.Opramoas,obişnuit sămiroasăatmosferaAsiei,era înapelesale, încrezător înamestecul de linişte şi tumult, de nemişcare şi galopuri neaşteptate, de luxaruncatpestedeşertcauncovorpenisip.Încemăpriveşte,caprintr-unmiracol,frica nu se lipea demine; precumCezar în barca lui,mă încredinţasempluteicare-mipurtasoarta.Dreptdovadăaacestuioptimism,amordonatcadelabunînceput prinţesa partă să fie redată tatălui ei, în loc să o păstrez în rândurilenoastrepânălareîntoarcereamea.Ampromisdeasemeneasărestituitronuldeaur al dinastiei arzacide, răpit de Traian, tron cu care nu aveam ce face, darcăruiasuperstiţiaorientalăîiacordaomareînsemnătate.Fastul întrevederilor cu Osroes nu a fost decât de suprafaţă. Nimic nu le

deosebeadeconvorbirileadoivecinicaresestrăduiausăreglementezeînbunăînţelegerechestiuneaunuiziddespărţitor.Aveamde-afacecuunbarbarrafinat,vorbindgreceşte,delocstupid,nuneapăratmaiperfiddecâtmine, totuşidestuldeoscilantcasătepoţibizuifărărezerve.Bizarelemeledisciplinemintalemăajutau să captez acea gândire alunecătoare: aşezat în faţa împăratului part,învăţamsă-iprevăd şimai apoi să-iorientez răspunsurile; intram în jocul său;îmi închipuiam că sunt Osroes târguindu-mă cu Hadrian. Mi-e groază detratativeleinutileîncarefiecareştiedinaintecăvacedasaunuvaceda:adevărulînoricefeldetreabăîmiplacemaialescamijlocdesimplificareşideprocedurărapidă. Parţii se temeau de noi; noi de ei; războiul avea să izbucnească dinconjugareacelordouătemeri.Satrapii îndemnaularăzboidin interespersonal:mi-am dat repede seama că Osroes avea şi el ai săi Quietus şi Palma.Farasmanes,celmai turbulentdintreprincipiisemiindependenţide lafrontiere,eramaiprimejdiospentruimperiulpartdecâtpentrunoi.Amfostacuzatcăamneutralizat prin acordare de subsidii atare anturaj molatic şi pus pe rele: eraubaniinvestiţicuchibzuinţă.Erampreasigurdesuperioritateaforţelornoastrecasămă împiedicdeunorgoliu imbecil,gata la toatevaneleconcesiicare ţindedomeniul prestigiului şi la nimic altceva. Celmai greu a fost să-l conving peOsroescă,făcândpuţinepromisiuni,înţelegeamsălerespect.M-acrezuttotuşi,sau s-a făcut cămă crede.Acordul încheiat între noi în cursul acestei vizite eîncă înpicioare;decincisprezeceani,nimic,nicideoparte,nicidealta,nuatulburatpacealafrontiere.Contezpetinecaaceastăstaredelucrurisăcontinueşidupămoarteamea.Într-o seară, în cortul imperial, în timpul unei petreceri date de Osroes în

cinsteamea,amobservatînmijloculfemeilorşipajilorcugenelelungiunbărbatgol, descărnat, complet imobil, ai cărui ochi larg deschişi păreau să nu vadămulţimeadetalgereîncărcatecucărnuri,deacrobaţişidansatoare.I-amadresatcuvântul prin intermediul interpretului: nici n-a catadixit să răspundă. Era unînţelept. Discipolii lui se arătau însă mult mai vorbăreţi; aceşti vagabonzicuminţi veneau din India şi învăţătorul lor aparţinea puternicei caste abrahmanilor. Am înţeles că meditaţiile lui îl îndreptăţeau să creadă că întreguniversul nu era decât o ţesătură de iluzii şi de înşelăciuni: austeritatea,renunţarea, moartea erau pentru el unicul mijloc de a se sustrage valuluischimbătorallucrurilor,decare,dimpotrivă,Heraclitalnostrus-alăsatdus,deasereintegra,dincolodelumeasimţurilor,sfereidivinităţiipure,acelfirmamentfixşigollacareavisatşiPlaton.Înciudapuţineipriceperiainterpreţilormei,întrezăream idei ce n-au fost complet străine înţelepţilor noştri, dar pe careindianulleexprimaîntr-unchipmaicategoricşimaidirect.Brahmanulajunseseîn stadiul în care nimic în afara corpului nu-l mai separa de dumnezeulintangibil,lipsitdesubstanţăşiformăşicucarevoiasăseunifice:hotărâsesăseardădeviuadouazi.Osroesm-apoftitlaaceastăsolemnitate.Afostînălţatunrug din lemn mirositor; individul s-a aruncat şi a dispărut fără nici un ţipăt.Discipolii luin-aumanifestatvreopărerederău:faptulnuînsemnapentrueioceremoniefunebră.Înnoapteacareaurmat,m-amgânditmultlaceleîntâmplate.Stăteamculcat

peuncovordelânădepreţ,subuncortdinstofegrelefăcândape-ape.Unpajîmi masa picioarele. De afară îmi parveneau zgomotele rare ale acelei nopţiasiatice:convorbireasclavilorşuşotindlaintrare,foşnetuluşoralunuipalmier;Opramoassforăinddupăunparavan, loviturauneicopitedecal împiedicat;demai de departe, dinspre cartierul femeilor, uguitul melancolic al unui cântec.Brahmanulledispreţuisepetoate.Acestombeatderefuzs-aaruncatînflăcăricaunamantînadânculpatului.Dăduselaopartelucrurile,apoifiinţele,apoipesine însuşica totatâteaveşmintecare-iascundeauaceaprezenţăunică,centrulacelainvizibilşividpecare-lpreferarestului.Eueramdintr-altăplămadă,gatapentrualteopţiuni.Austeritatea,renunţarea,

refuzulnu-mieraucutotulstrăine:amgustatdineleladouăzecideani,aşacumse întâmplăaproape fiecăruia.Aveammaipuţindecâtvârstaamintităcând,peatuncilaRoma,amfostdusdeunprietensă-lvădpeEpictetîncocioabaluidinSuburra,cucâtevazile înaintecaDomiţiansă-lexileze.Fostulsclavcăruiaunstăpânbrutalîirupsesepevremuripiciorulfărăsăreuşeascăsă-ismulgăvreun

geamăt,bătrânulfiravsuportândcurăbdarelungilecrizederinichi,misepăreacă posedă o libertate aproape divină. Am privit cu admiraţie cârjele acelea,salteaua de paie, opaiţul de lut, lingura de lemn într-o strachină – ustensilesimplealeuneivieţipure.Epictetrenunţaînsălapreamultelucruri,iareumi-amdatrepedeseamacănimicnuerapentruminemaiprimejdiosdeuşordecâtrenunţarea. Indianul,mai logic, respingeaviaţa însăşi.Aveammultede învăţatdelaaceştifanaticipuri,cucondiţiasădeviezînsădelasensullorlecţiilecemileofereau.Eisestrăduiausăregăseascădivinitateadincolodeoceanulformelor,săoreducălacalitateadeunic,deintangibil,denecorporallacareearenunţaseînmomentulcândavrutsădevinăunivers.Altmintericoncepeameuraporturilecudivinul.Măvedeamajutându-lînefortulsăudeadaformăuneilumişideaoorândui, de a dezvolta şi înmulţi circumvoluţiunile, ramificaţiile, sinuozităţile.Eramunuldintresegmenteleroţii,unuldintreaspecteleacesteiforţeunicecarestrăbate lucrurile fără de număr, vultur şi taur, om şi lebădă, falus şi creierdeopotrivă,ProteuşiJupitertotodată.Cam în acea perioadă am început sămă simt zeu.Să numă înţelegi greşit:

eram încontinuare, erammaimultdecâtoricândacelaşiomcare sehrăneacufructeşianimalepământene,restituindglieirămăşiţeleacestoralimente,plătindvamăsomnuluiînfiecarenoapte,neliniştitpânăladisperarecândcaldatovărăşieadragosteiîilipseapreamult.Forţaşiagilitateatrupuluişiaminţiieraucugrijăîntreţinuteprintr-ogimnasticăfunciarmenteomenească.Darcumsăspundecâtcă toate acestea le trăiam într-un fel divin? Experienţele la întâmplare aletinereţii luaseră sfârşit, ca şi graba ei de a se bucura de timpul care trece. Lapatruzecişipatrudeanimăsimţeamcurăţitdenerăbdare,sigurdemine,perfectpecâtîmiîngăduiapropria-mifire,etern.Înţelege-măbinecăevorbaaicideoconcepţiepur intelectuală,delirurile,dacă trebuie să lenumescastfel, auvenitmai târziu.Eramzeupurşisimplupentrucăeramom.TitluriledivinepecareGreciami le-aacordatmaiapoin-aufăcutdecâtsăproclameceeacedemultăvremeconstatasemeu însumi.Cred cămi-ar fi fost cuputinţă sămă simt zeuchiar în închisorile lui Domiţian sau înlăuntrul unui puţ de mină. Dacă amîndrăznealas-oafirmestefiindcăataresentimentnueîntr-atâtdeextraordinarşicâtuşidepuţinunic.Şialţiiînafarădeminel-auavutşi-lvoraveaînviitor.Spuneam că titlurile nu adăugau prea mult acestei uimitoare certitudini:

dimpotrivă,eaîşiaflaconfirmareaînobişnuinţeleelementarealemeserieimeledeîmpărat.DacăJupiterestecreatorullumii,omulînsărcinatsăorganizezeşisăpunămăsurăîntreburileomeneştipoate,pebunădreptate,săseconsidereparte

a minţii care diriguieşte totul. În mod greşit sau nu, omenirea şi-a conceputaproapemereu zeul sub formaprovidenţei; funcţiunilemelemăobligau să fiupentru omare parte a neamului omenesc această providenţă încarnată. Cu câtstatulsedezvoltămaimult,înlănţuindu-ipeoameniînverigileluiexacteşireci,cu atât mai mult încrederea omenească tinde să situeze la celălalt capăt allanţuluiuriaş,înimagineaadoratăaunuiomproteguitor.Fiecăaşfivrutsaunu,populaţiileorientalealeimperiuluimăconsiderauzeu.ChiarînOccident,chiarla Roma, unde suntem oficial declaraţi divini numai dupămoarte, pietatea deneînţeles a poporului se complace tot mai mult să ne zeifice încă din timpulvieţii. În curând recunoştinţa parţilor a dus la ridicarea de temple împăratuluiroman care a instaurat şi menţinut pacea; mi-am avut astfel sanctuarul laVologesia,însânulaceleivastelumistrăine.Departedeavedeaînacestedovezideadoraţieprimejdianebunieisauaatotputernicieipentrucelceleacceptă,amdescoperitîneleofrână,obligaţiadeateconformaunuimodeletern,deaasociaputerii lumeştioparteaînţelepciuniisupreme.Afizeuteobligă, îngenere, lamaimultevirtuţidecâtafiîmpărat.Optsprezecelunimaitârzium-aminiţiatînmistereledelaEleusis.Într-unfel,

vizitalaOsroesaconstituitocotiturăînviaţamea.ÎnlocsămăîntorclaRoma,amhotărâtsăconsacrucâţivaaniprovinciilorgreceştişiorientalealeimperiului:Atenadevenea totmaimultpatriamea, centrulmeu.Ţineamsă le fiupeplacgrecilorşi totodatăsămăelenizezcâtmaimultcuputinţă,daraceastă iniţiere,motivată în parte de considerente politice, a însemnat totuşi o experienţăreligioasă fără egal. Marile rituri de la Eleusis nu fac decât să simbolizezeevenimentele vieţii omeneşti, dar simbolul merge mai departe decât fapta,explică fiecare gest al nostru în termenii mecanicii eterne. Învăţătura primităacolo trebuie să rămână secretă: de altfel, sunt puţine şanse să fie divulgată,fiind, prin natura ei, inefabilă. Formulată în cuvinte, ea nu exprimă decâtevidenţaceamaicomună;tocmaiînaceastaconstăprofunzimeaei.Gradelecelemaiînaltecemi-aufostulteriorconferite,încursulconvorbirilorparticularecuhierofantul,n-auadăugat aproapenimic şocului iniţial simţitdeopotrivădecelmaiignorantpelerincareiapartelaabluţiunileritualeşibeadinizvor.Amauzitdisonanţeletopindu-seînarmonie;pentruoclipăm-amsimţitimplantatpealtăsferă,contemplânddedeparte,darşifoartedeaproape,procesiuneaomeneascăşi divină în care-mi aveam locul, lumea în care durerea există încă, dar nu şieroarea. Destinul omului, acel drum confuz în care ochiul cel mai puţinexperimentatdescoperăatâteagreşeli,scânteiaaidomaconstelaţiilorcereşti.

Acum e momentul când se cuvine să amintesc obiceiul care m-a călăuzitîntreaga viaţă pe căi mai puţin tainice decât cele de la Eleusis, dar care, îngenere, le este paralel: mă refer la studiul astrelor. Dintotdeauna am fostprietenulastronomilorşiclientulastrologilor.Ştiinţacelordinurmăesteincertă,falsă în detaliu, poate adevărată în ansamblu: întrucât omul, părticică auniversului,estesupusaceloraşilegicareacţioneazăşiîncosmos,nueabsurdsăcauţiîntăriileceruluirosturilevieţiloromeneşti,recilesimpatiicaresuntpărtaşealesucceselorşiinsucceselornoastre.ÎnfiecaresearădetoamnăîmiaminteamsăsalutVărsătorul,lasud,paharniculceresc,împărţitorulsubsemnulcăruiam-amnăscut.NuuitamsăcautpeJupiterşipeVenus la fiecaredin trecerile lor,astre care-mi ordonează viaţa, şi să cântăresc influenţa primejdiosului Saturn.Dacă atare stranie reflectare a omenescului pe bolta înstelată ocupa deseoriceasurile mele de veghe, mă interesam încă şi mai asiduu de matematicilecereşti, de speculaţiile abstracte cărora le dau naştere marile corpuri arzânde.Înclinam să cred, ca şi unii dintre cei mai îndrăzneţi înţelepţi ai noştri, că şipământul lua parte lamişcarea nocturnă şi diurnă al cărei simulacru omenescsuntînultimăinstanţăprocesiunilesacredelaEleusis.Într-olumeîncaretotuleste vârtej de forţe, dans al atomilor, în care toate sunt simultan sus şi jos, lamargineşi încentru,nu-miputeamînchipuiexistenţaunuiglob imobil,aunuipunct fix care în acelaşi timp să nu fie şi în mişcare. Alteori, calculeleprecesiunii echinocţiilor, efectuate odinioară de Hiparhos din Alexandria, măobsedauînorelemeledenesomn:regăseamînele,subformademonstraţiilor,şinuapovestirilorşisimbolurilor,acelaşimistereleusinaltreceriişireîntoarcerii.SpiculFecioareinusemaiaflăastăziînpunctuldepehartăîncarel-aînsemnatHiparhos,aceastădeplasareesteînsăîmplinireaunuiciclu,chiarschimbareaînsine confirmând ipotezele astronomului. Încet, inevitabil, firmamentul varedeveniaşacumerapevremealuiHiparhosşiapoivafidinnoucapevremealuiHadrian.Dezordineaseintegraordinii:schimbareafăceapartedintr-unplanpecareastronomuleracapabilsă-lsesizezedinainte;spiritulomenescîşivădeaaiciparticiparealuilauniversprinstabilireadeteoremeexacte,întocmaicumseîntâmpla laEleusisprinstrigări ritualeşidansuri.Omulcarepriveşteşisteleleprivite alunecau implacabil către ţinta lor situată undeva pe cer. Dar fiecaremomentalacesteicăderiera înacelaşi timpooprire,unreper,segmentuluneicurbetotatâtdesolidecaunlanţdeaur.Fiecarealunecarenepurtaîntr-unpunctîncarepuraîntâmplaredeanefiaflatnedădeailuziacănegăsimîncentru.Depevremeanopţilorcopilăriei,cândbraţulridicatalluiMarullinusîmiarăta

constelaţiile,curiozitateapentrufenomenelecereştinum-amaipărăsit.Întimpulgărzilorobligatoriidintabere,priveamlunaalergândprinnoriicerurilorbarbare;maitârziu,sublimpezilenopţiattice,ascultampeastronomulTerondinRodosexplicându-misistemulsău; întinspepunteauneicorăbii în largulMăriiEgee,priveamlinaoscilaţieacatarguluicesedeplasaprintrestele,delaochiulroşualTaurului la lacrimaPleiadelor, de laPegas laLebădă: răspundeamcât puteammai bine întrebărilor naive şi grave ale tânărului care contempla împreună cumineacelaşicer.Aici,laVilă,amconstruitunobservatoralecăruitrepteboalamăîmpiedicăacumsălemaiurc.Osingurădatăînviaţăamoferitconstelaţiilorsacrificiul unei nopţi întregi. Era după vizita la Osroes, în timpul traversăriideşertului sirian. Culcat pe spate, cu ochii bine deschişi, lăsând pentru câtevaceasuri deoparte grijile omeneşti,m-am abandonat de seara până în zori lumiiacesteia de scânteieri şi de cristal. A fost cea mai frumoasă călătorie a mea.MareleastrudinconstelaţiaLirei,steapolarăacelorcevortrăidupăcenoinuvommai exista de câteva zeci demii de ani, strălucea deasupra capuluimeu.Gemeniiluceauslabînultimeleapedeluminăaleasfinţitului;şarpeleprecedapeSăgetător;Vulturulurcasprezenitcuaripiledeschise,iarlapicioarelesaleaceaconstelaţieîncănebotezatădeastronomişicăreiai-amdatdeatuncicelmaidragdintre nume. Noaptea, niciodată întru totul întunecată, după cum cred cei cetrăiesc şi dorm în încăperi, se făcusemai adâncă, apoimai limpede. Focurile,lăsatesăardăspreasperiaşacalii,sestinseseră.Resturiledejăratecaprinsîmiaminteaudebuniculînpicioareînmijloculvieiluişideprofeţiilesaledeveniteulterior prezent, care, curând-curând, se va preface în trecut. Sub nenumărateformeamîncercatsămăunesccudivinitatea;amcunoscutmulteextaze,unelecumplite,altelerăscolitordedulci.Celalnopţiisirieneafostdeosebitdelucid.El a încifrat în mine mişcările cereşti cu o precizie pe care nici o observareparţială nu mi-ar fi îngăduit vreodată s-o ating. Ştiu exact, la ceasul când îţiscriu,cesteletrecaicilaTiburpedeasupraplafonuluiîmpodobitcustucaturişipicturidepreţşi într-altăparte,acolo,pesteunmormânt.Câţivaanimaitârziumoartea va constitui obiectul neîntreruptei mele contemplaţii, gândul căruiaaveamsă-i consacru toate forţele spiritualeneabsorbitede treburile statului.Şicinespunemoartespunetotodatălumeaplinădemistereîncareintripoateprinmoarte.Dupăatâteagândurişiexperienţe,uneoricondamnabile,nuamaflatîncăce se petrece în spatele acestei negre perdele. Noaptea siriană reprezintă însăparteameaconştientădenemurire.

Saeculumaureum5

5.Veacdeaur.

VaraceaurmatîntâlniriimelecuOsroesampetrecut-oînAsiaMică;m-amoprit înBitinia spre a supraveghea eu însumi începerea tăierii unor păduri alestatului. M-am instalat la Nicomedia, oraş luminos, civilizat, cultivat, laguvernatorul provinciei, Cnaeus Pompeius Proculus, în vechea reşedinţă aregeluiNicomede,plinădevoluptuoaseamintiri lăsatede tânărul IuliusCezar.Briza Propontidei aerisea sălile răcoroase şi întunecate. Proculus, om de gust,organizăpentrumineşezătoriliterare.Sofiştiîntrecere,micigrupuridestudenţişideamatoride literaturăsestrângeauîngrădini,pemalulunui izvor închinatlui Pan. Din când în când, un sclav cufunda un vas mare de argilă poroasă,scoţândoapăpură,pelângăcareversurilecelemailimpezipăreauopace.Însearaaceeas-acititunpoemdestuldeobscuralluiLycofron,autorcare-mi

placepentruexcentriceleluijuxtapuneridesunete,dealuziişideimagini,pentrucomplicatulsăusistemdereflexeşiecouri.Unbăiattânăr,stândmailaoparte,asculta dificilele strofe cu atenţia deopotrivă distrată şi meditativă, gândulducându-mă de îndată la păstorul din adâncul pădurilor, abia auzind strigătulpierdutalvreuneipăsări.Nu-şiadusesenicităbliţe,nicistil.Aşezatpemargineabazinului,atingeacudegetele frumoasasuprafaţănetedă.Amaflatcă tatăl săuocupaseun locneînsemnat înadministraţiamarilordomenii imperiale; lăsatdemic în seama unui bunic, şcolarul fusese trimis la o gazdă a părinţilor săi,armatorlaNicomedia,carepăreabogatacesteifamiliisărace.L-amreţinutdupăplecareacelorlalţi.Erapuţincultivat,ignoraaproapetotce

trebuia să ştie, era dus pe gânduri şi credul. Cunoşteam oraşul său natal,Claudiopolis: am reuşit să-l fac să vorbească despre casa părintească de lamarginea marilor păduri de pini din care se fac catargele corăbiilor noastre,despretemplulluiAtisaşezatpecolină,acăruimuzicăstridentăîiplăcea,desprecaiifrumoşiaipatrieiluişidesprezeiieistranii.Vocea-ipuţinvoalatăpronunţagreaca cu accent asiatic. Deodată, simţindu-se ascultat, sau poate privit, s-a

tulburat,aroşitşiarecăzutîntr-unadintretăcerileaceleaobstinatecăroraaveamîncurândalecăpătaobişnuinţa.Intimitateas-aînfiripat.Ulteriorelm-aînsoţitîntoatecălătoriilemele,şiceicâţivaanifabuloşiauînceput.Antinous era grec: am reuşit să cobor în amintirile acestei străvechi, dar

obscure familii până în vremea întâilor colonişti arcadieni aşezaţi pe ţărmurilePropontidei.Asiaaprodusasupraaceluisângeniţelcamacruefectulpicăturiidemierecaretulburăşiparfumeazăvinulcelpur.ÎnelregăseamsuperstiţiileunuidiscipolalluiApolloniosşicredinţamonarhicăaunuisupusorientalalMareluiRege.Prezenţa-ieradeosebitdetăcută:m-aurmatcaunanimalsaucaungeniufamiliar.Ca un căţelandru, avea nesfârşite disponibilităţi de joacă şi nepăsare,era sălbatic şi încrezător. Frumosul ogar, avid demângâieri şi de porunci, s-aculcat pe viaţa-mi.Admiram indiferenţa aproape semeaţă pentru tot ce nu eraplăcere sau cult personal: ea îi ţinea loc de dezinteres, de scrupul, de toatevirtuţilestudiateşiaustere.Măminunamdeataredurădulceaţă,deîncrâncenatuldevotamentcareangajaîntreagafiinţă.Şi totuşiaceastăsupunerenueraoarbă;pleoapele, atât de des lăsate în semn de încuviinţare ori de visare, se ridicau;ochiiceimaiatenţidinlumemăpriveauînfaţă;măsimţeamjudecat.Aşacumunzeuejudecatdeadoratorullui:asprimilemele,acceseledeneîncredere(căcile-amavutmaitârziu)erauprimitecurăbdare,cugravitate.Stăpânabsolutn-amfostdecâtosingurădatăşidoarasuprauneifiinţe.Dacăn-amspusîncănimicdesprefrumuseţeaatâtdeevidentă,nutrebuiesă

seînţeleagădeaicireţinereaunuiompede-aîntregulcucerit.Darnescapăacelechipuripecarelecăutămcudisperare:niciodatănule-ntrezărimmaimultde-oclipă… Îmi amintesc de capul înclinat sub abundenţa noptoasă a părului, deochiipecarepleoapelealungiteîifăceausăparăoblici,defaţatânără,largă,caşi cum ar fi culcată. Fragedul corp s-a schimbat fără încetare, aidoma uneiplante, iar unele dintre aceste schimbări se datorează timpului. Copilul s-atransformat; a crescut. O săptămână de indolenţă ajungea să-l moleşească; odupă-amiazădevânătoareîiredarobusteţea,agilitateaatletică.Oorădesoareîlfăceasătreacădelaculoareaiasomieilaceaamierii…Picioarele,puţingreoaie,alemânzuluis-aualungit;obrajiişi-aupierdutdelicatarotunjimeacopilărieişis-auadâncituşor subpomeţii proeminenţi; toracelebombatde aer al tânăruluialergător de cursă lungă a căpătat curbura domoală şi netedă a unui gât debacantă.Expresiabosumflatăabuzelors-aumplutdearzătoareamărăciune,desaţietatetristă.Într-adevăr,acestchipsetransformacaşicuml-aşfisculptatfărăîncetare.

Când îmi reamintescdeanii aceiaeca şi cumatunciaş fi regăsitVârstadeAur.Totul era uşor: eforturile de altădată căpătau răsplata stării demulţumireaproapedivine.Călătoriaeraunjoc:plăcerestăpânită,cunoscută,exploatatăcupricepere.Muncaneîncetatădeveneaunalt feldevoluptate.Viaţamea, căreiaorice i se împlinea cu întârziere, puterea ca şi fericirea, căpătase splendoareaamieziidepline,însorireaorelorsiestei,cândtotulsescaldăîntr-oatmosferădeaur, obiectele din încăpere, trupul întins de alături. Pasiunea cu prisosinţăsatisfăcută îşi are inocenţa ei, aproape tot atât de fragilă ca oricare alta: restulfrumuseţiiomeneştitreceaîndomeniulspectacolului,încetasămaifievânatulalcărui vânător fusesem. Aventura începută banal îmi îmbogăţea, dar îmi şisimplifica viaţa: viitorul conta prea puţin; încetasem să mai pun întrebărioracolelor, stelele nu mai erau decât splendide desene pe bolta cerească.Niciodată nu observasem, pătruns de atâta încântare, paloarea zorilor peorizontul insulelor, răcoarea grotelor consacrate nimfelor şi bântuite de păsăricălătoare, zborul greoi al prepeliţelor în amurg. Reciteam poeţi: unii mi s-aupărutmaibunicaaltădată,ceimaimulţimaislabi.Scriamversuricesearătaucevamaipuţindeficientecadeobicei.Existaacolomareadecopaci:păduriledestejarideplută şiceledepiniale

Bitiniei; pavilionul de vânătoare cu galeriile din grilaje de lemn unde băiatul,cuprins din nou de moliciunea ţării lui de baştină, îşi semăna la întâmplaresăgeţile,pumnalul,centuradeaur,serostogoleacucâiniipedivanuriledepiele.Câmpiile înmagazinaseră căldura din tot timpul verii; o boare se înălţa dinpăşuniledepemalulrâuluiSangariosundegalopauhergheliidecaisălbatici;înfaptul zilei coboram să ne scăldăm în râu, călcând în mers ierburile înalteîncărcate de roua nopţii, sub cerul de care atârna îngustul corn al lunii ceserveşteBitinieidreptemblemă.Aceastăţarăafostacoperitădefavoruri;eaşi-aluatchiarnumelemeu.Iarnane-a surprins laSinope; acoloam inaugurat, peun frig aproape scitic,

lucrările de lărgire a portului, întreprinse sub ordinelemele de cătremarinariiflotei. Pe drumul spreBizanţ, notabilităţile au dispus aprinderea, la intrarea înfiecaresat,aunoruriaşefocuri înfaţacărorasăseîncălzeascăgărzilemele.Afost frumoasă trecerea Bosforului sub furtuna de zăpadă; au urmat apoicavalcadele în pădurile Traciei, vântul tăios cuibărindu-se prin faldurilemantalelor, răpăitul nenumăratelor tobe ale ploii pe frunze şi pe acoperişulcortului, oprirea în tabăra lucrătorilor, unde avea să se ridice Adrianopol,ovaţiunile veteranilor războaielor dacice, pământul moale din care vor ieşi în

curând ziduri şi turnuri. O vizită la garnizoanele de peDunărem-a îndreptat,odată cu primăvara, şi spre orăşelul prosper care este astăzi Sarmizegetusa;copilul bitinian purta la încheieturamâinii o brăţară a regeluiDecebal.Ne-amreîntorsînGreciaprinnordulei:amîntârziatîndelungînValeaTempescăldatătoatăde izvoare;EubeeaceablondăaprecedatAtticadeculoareavinului roz.Atena a fost doar atinsă; la Eleusis, în cursul iniţierii mele în Mistere, ampetrecuttreizileşitreinopţiamestecatîngloatapeleriniloradmişişieicuocaziaaceleiaşisărbători:singuraprecauţieluatăafostsăseinterzicăbărbaţilorportulcuţitului.L-amduspeAntinous înArcadia strămoşilor săi:pădurile rămăseserăacolo

totatâtdenepătrunscaşiînvremurilecândtrăiserăstrăvechiivânătoridelupi.Uneori, ca o lovitură de bici, un călăreţ speria câte o viperă; pe vârfurilepietroase soarele ardea ca în toiul verii; tănărul băiat, sprijinindu-şi spatele destâncă,moţăiacucapulînpiept,cupărulrăvăşitdevânt,unfeldeEndimionalamiezeimari.Uniepure,pecaretânărulvânătorîldomesticisecumaregreutate,a fost sfâşiat de câini, unica întâmplare nefericită a acelor zile fără de umbră.Oamenii din Mantineea şi-au descoperit legături de rudenie, până atuncinecunoscute,cufamiliadecoloniştibitinieni:acestoraş,încarecopilulşi-aavutmai târziu templele sale, a fost îmbogăţit şi împodobit de mine. Imemorialulsanctuar al lui Neptun, căzut în ruină, era atât de sacru, încât intrarea erainterzisătuturor:înspateleuşilorveşnicînchiseseperpetuaumisteremaivechidecâtneamulomenesc.Amconstruitunnoutemplu,multmaimare,îninteriorulcăruiaanticuledificiustă,deacumînainte,caunsâmbureînmijloculfructului.Pe drum, nu departe deMantineea, am renovatmormântul undeEpaminonda,ucisînmijloculbătăliei,odihneştealăturideuntânărcamaraddoborâtlângăel:ocoloanăpecares-aînscrisunpoemafostînălţatăîntrucomemorareaamintiriiunor vremuri în care totul, privit de departe, pare a fi fost nobil şi simplu:tandreţea,gloria,moartea.ÎnAhaia,Jocurileistmiceaufostcelebratecuunfastnemaivăzutdintimpurilestrăvechi;restabilindacestemarisărbătoripanelenice,speram să refac unitatea organică a Greciei. Vânătorile ne-au purtat până înValea Heliconului, aurită de cea din urmă rugină a toamnei. Ne-am oprit pemalul unui izvor al luiNarcis, aproape de sanctuarul luiEros: blana jupuită auneiursoaice,trofeuţinutcucuiedeaurpezidultemplului,afostoferităacestuizeu,celmaiînţeleptdintretoţi.Barcazul împrumutat de negustorul Erastos din Efes spre a naviga în

Arhipelag a aruncat ancora în golful Faleron:m-am instalat laAtena ca omul

careseîntoarceacasă.Îndrăzneamsăatingatarefrumuseţe,săîncercsăfacdinacest oraş admirabil unul perfect. Pentru prima oară Atena se repopula,reîncepeasăcreascădupăolungăperioadădedeclin:i-amdublatsuprafaţa;amproiectatde-alungulIlisosuluionouăAtenă,oraşulluiHadrianlângăcelalluiTezeu.Totuleradesistematizat,deconstruit.Şaseveacurimai înainte,mareletemplu consacrat lui ZeusOlimpianul fusese abandonat îndată după începerealucrărilor. Lucrătorii mei s-au pus pe treabă: Atena cunoştea din nou muncaplină de veselie pe care nu omai gustase de pe timpul lui Pericle. TerminamceeaceunSeleucida încercat zadarnic să isprăvească; reparampe loc jafurileromanului Sylla. Inspectarea lucrărilor necesita un du-te-vino zilnic printr-unlabirint de maşini, de scripeţi complicaţi, de fusuri de coloane pe jumătateridicate şideblocuri albe, clăditeneglijent subuncer albastru.Regăseamaicicevadinnervulşantierelordeconstrucţiinavale:ocorabiedespotmolităgatasănavighezespreviitor.Seara,arhitecturaceda loculmuzicii, ea însăşi invizibilăconstrucţie. Am practicat, mai mult sau mai puţin, toate artele, dar cea asunetelor este singura pe care am exersat-o fără întrerupere şi în care îmirevendicoanumităpricepere.LaRoma,ascundeamastfeldeînclinaţie:laAtenamă puteam dărui ei cu discreţie. Muzicanţii se adunau în curtea în care eraplantatunsingurchiparos,lapicioareleuneistatuialuiHermes.Şasesauşapte,numai o orchestră de flaute şi lire căreia i se alătura câteodată un virtuoz alcitarei.Celmai adesea cântam lamarele flaut transversal. Interpretammelodiivechi, aproape uitate, dar şi melodii noi, compuse pentru mine. Îmi plăceasobrietateavirilăaariilordorice,fărăsădispreţuiescînsămelodiilevoluptuoaseori pasionale, artificiile patetice sau savante pe care persoanele grave, a cărorvirtuteconstăînasetemedetoate,lerespingcatulburătoarepentrusimţurisauinimă.Printre strune zăreamprofilul tânăruluimeu tovarăş, cumintepreocupatsă-şi îndeplinească rolul în ansamblu, degetele mişcându-i-se cu grijă de-alungulcoardelorîntinse.Frumoasa iarnă a fost bogată în întâlniri prieteneşti: arhibogatul Atticus, a

căruibancăîmifinanţalucrările–nufărăatrage,dealtfel,profit–,măpofteaîngrădinile sale dinKefisia, unde trăia înconjurat de o curte de improvizatori şiscriitori la modă; fiul lui, tânărul Herodes, avea o conversaţie deopotrivăantrenantă şi subtilă; el a devenit comeseanul indispensabil supeurilor meleateniene.Pierduse cu totul timiditatea care-l făcuse să rămână împietrit în faţameaatuncicândefebiaatenianăl-atrimisîndelegaţiepefrontierasarmaticăspreamăfelicitapentruvenireamealaputere;vanitatealuicrescândăîmipăreacel

multdeundulceridicol.RetorulPolemon,mareleomalLaodiceei,carerivalizacuHerodes înelocinţăşimaiales înbogăţie,m-aîncântatcustilulsăuasiatic,amplu şi sclipitor ca undele unui Pactol: acest abil potrivitor de cuvinte trăiaprecumvorbea–cufast.DarîntâlnireaceamaipreţioasădintretoateafostceacuArriandinNicomedia,prietenulmeucelmaibun.Mai tânărdecâtminecuaproximativdoisprezeceani, începusedejafrumoasacarierăpoliticăşimilitarăîn care continua să se facă onorat şi să aducă servicii. Experienţa treburilorimportante,cunoaştereacailor,acâinilor,atuturorexerciţiilortrupuluiîlsituaucumultdeasuprasimplilorfăcătoridefraze.Întinereţecăzusepradăuneistraniipasiuniaspiritului,fărădecareadevărataînţelepciune,niciadevăratamăreţienupotexista:doianidinviaţăşii-apetrecutlaNicopolisînEpir,încămăruţareceşi sărăcăcioasă în care agoniza Epictet; îşi luase ca sarcină să culeagă şi sătranscrie cuvânt cu cuvânt ultimele gânduri ale bătrânului filozof bolnav.Aceastăperioadădeentuziasmşi-apuspeceteaasupră-i:arămascuadmirabiledeprinderimorale,unfeldegravăcandoare.Însecret,practicaabstinenţedecarenimeninuse îndoia.Lungaucenicieadatoriei stoicenu l-aosificat însă într-oatitudine de falsă înţelepciune: era mult prea fin pentru a nu-şi da seama căexistălimitealevirtuţii,caşicelealedragostei,alcărormeritconstătocmaiînraritatea lor, în caracterul acestora de capodoperă unică, de splendid exces.Inteligenţasenină,onestitateaireproşabilăaluiXenofoni-auservitulteriordreptmodel.A scris istoria patriei sale, Bitinia.Am trecut această provincie,multăvremefoarterăuadministratădeproconsuli,subpropriameajurisdicţie:elm-asfătuit cât priveşte planurile de reforme ce urmau a fi întreprinse. Lectorulasiduu al dialogurilor socratice cunoştea totul despre potenţialul de eroism, dedevotament şi uneori de înţelepciune cu care Grecia a ştiut să înnobilezepasiunea pentru un prieten: îl trata deci pe tânărul meu favorit cu tandrădeferenţă. Cei doi bitinieni vorbeau dulcele dialect al Ioniei, cu desinenţeaproapehomerice,pecarel-amdeterminatmaitârziupeArriansă-lutilizezeînoperelesale.ÎnvremeaaceeaAtenaîşiaveafilozofiaeideviaţăfrugală:Demonaxducea

într-obaracădinsatulColonosoexistenţăexemplarăşiveselă.DemonaxnueraSocrate, nu avea nici subtilitatea, nici focul sacru al aceluia, dar îmi plăceabonomia luizeflemitoare.ActorulcomicAristomenos,care interpretacuvervăvechea comedie attică, era şi el unul dintre acei prieteni cu inima deschisă. Îlnumeampotârnicheameagreacă:scurt,gras,veselcauncopilsaucaopasăre,erainformatcanimenialtuldespreriturile,poezia,reţetelebucătărieidealtădată.

M-aveselitşimi-afostmultăvremedeînvăţătură.Antinouss-aapropiatînaceaperioadă de filozoful Habrias, platonician penetrat de orfism, omul cel maiinocent, care dădea dovadă faţă de copil de devotamentul unui câine de pază,transferat, mai târziu, asupră-mi. Unsprezece ani de viaţă la curte nu l-auschimbat: e aceeaşi fiinţă candidă, cucernică, preocupată de vise în chipdezinteresat,oarbălaintrigişisurdălaclevetiri.Câteodatămăplictiseşte,darnumăvoidespărţideeldecâtlamoarte.RaporturilemelecufilozofulstoicEufratesaufostdemaiscurtădurată.După

strălucite succese la Roma, s-a retras la Atena. L-am angajat ca lector, darsuferinţelepricinuitedemultăvremedeoboalădeficat,precumşislăbiciuneacedecurgeadinacesteal-auconvinscăpropria-iviaţănu-imaiofereanimiccaresă merite a fi trăit. Mi-a cerut îngăduinţa să părăsească serviciul prin moartevoluntară;euînsumimăgândisemlaataresfârşit,posibilînmomentuldecrizăce a precedat moartea lui Traian. Problema sinuciderii, carem-a obsedat maiapoi, îmi părea pe atunci lesne de rezolvat. Eufrates a căpătat permisiuneacerută; i-am trimis-o prin tânărulmeubitinian, poate pentru cămi-ar fi plăcutmie însumi să primesc din mâna unui astfel de mesager acel ultim răspuns.Filozoful s-a prezentat în aceeaşi seară la palat pentru o conversaţie ce nu sedeosebeacunimicdeceleprecedente;adouazis-aomorât.Demaimulteoriavenitvorbadespreacestincident:copilularămasîntristatcâtevazile.Frumoasafiinţă senzuală avea oroare demoarte; numi-amdat seama că deja se gândeamultlaea.Încemăpriveşte,nupreaînţelegeamdecesăpărăseştidebunăvoieolumecare-mipăreafrumoasă,decesănuepuizezicât ţi-estedatsă trăieşti, înciudatuturorrelelor,ultimaposibilitatedeagândi,deaatinge,deavedea.Deatunciînsă,m-amschimbatmult.Datele se amestecă: memoria mea se constituie în unică frescă pe care se

aglomerează incidentele şi călătoriile mai multor anotimpuri. Corabia luxosamenajatăanegustoruluiErastosdinEfesşi-aîntorsprovaspreOrient,apoispresud,înfine,cătreItalia,caredevenisepentrumineOccident.Rodosulafostatinsdedouăori;Delosul,orbitordealb,afostvizitatîntâiîntr-odimineaţădeaprilie,iarmaitârziusublunaplinăasolstiţiului;vremeareadepecoastaEpiruluimi-aînlesnitprelungireauneivizitelaDodona.ÎnSicilia,amîntârziatcâtevazilelaSiracuza spre a cercetamisterul izvoarelorAretuza şi Kyane, frumoase nimfealbastre. Am închinat un gând lui Licinius Sura, care-şi dedica pe vremurivacanţelesaledeomdestatstudiuluimiraculoaselorfenomenealeapelor.Amauzitvorbindu-sedespresurprinzătoareleirizăriprodusedeaurorăpesuprafaţa

MăriiIoniceprivitădesus,depeEtna.Amhotărâtsăîntreprindemascensiuneamuntelui;dinzonaviiloramtrecutînceaalavei,apoiînazăpezilor.Copilul,alecăruipicioaredansauparcă,alergapepantelepieptişe;învăţaţiicaremăînsoţeauurcau pe spatele catârcelor. Pe vârf a fost construit un refugiu ca să putemaşteptazorile.Elesosiră–oimensăeşarfăaluiIsissedesfăşurăîntreunorizontşi celălalt; stranii focuri străluciră pe gheţurile din vârf; pământul şimarea sedeschideaupriviriipână-nAfricaceseîntrezăreaşi-nGreciaceselăsaghicită.Afostunuldintrepiscurilevieţiimele.Nimicn-alipsit,nicifranjulauritalunuinour,nicivulturii,nicicelcetoarnă-ncupenemurirea.Anotimpuri alcionice, solstiţiul zilelor mele… Departe de a-mi proslăvi

fericireatrecută,trebuiesăluptcaeasănu-şipiardăgustul;chiarşiacumdoaramintirea-i e pentru mine mult prea tare. Mai sincer decât marea parte aoamenilor,mărturisesc fără înconjur cauzele tainice ale acestei fericiri; calmulatâtdeprielnicmunciişipreocupărilorspirituluiîmiaparedreptunadintrecelemaifrumoaseurmărialedragostei.Şisuntsurprinscăataribucuriinesigure,aşaderardeplineîncursuluneivieţideom,indiferentîncefelle-amcăutatorile-amdobândit,suntprivitecuatâtaneîncrederedepretinşiiînţelepţicaresetemdeobişnuinţaşideexcesullacarei-arputeaîmpinge,înlocsăseteamădelipsaoripierderea acestora, şi care consacră mortificării simţurilor lor un timp ce l-arputea folosi mai bine spre a-şi modela şi înfrumuseţa sufletul. În acea vremeconsacram consolidării fericirii – degustării, cât şi cercetării ei – atenţiaconstantăpecareodădeamîntotdeaunacelormaimicidetaliialefaptelormele;şicealtcevaevoluptateaînsăşidacănuoclipădepasionatăatenţieatrupului?Orice fericire eocapodoperă: ceamaimicăgreşealăo falsifică, ceamaimicăezitare îi schimbă gustul, infima stângăcie-i ştirbeşte frumuseţea, prostianeînsemnatăofacedeocară.Ameanu-icâtuşidepuţinvinovatădepropriile-miimprudenţecare,maitârziu,ausfărâmat-o:atâtatimpcâtamacţionatînsensulei,amfostînţelept.Şitotuşi,credcăunuiamaiînţeleptdecâtminei-arfifostcuputinţăsăfiefericitpânălamoarte.Doar câtva timp mai târziu, în Frigia, la hotarul unde Grecia şi Asia se

amestecă, am avut despre această fericire viziunea cea mai completă şi mailucidă.Cantonasemîntr-unlocdeşertşisălbatic, în împrejurimilemormântuluiluiAlcibiade,caresfârşiseacolocavictimăaintrigilorsatrapilor.PemormântuldatuităriidesecoleamaşezatostatuiedinmarmurădeParos,imagineaunuiadintre oamenii pe care Grecia i-a iubit cel mai mult. Am dat de asemeneadispoziţiesăsecelebrezeînfiecareananumerituricomemorative;locuitoriidin

satul vecin s-au alăturat membrilor escortei mele pentru prima dintre acesteceremonii;untăuraşafostsacrificat;opartedincarneafosthărăzităospăţuluide seară.A avut loc şi o cursă de cai improvizată pe câmpie, dansuri la carebitinianul participă cugraţie năvalnică; cevamai târziu, în jurul ultimului foc,dându-şipespatefrumosu-igâtrobust,acântat.Îmiplacesămăîntindlângăceidispăruţi spre a-mi aflamăsura; în acea searămi-am comparat viaţa cu cea amarelui iubitor de desfătări, pe cale să îmbătrânească şi care căzu străpuns desăgeţiînacestloc,apăratdeuntânărprietenşiplânsde-ocurtezanădinAtena.Tinereţeamea nu năzuie la prestigiul celei a luiAlcibiade: diversitateamea oegalasauo întreceapeasa.M-amdesfătatcâtşiel,ammeditatmaimult,ammuncitcumultmaimult;posedam,caşiel,extraordinarafericiredeafi iubit.Alcibiadeasedus totul,chiarşi Istoria,şi totuşia lăsat înurmaluigrămezidemorţiatenienipărăsiţiîncariereledinSiracuza,opatrieceseclătina,pezeiidela răspântii prosteştemutilaţi demâinile sale.Amguvernato lume infinitmaivastădecâtceaîncaretrăiseatenianul;ammenţinutpacea;amarmatimperiulcapeocorabie frumoasă,căreia i-amîntinspânzelepentruocălătoriecevadurasecole;amluptatcâtampututmaibinespreafavorizasensuldivinului înom,fărăa-isacrificatotuşiomenescul.Fericireameaeraorăsplată.

MaiexistaşiRoma.Numaieramînsăobligatsămenajez,săcreezîncredere,să plac. Opera principatului se impunea; porţile Templului lui Ianus, care sedeschid în vreme de război, rămâneau închise; intenţiile îşi arătară roadele;prosperitateaprovinciilor se revărsaasuprametropolei.N-ammai refuzat titluldePărintealPatrieice-mifuseseoferitlaînceputuldomniei.Plotinanumaitrăia.ÎntimpulprecedenteişederiînOraş,amrevăzut-opentru

ultima oară pe această femeie cu surâsul puţin obosit pe care nomenclaturaoficială mi-o dădea drept mamă şi care fusese cu mult mai mult: unica meaprietenă.Dedataaceasta,dinean-ammairegăsitdecâtomicăurnădepusăsubColumna Traiană. Am asistat eu însumi la ceremoniile apoteozei; contrarprotocoluluiimperial,ampurtatdoliuvremedenouăzile.Moarteaaduceaînsăpreapuţinăschimbareacesteiintimităţicareaniînşirsedispensasedeprezenţafizică;împărăteasarămâneaceeacefuseseîntotdeaunapentrumine:unspirit,ungândcucareseînfrăţisealmeu.Unele dintremarile lucrări de construcţie luau sfârşit: Colosseumul reparat,

spălatdeamintirealuiNerocarebântuiaîncăacelelocuri,eraîmpodobitnucuimagineaacestuiîmpărat,cicuostatuiecolosalăaSoarelui,Helios-Rege,drept

aluzie la numele meu gentil de Aelius. Se făceau ultimele finisaje la templulVenereişiRomei,construitşielpeloculscandaloaseiCasedeAurîncareNerodesfăşurase fără gust un lux prost asimilat.Roma, Amor: divinitatea OraşuluiEternseidentificapentruprimadatăcuMamaDragostei,inspiratoareaoricăreibucurii.Eraunadintreideilevieţiimele.Înacestchip,puterearomanăîmbrăcauncaractercosmicşisacru,formapacificăşitutelarăpecareaveamambiţiasăi-o dau. Uneori mi se întâmpla s-o asimilez pe împărăteasa decedată cu aceaVenusînţeleaptă,sfătuitoaredivină.Dinceîncemaimult,toatezeităţileîmiapăreauînmodmiraculostopiteîntr-

un Tot, emanaţii variind la infinit, manifestări egale ale aceleiaşi forţe:contradicţiilelornueraudecâtoaltăfaţăaarmonieidintreele.ConstruireaunuitemplualTuturorZeilor,aunuiPanteon,seimpusesespirituluimeu.I-amalesamplasarea pe ruinele vechilor băi publice oferite poporului roman de cătreAgrippa, ginerele lui Augustus. Din vechiul edificiu nu mai rămăsese nimicaltceva decât un portic şi placa de marmură a unei dedicaţii către locuitoriiRomei: ca atare, cea din urmă a fost replasată cu grijă pe frontonul nouluitemplu. Puţin îmi păsa dacă numelemeu lipsea de pe acest monument ce-mimaterializasegândul.Dimpotrivă,îmifăceaplăcerecaoinscripţievechedemaibine de un secol să-l asocieze începutului imperiului, domniei domolite a luiAugustus. Chiar acolo unde inovam, îmi plăcea înainte de orice să mă simtcontinuator. Prin Nerva şi Traian, deveniţi oficial tatăl şi bunicul meu, măalăturam celor doisprezece cezari înşişi, atât de maltrataţi de Suetonius:luciditatea luiTiberius,maipuţinduritatea lui;erudiţia luiClaudius,maipuţinslăbiciunea sa; gustul pentru artă al lui Nero, dar dezbărat de orice stupidăvanitate;bunătatealuiTitus,maipuţinaerulluianost;economialuiVespasian,fără cărpănoşenia lui ridicolă, alcătuiau tot atâtea exemple pe care mi lepropuneammieînsumi.Aceştiprincipişi-aujucatrolullorîntreburileomeneşti;mieîmireveneadeaiciînaintesarcinadeaalegedintrefapteleacestorapecelece este bine să fie continuate, să consolidez pe cele bune, să corectez pe celerele, până în ziua în care alţi oameni, mai mult sau mai puţin calificaţi, dardeopotrivăresponsabiliîşivorasumadatoriasăprocedezeînacelaşichipcualemele.Consacrarea templului Venerei şi Romei a fost un fel de triumf însoţit de

cursedecare,despectacolepublice,dedistribuţiidemirodeniişideparfumuri.Cei douăzeci şi patru de elefanţi care au adus pe şantier blocurile enorme,uşurândînmaremăsurămuncaforţatăasclavilor,auluatlocîncortegiucanişte

monoliţi vii. Data aleasă pentru această sărbătoare era aniversarea întemeieriiRomei, a opta zi după idele lui aprilie a anului opt sute optzeci şi doi de lafundareaOraşului.Primăvararomanăn-afostniciodatămaidulce,maiviolentă,nicimaialbastră.Înaceeaşizi,cuosolemnitateşimaigravă,parcăînsurdină,aavut loc în interiorul Panteonului o ceremonie dedicatorie. Eu însumi amcorectatplanurilepreatimidealearhitectuluiApollodor.Folosindu-mădearteleGreciei ca de o simplă ornamentare, ca de un adaos luxos, am recurs pentrustructura însăşi a edificiului la vremurile primitive şi fabuloase ale Romei, latemplele rotunde ale Etruriei antice. Voisem ca sanctuarul Tuturor Zeilor săreproducă forma globului terestru şi a sferei stelare, a globului în care suntînchiseseminţelefoculuietern,asfereigoalecareconţinetotul.Eradeasemeneaformacolibelorancestraledincare fumulcelormaivechivetreomeneşti ieşeaprintr-unorificiusituat învârf.Cupola,construitădin lavărezistentăşiuşoară,care părea şi ea că participă lamişcarea ascendentă a flăcărilor, comunica cucerul printr-o deschidere mare, alternativ neagră şi albastră. Acest templudeschisşisecretfuseseconceputcauncadransolar.Oreleseînvârteauîncercpecasetoanele lustruite cu grijă de meşteri greci; discul zilei rămânea suspendatdeasupra, ca un scut de aur; ploaia forma pe paviment o băltoacă pură;rugăciunea se înălţa ca fumul către golul în care ne aşezăm zeii. Pentrumineaceastă sărbătoare a însemnat unul dintre acele ceasuri în care totul deveniseconvergent.Înpicioare,lacapătulacesteizileatâtdeîncărcate,aveamînjuru-mipersonalulprincipatuluimeu,materialeledincaremisealcătuiadestinuldeommatur,clăditdejamaimultdejumătate.TreceamînrevistăenergiaausterăaluiMarciusTurbo, slujitor credincios; demnitateamustrătoare a luiServianus, alecărui critici, şoptite cu voce din ce în ce mai scăzută, nu mă mai atingeau;eleganţa regală a lui Lucius Ceonius; şi, ceva mai la o parte, în limpedeapenumbră ce se potriveşte apariţiilor divine, chipul visător al tânărului grec încaremi-am întrupat Soarta. Soţiamea, şi ea prezentă, tocmai primise titlul deîmpărăteasă.Demultă vreme deja, preferam poveştile privitoare la amorurile şi certurile

zeilorcomentariilorstângacealefilozofilordesprenaturadivină;acceptamsăfiuimagineaterestrăaacestuiJupiter,cuatâtmaimultzeucucâtesteom,sprijinallumii, întruchipare a dreptăţii, ordine a lucrurilor, amant al Ganimezilor şiEuropelor,soţneglijentaluneiamarniceIunone.Sufletulmeu,dispusînaceazisăsituezetotulîntr-oluminăfărădeumbră,ocomparapeîmpărăteasăcuzeiţaînonoareacăreia,întimpuluneirecentevizitelaArgos,amconsacratunpăun

deaurbătutînnestemate.Aşfipututscăpaprindivorţdeaceastăfemeiepecaren-oiubeamdeloc;caparticularn-aşfiezitats-ofac.Eaînsămăstânjeneapreapuţin şi nimic din conduita-i nu justifica o insultă atât de publică. Ca tânărănevastă,sesupăradeabaterilemelecamtotatâtcâtsenecăjeaşiunchiuleidedatoriile ce le făcusem.Acum, asista, fără să pară că observă, lamanifestărileunei pasiuni ce se anunţa de lungă durată. Ca multe femei puţin sensibile ladragoste,înţelegeagreşitputerea;atareignoranţăexcludeadeopotrivăindulgenţaşigelozia.Nusenelinişteadecâtdacătitlurileorisiguranţaeierauameninţate,ceea cenu era cazul.Nu-imai rămăsesenimicdingraţia adolescentină cemăinteresase,pentruscurttimp,altădată:aceastăspaniolăîmbătrânităprematureragravă şi dură. Eram recunoscător răcelii ei din pricina căreia nu-şi luase unamant;îmiplăceacăaştiutpurtacudemnitatevălurileeidematroană,careerauaproape nişte văluri de văduvă. Ţineam mult ca un profil de împărăteasă săfigurezepemonedeleromane,avândpespateoinscripţiededicatăcândPudorii,cândLiniştii.Mi se întâmpla sămă gândesc la căsătoria fictivă care, în searasărbătorilordelaEleusis,aavutlocîntremareapreoteasăşihierofant,mariajcenuesteounire,nicichiaruncontact,ciunritualsacramentatcaatare.Înnoapteacareaurmatacestorcelebrăriamprivitdepeînălţimeauneiterase

cum arde Roma. Focurile de bucurie egalau incendiile aprinse de Nero: erauaproape totatâtde înfricoşătoare.Roma:creuzetuldarşicuptorul, fierulbătut,ciocanuldarşinicovala,probavizibilăaschimbărilorşireluăriloristoriei,unuldintrelocuriledinlumeîncareomulatrăitşivatrăiîncelmaitumultuoschip.IncendiereaTroiei,dincareunfugarascăpatducându-şicusinetatăl,copilulşiLarii,aveadreptrezultatînaceasearămarilefocurialeserbării.Măgândeamdeasemenea,cuunfeldeteroaresacră,laincendiileviitorului.Milioaneledevieţitrecute,prezenteşiviitoare,edificiilerecente,născutedinedificiivechişiurmatela rândul lor de edificii ce vor lua fiinţă, îmi păreau a se succeda în timp cavalurile;din întâmplare, înaceanoapte înaltelevalurisespărgeaulapicioarelemele.Trecpestemomentelededelircândpurpuraimperială,veşmântulsacrupecare atât de rar amconsimţit să-l port, a fost aruncatăpeumerii creaturii caredevenea pentru mine Geniul meu; îmi convenea, desigur, să contrastez roşulprofund cu aurul pal al unei cefe, darmai ales să-mi silesc Fericirea, Soarta,entităţi nesigure şi vagi, să capete căldura şi greutatea liniştitoare a cărnii.Zidurile solide ale Palatinului, de mine locuit prea puţin, dar pe care abia îlreconstruisem,selegănaucamarginileuneicorăbii;storuriledatelaopartesprealăsasăintrenoaptearomanăeraucelealeunuipaviliondelapupă;strigătele

mulţimii,zgomotulvântuluiprintreparâme.Stâncaenormăcesezăreadeparteînumbră,asizelegiganticealemormântuluimeuceîncepeaatuncisăfieridicatpemalurileTibrului nu-mi inspira nici groază, nici regret, nici vanămeditaţieasuprascurtimiivieţii.

Încetul cu încetul, lumina s-a schimbat. De mai bine de doi ani, trecereatimpuluieramăsuratădeprogreseleuneitinereţiînformare,caresepârguieşteşiurcă spre al ei zenit: vocea gravă se obişnuia să strige ordinele piloţilor saumaeştrilor de vânătoare; deschidereamaimare a pasului alergătorului; pulpelecălăreţului stăpânindu-şi calul mai bine; şcolarul care învăţase pe de rost laClaudiopolis lungi fragmente din Homer se pasiona de poezie voluptuoasă şisavantă, sedesfătacuunelepasajedinPlaton.Tânărulmeupăstordeveneauntânărprinţ.Numaieracopilulplindezelcaresăreadepecallapopasuricasă-mioferedebăutdinapaizvoarelorîncăuşulpalmelor:dăruitorulcunoşteaacumvaloarea imensăadarurilor sale. În timpulvânătorilororganizatepedomeniilelui Lucius din Toscana, mi-a trecut prin minte să amestec chipul perfect cufigurile greoaie şi preocupate ale marilor demnitari, cu profilurile ascuţite aleorientalilor, cu mutrele pocite ale maeştrilor de vânătoare, barbari, să-lobişnuiescpemultadoratulcudificilulroldeprieten.LaRomaauînceputsăseînnoade intrigi în jurul tânărului cap, au existat josnice strădanii de captare aacestei influenţesaude înlocuirecuoalta.Refugierea într-ununicgânddădealăstarului de optsprezece ani o putere de indiferenţă ce lipseşte celor maiînţelepţi:ştiusesăledispreţuiascăorisăleignorepetoate.Guraceafrumoasăacăpătatînsăocutăamarăpecaresculptoriiauobservat-o.Moraliştilorleoferaiciprilejuldeatriumfauşorîncepriveştepersoanamea.

Cenzoriiîşidausilinţasăaratecăpropria-minefericireesteconsecinţarătăciriimele,rezultatulexcesului:îmiestecuatâtmaigreusă-icontrazic,cucâtnuvădlimpedeînceconstărătăcireaşiundeseaflăexcesul.Măstrăduisădaucrimeimele, dacă a fost într-adevăr o crimă, justele ei dimensiuni: îmi spun căsinucidereanuesteoraritateşicăeunlucruobişnuitsămoriladouăzecideani.MoartealuiAntinousnuconstituieoproblemăşiocatastrofădecâtpentruminesingur.Sepreapoatecaataredezastrusăfifostinseparabildeunprea-plindebucurie, deun surplusde experienţăde caren-aş fi consimţit sămăprivez euînsumi,şinicisă-lprivezpetovarăşulmeudeprimejdie.Chiarremuşcărilemeleaudevenitîncetulcuîncetuloformăamarădeposesiune,unmoddeamăîntăriîn credinţa că am fost până la capăt jalnicul stăpân al destinului său.Dar ştiu

foarte bine că trebuie să se ţină seama de hotărârile frumosului străin ce nerămâne, în ciuda tuturor, fiecare fiinţă iubită.Luându-mi asupra întreaga vină,reducpetânărulerouladimensiunileuneistatuetedeceară,demineplăsmuităşidemine strivită înmână.N-amdreptul sădepreciez strania capodoperăcare afostplecareasa;trebuiesălasacestuicopilmeritulproprieiluimorţi.Seînţelegedelasinecănuincriminezpreferinţasenzuală,întrutotulbanală,

careadeterminatalegereameaîndragoste.Pasiuniasemănătoaremi-autraversatdeseori viaţa; aceste frecvente amoruri nu costaseră până atunci decât unminimum de jurăminte, deminciuni şi de urmări neplăcute. Scurtu-mi interespentruLuciusnum-adusdecâtlacâtevareparabilenebunii.Nimicnuîmpiedicasăsepetreacăacelaşilucruşiîncazulacesteisupremetandreţe;nimic,dacănutocmai calitatea unică ce o deosebea de celelalte. Obişnuinţa ne-ar fi conduscătre acel sfârşit fără glorie, dar şi fără dezastru, pe care viaţa îl oferă tuturorcelorcenurefuzădulceatocireaepuizării.Aşfivăzutcumpasiuneaseschimbăînprietenie,precumvormoraliştii,sauînindiferenţă,ceeaceemaifrecvent.Ofiinţătânărăs-arfidespărţitdemineînmomentulîncarelegăturilenoastrearfiînceputsămăapese;alteobişnuinţesenzuale,oriaceleaşisubalteforme,s-arfiinstalatînviaţasa;viitoruli-arfirezervatocăsătorie,nicimairea,nicimaibunădecâtoricarealta,unpost înadministraţiaprovincială,gestiuneaunuidomeniururalînBitinia;înîmprejurăridiferite,inerţia,continuareavieţiidecurteîncineştie ce poziţie subalternă; în cel mai rău caz, o carieră de favorit căzut îndizgraţie care devine confident sau mijlocitor. Înţelepciunea, dacă în atareprivinţă sunt în stare săpricep ceva, constă în a nu trece cuvedereanici unuldintrehazardurilecarereprezintăînsăşiviaţa,îndatoriaceoaideatestrăduisăîndepărtezipecelemairele.Darniciacestcopil,nicieunuamfostînţelepţi.N-amaşteptatprezenţa luiAntinous spre amă simţi zeu.Succesul înmulţea

însă în jurulmeuriscurileameţelii;anotimpurilepăreauacolaboracupoeţiişimuzicanţiiescorteimelespreafacedinexistenţanoastrăosărbătoareolimpiană.În ziua sosiriimele la Cartagina a luat sfârşit o secetă care dura de şase ani;mulţimea delirând sub aversa de ploaie m-a aclamat ca distribuitor albinefacerilor divine; marile lucrări din Africa n-au fost ulterior decât omodalitate de a canaliza acest belşug ceresc. Puţin timpmai înainte, în cursuluneiescaleînSardinia,ofurtunăne-aobligatsăcăutămrefugiuîntr-ocolibădeţărani; Antinous o ajuta pe gazdă să întoarcă pe jăratec nişte felii de ton;măcredeam Zeus vizitându-l pe Filemon în tovărăşia lui Hermes. Tânărul cupicioarele îndoite, şezând pe pat, era chiar Hermes deznodându-şi sandalele;

Bachusculegeaacestciorchinesaugustapentruminecupacuvinroz;degeteleîntăritedecoardaarculuieraucelealeluiEros.Printreatâteatravestiuri,însânulatâtorprestigii,mis-a întâmplatsăuitpersoanaumană,copilulcaresechinuiazadarnicsăînveţelatineşte,careîlrugapeinginerulDecrianussă-idealecţiidematematică,apoirenunţalaeleşicare,lacelmaimicreproş,seduceaîmbufnatlaprovacorabieideundepriveamarea.CălătoriaînAfricas-aîncheiatînplinsoaredeiulie,încastrulnou-nouţdela

Lambaesis;tovarăşulmeuîmbrăcăcupuerilăbucuriearmuraşitunicamilitară;pentrucâtevazileamfostMartecelnudşicucascăceparticipălainstrucţieîntabără,atleticulHerculeameţitdesentimentulvigoriisaledefiinţăîncătânără.Înciudacălduriişiaîndelungilorlucrărideterasamentefectuateînainteasosiriimele,armatafuncţiona,caşirestul,cuouşurinţădivină:arfifostimposibilsăobligi pe cutare alergător să sară un obstacol mai mult, pe cutare călăreţ săexecuteovoltijăînplusfărăsădăunezieficacităţiiînseşiaacestormanevre,fărăsărupiundeva justulechilibrudeforţecare leconstituie frumuseţea.Amatrasatenţiaofiţerilorasuprauneisingureerori imperceptibile–ungrupdecai lăsatdescoperit în timpulsimulăriiunuiatac încâmpdeschis;prefectulCornelianusm-a mulţumit întru totul. O ordine inteligentă domnea peste aceste mase deoameni,deanimaledetracţiune,defemeibarbareînsoţitedecopiirobuşticareseînghesuiaulamarginilepretoriuluisprea-misărutamâinile.Aceastăascultarenueraservilă;sălbaticulentuziasmcontribuialasusţinereaprogramuluimeudesecuritate;nimicnucostasepreascump,nimicnufuseseneglijat.Măgândeamsă-l pun pe Arrian să scrie un tratat de tactică, precis aidoma unui trup binefăcut.LaAtena,dedicareaOlimpeionuluiprilejui,treilunimaitârziu,sărbătoricare

aminteau solemnităţile romane,dar ceeace laRoma sedesfăşurasepepământavealocacoloînplincer.Într-obălaiedupă-amiazădetoamnăamluatlocsubporticul conceput la scara supraomenească a lui Zeus; templul de marmură,ridicatpeloculîncareDeucalionavăzutsfârşindu-sePotopul,păreaa-şipierdegreutateaşiaplutiasemeneaunuigreunoralb;veşmântulmeuritualsepotriveacu tonurile înserării pe Himetul apropiat. L-am însărcinat pe Polemon cudiscursul inaugural.Acolomi-a decernatGrecia acele apelative divine în carevedeamdeopotrivăun izvordeprestigiu şi scopulcelmai tainical realizărilorvieţii mele: Evergetul, Olimpianul, Epifanul, Stăpânul Totului. Şi cel maifrumos,celmaigreudemeritatdintretoatetitlurile:Ionianul,Filelenul.Polemonavea ceva din firea unui actor, dar jocul fizionomiei unuimare comediant dă

câteodatăexpresieemoţieilacareparticipăolume,unsecol.Îşiridicăochii,sereculeseînainteaexordiului,părucăadunăînsinetoatedarurilecuprinseînaceafracţiune a timpului. Eu colaborasem cu epocile, cu însăşi viaţa grecească;autoritatea pe care o exercitam nu era atât putere, cât misterioasă putinţă,superioarăomului,darcarenuacţioneazăeficacedecâtprin intermediul fiinţeiumane; logodna Romei cu Atena era fapt împlinit; trecutul regăsea faţaviitorului; Grecia pornea din nou la drum, simţind iarăşi în pânze suflareavântului ca o corabie pe care lipsa oricărei adieri o lăsase mult timp înnemişcare. Atunci, o clipă de melancolie îmi strânse inima; mă gândeam căvorbeleterminareperfecţiuneconţinîneleşicuvântul,sfârşit:poatenufăcusemdecâtsăoferTimpuluidevoratoropradămaimult.Am pătruns apoi în interiorul templului în care sculptorii trebăluiau încă:

uriaşa eboşă a lui Zeus de aur şi fildeş lumina vag penumbra; la picioareleeşafodajului, marele piton, căutat şi adus din ordinul meu din India spre a ficonsacrat în acest sanctuar grec, se odihnea în coşul său de filigran, bestiedivină, emblema târâtoare a duhului pământului, asociată dintotdeauna cutânărulnudcaresimbolizeazăgeniulîmpăratului.Antinous,intrânddinceîncemaimultînacestrol,serveaelînsuşimonstruluiporţialuidepiţigoicuaripilefrânte.Apoi,ridicândbraţul,seruga.Ştiamcărugăciunea,făcutăpentrumine,seadresanumaimie,darnueramînaşamăsurăzeusprea-ighicisensul,nicispreacunoaştedacăvafi împlinităvreodată.Afostouşurarecândamieşitdinaceatăcere,dinaceapaloarealbastră,reintrândpestrăzileAtenei,undeseaprindeaufelinareleşi simţeai familiaritateapoporuluide jos, strigătele înaerulprăfosalserii.Tânărafigurăcareîncurândaveasăînfrumuseţezeatâtdemultemonedeale lumii greceşti devenea pentru oamenii de rând o prezenţă prietenoasă, unsemn.Iubeamnumaipuţin,cimaimult.Darpovaradragostei,caşiceaabraţului

aşezat tandru de-a curmezişul unui piept, se făcea încetul cu-ncetul greu desuportat. Figuranţii reapărură: îmi reamintesc de tânărul dur şi fin care m-aîntovărăşitîntimpuluneişederilaMilet,darlacareamrenunţat.Revădsearadela Sardes când poetul Straton ne-a plimbat dintr-un loc deocheat într-altul,înconjuraţi de îndoielnice cuceriri. Acest Straton, care preferase curţii meleobscura libertate a tavernelor Asiei, era un om de gust, zeflemitor, dornic sădovedească zădărnicia oricărui lucru în afara plăcerii înseşi, poate pentru a-şiscuzafaptulcă-isacrificasetotul.ŞiaexistatşiaceanoaptedelaSmirnacândl-am obligat pe cel iubit să suporte prezenţa unei curtezane. Copilul îşi făcea

despredragosteoideefunciarmenteausterăpentrucăeaeraexclusivă;dezgustulsăumergeapânălagreaţă.Apois-aobişnuit.Vaneletentativeseexplicăfoartebineprinpoftadedesfrâu;acesteiaiseadaugăsperanţagăsiriiuneinoiintimităţiîn care tovarăşul de plăcere să nu înceteze de a fi totodată fiinţa iubită şiprietenul, şidorinţadea iniţiapealtul,dea faceca tinereţea sa să treacăprinexperienţeidenticecucelealetinereţiimele;şipoate,încăşimainemărturisită,intenţia de a-l coborî încetul cu încetul în rândul desfătărilor banale care nuangajeazăcunimic.Îndorinţameadeapune frâuacestei tandreţi adumbritoarecare risca să-mi

stânjeneascăviaţa, intraşioarecareangoasă. Încursuluneicălătorii înTroada,amvizitat câmpiaScamandrului, subuncerverdedecatastrofă: inundaţia, alecărei ravagiivenisemsă leconstat la faţa locului,prefăcuse în insuliţe tumuliimormintelor antice. Mi-am rezervat câteva momente spre a mă reculege pemormântul lui Hector; Antinous s-a dus să viseze pe cel al lui Patrocle. Nuştiusem să recunosc în tânărul admirator care mă întovărăşea pe emululprietenuluiluiAhile:amluatînderâderepasiunilepentrufidelitatecareînflorescmaiales încărţi; insultată, frumoasacreaturăa roşitpână la sânge.Francheţeaera din ce în ce mai mult singura virtute căreia mă consacram; îmi dădeamseama că disciplinele eroice cu care Grecia înconjurase ataşamentul unui ommatur pentru un tovarăş mai tânăr sunt adesea în ochii noştri doar ipocrităafectare.Maisensibildecâtcredeamafi laprejudecăţileRomei, îmiaminteamcă acestea îşi fac partea lor în ce priveşte plăcerile, dar consideră dragostea oruşinoasămanie;măcuprinsesedinnoufuriadeanudepindeînchipexclusivdenici o fiinţă. Mă săturasem de curmezişurile tinereţilor mele, inseparabile, caatare,depropria-mialegere;sfârşisemprinagăsiînaceastăpasiunediferitătotce mă iritase la metresele romane: parfumurile, afectările, luxul rece alpodoabelor îşi reluaseră locul în viaţa mea. Temeri aproape nejustificate sestrecurarăînacestsufletsumbru;l-amvăzutneliniştindu-secăvaaveaîncurândnouăsprezece ani. Primejdioase capricii,mânii agitând pe fruntea încăpăţânatăcârlionţiiMeduzeialternaucuomelancolieasemeneastuporii,cuodulceaţădinceîncemaifrântă.Mis-aîntâmplatsă-l lovesc:îmivoiaminti întotdeaunadeacei ochi îngroziţi. Dar idolul pălmuit rămânea idol, iar sacrificiile expiatoriiîncepură.Toate Misterele Asiei măreau, cu muzicile lor stridente, voluptuoasa

dezordine.VremuriledelaEleusistrecuserăcutotul.Iniţieriîncultesecreteoribizare,practicimaidegrabătoleratedecâtadmise,pecarelegislatoruldinmine

le privea cu neîncredere, se potriveau acestuimoment al vieţii în care dansuldevineameţeală, iarcânteculseterminăînstrigăt.ÎninsulaSamotraceamfostiniţiat în misterele Cabirilor, străvechi şi obscene, sacre precum carnea şisângele; şerpii sătuide laptedinvizuina luiTrofoniosmi se frecaudeglezne;sărbătorile tracice ale lui Orfeu dădeau naştere la sălbatice ritualuri defraternizare.Omul de stat care interzisese subpedepsele celemai severe oriceformădemutilareconsimţisăasistelaorgiileZeiţeiSiriene:amvăzutcumplitulvârtej al dansurilor însângerate; fascinat ca un ied în faţă cu o reptilă, tânărulmeutovarăşpriveacugroazăpeceicepreferauadacerinţelorvârsteişisexuluiun răspuns tot atâtdedefinitivca şimoartea,ba încăpoate şimaiatroce.DarculmeaororiiafostatinsăîncursuluneişederilaPalmira,undenegustorularabMeles Agrippa ne-a găzduit vreme de trei săptămâni într-un lux splendid şibarbar.Într-ozi,dupăces-abăut,acestMeles,maredemnitaralcultuluimitriac,luând destul de puţin în serios îndatoririle sale de pastofor, i-a propus luiAntinoussăiapartelataurobolium.Tânărulştiacăeuînsumim-amsupusodatăuneiceremoniideacelaşi fel; seofericuentuziasm.N-amcrezutcă trebuiesămă opun acestei fantezii pentru îndeplinirea căreia nu se cerea decât unminimumdepurificărişiabstinenţă.Amprimitsă fiuchiareucelcestadreptchezaş,împreunăcuMarcusUlpiusCastoras,secretarulmeudelimbăarabă.Laorastabilită,amcoborâtîngrotasacră;bitinianuls-aîntinsspreaprimibotezulsângelui.Darcândamvăzutieşinddinşanţcorpuldungatcuroşu,părulpâslos,năclăitdenoroilipicios,faţastropitădepetecenuseputeauspăla,trebuindsăfielăsateaseştergedelasine,dezgustulmis-aurcatîngât,caşiscârbapentruaceste culte subterane şi suspecte. Câteva zilemai târziu, am interzis trupelorcantonatelaEmesasămaicalceînnegrulmitreu.Amavutprevestirilemele:caşiMarcusAntoniusînainteaultimeibătălii,am

auzitîndepărtându-seînnoaptemuzicaschimbăriigărzilorzeilorprotectoricareplecau… O auzeam fără să-i acord importanţă. Siguranţa mea era cea acălăreţuluipecareuntalismanîlapărăsănucadă.LaSamosataaavutlocsubauspiciilemeleuncongresalmicilorregiaiOrientului;întimpulvânătorilorînmunţi, Abgar, regele Osroenei, m-a învăţat el însuşi arta vânătorii cu şoimul;hăitaşii,manevraţica la teatru,aruncară înplaseledepurpură turme întregideantilope. Antinous se arcuia cu toată puterea spre a reţine elanul celor douăpantere care trăgeau în groasele lor zgărzi de aur. Sub faţada tuturor acestorsplendori,s-auîncheiatacorduri,tratativelefiindu-mi,fărăexcepţie,favorabile;rămâneamjucătorulcarecâştigălafiecaremână.Ampetrecutiarnaînpalatuldin

Antiohia, unde, pe vremuri, cerusem vrăjitorilor să mă lumineze asupraviitorului.Darviitorulnumaiputeasă-miaducănimic,celpuţinnimiccaresătreacă drept dar. Culesul meu luase sfârşit, mustul vieţii umpluse zăcătoarea.Încetasem,eadevărat,să-mimaiorânduiescpropriuldestin,dardisciplinele,cugrijăelaborate,dealtădatăîmiapăreaudoarcaprimătreaptăavocaţieideom;ele erau ca lanţurile cu care un dansator se înfăşoară spre a zvâcni şi maiputernicatuncicândsedezbarădeele.Înanumiteprivinţeausteritateapersista:continuam a interzice să se servească vin înaintea celei de-a doua veghe denoapte; îmi aminteam că văzusem, pe aceleaşi mese de lemn lustruit, mânatremurătoarealuiTraian.Existăînsăşialtefeluridebeţie.Nicioumbrănuseprofilapezilelemele,nicimoartea,nici înfrângerea,niciderutamaisubtilăpecarene-oprovocămnoi înşine,nicivârstacare totuşiva sfârşiprinaveni.Cutoate acestea, mă grăbeam ca şi cum fiecare oră ar fi fost totodată cea maifrumoasăşiultima.FrecventelemeleviziteînAsiaMicăm-aupusîncontactcuunmicgrupde

savanţicareseconsacraserăcuseriozitateştiinţelormagice.Fiecaresecolîşiareîndrăznelile lui: spiritele celemai alese ale veacului nostru, sătule de filozofiadevenită din ce în cemaimult declamaţie şcolărească, sunt ispitite să bântuieacelehotareinterziseomului.LaTir,FilondinBiblosmi-arelevatcâtevasecretealevechiimagiifeniciene;elm-aurmatlaAntiohia.NumeniosdădeamiturilorluiPlatondesprenaturasufletuluiointerpretarecerămâneatimidă,darcarearfidusdeparteunspiritmaiîndrăzneţdecâtalsău.Discipoliiluiinvocaudemonii:eraunjoccaoricarealtul.Înfumuldesmirnăîmiapăreaufiguristraniicearătauafifăcutedinînsăşimăduvaviselormele;eleoscilau,setopeau,nelăsându-midecâtsentimentuluneiasemănăricuunchipcunoscutşiviu.Totulnuerapoatedecâtoperformanţădemăscărici:înacestcaz,măscăriciulîşicunoşteameseria.M-am reapucat de studiul anatomiei abia încercat în tinereţe, dar nu pentru ameditacu înţelepciuneasuprastructuriicorpului.Măcuprinsesecuriozitatea înprivinţaacelorregiuniintermediareîncareseamestecăsufletulşicarnea,undevisul devine ecou al realităţii, unde viaţa şi moartea îşi schimbă însuşirile şimăştile.Mediculmeu,Hermogenes,dezgropaatariexperienţe;m-apustotuşiînlegătură cu un mic număr de practicieni care lucrau asupra acestor date. Amîncercatîmpreunăcueisălocalizezadăpostulsufletului,să-iaflulegăturilecare-lunesccutrupulşisămăsortimpulîncareelsedesprindedecorp.Pentruastfelde cercetări au fost sacrificate câteva animale. Chirurgul Satyros m-a dus înclinicaluispreaasistalaagonii.Visamcuglastare:oaresufletulnuestedecât

suprema realizare a trupului,manifestare gingaşă a durerii şi plăcerii de a fi?Esteel, dimpotrivă,maivechidecât trupulmodelatdupăchipul lui şi care,debine, de rău, îi serveştepentrumomentdrept instrument?Poate fi el rechematînlăuntrulcărnii,restabilindu-seîntreamândouăstrânsaunire,aceacombustiepecare o numim viaţă? Dacă sufletele posedă identitatea lor proprie, se pot eleschimbatrecânddelaofiinţălaaltaaidomabucăţilordefruct,înghiţituriidevinpecaredoiamanţişi-otrecîntr-unsărut?Oriceînvăţatîşischimbădedouăzecideoripărereaînprivinţaacestorlucruri.Scepticismulseluptaînminecudorinţadeaşti, iarentuziasmulcuironia.M-amconvinsînsăcăinteligenţanoastrănulasăsăseinfiltrezepânălanoidecâtunsubţirereziduudefapte:măinteresamdinceîncemaimultdespreuniversulobscuralsenzaţiei,noapteneagrăîncarefulgeră şi se rotesc sori orbitori. Cam în aceeaşi perioadă, Flegon, carecolecţionapoveşticustrigoi,ne-aistorisit-oîntr-osearăpeceaaLogodniceidinCorint,garantândpentruadevărulei.Întâmplareaîncaredragosteareaduceaunsufletpepământ,redându-ipentruovremeuncorp,ne-amişcatpefiecare,darla profunzimi diferite. Mulţi au încercat să înceapă o experienţă analoagă:Satyrossestrăduiasăevocepemaestrulsău,Aspasios,careîncheiasecuelunuldintreacelepacteniciodatăţinute,princareceicemorpromitsă-iinformezepeceiviidespremoarte.Antinousmi-afăcutopromisiunedeacelaşigen,pecaren-am luat-o în serios, neavând nici unmotiv să cred că acest copil nu-mi vasupravieţui. Filon încerca să facă să apară soţia sa moartă. Am îngăduit canumele tatălui şi al mamei mele să fie rostite, dar un fel de pudoare m-aîmpiedicatsăoinvocpePlotina.Niciunadintreacestetentativen-areuşit.Dars-audeschisporţistranii.CupuţinezileînaintedeapărăsiAntiohia,m-amdussăsacrific,caaltădată,

pevârfulmunteluiCassios.Ascensiuneas-afăcutnoaptea:caşipeEtna,amluatcu mine un mic număr de prieteni cu picioare zdravene. Scopul meu nu eranumai de a îndeplini, în acest sanctuarmai sacru decât oricare altul, un ritualaducător de prosperitate: voiam să revăd de acolo, de sus, fenomenul aurorei,minunezilnicăpecareoridecâteoriamprivit-onumi-ampututreţineunstrigătlăuntricdebucurie.Pevârf, soarele facesăstrăluceascăornamenteledearamăaletemplului,feţeleluminatesurâdînplinsoare,învremececâmpiileAsieişialemăriisuntscufundateîncăînumbră;pentrucâtevaclipe,celcareseroagăînvârfestesingurulbeneficiaraldimineţii.Totulfusesepregătitpentrusacrificiu;amurcatlaînceputcucaii,apoicupicioarele,de-alungulcărărilorpericuloase,mărginitededrobiţăşidemasticceserecunoşteauşinoapteadupămiros.Aerul

eraapăsător;primăvaraardeacavaraîntr-altăparte.Pentruprimaoarăîncursuluneiascensiunipemuntemis-aopritrespiraţiaşiatrebuitsămăsprijinoclipăpeprietenosulumăr.Furtuna,prevăzutădejadeHermogenes,caresepricepelameteorologie,aizbucnitlaosutădepaşidevârf.Preoţiiauieşitsăneîntâmpinela lumina fulgerelor; micul grup udat până la os se strânse în jurul altaruluirostuitpentrusacrificiu.Acestaerapecalesăaibăloccândtrăsnetulceseabătuasupranoastrăomorîsubaceeaşi loviturăpesacrificatorşipesacrificat.Odatătrecută prima clipă de groază,Hermogenes, curios, camedic ce era, se aplecăasupra celor două cadavre; Habrias şi marele preot scoteau exclamaţii deadmiraţie: omul şi puiul de cerb sacrificaţi de sabia divină se uneau cueternitateaGeniuluimeu – cele două vieţi substituite o prelungeau pe amea.Antinous,agăţatdebraţu-mi,tremura,nudegroază,cumcredeamatunci,cidegândulcare-lstrăbătuşipecareaveamsă-lînţelegmaitârziu.Ofiinţăîngrozităde decădere, adică de îmbătrânire, trebuia să-şi fi propus de o bună bucată devremesămoarălaprimulsemndedeclinsauchiarcumultînainte.Amajunssăcredastăzicăatarehotărâre,pecareatâţiadintrenoioiaufărăînsăaorespecta,data la elde foarte timpuriu,depevremeaNicomediei şi a întâlnirii pemalulizvorului.Eaexplicaindolenţalui,ardoareaplăcerii, tristeţea,totalaindiferenţăfaţădeviitor.Maitrebuiaînsăcaastfeldeplecaresănuaibăaeruluneirevolteşisă nu cuprindă nici un reproş. Trăsnetul de pe muntele Cassios îi indicase oieşire:moarteaputeadeveniultimaformădeaaduceunserviciu,celdepeurmă,darşisingurulcaresărămână.Iluminarearăsărituluieranimicpelângăsurâsulceînfloreapeacelchiprăvăşit.Câtevazilemaitârziuamrevăzutacelaşisurâs,darmaiascuns,voalatdeambiguitate:lacină,Polemon,amatordechiromanţie,vru să vadă mâna tânărului, palma în care pe mine însumi mă speriase ouimitoare căderede stele.Copilul şi-o retrase, închizând-o cuungestmolatic,aproapepudic.Ţineasăpăstrezesecretuljoculuişialsfârşituluisău.

Poposirăm la Ierusalim. Am studiat la faţa locului planul unui nou oraş pecare-mipropuneamsă-lconstruiescpeloculaşezăriievreieştidărâmatedeTitus.Buna administrare a Iudeii, progresele comerţului cu Orientul necesitau laaceastă răspântie de drumuri dezvoltarea unei mari metropole. Prevedeamobişnuitacapitalăromană:AeliaCapitolinaîşivaaveatempleleei,pieţele,băilepublice,sanctuarulVenereiromane.Gustulmeurecentpentrucultelepasionaleşiblândem-afăcutsăalegpemunteleMoriahgrotaceamaipotrivităcelebrăriiAdoniilor.Astfeldeproiecteauindignatpopulaţiaevreiască:aceştidezmoşteniţi

preferauruinelelorunuimareoraşcaresăleoferetoateposibilităţiledecâştig,decunoaştere,deplăcere.Lucrătoriicaredădurăprimelelovituridetârnăcopînzidurile ce stăteau să seprăbuşeascăau fost atacaţidemulţime.Ammersmaideparte:FidusAquila,carepestepuţintimpaveasă-şiîntrebuinţezetalentuldeorganizator laconstrucţiaAntinoei, s-aapucatde treabă la Ierusalim.Refuzamsăvăd, pemormanul de ruine, creşterea vertiginoasă a urii.O lunămai târziusosirămlaPelusium.AmluatmăsurisăsereconstruiascămormântulluiPompei.Cu cât mă afundam în treburile Orientului, cu atât mai mult admiram geniulpolitic al eternului învins, almarelui Iulius. Pompei, care s-a străduit să punăordine în această nesigură lume aAsiei, părea uneori că a lucratmai cu folospentruRomadecâtCezar însuşi.Operaderestaurarea fostunadintreultimelemele ofrande aduse morţilor Istoriei: aveam în curând să mă ocup de altemorminte. Sosirea la Alexandria a fost discretă. Intrarea triumfală fuseseamânată până la venirea împărătesei. Soţia mea, care călătorea puţin, fuseseconvinsăsă-şipetreacăiarnaînclimamaidulceaEgiptului;Lucius,nupreabinerestabilitdupăotuseîndărătnică,trebuiasăîncerceacelaşiremediu.OflotilădecorăbiiseadunapentruocălătoriepeNil,alcăreiprogramcuprindeaoseriedeinspecţii oficiale, de festivităţi, de banchete ce promiteau a fi tot atât deobositoarecacelealeunuianotimppetrecutpePalatin.Euînsumiorganizasemtotul:luxul,prestanţauneicurţiaveauovaloarepoliticăînaceastăstrăvecheţarăobişnuităcumanifestărilefastuluiregal.Cu atât mai mult îmi stătea la inimă să consacru vânătorii cele câteva zile

dinainteasosiriioaspeţilormei.MelesAgrippaorganizasepentrunoilaPalmirapartideîndeşert;nune-amavântatînsăatâtdedepartespreaîntâlnilei.Cudoianimaiînainte,Africaîmioferisecâtevafrumoasevânătorialeimperialeifeline;Antinous, prea tânăr şi prea lipsit de experienţă, n-a primit permisiunea de afigurapeprimulloc.Aveamdecipentruellaşităţilacarenum-aşfigânditîncemă priveşte. Cedând ca întotdeauna, i-am promis rolul principal în aceastăvânătoaredeleu.Numaieratimpulsă-ltratezcapeuncopilşierammândrudeforţaluitânără.PlecarămspreoazaluiAmmon,lacâtevaziledemersdeAlexandria,aceeaşi

în care Alexandru aflase odinioară din gura preoţilor secretul obârşiei saledivine.Indigeniisemnalaserăprinlocurileaceleaprezenţauneifiareextremdepericuloase care atacase deseori omul. Seara, în jurul focului de tabără, necomparamplinideveselieviitoarelefaptecucelealeluiHercule.Înprimelezileînsă,n-amdatdecâtdegazele.Dedataaceastane-amhotărâtsămergemsăne

postămamândoilângăobaltănisipoasă,năpăditătoatădetrestii.Pe-acolotrecealeulcândveneasăbeaînamurg.Negriieraupuşisă-labatădindrumcătrenoicuzgomoteputernicedincochiliimarine,dintalgeredearamăşicuţipete;restulescorteinoastrefuseselăsatlaoarecaredistanţă.Aeruleraapăsătorşicalm;nicimăcarnueranevoiesănepreocupămdedirecţiavântului.Să fi trecutabiadeceasul al zecelea, căci Antinous îmi arătă pe apă nişte nuferi roşii încă largdeschişi.Fiararegalăapărudeodată într-unfoşnetde trestiicălcate înpicioare,îşi întoarse către noi frumosul său bot înfricoşător, una dintre înfăţişările celemaidivinepecareopoateluaprimejdia.Situatpuţinmaiînurmă,nul-ampututopripecopil,careîşiîndemnăcalulfărănicioprudenţă,aruncălancea,apoiceledouă suliţe, cu pricepere, dar prea de aproape. Jivina, străpunsă prin gât, seprăbuşibătândpământulcucoada;nisipulstârnitneîmpiedicasăvedemaltcevadecâtomasăneclarădincare se ridicaurletul fiarei; în fine, leul se repusepepicioare,îşiadunăforţelespreasearuncaasupracaluluişicălăreţuluidezarmat.Prevăzusemriscul;dinfericire,calulluiAntinousnuseclinti:animalelenoastreerauadmirabildresatepentruacestgendejoc.Mi-aminterpuscalul,expunându-mi flancul drept; aveam obişnuinţa acestor exerciţii; numi-a fost greu să dauleului,dejalovitmortal,lovituradegraţie.S-aprăbuşitpentruadouaoară,botuliserostogoliînnoroi;oşuviţădesângenegrusescurgeaînapă.Uriaşapisicădeculoareadeşertului,demiereşisoare,îşidădusufletulcuomaiestatemaimultdecâtomenească.Antinoussearuncădepecalulsăuacoperitdespumăşicaretremura încă; tovarăşii ne-au ajuns din urmă; negrii au târât în tabără imensavictimămoartă.Afostimprovizatunfeldefestin;culcatpeburtăînfaţauneităvidearamă,

tânărulneîmpărţeacumâinileporţiiledemielfriptînspuză.S-abăutîncinsteasavindepalmier.Exaltarealuicreşteacauncântec.Exagerapoatesemnificaţiaajutoruluicei-ldădusem,uitândcăaşfiprocedatlafelcuoricarevânătoraflatînprimejdie;nesimţeamtotuşireintraţiînacealumeeroicăîncareprieteniimorunulpentrualtul.Recunoştinţaşiorgoliulalternauînbucurialuicastrofeleîntr-oodă.Negriiaufăcutminuni:seara,pieleajupuităselegănasubstele,atârnatădedoi pari la intrarea cortuluimeu. În ciuda aromelor cu care fusese stropită,mirosul ei de sălbăticiune ne-a bântuit toată noaptea.A doua zi, după omasăconstândnumaiînfructe,ampărăsittabăra;înmomentulplecării,amzăritîntr-unşanţceeacerămăsesedinanimalulregaldinajun:numaieradecâtunscheletroşuacoperitdeunnordemuşte.Ne-amîntorslaAlexandriacâtevazilemaitârziu.PoetulPancratesorganizăla

Muzeu o sărbătoare în cinstea mea; într-o sală de muzică a fost adunată ocolecţie de instrumente de preţ: antice lire doriene, mai grele şi mai puţincomplicate ca ale noastre, se învecinau cu citerele curbate ale Persiei şiEgiptului,fluierefrigieneascuţitecavociledeeunucişifragilefluiereindienealcărornumenu-lcunosc.Unetiopianabătutîndelungniştetobeafricanefăcutedinfructulunuiarbore.Ofemeie,acăreifrumuseţerecem-arficuceritdacăn-aşfihotărât să-mi simplificviaţa reducând-o la ceeace era esenţialpentrumine,cântalaoharfătriunghiularăcusunetultrist.MesomedesdinCreta,muzicantulmeufavorit,acompanialaorgahidraulicărecitareapoemuluisăuSfinxul,operăneliniştitoare, sinuoasă, alunecătoare canisipulbătut devânt.Salade concertedădea spre o curte interioară; pe apa unui bazin se lăfăiau nuferii sub foculaproape furios al sfârşitului unei după-amiezi de august. În timpul unuiinterludiu,Pancratesa ţinutsăadmirămdeaproapeacelefloridintr-ovarietaterară, roşii ca sângele, care nu înfloresc decât la sfârşitul verii. RecunoscurămîndatănuferiinoştristacojiidinoazaluiAmmon;Pancratesseaprinsela ideeafelineirănitecare-şidădusesufletulprintreflori.Mi-apropussăversificeacestepisodalvânătorii:sângeleleuluiînroşindalbulcrinilordeapă.Formulanueranouă:i-amfăcuttotuşicomanda.AcestPancrates,careaveatoatecalităţileunuipoetdecurte, înjghebăpe loccâtevaversuri agreabile în cinstea luiAntinous:trandafirul,zambila,rostopascaerausacrificatecorolelordepurpurăcevorpurtaînviitornumelepreferatului.Seporunciunuisclavsăintreînbazinşisăculeagăunbraţ.Tânărul,obişnuitcuomagierile,acceptăcuseriozitateflorilecerate,cutijele moi, de culoarea şarpelui; la venirea nopţii, ele se închiseră ca niştepleoape.

Înacesttimpsosişiîmpărăteasa.Lungatraversareaistovit-o;devenisefragilăfărăaîncetasăfiedură.Relaţiileeipoliticenu-mimaidădeaubătaiedecapcaînvremeaîncare-lîncurajaseprosteştepeSuetonius:nusemaiînconjuradecâtdeinofensive femei literate. Confidenta momentului, o oarecare Iulia Balbilla,compuneadestuldebineversurigreceşti.Împărăteasaşisuitaeis-austabilitînLyceum,deundeieşirăpuţin.Lucius,înschimb,eracaîntotdeaunaaviddetoateplăcerile,inclusivcelealeinteligenţeişiochilor.La douăzeci şi şase de ani, nu pierduse aproape nimic din acea frumuseţe

surprinzătoaredinpricinacăreiaeraaclamatpestrăzidecătretinerimeaRomei.Rămăseseabsurd,ironicşivesel.Capriciile-idealtădatădeveniserămanii;nusedeplasa fără maestrul bucătar; grădinarii lui îi alcătuiau, chiar la bordul unei

nave,surprinzătoareparteredeflorirare;îşipurtapestetotpatulalcăruimodelîldesenaseelînsuşi:patrurânduridesalteleumplutecupatrusoiurideosebitedearomatepecareseculcaînconjuratdetinereleluimetresecadetotatâteaperne.Pajiisăi fardaţi,pudraţi, îmbrăcaţicaZefiriişiAmor,seconformaucâtputeaumai bine năzbâtiilor câteodată pline de cruzime: a trebuit să intervin pentru aîmpiedicapemiculBoreas,acărui subţirimeoadmira, să se lase sămoarădefoame.Toateacesteaeraumaidegrabăplicticoasedecâtplinedehaz.Vizitarăm,de comun acord, tot ceea ce se vizitează la Alexandria: Farul, Mausoleul luiAlexandru, cel al lui Marcus Antonius, în care Cleopatra triumfă pentrueternitateasupraOctaviei,fărăauitatemplele,atelierele,manufacturileşichiarcartierulîmbălsămătorilor.AmcumpăratdelaunsculptorbunungrupîntregdeVenere, Diane şi Hermeşi pentru Italica, oraşul meu natal, pe care-mipropusesem să-l modernizez şi să-l împodobesc. Preotul templului lui Serapismi-aoferitunserviciudesticlărieopalină; i l-amtrimis luiServianus,cucare,dinconsideraţiepentrusorameaPaulina, încercamsăpăstrez relaţii tolerabile.Mari proiecte edilitare au căpătat contur în timpul acestor plimbări destul deplictisitoare.ReligiilesuntlaAlexandriatotatâtdevariicaşiafacerile:calitateaprodusului

emaiîndoielnică.Maialescreştiniiseremarcăprinnumărulmaredesectecelpuţin inutile. Doi şarlatani, Valentinus şi Basilides, se instigă unul împotrivaaltuia, îndeaproapesupravegheaţidepoliţia romană.Drojdiaegiptenilorprofităde respectarea fiecăreiprevederi religioasepentrua searuncacubâta înmânăasupra străinilor.Moartea bouluiApis pricinuieştemultmaimulte tulburări laAlexandriadecâto succesiune imperială laRoma.Oamenii înpascumoda îşischimbă zeul protector aşa cum aiurea se schimbă medicul, şi fără mai multsucces. Aurul însă este singurul lor idol: nicăieri n-am văzut solicitatori mailipsiţi de ruşine. Inscripţii pompoase erau plasate aproape peste tot spre acomemorabinefacerilemele,darrefuzuldeascutipopulaţiadeotaxăpecareoputeafoartelesneplătimi-aînstrăinatrepedeaceastăgloată.Ceidoitinericaremăînsoţeauaufostînmaimulterânduriinsultaţi;luiLuciusisereproşaluxul,dealtfelexcesiv; luiAntinous,obârşia luiobscură, în legăturăcucarecirculaupoveşti absurde; ambilor – ascendentul ce se presupunea că-l au asupră-mi.Afirmaţia din urmă era ridicolă: Lucius, care cântărea treburile publice cu operspicacitate surprinzătoare, n-avea totuşi nici un fel de influenţă politică;Antinous nici nu încerca să aibă. Tânărul patrician, care cunoştea lumea, n-afăcutdecâtsărâdădeastfeldeinsulte.Antinousînsăasuferit.

Evreii, zgândăriţi de coreligionarii lor din Iudeea, înăcreau cât puteau maibineacestaluatdejaacrit.Sinagogadin Ierusalimmi l-a trimispemembruleicelmaivenerat–Akiba,bătrânaproapenonagenarşicarenuştiagreceşte–,cumisiunea să mă convingă să renunţ la proiectele deja în curs de realizare laIerusalim. Asistat de interpreţi, am avut mai multe convorbiri care n-au fostaltceva pentru el decât un pretext de a monologa. În mai puţin de o oră măsimţeamcapabilsă-idefinescexactgândirea,chiardacănueramdeacordcuea;elînsănuadepusaceeaşistrădanieînceopriveştepeamea.Acestfanaticnicimăcarnubănuia că sepoate raţionaplecândde la altepremisedecât ale sale;oferisemunuipopordispreţuitloculluiprintrecelelaltedincomunitatearomană;Ierusalimul, prin glasul lui Akiba, îmi notifica voinţa sa de a rămâne până lacapătfortăreaţaunuineamşiaunuizeuizolaţiderestullumii.Atareconcepţienebuneascăseexprimacuosubtilitateobositoare:atrebuitsăsuportunlungşirdemotive,savantdeduseuneledinaltele,alesuperiorităţiiluiIsrael.Lasfârşitulceloroptzile,negociatorulatâtdeîndârjitşi-adattotuşiseamacămersesepeundrum greşit; îşi anunţă plecarea. Urăsc înfrângerea, chiar a altora; ea măemoţioneazămaialescândînvinsulesteunbătrân.IgnoranţaluiAkiba,refuzulsăudeaacceptatotcenuţineadecărţilesalesfinteşidepoporuldincarefăceaparte,îiconfereauunfeldenevinovatămărginire.Eraînsăgreusăaiînţelegerepentru acest sectar. Părea că longevitatea l-a dezbrăcat de orice omeneascăsupleţe: corpul descărnat, spiritul uscat erau înzestrate cu o aspră vigoare delăcustă.Separecăamuritmai târziucaeroual cauzeipoporului său,orimaidegrabăallegiiacestuia:fiecaresedăruieştepropriilorsăizei.Distracţiile Alexandriei erau pe sfârşite. Flegon, care cunoştea oriunde

curiozităţilelocale,patroanaorihermafroditulcelebru,propusesămergemlaovrăjitoare. Această mijlocitoare a invizibilului locuia în Canopus. Ne-am dusacolonoaptea,cubarca,de-alungulunuicanalcuapegrele.Drumulparcursafost trist. O duşmănie surdă domnea, ca întotdeauna, între cei doi tineri:intimitatea lacare-iobligamlesporeaaversiuneareciprocă.Luciusoascundeape a sa sub o condescendenţă zeflemitoare; junele grec se zăvorâse într-unuldintreacceselelungideproastădispoziţie.Euînsumieramdestuldeobosit;cucâtevazilemaiînainte,întorcându-măacasădupăundrumînplinsoare,amavuto scurtă sincopă la care Antinous şi Euforion, servitorul meu negru, au fostsinguriimartori.S-aualarmatlaculme;i-amobligatsăpăstrezetăcerea.Canopusnuedecâtundecor:casavrăjitoareiseaflaînparteaceamaisordidă

a acestui oraş al plăcerilor. Debarcarăm pe o terasă în ruină. Vrăjitoarea ne

aştepta înăuntru, gata pregătită cu îndoielnicele unelte ale meseriei ei. Păreacompetentă; n-avea nimic dintr-o necromantă de teatru; nici măcar nu erabătrână.Prevestirile ei au fost sinistre. De câtva timp oracolele îmi anunţau

pretutindeninumaineplăceridetotfelul,tulburăripolitice,intrigidepalat,boligrave.Cred,acum,căasupraacestorgurideumbrăseexercitauinfluenţefoarteomeneşti,uneoripentruamăpreveni,celmaiadeseaspreamăînfricoşa.StarearealăauneipărţiaOrientuluicăpătaînacestmodomultmailimpedeexpresiedecâtceaarapoartelorproconsulilornoştri.Acestepretinserevelaţiileprimeamcucalm,căcirespectulmeupentrulumeainvizibilănumergeapânăacoloîncâtsămăîncredîndivinelebaliverne:înurmăcuzeceani,puţindupăvenireameala putere, am închis oracolul de laDafne, lângăAntiohia, care îmi prevestiseurcareapetron,deteamăsănufacăaceeaşiprorocireprimuluipretendentvenit.Oricum,esteneplăcutsăauzivorbindu-sedelucruritriste.Dupăcene-atulburatcâtapututmaibine,vrăjitoareane-aoferitserviciileei;

unul dintre acele sacrificii magice, din care solomonarii Egiptului îşi fac ospecialitate,arfideajunscatotulsăsearanjezecudestinulprinbunăînţelegere.Incursiunilemele înmagia fenicianăm-au făcut să înţeleg că oroarea acestorpracticiinterzisesereferămaipuţinlaceeacenisearatădecâtlaceeaceniseascunde:dacăn-arfifostcunoscutăurameafaţădesacrificiileumane,aşfifostprobabil sfătuit să sacrific un sclav. S-au mulţumit să vorbească doar de unanimalfamiliar.Pecâtposibil,victimatrebuiasă-mifiaparţinut;nuputeafivorbadeuncâine,

creaturăconsideratăimpurădesuperstiţiaegipteană;opasăres-arfipotrivit,însănucălătorescurmatdeocuşcăcupăsări.Tânărulmeustăpânîmipropuseşoimulsău.Astfelcondiţiilearfifostîndeplinite:i-amdăruitfrumoasapasăredupăceamprimit-oeuînsumidelaregeleOsroenei.Copilulohrăneacumânalui;eraunul dintre rarele avuturi de care se legase. La început am refuzat; a insistatpătruns de gravitate; am înţeles că atribuia acestei oferte o semnificaţieextraordinarăşiamacceptatdindelicateţe.CurierulmeuMenecrates,posedândinstrucţiunile cele mai detaliate, a plecat să caute pasărea în apartamentelenoastredinpalatulSerapeum.Chiar îngalop,drumular fidurat,dus şi întors,maimultdedouăceasuri.Nicinuputeafivorbasălepetrecemînmizerulsălaşalvrăjitoarei,iarLuciusseplângeadeumezealabărcii.Flegongăsioieşire:ne-aminstalatcums-apututmaibinelaoproxenetă,dupăceaceastasedebarasasedepersonalulcasei;Luciusdecisesădoarmă;euamprofitatdeacestintervalca

să dictez scrisori oficiale; Antinous s-a întins la picioarele mele. Tocul luiFlegon scârţâia sub opaiţ. Ultimul pătrar al nopţii era pe sfârşite cândMenecratesadusepasărea,mănuşa,mascaşilănţişorul.Ne reîntoarserăm la vrăjitoare. Antinous scoase masca şoimului, mângâie

îndelungmiculcapadormitşisălbatic,îldădudescântătoareicareîncepuoseriedepasemagice.Fascinată,pasăreaareadormit.Eranecesarcavictimasănusezbată şi camoartea să pară a fi fost de bunăvoie. Unsă ritual cumiere şi cuesenţădetrandafiri,pasăreainertăafostdepusăpefunduluneicăziumplutecuapădinNil;creaturaînecatăseasimilacuOsirispurtatdecurentulfluviului;aniitereştri ai păsării se adăugau alor mei; micul suflet solar se unea cu Geniulomuluipentrucareerasacrificat;acestGeniuinvizibilarfipututdeaiciînaintesă-miaparăşisămăslujeascăsubaceastăformă.Lungileproceduriceauurmatn-au fost mult mai interesante decât operaţiile de bucătărie. Lucius căsca.Ceremoniile au imitat până la capăt funeraliile omeneşti: tămâierile şipsalmodierile s-au lungit până în zori. Pasărea a fost închisă într-un sicriuumplut cu aromate pe care vrăjitoarea l-a îngropat în faţa noastră pe malulcanalului,într-uncimitirpărăsit.Apoiseghemuisubuncopacsă-şinumere,unacâteuna,monedeledeaurcucarearăsplătit-oFlegon.Ne-amurcatdinnouînbarcă.Suflaunvântdeosebitderece.Lucius,aşezat

lângămine, ridicacuvârfuldegetelor luisubţiricuverturiledebumbacbrodat;dinpoliteţe,amcontinuatsăschimbămfrânturidefrazeprivitoarelatreburileşiscandaluriledelaRoma.Antinous,culcatînfundulbărcii,îşisprijinisecapuldegenunchiimei:sefăceacădoarmespreanufiprezentlaconversaţialacarenuera luatpărtaş.Mânameaîialunecapeceafă,subpăr. Înclipeledezădărnicieori în cele serbede, aveam astfel sentimentul că rămân în contact cu marileobiecte naturale, adâncimea pădurilor, spinarea musculoasă a panterelor,zvâcnirearegulatăaizvoarelor.Niciomângâierenuajungeînsăpânălasuflet.Soarele strălucea când sosirăm la Serapeum; vânzătorii de pepeni verzi îşistrigaumarfapestrăzi.Amdormitpânălaoraşedinţeiconsiliuluilocallacareamasistat.MaitârziuamaflatcăAntinousaprofitatdeaceastăabsenţăsprea-lconvingepeHabriassă-lînsoţeascălaCanopus.Acolos-areîntorslavrăjitoare.

Prima zi a luniiAtyr, al doilea an al celei de-a două suta douăzeci şi şaseaolimpiade.Eaniversareamorţii luiOsiris,zeulagoniilor:de-alungulfluviului,boceteascuţiterăsunaudetreizileîntoatesatele.Oaspeţiimeiromani,maipuţinobişnuiţi decâtmine cumistereleOrientului, vădeau anume curiozitate pentru

aceste ceremonii ale unui popor diferit de al nostru. Dimpotrivă, peminemăenervau.Ordonasemsămiseancorezecorabialaooarecaredistanţădecelelalte,departe de orice aşezare: un templu faraonic, pe jumătate abandonat, se ridicatotuşi înapropiereamalului; încămaiaveacolegiul luidepreoţi;nuscăpasemîntrutotuldezgomotulbocetelor.CuosearămaiînainteLuciusmăinvitaselacinăpecorabiasa.M-amdusla

apusulsoarelui.Antinousrefuzăsămăurmeze.L-amlăsatînpragulcabineidelapupă,întinspeblanaluideleuşijucândarşicecuHabrias.Ojumătatedeorămai târziu, după căderea nopţii, s-a răzgândit şi a pus să fie chemată o barcă.Ajutatdeunsingurbarcagiu,aparcurscontracurentuluidistanţadestuldemarece ne separa de celelalte corăbii. Intrarea lui în cortul sub care se dădea cinaîntrerupse aplauzele stârnite de contorsiunile unei dansatoare.Se îmbrăcase cuun lung veşmânt sirian, subţire ca pieliţa unui fruct, presărat tot cu flori şiHimere. Pentru a nu fi împiedicat la vâslit, îşi dăduse jos mâneca dreaptă;broboanedesudoareîitremuraupepieptullucios.Luciusîiaruncăoghirlandăpecareoprinsedin zbor;veselia lui aproape stridentănucunoscuo clipăde-ncetare,fiindabiastimulatădeocupădevingrecesc.Ne-amreîntorsîmpreunăcu barcamea cu şase vâslaşi, însoţiţi, de sus, demuşcătoarea urare de noaptebunăa luiLucius.Veseliasălbatică îşiurmăcursul,dar,dimineaţa,amdatdinîntâmplare peste o faţă îngheţată de lacrimi. L-am întrebat neliniştit despremotivul acelei suferinţe; răspunse cu umilinţă, dând vina pe oboseală. M-ammulţumitcuaceastăminciunăşiamreadormit.Adevăratasaagonieaavut locîntr-unpatşialăturidemine.PoştadelaRomatocmaisosise;ziuas-ascurscitind-oşidictândrăspunsurile.

Cadeobicei,Antinousieşeaşiintraînlinişteînîncăpere:nucunoscmomentulîncareacest frumosogara ieşitdinviaţamea.Cătreceasulaldoisprezecelea,Habriasaintratagitat.Contrartuturorregulilor,tânărulpărăsisecorabiafărăsăanunţescopulşidurataabsenţei:celpuţindouăoretrecuserădelaplecarealui.Habrias îşiaminteadeciudatele fraze rostite înajun,deoobservaţiedinchiardimineaţa aceea şi caremă privea. Îmi transmise temerile sale. Coborârăm îngrabăpemal.Bătrânulpedagogseîndreptădininstinctcătreocapelăsituatăpeţărm,micedificiuizolatceaparţineadependinţelortemplului,pecareAntinousşielauvizitat-oîmpreună.Peomasăpentruofrande,cenuşaunuisacrificiueracaldăîncă.Habriasorăscolicudegeteleşiscoase,aproapeintactă,oşuviţădepărtăiată.Nunemairămâneadecâtsăcercetămmalul.Oseriedebazine,caretrebuiesă

fi servit odinioară ceremoniilor sacre, comunicau cu un braţ al fluviului: pemargineaultimuluidintreele,Habriasobservă,înamurgulceselăsarepede,unveşmântîmpăturitşiniştesandale.Amcoborâttreptelealunecoase:eraculcatpefund,deja cuprinsde aluviunile fluviului.Cuajutorul luiHabrias am reuşit săridic trupul cântărind deodată cât greutatea lui în piatră. Habrias îi strigă pevâslaşi, care improvizară o targă din pânză.Hermogenes, chemat în grabă, nuavualtcevadefăcutdecâtsăconstatemoartea.Corpulacelaatâtdedocilrefuzasăsereîncălzească,să-şirecapeteviaţa.Îlduserămlabord.Totulsenăruia;totulpăreacăsestinge.ZeusOlimpianul,StăpânitorulTotului,SalvatorulLumii,seprăbuşise şi nu mai rămase decât un om cu părul sur, hohotind de plâns pepunteauneicorăbii.Dupădouă zileHermogenes a reuşit sămă facă sămăgândesc la funeralii.

Riturile sacrificiale pe care Antinous le alesese spre a-şi învălui moartea nearătaudrumulce trebuiaurmat:nueracâtuşidepuţin întâmplătorcăceasul şiziuaacestuisfârşitcoincideaucumomentulîncareOsiriscoboarăînmormânt.M-amduspemalulcelălalt,laHermopolis,laîmbălsămători.Peceicaeii-amvăzutlucrândlaAlexandria;ştiamlaceinsulteurmasăsupunacestcorp.Foculînsăestetotatâtdeîngrozitor,frigândşicarbonizândcarneacareafostiubită;lafelşipământulîncareputrezescmorţii.Traversareaafostscurtă;ghemuitîntr-uncolţalcabineidelapupă,Euforioncucuvăiacuvoceaînceatănuştiucebocetafrican;acestcântecînăbuşitşiaspruîmipăreaafiaproapepropriulmeustrigăt.Transferarăm mortul într-o sală bine spălată, care-mi amintea de clinica luiSatyros; l-am ajutat pe cel ce făceamulajele să ungă cu ulei faţa înainte de aaplicaceara.Toatemetaforeleîşiregăsirăunsens:amţinutaceainimăînmâini.Când l-am părăsit, trupul golit numai era decât un preparat de îmbălsămător,primstadiualuneicumplitecapodopere,substanţăpreţioasă,tratatăcusareaşibalsamuldemir,pecareaerulşisoarelenuovormaiatacaniciodată.Laîntoarcere,amvizitat templullângăcareaavutlocsacrificiul;amstatde

vorbăcupreoţii.SanctuarullorrenovatvadevenipentruîntregulEgiptunlocdepelerinaj; colegiul îmbogăţit, mărit, se va consacra de aici înainte serviciuluizeuluimeu.Num-amîndoitniciodată,nicichiar înclipelecelemaiobtuze,căatare tinereţe ar fi fost de natură divină. Grecia şi Asia o vor venera în felulnostru,prinjocuri,dansurişiofranderitualelapicioareleuneistatuialbeşinude.Egiptul,careaasistatlaagonie,îşivaaveaşielpartealuiînapoteoză.Vaficeamai întunecată,ceamai tainică,ceamaidură: ţaraaceastava jucafaţădenoulzeueternulroldeîmbălsămător.Vremedesecole,preoţiicucapulrasvorrecita

litanii în care va figura numele, pentru ei lipsit de importanţă, dar care pentrumine cuprindea totul. În fiecare an, corabia sacră va plimba această efigie pefluviu;înprimazialuniiAtyrbocitorivorpăşipemalulpecareampăşitşieu.Oriceorăaredatoriaeiimediată,comandamentuleicareledominăpecelelalte:celalmomentuluierasăapărdemoartepuţinulce-mimai rămăsese.Flegonareunitînnumelemeupemalpearhitecţiişiingineriidinsuită;susţinutdeunfeldebeţielucidă,îitâramde-alungulcolinelorpietroase;leexplicamplanulmeu,desfăşurareacelorpatruzecişicincidestadiialeziduluideincintă;amînsemnatîn nisip locul arcului de triumf, cel almormântului.Antinoe era pe cale să senască:însemnasăînvingimoarteaimpunândacestuipământsinistruocetateînîntregimegrecească,unbastioncevaţinelarespectpenomaziidinEritreea,onouăpiaţăpedrumulspreIndia.AlexandruacelebratfuneraliileluiHefaistionprinjafurişihecatombe.Eugăseamcăemaifrumossăoferpreferatuluiunoraşîncarecultulsăuvafiînveciamestecatcuaceldu-te-vinodinpiaţapublică,încarenumeleluivafiamintit însporovăieliledefiecareseară, încaretinerii îşivor arunca, la ceasul banchetelor, cunune.Doar într-o singură privinţă gândulmeuezita.Misepăreacuneputinţăsăpărăsescacesttrupînpământstrăin.Aşacumuncălătornehotărâtasupraurmătoruluipopasreţineconcomitentcazareaînmai multe hanuri, i-am comandat la Roma un monument pe malul Tibrului,lângă mormântul meu; mă gândeam deopotrivă la capelele egiptene care, dincapriciu,ordonasemsăfieconstruitelaVilăşicaresedovedeaudintr-odată,încelmaitragicchip,utile.S-afixatziuafuneraliilorlasfârşitulcelordouălunidecareaveaunevoie îmbălsămătorii.L-am însărcinatpeMesomedes să compunăcorurifunebre.M-amreîntorslabordnoapteatârziu;Hermogenesmi-apregătitobăuturăcasăpotdormi.

Călătoria în susul fluviului continuă, dar eu navigam pe apele Styxului. Înlagărele de prizonieri de pe malurile Dunării văzusem odinioară nenorociţi,culcaţisubunzid,lovindu-şineîncetatfruntea,cuomişcaresălbatică,lipsitădelogicăşidulce,repetândfărăoprireacelaşinume.ÎnsubsolurileColosseumuluimi s-auarătat lei ce se stingeau încetulcu-ncetul fiindcă li se luasecâinelecucare fuseseră obişnuiţi să trăiască.Mi-am adunat gândurile:Antinous amurit.Copil,urlasemasupracadavrului luiMarullinusciugulitdeciori, aşacumurlănoapteaunanimallipsitderaţiune.Tatălmeumurise,darorfanuldedoisprezeceaninuremarcasedecâtdezordineadincasă,plânsetelemameisaleşiproprialuigroază;eln-aştiutnimicdesprechinurileprincaretrecusemuribundul.Mamaa

muritmultmai târziu, cam în răstimpulmisiuniimele înPannonia;nu-mimaiaminteamexactlacedată.Traiannufusesedecâtunbolnavcaretrebuiaconvinssă-şifacătestamentul.N-amvăzut-omurindpePlotina.Attianusamurit;eraunbătrân.Învremearăzboaielordacicepierdusemcamarazipecarecrezusemcă-iiubesccuardoare;dareramtineri,viaţaşimoarteaeraudeopotrivăîmbătătoareşi uşoare. Antinous a murit. Îmi aminteam de locurile comune des auzite: semoarelaoricevârstă;zeiiîiiubescpeceicemortineri.Euînsumiparticipasemla atare neruşinat abuz de cuvinte; vorbeamde amuri de somn, de amuri deplictiseală. Folosisem cuvântul agonie, cuvântul doliu, cuvântul pierdere.Antinousamurit.Amorul,celmaiînţeleptdintrezei…Dardragosteanueravinovatădeaceastă

neglijenţă,deacestedurităţi,deaceastăindiferenţăamstecatăcupasiune,aidomanisipului cu aurul cărat de un fluviu, de această grosolană orbire de om preafericit şi care îmbătrâneşte. Putusem fi atât de profund satisfăcut?Antinous amurit.Departedeafi iubitpreamult,cumfărăîndoialăServianuspretindeaînacestmomentlaRoma,nuputusemiubiîntr-atâtcasă-lhotărăscpeacestcopilsă trăiască.Habrias, care, în calitatea lui de iniţiat orfic, considera sinucidereadrept crimă, insista asupra aspectului sacrificial al acestui sfârşit; eu însumiîncercamunfeldecumplităbucuriespunându-micămoartealuiAntinouseraundar. Dar singur eram în măsură să judec câtă acrime fermentează în adânculdulceţii,cedisperareseascundeînabnegaţie,ceurăseamestecăcudragostea.Ofiinţăinsultatăîmiaruncaînfaţăaceastădovadădedevotament;uncopiltemătorsănupiardătotulagăsitacestmijlocdeamălegadeelpevecie.Dacăsperasecămăapărăprinastfeldesacrificiu,trebuiesăseficrezutfoartepuţiniubitcasănu-şifidatseamacăcelmairăudintrereleesteaceladea-lpierde.Lacrimileluarăsfârşit:demnitariicareseapropiaudeminenumaitrebuiausă

se ferească de a-mi privi faţa, ca şi cum a plânge ar fi un lucru obscen. Aureînceput vizitele fermelor-model şi ale canalelor de irigaţie; puţin interesachipul în care erau întrebuinţate orele. Mii de zvonuri inepte referitoare ladezastrul meu alergau deja în lume; chiar pe corăbiile ce o însoţeau pe ceaimperialăcirculaurelatăriatroce,sprepropria-miruşine;lăsamsăsevorbească,adevărulnefiinddintreaceleacepotfistrigate.Minciunilecelemaimaliţioaseerauexacte în felul lor; eramacuzat că l-aş fi sacrificat şi, într-un sens, am şifăcut-o. Hermogenes, care-mi raporta cu fidelitate ecourile din afară, mi-atransmis câteva mesaje ale împărătesei; ea se dovedea înţelegătoare; aproapeîntotdeauna suntem aşa în faţa morţii. Această compasiune se baza însă pe o

neînţelegere:seacceptajaleameacucondiţiasămăconsolezrepede.Euînsumimă credeam ca şi calmat; aproape că roşeam. Nu ştiam că durerea implicăciudatelabirinturipecarenuleterminasemdeparcurs.Sedepuneaueforturipentruamădistra.CâtevaziledupăsosirealaTeba,am

aflat că împărăteasa şi suita ei s-au dus de două ori pe jos până la picioareleColosuluiluiMemnon,însperanţadeaauzizgomotulmisteriosemisdepiatrălarăsăritulsoarelui,fenomencelebrulacaredorescsăasistetoţicălătorii.Minuneanu se produsese; se credea, în mod cu totul superstiţios că ea va avea loc înprezenţamea.Amacceptatcaadouazisăleînsoţescpefemei;toatemijloaceleerau bune spre a scurta lungimea interminabilă a nopţilor de toamnă. Îndimineaţaaceea,cătreceasulalunsprezecelea,Euforionaintratlaminesăpunăulei în lampă şi să mă ajute să mă îmbrac. Am ieşit pe punte; cerul, încă înîntregime întunecat, era într-adevăr cerul de bronz al poemelor homerice,indiferentlabucuriileşisuferinţeleoamenilor.Trecuserămaimultdedouăzecide zilede la întâmplarea aceea.Am luat loc înbarcă; scurta călătorien-a fostlipsitădeţipeteleşitemerilefemeilor.AmfostlăsaţipeţărmnudepartedeColos.Ofâşiederozfadselungeacătre

Răsărit; începea încă o zi. Misteriosul sunet s-a produs de trei ori; zgomotulseamănăcucelfăcutderupereacorziiunuiarc.InepuizabilaIuliaBalbilladădupelocnaştereuneiseriidepoeme.Femeileaupornitsăvizitezetemplele;le-amîntovărăşitovremede-alungulzidurilorscrijelitecuhieroglifemonotone.Eramstrivit de figurile colosale ale regilor, toţi la fel, aşezaţi unul lângă altul,sprijinindu-şi,înfaţă,picioarelelungişiplatedeblocurileinerteîncarenuaflinimicdinceeacepentrunoiconstituieviaţa,nicidurerea,nicivoluptatea,nicimişcarea care eliberează membrele, nici meditaţia care organizează lumea înjurul unui cap înclinat. Preoţii care mă călăuzeau păreau aproape tot atât deneinformaţi ca şi mine despre aceste existenţe abolite; din când în când seînfiripacâteodiscuţieînjurulunuinume.Seştiavagcăfiecaredintremonarhiîşi moştenise regatul, îşi guvernase popoarele, îşi procrease urmaşul: nimicaltceva nu rămăsese. Dinastiile acestea obscure coborau în timp mai departedecâtRoma,maidepartecaAtena,maidepartedecâtziuaîncareAhilemurisesub zidurile Troiei, mai departe decât ciclul astronomic de cinci mii de anicalculat de Memnon pentru Iulius Cezar. Simţindu-mă copleşit, am spuspreoţilor să se retragă;m-amodihnitovreme laumbraColosului, înaintedeamă urca în barcă. Picioarele lui erau acoperite până la genunchi de inscripţiigreceştifăcutedecălători:nume,date,orugăciune,unoarecareServiusSuavis,

unoarecareEumenescareastatchiarînacestloccuşaseveacuriînainteamea,un oarecarePanion ce vizitaseTeba cu şase luni înainte…şase luni înainte…Mi-avenitoideepecaren-omaiavusesemdinvremeacând,copil,îmiînscriamnumelepescoarţacastaniloruneimoşiidinSpania:împăratul,careseabţineasă-şi sape pe monumentele pe care le-a construit denumirile şi titlurile sale, luăpumnalul şi zgârie pe piatra dură câteva litere greceşti, forma prescurtată şifamiliarăanumeluisăuADPIANO.Eraîncăunfeldea teopunetimpului:unnume,sumauneivieţialecăreielementenenumăratenimeninulevasocoti,ourmălăsatădeunomrătăcit înacestşirdeveacuri.Deodatămi-amamintitcăeramînadouăzecişişapteazia luniiAtyr, înacinceazidinainteacalendelornoastrealeluidecembrie.EraaniversarealuiAntinous:copilul,dacăarfitrăit,arfiavutazidouăzecideani.Amrevenitlabord;ranaprearepedeînchisăseredeschisese;plângeamcufaţa

înfundatăînpernapecareEuforionmi-astrecurat-osubcap.Cadavrulacelaşicumineporniserămînderivă,duşiîndirecţiiopusededoicurenţiaitimpului.Acinceazidinainteacalendelorluidecembrie,primazialuniiAtyr:fiecareclipăce trecea împotmolea acel corp, acoperea acel sfârşit. Suiam povârnişulalunecos; mă foloseam de unghii spre a dezgropa ziua aceeamoartă. Flegon,aşezat cu faţa spre prag, nu-şi amintea de du-te-vino-ul din cabina de la pupădecâtdatoritărazeideluminăce-lderanjadefiecaredatăcândomânăîmpingeabatantul.Aidomaacuzatuluidecrimă,cercetamcumîmiîntrebuinţasemorele:odictare, un răspuns senatului din Efes; cu care grup de cuvinte corespundeaagonia? Reconstituiam curbarea pasarelei sub paşii grăbiţi,malul arid, dalajulplat;cuţitulcaretaieobuclădelamargineatâmplei;trupulînclinat;piciorulceseîndoaiespreapermitemâiniisădeznoadesandaua;unfelunicdeadeschidebuzeleînchizândochii.Perfectuluiînotători-atrebuitodisperatăhotărârecasăseînăbuşeînnoroiulnegru.Încercamsămergcugândulpânălarăsturnareaprincarevomtrececutoţii,inimacarerenunţă,creierulcaresepoticneşte,plămâniicareînceteazăsăaspireviaţa.Voificufundatînaceeaşitulburare;voimuriîntr-ozi.Darfiecareagonieediferită;eforturilemeledeami-oimaginapeasan-ajungeaudecâtlaoînjghebarefărăvaloare:amuritsingur.Am rezistat; am luptat împotrivadurerii ca împotrivaunei cangrene.Mi-am

amintit de încăpăţânări, de minciuni; mi-am spus că se schimbase, că seîngrăşase, că îmbătrânise. Zadarnic: aidoma unui lucrător conştiincios care seosteneşte să copieze o capodoperă, mă încăpăţânam să-i cer memoriei oexactitatecuneputinţădeatins:recreampieptulacelaînaltşibombatcaunscut.

Câteodată imaginea ţâşnea de la sine; un val de dulce căldură mă cuprindea;revedeam livada de la Tibur, pe efebul adunând fructele toamnei în tunicaîntoarsăînchipdecoş.Totullipsea:tovarăşulpetrecerilornocturne,tânărulcareselăsaînjoscasă-lajutepeEuforionsă-miîndreptepliuriletogii.Dac-arfisădau crezare preoţilor, umbra suferea şi ea, regreta adăpostul cald care-i eracorpul,bântuia,gemând,locurilefamiliare,îndepărtatăşifoarteaproape,pentrumomentpreaslabăcasă-şifacăsimţităprezenţa.Dacă-iadevărat,surzeniameaeramaireadecâtmoarteaînsăşi.Darîlînţelesesemeubine,îndimineaţaaceea,pe tânărul care trăia şi pe care-l înecase plânsul alături demine? Într-o seară,Habrias m-a chemat să-mi arate în constelaţia Vulturului o stea, până atuncipuţin vizibilă, care palpita subit ca o nestemată, bătea ca o inimă.Din ea amfăcut steaua lui, semnul său.Mă istoveam, nopţile, să-i urmăresc traseul; amvăzut figuri stranii în această parte a cerului. Se credea că înnebunisem.Puţinîmipăsa.Moarteaehidoasă,viaţa,deasemenea.Totularătapocit.ÎntemeiereaAntinoei

nu era decât un joc derizoriu: un oraş în plus, un adăpost oferit fraudelornegustorilor, abuzurilor funcţionarilor, prostituţiilor, dezordinii, laşilor care-şiplângmorţiiînaintesă-ideauitării.Apoteoza,ovanitate:onorurilepublicearfifăcutdincopilunpretextdejosniciisaudeironii,unobiectpostumdeinvidieşiscandal,unadintrelegendelepejumătateputrezitecareumpluunghereleistoriei.Doliulmeunueradecâtoformădedescărcare,undesfrâugrosolan–rămâneamcelcareprofită,celcesebucură,celceexperimentează:preaiubitulîmidăruisemoartea-i. Un om frustrat se plângea pe el însuşi. Ideile scârţâiau; cuvintelesunau a gol; vocile făceau un zgomot de lăcuste în deşert ori de muşte pe-ogrămadă de gunoi; corăbiile noastre cu pânzele umflate ca guşile porumbeilorvehiculau intriga şi minciuna; prostia înflorea pe frunţile oamenilor. Moartearăzbăteapeste tot subchipuldecrepitudinii saualputreziciunii:pataunui fructrăscopt,destrămareaimperceptibilăînjosuluneidraperii,unstârvpemal,ofaţăbuboasă, urmele vergilor pe spatele unuimarinar.Mâinilemele păreaumereupuţin murdare. La baie, întinzând sclavilor picioarele ca să mi le depileze,priveamcudezgust trupulzdravăn,maşinaaceastaaproape indestructibilăcaredigera,mergea,reuşeasădoarmă,cesevareobişnuiîntr-ozisaualtacurutineledragostei.Numaisuportamdecâtprezenţaservitorilorcare-şiaminteaudemort;ei îl iubiseră în felul lor. Doliul meu îşi afla ecoul în durerea un pic camprostănacăaunuimaseursauabătrânuluinegrucareaveagrijădelămpi.Ceeace nu-i împiedica să râdă încet între ei când stăteau la aer pe mal. Într-o

dimineaţă, sprijinitdecopastie, amzărit în sectorul rezervatbucătăriilorpeunsclav care golea un pui dintre aceia pe care Egiptul îi produce cu miile înclociturimurdare;şi-aumplutcăuşulmâiniicuboţulcleiosdemăruntaieşile-aazvârlitînapă.Abiaamavuttimpulsă-miîntorccapulşisăvomez.ÎnescaladelaFile,întimpuluneipetrecerioferitedeguvernator,uncopildetreiani,negruca bronzul, fiul unui uşier nubian, se strecură pe galeriile primului etaj ca săprivească dansurile; a căzut. S-a făcut tot posibilul să se ascundă întâmplarea;uşierulîşiînăbuşeahohoteledeplânsspreanu-ideranjapeinvitaţiistăpânuluisău; a fost scos afară, împreună cu cadavrul peuşadinsprebucătării; în ciudamăsurilor,amîntrezăritumeriiceseridicauşisecoborauconvulsiv,caloviţicubiciul.Aveamsentimentulcăiauasupră-midurereatatălui,cumluasempeceaaluiHercule,aluiAlexandru,aluiPlaton–care-şiplânseserăprieteniimorţi.Amtrimisaceluinenorocitcâtevamonededeaur;nusepoatefacemaimult.L-amrevăzut, două zile mai târziu, culcat la soare de-a curmezişul pragului; sedespăducheacuprinsdebeatitudine.Curgeaumesajele;Pancratesîmitrimiteapoemulsăuterminat,înfine;nuera

decât o cârpăceală mediocră de hexametri homerici, dar numele care figuraaproape în fiecare vers îl făcea pentru mine mai emoţionant decât multecapodopere.Numeniosmi-aadresatoConsolare în toatăregula;ampetrecutonoapte citind-o; nici un loc comun nu fusese uitat. Atare şubrede meterezeridicatedeomîmpotrivamorţiisedesfăşuraupedouăşiruri:primulconstaînane-o înfăţişa ca pe un rău inevitabil, reamintindu-ne că nici frumuseţea, nicitinereţea,nicidragosteanuscapădeputrezire,dovedindu-ne, înceledinurmă,căviaţa,cualaiuleidenefericiri,esteîncăşimaigroaznicădecâtînsăşimoarteaşicăemaibinesăpieridecâtsăîmbătrâneşti.Acesteadevărurisuntfolositespreanepredispunelaresemnare;ele trădeazăînprimulrânddisperarea.Aldoileaşirdeargumenteîlcontrazicepeprimul,darfilozofiinoştrinusuntpreariguroşianalişti:numaieravorbadeateresemnaînfaţamorţii,cideaonega.Sufletulsingurconta;sepostulacutrufiedreptfapt,înaintedea-şifidatcinevaostenealade a-i dovedi existenţa, nemurirea acelei entităţi vagi pe care n-am văzut-oniciodată funcţionând în absenţa trupului. Eu nu eram atât de sigur: deoarecerealităţiimponderabilecasurâsul,privirea,voceaeraudistruse,decearfifăcutexcepţie sufletul? El nu-mi părea neapărat mai lipsit de materialitate decâtcăldura corpului. Se trecea cu vederea peste cadavrul în care sufletul nu maisălăşluia:şitotuşiacelaeraunicullucruce-mimairămânea,singuradovadăcăacel om viu existase. Nemurirea neamului omenesc trecea drept paliativ al

fiecăreimorţiînparte:puţinîmipăsacăpemalurilerâuluiSangariosgeneraţiidebitinieniîşivorurmaunaalteiapânălasfârşitulveacurilor.Sevorbeadeglorie,cuvântminunat ce face să crească inimile, dar între ea şi nemurire se încercaacreditareauneimincinoaseconfuzii,caşicumurmalăsatădesufleteraacelaşilucrucuprezenţalui.Înloculrămăşiţeipământeştimisearătazeulradios:dareufăcusem acest zeu; în felul meu, credeam în el, însă destinul postum cel mailuminos înmijlocul sferelor stelare nu compensa viaţa aceea scurtă; zeul nu-lputeaînlocuipeomulviudispărut.Măindignamdefuriacucaremuritoriitreccudispreţpeste realitateagăţându-sede ipoteze, incapabili săadmităcăviselelor sunt doar vise. Altfel înţelegeam eu obligaţiile mele de supravieţuitor.Moarteaaceastavafizadarnicădacănuvoiaveacurajulsăoprivescînfaţă,sărecunosc realităţi ca frigul, tăcerea, sângele închegat,membrele inerte,pecareomul le acoperă atât de iute cu pământ şi cu ipocrizie; preferam să bâjbâi înîntuneric, lipsit de ajutorul luminilor oarbe. Simţeam cum în jur creşteaenervareafaţădedurerea-miatâtdelungă:intensitateaeiproduceadealtminterimaimultăindignaredecâtcauza.Dacăm-aşfi lăsatpradăaceloraşilacrimidinpricinamorţiiunuifratesauaunuifiu,mis-arfifăcutacelaşireproş:căplângcaofemeie.Amintireamajorităţiioameniloreaidomaunuicimitirpărăsit încarezac,fărăsăliseaducăcinstire,morţiipecareauîncetatsă-imaiiubească.Oricedurereprelungităesteoinsultălaadresauităriiomeneşti.Corăbiile ne-au readus în acel punct al fluviului în care urma să se ridice

Antinoe.Eraumaipuţinnumeroasedecâtladucere:Lucius,pecarel-amvăzutrar,plecasespreRoma,căcitânăraluisoţietocmaiîinăscuseunfiu.Plecareasam-a făcut sămă descotorosesc de o seamă de curioşi şi inoportuni. Lucrărileînceputeschimbaserăconfiguraţiamalului;planulviitoareloredificiiseconturaprintregrămezile depământ scosdin fundaţii; n-ammai recunoscut însă loculexactalsacrificiului.Îmbălsămătoriişi-aupredatopera:îngustulsicriudecedruafostdepusîntr-unsarcofagdeporfirplasatînpicioareînsalaceamaitainicăatemplului. M-am apropiat cu timiditate de mort. Părea costumat: scorţoasaperucă egipteană îi acoperea părul. Picioarele, înfăşurate în feşi, nu mai eraudecât un lung pachet alb, dar profilul tânărului şoim nu se schimbase; genelearuncaupeobrajii fardaţioumbrăpecareorecunoşteam.Înaintedea terminaînfăşurareamâinilor,auţinutsăadmirunghiiledeaur.Litaniileîncepură;mortuldeclara, prin gura preoţilor, că a fost întotdeauna sincer, întotdeauna cast,întotdeaunamilosşidrept,se lăudacuvirtuţipecare,dacă le-ar fipracticat înataremăsură,s-arfisituatdefinitivafarădinrândulcelorvii.Mirosulrâncedde

tămâie umplea sala; ca printr-un nor, încercam să-mi creez mie însumi iluziaunui surâs; frumosul chip nemişcat părea că tremură. Am asistat la paselemagice prin care preoţii silesc sufletul mortului să intre parţial înlăuntrulstatuilorceurmeazăa-iperpetuaamintirea,precumşilaalteporunciîncăşimaistranii.Cândtotuls-aterminat,s-aaşezatlaloculeimascadeaur,mulatădupăcea funerară, de ceară, îmbrăcând perfect trăsăturile chipului. Frumoasasuprafaţă nealterabilă va resorbi curând într-însa propriile-i virtualităţi destrălucireşicăldură;eavarămânepentruvecieîncutiaermeticînchisă,simbolneclintitalimortalităţii.Pepieptadepusunbuchetdefloridesalcâm.Oduzinădesclaviauaşezatlaloculsăucapaculcelgreu.Darşovăiamîncăîncepriveşteamplasarea mormântului. Mi-am amintit că, poruncind peste tot serbăriapoteotice,jocurifunebre,emisiunimonetare,statuiînpieţelepublice,amfăcutexcepţiedoarcuRoma;mătemusemsănusporescanimozitateadecareemaimult sau mai puţin înconjurat orice favorit străin. Îmi spuneam că nu voi fiîntotdeauna acolo ca să apăr acel mormânt. Monumentul prevăzut la porţileAntinoeisevădeaşielafipreapublic,puţinsigur.Amurmatsfatulpreoţilor.Eimi-auarătatîncoastaunuimuntedinlanţularabic,lacircatreimiledepărtaredeoraş,unadintreacelepeşterisortiteodinioarăderegiiEgiptuluisăleserveascădrept puţ funerar. Un atelaj cu boi trase sarcofagul pe pantă. Cu ajutorulfrânghiilor,afostlăsatsăalunecede-alungulcoridoarelorminei;afostsprijinitde un perete de stâncă. Copilul din Claudiopolis coborâse în mormânt ca unfaraon, ca unPtolemeu.L-am lăsat singur. Intra în timpul fără de aer, fără delumină, fără anotimpuri şi sfârşit, faţă de care orice viaţă pare scurtă; atinsesestatornicia,poateşicalmul.Secoleleacumcuprinseînsânulopacalvremiivortrececumiilepestemormântul său fărăsă-i redeaexistenţa,dar şi fărăsă i seadaugemorţii,fărăsă-mpiedicesăfiexistat.Hermogenesm-aluatdebraţcasămăajutesăurcdinnou înaer liber;eraaproapeobucuriesămăaflu iarăşi lasuprafaţă, să revăd recele cer albastru întredouă feţede stâncă roşcată.Restulcălătorieiafostscurt.LaAlexandria,împărăteasas-aîmbarcatpentruRoma.

Disciplinaaugusta6

6.Învăţăturăsacră.

M-amreîntorsînGreciapeuscat.Călătoriaafostlungă.Aveamtemeiurisă-mi închipuicăvafi, înmodsigur,ultimameavizităoficială înOrient;cuatâtmaimultţineamsăvădtotulcupropriiiochi.Antiohia,undem-amopritcâtevasăptămâni,miseînfăţişasuboluminănouă;erammaipuţinsensibilcaaltădatălafarmeculteatrelor,alserbărilor,laplăcerilegrădinilordelaDafne,lacontactulcu mulţimile pestriţe. Remarcam din ce în ce mai mult perpetua uşurătate aacestor oameni bârfitori şi zeflemitori care-mi aduceau aminte de gloatele dinAlexandria, de prostia pretinselor exerciţii intelectuale, de etalarea banală aluxului celor bogaţi. Aproape nici una dintre notabilităţi nu îmbrăţişa, întotalitatealor,programelemeledelucrărişireformedinAsia;semulţumeausăprofite în interesul oraşului şi mai ales al lor personal. M-am gândit la unmoment dat să sporesc, în detrimentul arogantei capitale siriene, importanţaSmirnei ori a Pergamului; dar scăderile Antiohiei sunt inerente oricăreimetropole;niciunuldintremarileoraşenuescutitdeele.Dezgustulpentruviaţacitadinăm-a făcutsămăconsacruşimaimult,dacăeracuputinţă, reformeloragrare;amcontribuitlaîncheierealungiişicomplexeireorganizăriadomeniilorimperialedinAsiaMică;ţăraniiaveausăsebucuredeostaremaibună,şistatuldeasemenea.AmţinutsăvizitezdinnouAdrianopol,înTracia,undeveteraniirăzboaielor dacice şi sarmate se stabiliseră în număr mare, atraşi deîmproprietăririgratuiteşidereducerideimpozite.Acelaşiplantrebuiasăfiepusîn aplicare şi laAntinoe.Demultă vreme acordasempeste tot scutiri similaremedicilorşiprofesorilor,însperanţadeafavorizamenţinereaşidezvoltareauneiclasemijlocii serioase şi cultivate. Îi cunosc defectele, dar un stat nu dăinuiedecâtgraţieei.Atenarămâneaetapapreferată;mămiramcăfrumuseţeaacestuioraşdepindea

atâtdepuţindeamintiri,alemelepropriisaucelealeistoriei;cetateapăreanouăîn fiecare dimineaţă.De data aceasta am tras în gazdă laArrian. Iniţiat, ca şi

mine, laEleusis, fuseseadoptat, caurmareaacestui fapt,deunadintremarilefamiliisacerdotalealeAtticii,ceaaKerykizilor,aşacumeuînsumidevenisemmembrualfamilieiEumolpizilor.Secăsătoriseacolocuotânărăatenianăfinăşimândră.Amândoimăînconjuraudiscretcugrijalor.Casaleeraaşezatălacâţivapaşi de noua bibliotecă cu care înzestrasem Atena, clădire căreia nu-i lipseanimic din ceea ce poate favoriza meditaţia ori odihna care o precedă: scaunecomode, încălzire adecvată în timpul iernilor, deseori pişcătoare, scări uşor deurcat lagaleriilededepozitare a cărţilor; alabastrul şi aurulunui luxdiscret şiliniştitor.Ogrijăspecialăfuseseacordatăalegeriişimodalităţiideamplasareacorpurilor de iluminat. Simţeam tot mai mult nevoia de a strânge şi păstravolumele vechi, de a pune pe scribii conştiincioşi să facă noi copii. Atarefrumoasă îndeletnicire mi se părea tot atât de urgentă ca şi ajutoarele oferiteveteranilor sau indemnizaţiile pentru familiile sărace şi cu mulţi copii; îmispuneamcăarfideajunscâtevarăzboaie,mizeriaceleurmează,operioadădegrosolănieorisălbăticiesubguvernareacâtorvaprincipiblestemaţi,casăpiarăpentru totdeaunagândurilecarerăzbiserăpână lanoidatorităfragilelorobiectedefibreşicerneală.Fieceindivid,îndestuldenorocoscabeneficiar,înmaimicăsaumaimaremăsură,almoşteniriiculturale,îmiapăreaunexecutortestamentarfaţădeneamulomenesc.Amcititmultînperioadaaceasta.L-amîndemnatpeFlegonsăcompună,sub

titlul de Olimpiade, o serie de cronici ce aveau să continue Helenicele luiXenofon, sfârşindu-se cu domniamea: plan îndrăzneţ prin faptul că făcea dinvastaistorieaRomeisimplaurmareaceleigreceşti.StilulluiFlegonesupărătorde sec, dar adunarea şi lămurirea evenimentelor va însemna totuşi ceva. Unastfeldeproiectmi-astârnitdorinţadea-irecitipeistoriciideodinioară;operalor,comentatădepropriameaexperienţă,m-acopleşitdegândurinegre;energiaşi voinţa de bine a fiecărui om de stat părea un fleac faţă de desfăşurareadeopotrivă întâmplătoare şi prestabilită, faţă de torentul de fapte prea confuzespreafiprevăzute,dirijatesaujudecate.Îmiconsacramdeasemeneatimpulşipoeţilor;îmiplăceasăchemdintrecutulîndepărtatvocileaceleabogateşipure.Devenisem prietenul lui Teognis, aristocratul, exilatul, observatorul lipsit deiluziişi îngăduinţăaltreburiloromeneşti,gataoricândsădemaşteînşelăciunileşigreşelilepecare lenumimrelelenoastre.Omulacestaatâtde lucidagustatdinamareleplăcerialedragostei;înciudabănuielilor,ageloziilor,areproşurilorreciproce, prietenia lui cu Cyrnos s-a prelungit până la bătrâneţea unuia şimaturitateaceluilalt:nemurireapromisătânăruluidinMegaraeramaimultdecât

ovorbădeşartă,deoareceamintirealuiarăzbătutpânălamine,laodistanţădemai bine de şase veacuri. Dar dintre poeţii cei vechi, m-a pasionat mai alesAntimahos;îiapreciamstilulobscurşidens,frazeleampleşi totuşicondensatelamaximum,maricupedebronzumplutecuvingreu.Preferaminterpretareapecare o dăduse periplului lui Iason,Argonauticelormultmai alambicate ale luiApollonios: Antimahos înţelesese mai bine misterul orizonturilor şi alcălătoriilor,umbraaruncatădeomultrecătorasuprapeisajeloreterne.Aplânscuprofundăsinceritatemoarteasoţieisale,Lydé,dândnumeledispăruteiunuilungpoemîncare-şiaflaulocultoatelegendelelegatededurereapierderiişidedoliu.Această Lydé, pe care poate că n-aş fi remarcat-o dacă ar fi trăit, devenise ofigură familiară mie, mai dragă decât multe dintre persoanele feminine aleproprieimelevieţi.Acelepoeme,aproapeuitate,îmiredădeauîncetulcuîncetulîncredereaînnemurire.Mi-amrevăzutopereleliterare:versurilededragoste,bucăţileocazionale,oda

închinatăamintiriiPlotinei.Poatecă într-ozicinevavafi ispitit să lecitească.Am ezitat în faţa unui grupaj de versuri licenţioase; una peste alta, am sfârşitprinaleinclude.Oameniiceimaionorabilicompunatareversuri.Îşifacdineleojoacă;aşfipreferatcaalemelesăfiealtfel,imagineaexactăaadevăruluigol-goluţ. Aici însă, ca şi aiurea, suntem închişi între zăbrelele locurilor comune:începeam să înţeleg că îndrăzneala spiritului nu ajunge ea singură ca să nedebarasăm de ele şi că poetul nu învinge rutina şi nu-şi impune cuvintelorpropriulsăugânddecâtprineforturitotatâtdelungişideasiduecaactivităţilemeledeîmpărat.Încemăpriveşte,nuputeamaveapretenţialaaltcevadecâtlararelesatisfacţiialeamatorului:dacădingrămadaamorfăvorsupravieţuidouăsautreiversuriîncăvafimult.Totuşiîncercamsăschiţezînaceavremeooperădestul de ambiţioasă, jumătate proză, jumătate versuri, în care intenţionam săcuprind deopotrivă seriosul şi ironia, faptele ciudate observate în cursul vieţii,meditaţii,unelevise;firulcelmaisubţirearficonstituitlegăturaîntregului;arfifost un fel de Satiricon mai amar. Aş fi expus acolo filozofia pe care mi-oînsuşisem,ideeaheracliteanăaschimbăriişireîntoarcerii.Daramlăsatdeoparteastfeldeproiectpreavast.Anulacestaamavutcupreoteasacareodinioarămă iniţiase laEleusis, şial

cărei nume trebuie să rămână secret,maimulte convorbiri în cursul cărora aufost stabilite, unul câte unul, detaliile cultului lui Antinous. Marile simbolurieleusinecontinuausădistilezepentrumineo licoaredătătoarede linişte;poatecălumeanuareniciunsens,dardacăarevreunul,acestaeexprimatlaEleusis

cu mai multă înţelepciune şi nobleţe decât oriunde altundeva. Sub influenţaacestei femei am început să fac împărţirile administrative ale Antinoei, ademelor, a străzilor, a cvartalelor urbane, planul unei lumi divine şi în acelaşitimp imaginea transfigurată a propriei mele vieţi. Toate îşi căpătaseră acololocurile lor,Hestia şiBachus, zeii căminului şi ai orgiei, divinităţile cereşti şicele infernale. I-amadusşipe strămoşiimei imperiali,Traian,Nerva,deveniţiparte integrantă a acestui sistem de simboluri. Plotina îşi avea rostul ei; bunaMatidiaeraasimilatăDemetrei;soţiameaînsăşi,cucarepeatunciaveamrelaţiidestuldecordiale, figura în respectivul cortegiualpersonajelordivine.Câtevaluni mai târziu am dat unui cartier al Antinoei numele surorii mele, Paulina.Sfârşisem prin a mă certa cu soţia lui Servianus, dar odată trecută pe lumeacealaltă,Paulinaaveasă-şirecapete,înacestoraşalamintirilor,loculeiunicdesoră. Trista bucată de pământ devenise aşezarea ideală a împăcării şi aduceriiaminte,CâmpiileElizeealeuneivieţi,lăcaşulîncarecontradicţiilesesting,undefiecelucru,lanivelullui,estedeopotrivăsacru.Înpicioare, în faţaunei ferestre a casei luiArrian, subnoapteapresărată cu

stele,măgândeamlacuvintelepecarepreoţiiegiptenilesăpaserăpesarcofagulluiAntinous:s-asupusporunciicerului.Seputeaoarecacerulsănedeaporuncişicaceimaibunidintrenoisăleaudă,învremecerestuloamenilornupercepdecâtoliniştezdrobitoare?PreoteasaeleusinăşiHabriascredeau.Aşfivrutsăledaudreptate.Amrevăzut înmintepalmaaceeaştearsădemoarte,aşacumamprivit-opentruultimaoarăîndimineaţaîmbălsămării;liniilecemăneliniştiserăodinioarănusemaiaflau;eaarătacao tăbliţăceratădepecare fuseseştearsăporuncadusălaîndeplinire.Darastfeldeafirmaţiicategoricelumineazăfărăsăîncălzească, aidoma strălucirii stelelor ce face şi mai neagră noaptea din jur.Dacă sacrificiul lui Antinous fusese cântărit în favoarea mea, undeva, într-obalanţă divină, rezultatele acestei cumplite dăruiri de sine nu se făcuseră încăsimţite;ataribinefacerinueraunicialevieţii,nicimăcaralenemuririi.Abiadeîndrăzneam să le caut un nume. Câteodată, la rare intervale, o palidă luminăclipearecelaorizontulceruluimeu;eanuînfrumuseţanicilumea,nicipemineînsumi;continuamsămăsimtmaidegrabănăruitdecâtsalvat.Camînvremeaaceea,Quadratus,episcopulcreştinilor,mi-atrimisoapologie

acredinţeisale.Aveamcaprincipiumenţinereafaţădeaceastăsectăalinieidecomportament strict echitabil, trasată de Traian în zilele apogeului domniei;reamintisemtocmaiguvernatorilordinprovinciicădeprotecţialegilorsebucurătoţi cetăţenii şi că ponegritorii creştinilor vor fi pedepsiţi dacă vor acuza fără

dovezi.Darcâtdemicatoleranţăarătatăfanaticilorîifacesăcreadăimediatînexistenţa unei simpatii pentru cauza lor; abia-mi pot închipui că din mineQuadratus spera să facă un creştin; în tot cazul ţinea să-mi dovedeascăsuperioritateadoctrineiluişimaialeslipsaeidenocivitatepentrustat.I-amcititlucrarea; am avut chiar curiozitatea să-l pun pe Flegon să strângă informaţiidespre viaţa tânărului profet pe nume Isus, care întemeiase secta, murind, cuaproapeosutădeaniînurmă,cavictimăalipseidetoleranţăevreieşti.Pare-secătânărulînţeleptlăsasepreceptedestuldeasemănătoareceloraleluiOrfeu,cucare discipolii lui îl compară uneori. Dincolo de proza extrem de plată a luiQuadratus, apreciam totuşi farmecul înduioşător al virtuţilor celor simpli,bunătatea,nevinovăţialor,apropiereace-ovădeauuniifaţădealţii;totulsemănafoarte bine cu asociaţiile pe care sclavii sau sărăcimea le întemeiază aproapepestetotprinmahalaleleaglomeratealeoraşelor,încinsteazeilornoştri;însânuluneilumicare,înciudatuturoreforturilordepuse,rămânecrudăşiindiferentălanevoile şi speranţele oamenilor, aceste mici societăţi de ajutor reciproc oferănefericiţilorunpunctdesprijinşiomângâiere.Eramînsădeasemeneaconştientşideunelepericole.Atareglorificareavirtuţilor infantileşiservilesefăcea îndetrimentul calităţilor mult mai virile şi mai lucide; ghiceam, sub inocenţamărginităşifadă, intransigenţaferoceasectaruluifaţădealtefelurideviaţăşigândire decât ale sale, orgoliul insolent care-l face să se prefere restuluioamenilor, precum şi vederea voluntar mărginită de ochelari de cal. M-amsăturat destul de repede de argumentele înşelătoare ale lui Quadratus şi defirimituriledefilozofieîmprumutatecustângăciedinscrierileînţelepţilornoştri.Habrias, mereu preocupat de cultul cel mai potrivit ce trebuia practicat întrucinstirea zeilor, era neliniştit de progresul sectelor de acest fel în rândulpopulaţieidejosamarilororaşe;elsetemeapentruvechilenoastrereligii,carenu impun omului jugul nici unei dogme, se pretează la interpretări tot atât dediferite ca şi natura însăşi, lăsând libertate spiritelor austere să-şi plăsmuiască,dacăvor,omoralămultmai înaltă, fără săconstrângămasele lapreceptepreastricte pentru a nuda imediat naştere violenţei şi ipocriziei.Arrian împărtăşeaasemeneavederi.Osearăîntreagămi-ampetrecut-ocueldiscutândporuncadea-ţiiubiaproapelecapetineînsuţi;aceastaedincaleafarădepotrivnicănaturiiomeneşti ca să fie întocmai şi sincer urmată de gloată, care se va iubiîntotdeaunaexclusivpesine;înţeleptulis-arputeasupunetotatâtdepuţin,căcielnuseiubeştecuprecăderepesineînsuşi.Dealtminteri, înnumeroaseprivinţegândirea filozofilornoştri îmipărea, la

rându-i, limitată, confuză sau sterilă. Trei sferturi din exerciţiile noastreintelectuale nu sunt decât broderii pe vid; mă întrebam dacă tot mai multulmăcinatîngolsedatorascăderiiinteligenţeisaudeclinuluicaracterelor;oricumarfi,mediocritateaintelectualăesteînsoţităaproapepretutindenideouimitoarejosnicie sufletească. Îl însărcinasem pe Herodes Atticus să supraveghezeconstrucţia unei reţele de apeducte în Troada; a profitat, risipind fără ruşinefondurilepublice;chematsădeasocoteală,răspunsecăesuficientdebogatspreaacoperitoatedeficitele;aceastăbogăţieînsăşiconstituiaunscandal.Tatăllui,mortdepuţinăvreme,a făcutcea făcutpentrua-ldezmoşteni fărăsăbagedeseamă, şi anume înmulţind numărul donaţiilor testamentare către cetăţeniiAtenei;Herodesarefuzatcategoricsăexecutelăsămintelepărinteşti–deaiciaieşit un proces care durează încă. La Smirna, Polemon, apropiatul meu deodinioară,şi-apermissătrânteascăuşaînnasuneidelegaţiidesenatoriromanicare crezuse că poate conta pe ospitalitatea lui. Tatăl tău, Antoninus, celmaiblânddintreoameni,şi-aieşitdinfire;omuldestatşisofistulausfârşitprinaseîncăiera;acestpugilatnedemndeunviitorîmpărateraîncăşimairuşinospentruun filozof grec. Favorinus, piticul hrăpăreţ pe care l-am copleşit cu bani şionoruri, colporta peste tot vorbe de duh al căror obiect îl constituia persoanamea. Cele treizeci de legiuni de care dispuneam ar fi fost, după el, singureleargumentevalabileîndisputelefilozoficepecareaveamvanitateasălesusţinşiîndecursulcăroranuuitasălaseîmpăratuluiultimulcuvânt.Astaînsemnacămăacuzaînacelaşitimpdemulţumiredesineşideprostie;însemna,maiales,căsefăleacumeschinaluilaşitate.Pedanţiisesupărăînsăîntotdeaunacândlearăţicăle cunoşti, cât şi ei, meseria; totul servea de pretext pentru remarcile lorrăutăcioase;amdispussăseincludăînprogramulşcoliloroperelepreaneglijatealeluiHesiodşiEnnius;acestespiriterutinieremi-auatribuitîndatăintenţiadea-idetronapeHomer şipe limpedeleVergilius,pecare totuşi îi citam înmodfrecvent.Nueranimicdefăcutcuastfeldeoameni.Arrian era din alt aluat. Îmi plăcea să discut cu el despre orice. Păstrase

tânăruluibitinianoamintireluminoasăşigravă.Îieramrecunoscătorpentrucăacorda acestei prietenii, căreia-i fusesemartor, rangulmarilor legăturimutualedeodinioară;vorbeamdespreeldincândîncândşi,cutoatecăniciominciunănuerarostită,aveamuneoriimpresiacăsimtînvorbelenoastreooarecarenotăfalsă; adevărul dispărea sub sublim. Eram aproape tot atât de dezamăgit şi deHabrias:avusesepentruAntinousdevotamentulorbalunuisclavbătrânpentrustăpânul său tânăr, dar, preocupat pestemăsură de cultul noului zeu, părea că

pierduseaproapeoriceamintireaceluicefuseseînviaţă.CelpuţinnegrulmeuEuforionobservaselucrurilemaiîndeaproape.ArrianşiHabriasîmieraudragişinumăsimţeamcâtuşidepuţinsuperiorcelordoioamenidebine,darcâteodatăîmipăreacăsuntsingurulcaremăstrăduiescsărămâncuochiideschişi.Da, Atena continua să fie frumoasă şi nu regretam că mi-am supus viaţa

disciplinelor greceşti. Tot ce e omenesc, ordonat şi lucid în noi se datoreazăacestora.ÎmispuneamcâteodatăcăuşorgreoiulaerseriosalRomei,sentimentulcontinuităţii, gustul ei pentru concret fuseseră totuşi necesare transformării înrealitate a ceea ce în Grecia rămânea o admirabilă perspectivă spirituală, unfrumosavântalsufletului.PlatonascrisStatul,glorificândideeaDreptăţii,darnoisuntemaceiacare,cuexperienţapropriilorgreşeli,nestrăduimdinrăsputerisă facemdinstatomaşinăcapabilă să fiede folosoamenilor,cucâtmaimiciriscuri de a-i zdrobi. Cuvântul filantropie este grecesc, dar juristul SalviusIulianus şi cu mine lucrăm la modificarea mizerabilei condiţii a sclavului.Asiduitatea, prevederea, aplecarea asupra detaliului, corectând îndrăznealavederilordeansamblu,auconstituitpentruminecalităţideprinselaRoma.Miseîntâmpla să regăsesc în străfundul sufletului magnificele peisaje melancolicevergiliene,precumşicrepusculelesalevoalatedelacrimi;măcufundamîncăşimaiadâncşidădeampestetristeţeaarzătoareaSpaniei,pesteviolenţaeiaridă:măgândeamlastropiidesângeceltic,iberic,punicpoate,cesevorfiinfiltratînvinele coloniştilor romani ai municipiului Italica; îmi aminteam că tatăl meufusesesupranumitAfricanul.Greciam-aajutatsăpreţuiescatarielementecenuerau greceşti. Acelaşi lucru se întâmplase şi cu Antinous; am făcut din elimaginea însăşi a acestei ţări pasionate de frumuseţe; va fi fiind poate ultimulzeu. Şi totuşi Persia rafinată şiTracia sălbatică se amalgamaseră înBitinia cupăstoriistrăvechiiArcadii:profiluldelicatarcuit îlaminteapecelalpajilor luiOsroes;faţalargăcupomeţiiproeminenţieraceaacălăreţilortracicaregalopaupeţărmurileBosforuluişicaresearaizbucnescîncânteceaspreşitriste.Nicioformulănuerasuficientdecompletăspreaconţinetotul.TerminamînacelanrevizuireaconstituţieiAtenei, începutăcumult înainte.

Revenisem, înmăsura posibilului, la vechile legi democratice ale luiClistene.Reducerea numărului funcţionarilor uşura finanţele statului; am pus capătarendăriiimpozitelor,unsistemdezastruos,dinpăcateîncăpracticatici-colodecătre administraţiile locale. Instituţii universitare, create cam înaceeaşivreme,auajutatAtenasăredevinăunimportantcentrudestudii.Amatoriidefrumuseţe,care, înaintea mea, veneau în număr mare în acest oraş, se mulţumiseră să-i

admiremonumentele,fărăsăsepreocupedesărăciatotmaimarealocuitorilorsăi. Dimpotrivă, am făcut totul ca să înmulţesc sursele de venit ale acestuipământ sărac. Unul dintre marile proiecte ale domniei mele s-a împlinit cupuţină vreme înainte de a părăsi Atena: înfiinţarea de ambasade anuale, prinintermediul cărora sevor trataulterior treburile întregii lumigreceşti, au redatmodestului şi perfectului oraş rangul lui de metropolă. Astfel de plan nudevenise realitate decât după spinoase negocieri cu oraşele geloase desupremaţia Atenei sau care nutreau împotriva ei uri seculare şi anacronice;totuşi, încetulcu-ncetul, raţiuneaşichiarentuziasmulau izbândit.Primadintreaceste adunări a coincis cu deschidereaOlimpeionului cultului public; templuldeveneamaimultdecâtoricândsimboluluneiGreciireînnoite.Cu atare ocazie a avut loc în teatrul lui Dionysos o serie de spectacole

deosebitdereuşite.Ocupamunloc,puţinmairidicat,lângăcelalHierofantelui;preotulluiAntinousl-aavutdeatunciînaintepealsăuprintrenotabilităţişicler.Amdispus să semărească scena teatrului; noi basoreliefuri o împodobeau; peunul dintre ele, tânărulmeu bitinian primea de la zeităţile eleusiene un fel decetăţenie eternă. În stadionul panatenaic, transformat pentru câteva ore într-opăduredepoveste,amorganizatovânătoareînvedereacăreiafuseserăaduseomie de sălbăticiuni; a fost evocată astfel, în scurtul interval al unei serbări,cetateaagresatăşicrudăaluiHipolit,slujitoralDianei,şialuiTezeu,tovarăşulluiHercule.Câtevazilemai târziu, ampărăsitAtena.Deatuncinum-ammaiîntorsacolo.

Administrarea Italiei, lăsată timp de veacuri la bunul-plac al pretorilor, nufusese niciodată definitiv codificată.Edictul perpetuu, care o reglementează odatăpentru totdeauna, dateazădin această perioadă avieţiimele; de ani în şirpurtam corespondenţă cu Salvius Iulianus privitoare la reformele preconizate;reîntoarcereamealaRomaaprecipitatpunerealorlapunct.Nueravorbadeapriva oraşele italiene de libertăţile lor civile, ci, dimpotrivă, aveam totul decâştigat,aicicaşiaiurea,dinanuimpunecuforţaounitatefactice;suntchiarsurprins că aceste municipii, adesea mai vechi decât Roma, sunt dispuse sărenunţe atât de grabnic la obiceiurile lor, uneori foarte înţelepte, pentru a seasimila cu totul capitalei. Scopulmeu era pur şi simplude a reducemulţimeacontradicţiilorşiabuzurilorcesfârşescprinafacedinprocedurăunhăţişîncareoameniidebinenucuteazăsăseaventurezeşiîncarebandiţiipropăşesc.Treabaaceastam-aobligat lanumeroasedeplasări în interiorulpeninsulei.M-amoprit

demaimulteorilaBaiae,învecheavilăaluiCiceropecareocumpărasemlaînceputulprincipatuluimeu;măinteresamdeţinutulCampanieicare-miaminteadeGrecia.PeţărmulAdriaticei, înmiculorăşelHadria,deundestrămoşiimei,cuaproapepatruveacuri înurmă,auemigrat înSpania,amfostcinstitcucelemai înalte funcţii municipale; în apropierea furtunoasei mări al cărei nume îlport, am regăsit urnele familiei într-un columbariu căzut în ruină. În faţa lui,gândul m-a dus la acei oameni despre care nu ştiam nimic, dar din careproveneamşiacărorspiţăsestingeaodatăcumine.LaRoma se lucra lamărireamausoleuluimeu colosal, căruiaDecrianus i-a

modificat cu pricepere planul. Se lucrează încă şi astăzi. Egiptulmi-a sugeratideea coridoarelor circulare, a rampelor alunecând către săli subterane;concepusem ideea unui palat almorţii ce nu-mi va fi rezervat numaimie sauurmaşilor imediaţi, ci în care vor veni să-şi afle odihna împăraţii viitorului decare ne separă perspective de veacuri. Principi care încă nu s-au născut îşi audeja destinat înmormânt locul lor.M-a preocupat şi împodobirea cenotafuluiridicat pe Câmpul luiMarte în amintirea lui Antinous, pentru care o corabie-platformă, venită de la Alexandria, debarcase obeliscuri şi sfincşi. Un nouproiect m-a absorbit multă vreme şi continuă să o facă: Odeonul, bibliotecă-model, dotată cu săli de cursuri şi conferinţe şi care va fi laRoma centrul decultură greacă. Am hotărât ca edificiul să fie mai puţin splendid decât nouabibliotecădinEfes,construităcutreisaupatruanimaiînainte,maipuţinelegantşigraţiosdecâtceadinAtena.Năzuiescsăfacdinatarefundaţieemula,dacănuegalaMuzeuluidinAlexandria;dezvoltareaeiulterioarăîţivacădeaînsarcină.Lucrând laea,măgândescdeseori la frumoasa inscripţieaşezatădePlotinapepragulbiblioteciiridicateprinpropria-igrijăîncentrulForuluiluiTraian:Spitalalsufletului.Vila era într-un stadiu avansat de finisare, astfel că puteam să-mi transport

acolo colecţiile, instrumentele muzicale, cele câteva mii de cărţi cumpărateaproapepeste tot în cursul călătoriilormele.Amdato seriede serbăripuse lacalecumigalăîntoateprivinţele,delameniupânălalistadestuldeselectivăaoaspeţilor.Ţineamca totul să se potrivească frumuseţii liniştite a grădinilor şisălilor; cu fructele să fie la fel de rafinate ca şi concertele, iar succesiuneafelurilordemâncaredeopotrivăderiguroasăcucizeluraveseleideargintînsăşi.Pentruîntâiadatămăinteresamdealegereaalimentelor;amdatdispoziţiesăseverificedacăstridiilevindin laculLucrinusşidacăcreveţii au fostpescuiţi înrâurile Galiei. Din dispreţ pentru neglijenţa pompoasă ce caracterizează prea

adeseamasaimperială,amstabilitregulacăfiecarefelîmivafiînfăţişatînaintede a fi oferit chiar celuimai neînsemnat dintre invitaţi; insistam să verific euînsumi socotelile bucătarilor şi furnizorilor; mi-aminteam uneori că buniculfuseseavar.Nicimicul teatrugrecescalVilei,nici teatrul latin, abiacevamaimare,nufuseserăterminate;cutoateacestea,ampusînscenăcâtevapiese.Dinordinul meu au fost jucate tragedii şi pantomime, drame muzicale şi farse.Iubeammai ales gimnastica subtilă a dansurilor;m-am descoperit pasionat dedansatoarelecucastaniete,care-miaminteaudeGadesşideîntâilespectacolelacare asistasem, copil fiind. Îmi plăceau zgomotul acela sec, braţele ridicate,revărsareaoriînfăşurareavălurilor,dansatoareacareînceteazădeafifemeiecasădevinăcândnor,cândpasăre,cândval,cândtriremă.Amfăcutchiaroscurtăpasiunepentru unadintre aceste creaturi.Câinii de vânătoare şi hergheliile nufuseserăneglijate încursulabsenţelormele;amregăsitpărulasprualprimilor,robamătăsoasăacailor,veselulcârdalpajilor.AmorganizatînUmbriacâtevavânători, pe malurile lacului Trasimenus, sau, mai în apropierea Romei, înpădurileAlbei.Plăcereaîşireluaseloculînviaţamea;secretarulOnesimosîmiserveadefurnizor.Elştiacândtrebuiasăeviteuneleasemănări,ori,dimpotrivă,să le caute. Dar această făptură grăbită şi distrată nu putea fi câtuşi de puţiniubită. Întâlneamici-coloofiinţămai tandrăorimai finădecâtaltele,câteunacaremeritaostenealadeafiascultatăvorbindsauchiardeafirevăzută.Astfeldeprilejurieraurare,fărăîndoialădinvinamea.Deobiceimămulţumeamsă-mipotolesc sau să-mi înşel foamea.Alteorimi se întâmpla să încerc pentru atarijocuriindiferenţaunuibătrân.Înoreledeinsomnie,parcurgeamcoridoareleVilei,rătăcinddinsalăînsală,

deranjândcâteodatăvreunmeştercarelucralaplasareaînoperăaunuimozaic;cercetam în trecere un satir de Praxitele, mă opream în faţa efigiilor celuidispărut. Fiecare încăpere avea câte una, şi fiecare portic. Apăram cu palmaflacăra opaiţului; atingeam cu degetul pieptul de piatră. Astfel de confruntăricomplicausarcinamemoriei;îndepărtam,capeodraperie,albeaţaParosuluioriaPentelicului, urcam, cât puteammaibine, de la contururile imobile la formavie, de la marmura dură la carne. Îmi continuam rondul; statuia chestionatărecădea înnoapte;opaiţul îmi lumina la câţivapaşi altă imagine;marile figurialbenusedeosebeaucunimicdefantome.Măgândeamcuamărăciunelapaseleprincarepreoţiiegipteniatrăseserăsufletulmortului înlăuntrulsimulacrelordelemn ce le foloseau pentru cult; procedasem ca ei – vrăjisem pietrele care larândullorm-auvrăjit;nuvoimaiscăpaniciodatădeaceastătăcere,deacestfrig

maiaproapedemine,deacumînainte,decâtcălduraşivoceacelorvii;priveamcupizmăchipulprimejdios cu surâsul lui amăgitor.Dar,numai câtevaceasurimaitârziu,întinspepat,luamhotărâreasă-icomandluiPapiasdinAfrodisiasonouă statuie; pretindeam o formă şi mai exactă a obrajilor, acolo unde ei seadâncescneobservabilsubtâmple,oaplecaremaimolatecăagâtuluispreumăr;voi pune să fie înlocuite cununile din joardă de viţă sau nodurile din pietrepreţioase cu splendoarea simplilor zulufi naturali. Nu uitam să cer golireabasoreliefurilorori abusturilor spre a lemicşoragreutatea şi a face astfelmaiuşoară transportarea lor. Cele mai asemănătoare dintre toate imaginile m-auîntovărăşitpretutindeni;îmipasăchiarpreapuţindacăsuntfrumoasesaunu.În aparenţă, viaţamea era înţeleaptă; mă consacram cumaimultă hotărâre

decâtaltădatămeserieideîmpărat;îmiîndeplineamsarcinilepoatecumaimultdiscernământ, dacă nu cu aceeaşi pasiune ca odinioară. Am pierdut niţel dingustulpentruideişicontactenoi,dinsupleţeaspirituluicare-miîngăduiasăaderlamoduldegândirealaltuia,săprofitdeel,cântărindu-ltotodată.Curiozitatea,încarepevremuriîntrevedeammecanismulînsuşialproprieiputeridejudecată,unuldintretemeiurilemetodeimele,nusemaimanifestadecâtprivitorladetaliicu totul insignifiante; desfăceam scrisorile destinate prietenilor, lucru care-isupăra;m-aamuzatscurtăvremeaceastăochiadăasupraamorurilorşicerturilorlordefamilie.Dealtfel,eravorbaşideoumbrădebănuială:câtevazileamfostpradăfriciideafiotrăvit,cumplităteamă,văzutăodinioarădemineînprivirealuiTraianbolnavşipecareunprincipenuîndrăzneştesăomărturiseascăfiindcăpare grotescă atâta vreme cât nici o tentativă nu o justifică. Atare obsesiesurprindelaunomşi-aşacufundatînmeditaţiaasupramorţii,darnumălaudcăaş fimaiconsecventdecâtoricarealtul.Furiiascunse, intoleranţesălbaticemăcuprindeaupentrucelemaimiciprostii,faţădemeschinăriilecelemaiobişnuite,un dezgust de la care numă exceptampemine însumi. Iuvenal a îndrăznit săinsulteîntr-unadinSatireleluipemimulParis,care-miplăcea.Măsăturasemdeacestpoetumflatşimustrător;făceampreapuţinhazdegrosolanulsăudispreţpentru Orient şi Grecia, de cultul său afectat pentru pretinsa simplitate apărinţilornoştri,deamesteculdedescrieridetaliatealeviciuluişidedeclamaţiivirtuoase care gâdilă simţurile cititorului, întărindu-i totodată ipocrizia.Caomde litere, avea totuşi dreptul la anumite menajamente; l-am chemat la Tiburpentrua-iaducepersonallacunoştinţăsentinţadeexil.DispreţuitorulluxuluişiplăcerilorRomeiputeadeatunciîncolosăstudiezelafaţaloculuimoravuriledinprovincie; insultele aduse frumosului Paris au marcat sfârşitul propriei sale

piese.Camînaceeaşivremes-ainstalatşiFavorinusînconfortabilulluiexilînChios,undemi-ar fiplăcutşimiesă locuiesc,dardeundevocea-iacrănumămaiputeaatinge.Totpeatunciamalungatcumârşăviedintr-osalădeospeţepeunnegustorde înţelepciune,peuncinicnespălatcare sevăicăreacămoaredefoame,caşicumoastfeldecreaturămeritaaltcevamaibun;amfostnespusdesatisfăcutvăzându-lpelimbutfrângându-seîndouădinmijlocdefricăşiluând-odin loc însoţitde lătratulcâinilorşiderâsulbatjocoritoralpajilor:mulţimeanetrebnicăafilozofilorşiliteratorilorderândnu-mimaispuneanimic.Celemaineînsemnatenemulţumiriprivindviaţapoliticămăscoteaudinfire,

aşacumseîntâmplalaVilăcuabiaobservabiladenivelareaunuipaviment,cucâteva picături de ulei pemarmura unei mese, cu cel mai mic defect al unuiobiectpecare-lvoiamfărăimperfecţiunişifărădepată.UnraportalluiArrian,numit de curând guvernator alCapadociei,m-a pus în gardă în ce-l privea peFarasmanes, care continua, în micul său regat de pe malulMării Caspice, săjoace dublul joc ce ne costase scump sub Traian. Acest regişor împingea înascuns către frontierele noastre hoardele de alani barbari; certurile lui cuArmenia puneau în primejdie pacea în Orient. Chemat la Roma, a refuzat săvină,aşacumrefuzasedejasăasistelaconferinţadelaSamosata,cupatruaniînurmă.Închipdescuză,mi-atrimisîndartreisutedeveşminteţesutecufirdeaur,straieregeştipecareamordonatsălepoarteînarenăcriminaliidaţipradăfiarelor.Actulacestapuţincumpănitm-asatisfăcutaidomagestuluiceluicaresescarpinăpânălasânge.Aveamunsecretar,personajmediocrupecare-lpăstramfiindcăştiatemeinic

uzanţelecancelariei,darcaremăscoteadin răbdăricusuficienţa-iarţăgoasăşiîncăpăţânată,curefuzul luideaaplicanoilemetode,cumania-idea insista lanesfârşitasupradetaliilorinutile.Prostulăstam-aenervatîntr-ozimaimultcade obicei; am ridicatmâna să-l lovesc – din nefericire, ţineamun stil care l-achiorâtdeochiuldrept.Nuvoiuitaniciodatăacelurletdedurere,braţulîndoitcustângăciecasăevitelovitura,faţacongestionatădincareţâşneasângele.Ampussă fie căutat imediatHermogenes, care dădu primele îngrijiri; a fost consultatapoioculistulCapito.Zadarnic–ochiulerapierdut.Câtevazilemaitârziu,omulşi-areluatlucrul;obandăîitraversachipul.Amtrimissă-lcheme;i-amcerutcuumilinţăsăfixezeelînsuşicompensaţiaceisedatora.Mi-arăspunscuunsurâsrăutăcioscănu-micereadecâtunsingurlucru:unaltochidrept.L-ampăstratînserviciulmeu; prezenţa lui constituie un avertisment, poate şi o pedeapsă.Nu

voisemsă-lchiorăscpeacestnenorocit.Darnuvoisemnicisămoarăladouăzecideaniuncopilcaremăiubea.

Treburileevreieştimergeaudinrăuînmairău.LaIerusalim,lucrărileeraupeterminate în ciuda opoziţiei violente a grupurilor de zeloţi. Fuseseră comisecâtevagreşeli,reparabilecaatare,dardecareauştiutsăprofitecurepeziciuneinstigatorii la tulburări. Legiunea a zecea Expediţionară are ca emblemă unmistreţ–această insignăafostaşezatădeasupraporţilororaşului,dupăcumseobişnuieşte; populaţia, puţin familiarizată cu imaginile pictate sau sculptate,care-isuntdesecoleinterzisedeosuperstiţiefoartedăunătoarepropăşiriiartelor,a luat respectiva emblemă drept reprezentarea unui porc, văzând în astfel defleac o insultă adusă credinţelor israeliene. Sărbătorile Anului Nou evreiesc,celebratecumarezarvădetrompeteşicornurideberbec,dădeaudefiecaredatăloc la încăierări sângeroase; autorităţile noastre au interzis lectura în public aunei relatări legendare având ca subiect faptele unei eroine evreice care ar fiajuns, sub un nume de împrumut, concubina regelui persan şi astfel ar fimasacrat cu sălbăticie pe duşmanii poporului dispreţuit şi persecutat din careprovenea. Rabinii au procedat în aşa chip încât să citească noaptea ceea ceguvernatorulTineusRufusleinterziseseîncursulzilei;povestireaferoceîncareperşiişievreiiseîntreceauînatrocităţiexcităpânălanebuniefurianaţionalistăazeloţilor. În fine, acelaşi Tineus Rufus, om de altminteri destul de înţelept şidespre care nu se putea spune că nu era la curent cu legendele şi tradiţiileIsraelului,aluathotărâreasăextindăşiasuprapracticiievreieştiacircumciziuniipedepseleseverealelegiipecareopromulgasemîmpotrivacastrăriişicarevizamaialesmutilarea tinerilor sclavi în scopuri lucrative saudedezmăţ.Spera săşteargăastfelunuldintresemneleprincareIsraelulpretindecăsedeosebeştederestul neamului omenesc. Mi-am dat cu atât mai puţin seama de primejdiaacesteimăsuri,atuncicândamaflatdeea,cucâtmulţievreiluminaţişibogaţicarepotfiîntâlniţilaAlexandriaşilaRomaaurenunţatsă-şisupunăcopiiiuneipracticice-ifaceridicoliînbăilepubliceşiîngimnazii,încercândsăascundălaei înşişi ruşinoasele urme. Nu ştiam cât de mult se deosebesc bancheriicolecţionaridevasemyrinedeadevăratulIsrael.Ammaispus:nimicdin toateacesteanueradenereparat,darura,dispreţul

reciproc,ranchiunaerau.Înprincipiu,iudaismulîşiareloculluiprintrereligiileimperiului; în fapt, Israelul refuză de veacuri să fie un popor printre altele,avându-şiunzeuprintrezei.DaciiceimaisălbaticiştiaucăZalmoxisal lorse

numeşte laRomaIupiter;puniculBaaldepemunteleCassiosafost identificatfără dificultate cu Tatăl care ţine în mână Victoria şi din care a luat naştereÎnţelepciunea; egiptenii, atât de mândri totuşi de tradiţiile lor de zece oriseculare, consimt să vadă în Osiris un Bachus învestit cu atribute funerare;cruntulMithrasseştiefratecuApolo.Niciunneam,cuexcepţia lui Israel,nuaretrufiadeaferecaîntreguladevărînlimiteleîngustealeuneisingureconcepţiidivine, insultând astfel diversitatea dumnezeirii care cuprinde totul; nici un altzeunuainspiratadoratorilorluidispreţulşiurafaţădeceiceseînchinălaaltealtare.Aşadar, ţineamcuatâtmaimultsăfacdinIerusalimunoraşcaoricare,undesăpoatăcoexista înpacemaimulteneamurişicredinţe;uitasemaproapecu totul că orice luptă între fanatism şi bunul-simţ se termină cu înfrângereacelui din urmă. Deschiderea de şcoli în care se preda carte grecească ascandalizatclerulvechiuluioraş; rabinul Iosua,omagreabilşicultivat,cucarestătusemdevorbădestuldedeslaAtena,darcaresestrăduiasă-ifieiertatedepropriu-i neam cultura străină şi legăturile pe care le avea cu noi, a poruncitdiscipolilorsăisănuseconsacreacestorstudiiprofanedecâtdacăvorgăsisălededice o oră care să nu aparţină nici zilei, nici nopţii, deoareceLegea ebraicătrebuie studiată zi şi noapte. Ismael,membru de vază al sanhedrinului şi caretreceadrept câştigat pentru cauzaRomei, a lăsat penepotul săuBenDama sămoară decât să accepte serviciile chirurgului grec trimis de Tineus Rufus. ÎnvremecelaTibursemaicăutauîncămijloaceledeaîmpăcaspiritele,fărăalăsaimpresiacăsecedeazăpretenţiilorfanaticilor,înOrientsituaţiadevenisefoartegravă;laIerusalimreuşiseunatacprinsurprinderealzeloţilor.Un aventurier apărut din drojdia neamului său, un oarecare Simon care-şi

spuneaBarKohba,FiulStelei,ajucatînaceastărevoltăroluldeproiectilsaudeoglindăincendiară.NumăpotpronunţaasupranumituluiSimondecâtdinceeacemi s-a spus; l-amvăzut doar o singură dată faţă în faţă, în ziua în care uncenturionmi-a adus capul lui tăiat. Sunt însă gata să-i recunosc acea parte degeniu de care e totdeauna nevoie spre a te ridica atât de repede şi de sus întreburileomeneşti;nutepoţiimpuneînataremăsurăfărăsăaimăcarodibăcie,fie ea câtdegrosolană.Evreiimoderaţi au fost ceidintâi care l-au învinuitpepretinsulFiualSteleideînşelăciuneşiimpostură;personal,credmaidegrabăcăatarespiritinculteradinrândulcelorconvinşidepropriilelorminciuni,iarlaelfanatismul mergea mână în mână cu şiretenia. Simon se dădea drept eroulaşteptatdeveacuridepoporulevreucasă-iîmplineascăambiţiileşiurile;acestdemagog se proclama Mesia şi rege al Israelului. Bătrânul Akiba, care-şi

pierduseminţile,plimbadehăţuricalulaventurieruluipestrăzileIerusalimului;marele preot Eleazar a resfinţit templul pretins pângărit de când vizitatorinecircumcişii-autrecutpragul;grămezidearmeintratesubpământdeaproapedouăzeci de ani au fost împărţite rebelilor de oamenii Fiului Stelei; aceeaşisoartăauavut-oşipieseledefecte,făuriteaşaînmodintenţionatvremedeanidezile de către lucrătorii evrei din atelierele noastre, şi care fuseseră refuzate deintendenţă.Grupuridezeloţiauatacatgarnizoaneleromaneizolate,masacrându-nesoldaţiicurafinamentedeurăceaminteaudecelemaicumpliteaspectealerăscoalei evreieşti de sub domnia lui Traian; în cele din urmă, Ierusalimul acăzutînîntregimeînmâinileinsurgenţilor,iarnoilecartierealeAelieiCapitolinaardeaucao torţă.Primeledetaşamentealeceleide-adouăzecişidouaLegiuniDeiotariene, trimisă în grabă din Egipt sub comanda legatului Siriei, PubliusMarcellus, au fost puse în stare de derută de bande de zece ori superioare canumăr.Revoltadeveniserăzboi,şiîncărăzboiîntoatălegea.Douălegiuni,adouăsprezeceaFulgerătoareaşiLegiuneaaşasea,Legiuneade

Fier,au întăritde îndatăefectiveledejaaflate în Iudeea;câteva lunimai târziuIulius Severus, care pacificase odinioară regiunile muntoase din nordulBritanniei,apreluatcomandaoperaţiunilormilitare;aduceacuelmicicontigentedeauxiliaribritaniciobişnuiţisă lupte în terendificil.Trupelenoastreechipategreu,ofiţeriideprinşicuformaţiileîncareuorifalangăalebătăliilorregulateauîntâmpinatgreutăţi înaseadaptaacestui războidegherilăşideambuscadecepăstraîncâmpdeschisaspecteletehnicealeuneiinsurecţii.Simon,înfelulsăuom înzestrat, şi-a împărţit partizanii în sute de grupuri postate pe crestelemuntelui, pitite în fundul cavernelor şi carierelor părăsite, ascunse pe lalocuitorii colcăitoarelor mahalale ale oraşelor; Severus şi-a dat iute seama căacestinamic,cenueradeprins,puteafiexterminat,darnuînfrânt;s-aresemnatdecilaunrăzboideuzură.ŢăraniifanatizaţisauterorizaţideSimonautrecutdelabunînceputdeparteazeloţilor:fiecarestâncădeveniseunbastion,fiecarevieo tranşee, fiecare fermă trebuiaadusă înstarede înfometaresau luatăcuasalt.Ierusalimul n-a fost redobândit decât în cursul celui de-al treilea an, cândultimele eforturi de negociere s-au dovedit inutile; puţinele părţi ale cetăţiievreieştipecareincendiulluiTituslecruţaseaufostdistruse.Severusaacceptatsă închidămultă vreme ochii în ce priveşte flagranta complicitate a celorlaltemari oraşe; acestea, devenite ultime fortăreţe ale inamicului, au fost ulterioratacate şi recucerite la rându-le stradă cu stradă şi ruină cu ruină. În acelevremurideîncercareloculmeueraîntabărăşiînIudeea.Aveamceamaideplină

încredereînceidoilocotenenţiaimei;secădeadecicuatâtmaimultsăfiuacolospre a împărţi răspunderea hotărârilor care, orice s-ar fi făcut, se anunţaucumplite. La sfârşitul celei de-a doua veri a războiului mi-am făcut cuamărăciune pregătirile de călătorie; Euforion a umplut încă o dată valiza cuobiectele de toaletă, niţel cam deformată de întrebuinţare, confecţionatăodinioarădecătreunmeşterdinSmirna,aluatcasetacucărţişihărţi,statuetadefildeşaGeniuluiimperialşilampadeargintaacestuia;amdebarcatlaSidonlaînceputultoamnei.Milităria emeseriamea ceamai veche; ori de câte ori reveneam la ea,mă

simţeamrăsplătitcuanumitecompensaţiilăuntricepentruconstrângerilelacaremăsupuneam;nuregretcăultimiidoianiactiviaiexistenţeimelei-ampetrecutîmpărţind cu legiunile asprimea, dezolarea campaniei din Palestina.Redevenisem omul înveşmântat în piele şi fier, lăsând deoparte tot ce nu eurgent,susţinutdeobişnuinţelesimplealeuneivieţidure,puţinmaigreoidecâtaltădatăatuncicândurcamsaucoboramdepecal,puţinmaităcut,poateşimaiposac,înconjurat,caîntotdeauna,dinparteatrupelor(zeiisinguriştiupentruce)deundevotamentdeopotrivăidolatruşifratern.Întimpulacesteidinurmăşederiîncadrelearmateiamfăcutonepreţuitădescoperire:mi-amluatcaaghiotantuntânăr tribunnumitCeler, de carem-am legat.Tu îl cunoşti; el num-apărăsit.AdmiramfrumosulchipdeMinervăcucoif,darsimţurilejucară,unapestealta,unrolmultpreaneînsemnatînacestgendeafecţiunepecareeleopotîncercadoarcâtăvremeeştiviu.Ţi-lrecomandpeCeler;aretoatecalităţileunuiofiţerînsubordine;tocmaiacesteaîlvorîmpiedicamereusăaspirelaprimulrang.Odatămaimult, am regăsit în condiţii puţin diferite de cele de odinioară, una dintrefiinţeleacăror soartăe să sedevoteze, să iubească şi să servească.Decând îlcunosc, toate gândurile lui Celer s-au îndreptat spre buna mea stare sausiguranţă;măsprijinîncăpeacestumărdenădejde.În primăvara celui de-al treilea an al campaniei, armata a început asediul

citadeleiBethar,cuibdevulturîncareSimonşitovarăşiisăiaurezistataproapeunanchinurilor lenteale foamei, setei şidisperării şiundeFiulStelei avăzutpierindu-iunulcâteunulpeceicare-ieraucredincioşi,fărăsăaccepteasepreda.Trupelenoastresufereauaproapetotatâtcâtrebelii:aceştiaauars,înretragere,livezile,audevastatcâmpurile,auucisvitele,au infectat fântânilearuncând înelecadavre;ataresălbaticemetodeerauoribile,practicate într-o ţarăcunaturăaridă,roasădejapânălaosdeveacurilungidetulburărişirăzbunări.Varaafostcaldă şi nesănătoasă; frigurile şi dizenteria ne-au decimat trupele; o disciplină

demnă de toată admiraţia continua să domnească în rândul legiunilor aflatedeopotrivă în stare de inactivitate şi alarmă; un fel de mânie surdă, ce mi setransmiteaşimie,constituiasuportulmoralalarmateihărţuiteşiroasedeboală.Corpulmeunumaisuportatotatâtdebinecaaltădatăoboselilecampaniei,zileletoride,nopţilesufocantesaureci,vântulaspruşiprafulscârţâitor;miseîntâmplasălasîngamelăslăninaşilinteafiartădinmâncareadelacazan;măresemnamsă fac foame.Continuam să tuşesc urât până târziu în vară; nu eram singurul.Din corespondenţa mea cu senatul am scos formula ce figurează în modobligatoriu în fruntea comunicatelor oficiale: împăratul şi armata sunt bine.Împăratulşiarmataerau,dimpotrivă,primejdiosdeistovite.Seara,dupăultimaconvorbirecuSeverus,dupăultimaaudiereatransfugilor,dupăultimapoştădela Roma, ultimul mesaj al lui Publius Marcellus, însărcinat să cureţeîmprejurimile Ierusalimului, ori al lui Rufus, angajat în reorganizarea Gazei,Euforionvărsacueconomieapapentrubaieîntr-ocadădepânzăgudronată;măîntindeampepat;încercamsăgândesc.Nunegcâtuşidepuţin:războiulacestadinIudeeaafostunuldintreeşecurile

mele.Crimele lui Simon şi nebunia luiAkiba nu-mi aparţineau, îmi reproşamînsăcăamfostorblaIerusalim,distratlaAlexandriaşinerăbdătorlaRoma.Nuştiusemsăgăsesccuvintelecarearfievitatsaucelpuţinamânatatareaccesdefurie al poporului; nu ştiusem să fiu, lamomentul potrivit, destul de suplu oridestuldehotărât.Desigur,nuaveammotivesăfimneliniştiţişicuatâtmaipuţindisperaţi; greşeala şi calculul eronat nu existau decât în raporturile noastre cuIsraelul – în rest, de pretutindeni culegeam în aceste vremuri de criză roadelecelorşaisprezeceanidegenerozitateînOrient.Simoncrezusecăpoatecontapeo revoltăa lumiiarabeasemeneaceleice tulburaseultimii şi întunecaţii aniaidomnieiluiTraian;maimultchiar,îndrăznisesăsebizuiepeajutorulpart.S-aînşelat,şirespectivagreşealădecalculafostcauzamorţiiluilenteînîncercuitacitadelăBethar; triburilearabesedesolidarizaudecomunităţileevreieşti;parţiirămâneau credincioşi tratatelor. Sinagogilemarilor oraşe siriene se vădeau eleînselenehotărâtesaucălduţe:celemaiînflăcăratesemulţumeaudoarsătrimităpe ascuns zeloţilor ceva bani; populaţia evreiască a Alexandriei, atât deturbulentă totuşi, rămânea calmă; abcesul evreiesc fusese localizat în regiuneaaridăcuprinsăîntreIordanşimare–acestdegetbolnavputeafi fărăprimejdiecauterizat sau amputat. Şi totuşi, într-un fel, zilele rele imediat premergătoareveniriimelelaputerepăreauafireînceput.QuietusincendiaseodinioarăCirene,executasefruntaşiiLaodiceei,areluatînstăpânireEdesaînruine…Dinpoştade

searătocmaiaflamcăne-aminstalatdinnoupemormanuldepietresurpatepecare-l numeam Aelia Capitolina şi căruia evreii îi spuneau încă Ierusalim;incendiasemAscalonul; rebelii din Gaza au trebuit executaţi în masă…Dacăşaisprezece ani de domnie ai unui principe paşnic din pasiune se sfârşeau curăzboiuldinPalestina,şanseledepacealelumiisevădeaudestuldeprecareînviitor.M-am ridicat într-un cot, negăsindu-mi locul pe strâmtul pat de campanie.

Desigur, cel puţin câţiva evrei au scăpat de contagiunea zelotă: chiar laIerusalim,fariseiiscuipaulatrecerealuiAkiba,calificându-ldreptbătrânnebunpe fanaticulcare risipea învânt serioaseleavantajealepăcii romane, îi strigaucă-i va creşte iarba-n gură înainte să se fi văzut victoria lui Israel pe pământ.Preferam însă pe falşii profeţi acestor oameni ai ordinii care ne dispreţuiau,bazându-seînacelaşitimppenoicasăleapărămdeexacţiunileluiSimonauruldepus la bancherii sirieni, precum şi fermele lor dinGalileea.Mă gândeam lafugariicarecucâtevaceasuriînainteseaşezarăsubacestcort,umili,concilianţi,servili,darfăcândîntotdeaunaastfelîncâtsăsteacuspatelelastatuetaGeniuluimeu.Agentulnostrucelmaibun,EliaBenAbaiad,careîndeplineapentruRomaroluldeinformatorşispion,eradeopotrivădispreţuitdeceledouăpărţi;şitotuşieraomulcelmaiinteligentdingrup,spiritliberal,cuinimasfâşiatădedragostepentruneamulluişidepasiuneapecareonutreapentruculturanoastrăşipentrunoi; de altminteri, el însuşi nu se gândea în fond decât la Israel. Iosua BenKisma, carepredicadomolirea spiritelor,nueradecâtunAkibamai timid saumai ipocrit; chiar la rabinul Iosua, care fusese multă vreme consilierul meupentru problemele evreieşti, simţisem, sub supleţea şi dorinţa de a plăcea,deosebirile de neîmpăcat, punctul în care două gândiri de esenţe diferite seîntâlnescdoarspreaseînfrunta.Teritoriilenoastreseîntindeaupesutedemile,pemii de stadii, dincolo de orizontul acestor coline sterpe, dar stânca Betharconstituia frontierele noastre; puteam distruge zidurile masive ale citadelei încareSimonîşisavuracufreneziesinuciderea,darnuvomputeaîmpiedicaacestneamsănespunănu.Un ţânţar zumzăia; Euforion, care îmbătrânise, neglijase să tragă bine

perdelelesubţiridegaz;cărţile,hărţilearuncatepejosfoşneauîncurentulcesestrecura pe sub pereţii de pânză.Aşezat pe pat, îmi încălţam ghetele, căutam,pipăind,tunica,centironulşipumnalul;ieşeamsărespiraerulnopţii.Parcurgeamstrăzilelargişiregulatealecastrului,pustii laaceaorătârzie, luminateprecumcelealeoraşelor.Sentinelelemăsalutausolemncând treceamprindreptul lor;

de-alungulbarăciiservinddespital,respirammiasmafadăadizentericilor.Măîndreptam către valul de pământ care ne separa de prăpastie şi de inamic. Osentinelă patrula cu paşi mari, regulaţi, pe drumul de strajă, în bătaiaprimejdioasă a lunii; recunoşteam în acest du-te-vino mişcarea angrenajuluiimensei maşini al cărei pivot eram; m-am simţit o clipă înduioşat la vedereaacelei forme singuratice, trecătoare flacără arzând în pieptul omului aflat înmijlocul unei lumi pline de pericole. A şuierat o săgeată, abiamai tare decâtţânţarul ce mă necăjise sub cort; m-am sprijinit în coate pe sacii de nisip aiziduluideincintă.De câţiva ani eram bănuit că am stranii clarviziuni, că deţin taine înalte.

Lumeaseînşela,iareunuştiunimic.Esteadevăratînsăcăîncursulnopţilordela Bethar am văzut trecându-mi prin faţa ochilor neliniştitoare fantome.Perspectiveledeschisespirituluidepe înălţimeaacestorcolinegolaşeeraumaipuţinmaiestuoasedecâtceledepeIanicul,maipuţinscăldateînaurprecumceledelacapulSunion;eleerauinversulşinadirul.ÎmispuneamcăerazadarnicsădorescAteneişiRomeieternitateacarenu-idatănicioamenilor,nicilucrurilorşipe care cei mai înţelepţi dintre noi o contestă chiar zeilor. Complicatele şisofisticatele forme ale vieţii, civilizaţiile în largul lor printre rafinamenteleartelor şi ale fericirii, libertatea spirituală dornică de cunoaştere şi gândiredepindeaudesorţinenumăraţişirari,decondiţiiaproapeimposibildeîntrunitpecarenu trebuie săneaşteptăma levedeadurând la infinit. ÎlvomdistrugepeSimon;Arrian va şti să apereArmenia de invaziile alanice.Dar vor veni altehoarde,alţifalşiprofeţi.Slabelenoastreeforturideaîmbunătăţicondiţiaumanănu vor fi continuate decât în joacă de către cei ce ne vor urma; sămânţa degreşealăşidistrugerepecareînsuşibineleopoartăînelvacreştemonstruosdepotrivnic de-a lungul veacurilor.Sătulă denoi, lumea îşi va căuta alţi stăpâni;ceea ceni s-apărut înţelept vapărea insipid, dezgustător, ceea ceni s-apărutfrumos.Aidomainiţiatuluimitriac,neamulomenescarepoatenevoiedebaiadesânge şi de trecerea periodică prin funebra groapă. Vedeam reîntorcându-selegile sălbatice, zeii neîndurători, despotismul fără putinţă de crâcnire alprincipilorbarbari,lumeamărunţităînstatevrăjmaşe,veşnicpradănesiguranţei.Alte sentinele ameninţate de săgeţi vor umbla încoace şi-ncolo pemeterezelecetăţilor viitoare; jocul stupid, neruşinat şi crud va continua, iar speciaîmbătrânindvaadăugafără îndoială la toateacesteanoi rafinamentealeororii.Epocanoastră,alecăreilipsurişimetehnelecunoscmaibinecanimenialtul,va

fi probabil într-o zi privită, prin contrast, ca una dintre vârstele de aur aleomenirii.Naturadeficit, fortunamutatur,deusomniacernit.Natura ne-nşală, soarta-i

schimbătoare,unzeupriveştetoate-acesteadesus.Învârteampedegetinelulpeşatonul căruia, într-o zi de amărăciune, pusesem să se graveze cele câtevacuvintetriste;mergeamîncăşimaidepartecudezgustul,poatechiarcuhula;încele din urmă găseam normal, dacă nu drept, că trebuia să pierim. Literaturanoastrăestearpă;artelesecufundăînsomn;PancratesnueHomer,Arriannu-iXenofon;cândîncercasemsănemurescînpiatrăchipulluiAntinous,n-amgăsitnici un Praxitele. De la Aristotel şi Arhimede, ştiinţele bat pasul pe loc.Progresele tehnice nu vor rezista uzurii unui război îndelungat; voluptuoşilorînşişi li-e lehamite de fericire. Îmblânzirea moravurilor, progresul ideilor dincursulultimului secol suntoperaunei infimeminorităţide spirite alese;mareamasă rămâne ignorantă, feroce când află prilejul, în tot cazul egoistă şimărginită;sepoatepariacutemeicăvacontinuasăfiemereuaşa.Mulţimeadeprocuratori şipublicani avizi,de senatoribănuitori,decenturionibrutaline-aucompromis încăde la începutopera; imperiilor,caşioamenilor,nu leestedatrăgazul să înveţe din greşeli. Dacă un ţesător îşi va cârpi pânza, un socotitorpriceputîşivacorectaerorile,unartistîşivaretuşacapodoperaimperfectăîncă,oripuţindeteriorată,naturapreferăsăplecechiardelalut,chiardelahaos,iaraceastărisipăesteceeacesenumeştefirealucrurilor.Am ridicat capul;m-ammişcat ca sămădezmorţesc.Deasupra citadelei lui

Simon, lumini difuze înroşeau cerul, inexplicabile manifestări ale vieţii denoapte a inamicului.Vântul sufladinspreEgipt; o trombădepraf înainta caofantomă;profilurilestrivitealecolinelorîmiaminteaudelanţulmunţilorarabicisub lună.M-am întors agale spre cort, acoperindu-mi gura cu poalamantalei,supărat pe mine că dedicasem unor meditaţii fără rost o noapte pe care aş fiputut-ofolosicasăpregătesctreburilezileiurmătoaresaucasădorm.PrăbuşireaRomei,dacăvaavealoc,îivaprivipeurmaşiimei;înacestan,optsuteoptzecişi şapte al erei romane, sarcina mea consta în a înăbuşi revolta din Iudeea,readucând din Orient, fără prea multe pierderi, o armată bolnavă. Traversândesplanada, alunecam ici şi colo în sângele rebelilor executaţi în ajun. M-amaruncatpepatîmbrăcat;douăoremaitârziueramtrezitdetrompeteledinzori.

Toatăviaţafăcusemcasăbunăcutrupulmeu;contasemimplicitpedocilitatealui,peforţasa.Strânsaalianţăîncepeasăsedesfacă;elîncetadeamaifiunacu

voinţa, cu spiritul, cu cel căruia trebuie să-i spun, impropriu, sufletul meu;tovarăşul înţelegătordealtădatănumaieradecâtunsclav îndărătnic la treabă.Trupulsetemeademine;simţeamfărăîncetareînpieptprezenţaascunsăafricii,ostrângerecenueraîncădurere,cidoarprimulpascătreea.Măobişnuisemdemultăvremecuinsomnia,dardeaiciînaintesomnuleramairăudecâtnesomnul;abia aţipit, mă trezeam în stări groaznice. Aveam dureri de cap pe careHermogenes le punea pe seama climatului torid şi a greutăţii coifului; seara,dupălungiosteneli,m-aşezamcaşicumaşficăzut;sămăridicsprea-lprimipeRufussauSeverusînsemnaunefortcăruiatrebuiasămăconsacrucumulttimpînainte;coateleselăsaugrelepebraţelescaunului;coapsele-mitremuraucaunuicalzdrobitdegoană.Gestulcelmaineînsemnatdeveniseocorvoadă, iarviaţaerafăcutădinacestecorvezi.Unaccidentridicol,oindispoziţiedecopilascoslaluminăboalaascunsăsub

cumplitaoboseală.Întimpuluneişedinţeastatului-majorîncepusesă-micurgăsânge din nas, fapt căruia nu i-am prea dat la început importanţă; scurgereacontinuăşilavremeacinei;noapteam-amtrezitscăldatînsânge.L-amchematpe Celer, care dormea sub cortul vecin; la rândul lui l-a înştiinţat peHermogenes,daroribilascurgerecălduţăcontinua.Mâinilegrijuliialetânăruluiofiţer ştergeau lichidul acela ce-mi zmângălea faţa; în zori am fost cuprins dezgâlţâirialecorpului,aşacumaulaRomacondamnaţiilamoartecare-şideschidveneleînbaie;corpulacelacareserăceaafostreîncălzitcâtseputeamaibinecu ajutorul păturilor şi aspersiunilor fierbinţi; pentru a opri hemoragia,Hermogenesprescrisesezăpadă;aceastanusegăseaîncastru;cupreţulamiidecomplicaţii, Celer a pus să fie adusă de pe vârfulHermonului.Mai târziu amaflatcă-şipierduserăsperanţacăvoisupravieţui;euînsuminumămaisimţeamlegat de viaţă decât printr-un fir subţire, imperceptibil, aidoma pulsului măritcare-l consterna pemediculmeu. Inexplicabila hemoragie s-a oprit totuşi; ampărăsitpatul;îmidădeamsilinţasăducviaţaobişnuită;nureuşeam.Într-oseară,încănudeplinrestabilit,amîncercatînchipimprudentsăfacoscurtăplimbarecălare; am primit al doilea avertisment, încă şi mai serios decât primul. Înrăstimpuluneisecundeamsimţitcumbătăileinimiiseprecipită,apoiserăresc,se întrerup, încetează; crezusem că, asemeni unei pietre, cad în nu ştiu ce puţnegru,careestefărăîndoialămoartea.Dacăîntr-adevăreaera,atuncilumeaseînşală cândo crede tăcută: eram luat de cascade, asurzit ca un scufundător devuietul apelor.Nuatinsesem fundul; urcamdinnou la suprafaţă;mă sufocam.Întreaga-miputereînacelmoment,ce-lcrezusemultimul,sestrânseseînmâna

crispată pe braţul lui Celer, aflat lângă mine: mai târziu mi-a arătat urmeledegetelormelepeumărul lui.Daraceastă scurtăagonie, ca şi toate încercărileprin care trece corpul, nu poate fi descrisă-n cuvinte; de voie, de nevoie earămâne tainaomului care a trăit-o.Deatunci am traversat crize asemănătoare,însăniciodată identice,căcineîndoielnicnimeninupoate îndurafărăsămoarăstrăbaterea de două ori a acelei groaze şi a acelei bezne. În cele din urmăHermogenes mi-a diagnosticat o hidropizie a inimii; a trebuit să acceptconsemnele impuse de boala devenită deodată stăpân, să consimt la o lungăperioadă de inactivitate, dacă nu de repaus, să limitez pentru o vremeperspectivele vieţiimele la cadrul patului. Aproape că-mi era ruşine de boalaaceastaînîntregimeinternă,caşinevăzută,fărăfebră,fărăabces,fărădureridemăruntaie, carenuareca simptomedecâto respiraţiecevamaigrea şiurmelepalidelăsatepepiciorulumflatdecureauasandalei.O linişte extraordinară s-a coborât în jurul cortului; întregul castru Bethar

părea să fi devenit o camerădebolnav.Uleiul aromat care ardea la picioarelestatueteiGeniuluimeufăceaîncăşimaigreuaerul închisdesubaceastăcuşcăde pânză. Zgomotul de forjă al arterelor mă ducea vag cu gândul la insulaTitanilordelângăţărmulnopţii.Alteoriacestzgomotinsuportabildeveneacelalunui galop frământând pământul moale; spiritul, ţinut cu atâta grijă în frâuaproapecincizecideani,scăpadesubcontrol;corpulputernicpluteaînderivă;acceptamsăfiuomulistovitcarenumărădistratsteleleşiromburilecuverturii;priveam în umbră pata albă a unui bust; o cantilenă în cinstea Eponei, zeiţacailor,pecareocântaodinioarăcuvoceacoborâtădoicameaspaniolă,femeieînaltă şi ursuză semănând cu o Parcă, urca din adâncul unui abis de peste ojumătatedeveac.ZileleşiapoinopţilepăreauafimăsuratedepicăturilemaroniipecareHermogeneslenumăraunacâteunaîntr-oceaşcădesticlă.Seara, îmi adunam puterile spre a asculta raportul lui Rufus: războiul se

apropiadesfârşit;Akiba,caredelaînceputulostilităţilorseretrăsese,chipurile,dinviaţapublică,seconsacraînvăţământuluidreptuluirabinicînmiculoraşUsfadinGalileea; sala de cursuri devenise centrul rezistenţei zelote;mesaje secreteeraurecifrateşitransmisepartizanilorluiSimondeacelemâininonagenare;autrebuittrimişiînapoicuforţapelacaselelorstudenţiifanatizaţicare-lînconjuraupebătrân.Dupălungiezitări,Rufuss-ahotărâtsăinterzicăstudiullegiiebraicecafiindoactivitategeneratoarederăzvrătire;câtevazilemaitârziu,Akiba,carecontraveniserespectivuluidecret,afostarestatşiexecutat.AlţinouădoctoriaiLegii, sufletulpartiduluizelot,aupieritodatăcuel.Toateacestemăsuri le-am

aprobat cu un semn din cap. Akiba şi cei care-i erau credincioşi au muritconvinşipânălacapătcăsuntsinguriinevinovaţi,singuriicareauacţionatjust;niciunuiadintreeinui-atrecutprinmintesă-şiasumeparteaderesponsabilitatecâtpriveştenenorocirileabătuteasuprapropriuluilorpopor.Vorfideinvidiat,dacăorbiipotfi invidiaţi.Celorzeceobsedaţinulepotrefuzatitluldeeroi; întotcazulnueraunişteînţelepţi.Trei lunimai târziu, într-odimineaţă recede februarie,depe înălţimeaunei

coline, sprijinit cu spatele de trunchiul unui smochin desfrunzit, asistam laasaltul care precedase cu câteva ceasuri capitularea Betharului; vedeam cumieşeau unul câte unul ultimii apărători ai fortăreţei, palizi, descărnaţi, hidoşi,frumoşi totuşi, ca tot ce nu poate fi îmblânzit. La sfârşitul aceleiaşi luni, amordonat să fiu dus la locul numit Puţul luiAvram unde au fost strânşi rebeliiprinşi cu arma în mână în aglomeraţiile orăşeneşti şi vânduţi la mezat; subprivireareceanegustorilordesclavidefilaucopiicurânjetulpefaţă,dejaferoci,mutilaţi de convingeri necruţătoare, strigându-şi mândria de a fi pricinuitmoarteaazecidelegionari,bătrânizidiţiînvisullordesomnambuli,matroanecucărnurilemoişialtelesolemneşisumbrecaMareaMamăacultelororientale;aceamulţimetrecupedinainte-micapraful.IosuaBenKisma,şefulaşa-zişilormoderaţi, a murit cam tot atunci după o boală îndelungată şi după ce eşuaselamentabilînrolulsăudepacificator;amuritexprimându-şidorinţasăajungemînrăzboicuparţiişisăfimînvinşideei.Pedealtăparte,evreiicreştinaţidecarenu ne-am atins, dar care poartă pică restului conaţionalilor lor fiindcă le-aupersecutatprofetul,auvăzutînnoiuneltelemânieiluiDumnezeu.Lungulşirdedelirurişineînţelegericontinua.O inscripţiepusăpe locul Ierusalimului interzicea evreilor, subpedeapsa cu

moartea,deasemaiaşezadinnoupeacelmormandedărâmături;eareproduceacuvântcucuvântfrazaînscrisăodinioarăpeportalul templuluişicareopreasăintre pe cei necircumcişi. O singură zi pe an, a noua din luna Ab, evreii audreptulsăvinăsăplângă în faţaunuizid în ruină.Ceimaipioşi refuzarăsă-şipărăseascăpământulnatal;aceştias-austabilitcumaupututmaibineînzonelemaipuţindevastatederăzboi; fanaticiiauemigrat în teritoriulpartic;alţiis-audus laAntiohia, laAlexandria, la Pergam; rafinaţii s-au îndreptat cătreRoma,unde au prosperat. Iudeea a fost ştearsă de pe hartă şi din ordinulmeu a luatnumele de Palestina. În cei patru ani de război au fost prădate şi distrusecincizeci de fortăreţe şi mai mult de nouă sute de oraşe şi sate; duşmanul apierdut aproape şase sute de mii de oameni; luptele, frigurile endemice,

epidemiilene-aurăpitcircanouăzecidemiideostaşi.Reconstrucţiaţăriiaurmatimediat lucrărilormilitare;AeliaCapitolinaafostreclădită, însălaoscarămaimodestă;mereutrebuieluatdelaînceput.M-amodihnituntimplaSidon,undeunnegustorgrecmi-aîmprumutatcasa

şi grădinile. În martie, curţile interioare erau deja îmbrăcate în trandafiri.Recăpătasemputeri:descopereamchiar,încorpulvlăguitnudemultdeviolenţaprimei crize, surprinzătoare resurse. Nu poţi înţelege nimic dintr-o boală câtăvreme nu-ţi dai seama de strania ei asemănare cu războiul sau cu dragostea:compromisurile,prefăcătoriile,nevoileei,acestciudatşiunicamestecprodusdecontopirea unui temperament cu suferinţa. Mă simţeam mai bine, dardesfăşuram, îna-miamăgi trupul, impunându-ivrerile saucedândcuprudenţădorinţelor lui, tot atâta artă cât foloseam altădată spre a-mi lărgi şi ordonapropriulunivers,sprea-miconstruipersonalitateaşia-miînfrumuseţaviaţa.Amreînceput,înmodcumpătat,exerciţiileîngimnaziu;mediculnumămaiopreasămă folosesc de cal, dar nu mai era vorba decât de un mijloc de transport;renunţasem la primejdioasele voltije de odinioară. În cursul oricăreimunci, aloricăreiplăceri,muncaşiplăcereanumaiconstituiauesenţialul,primameagrijăfiindsăscapfărăamăobosi.Prieteniiseminunaudereabilitarea, înaparenţă,atâtdecompletă;sestrăduiausăcreadăcăboalanus-ardatoradecâteforturilorexcesivealeacestoraniderăzboişicăeanuvareîncepe;eueramdealtăpărere:măgândeamlapiniiuriaşidinpădurileBitinieipecarecărbunarulîiînsemneazăîn trecere cuo crestătură şi pe care va veni să-i culce la pământ în anotimpulviitor.Cătresfârşitulprimăveriim-amîmbarcatpentruItaliapeunvasdemaretonaj al flotei; luasemcuminepeCeler, devenit indispensabil, şi peDiotimosdinGadara, tânărgrecdeobârşie servilă, întâlnit laSidon, şi care era frumos.DrumuldeîntoarceretraversaArhipelagul;neîndoielniccăpentruultimaoarăînviaţăpriveamsalturiledelfinilorînapaalbastră;observam,fărăamămaigândisădeducprevestiri,lungulzborregulatalpăsărilorcălătoare,careuneori,casăseodihnească,selăsauprietenoasepepunteacorabiei;savurammirosuldesareşidesoarealpieliiomeneşti,parfumuldefisticşiterebentinăalinsulelorîncareamdorisătrăimşiundeştimdinaintecănunevomopri.Diotimosprimiseaceadesăvârşităeducaţie literară lacaresuntsupuşiadesea,pentrua lesporişimaimultvaloarea, tinerii sclavidăruiţi cu frumuseţe trupească; înamurg, culcat lapupă,subunmicumbrardepurpură,îlascultamcitindu-midinpoeţiiţăriisalepână când noaptea ştergea deopotrivă versurile descriind tragica nesiguranţă avieţiiomeneştişiceleglăsuinddesprehulubi,desprecununederoze,despreguri

sărutate.Orăsuflareumedăseridicadinmare;steleleurcauunacâteunalaloculce leerahărăzit;corabia înclinatădevântnavigaspreOccident,undezăboveaîncă o ultimă geană roşie; o brazdă fosforescentă se întindea în urma noastră,curând acoperită de negrele plocate ale valurilor. Îmi spuneam că doar douăchestiuni importante mă aşteptau la Roma; una era alegerea urmaşului, careinteresaîntregulimperiu;cealaltăerapropria-mimoarteşinumăpriveadecâtpemine.

Roma mi-a pregătit un triumf pe care de astă dată l-am acceptat. Nu mailuptam împotriva acestor obiceiuri în egală măsură venerabile şi vane; tot cepuneînluminăefortulunuiom,fiemăcarpeduratauneizile,îmipăreafolositorîncondiţiileacesteilumiaşadeprompteînadauitării.Nueravorbanumaidereprimarea revoltei evreieşti; într-un sens mai adânc şi ştiut de mine singur,triumfasem. Acestor onoruri le-am asociat şi numele lui Arrian, care tocmaipedepsisehoardelealanecuoseriede înfrângerice le-auaruncat iarăşipentrumultă vreme în acel centru necunoscut al Asiei din care se crezuseră scăpaţi;Armenia era salvată; cititorul lui Xenofon se vădea a-i fi şi emul; rasa nu sestinseseînaceştiliteraţicareştiulanevoiesăcomandeşisălupte.Înaceaseară,întorsîncasameadelaTibur,cusufletulostenit,darliniştit,amluatdinmâinileluiDiotimosvinulşitămâiajertfeizilniceaduseGeniuluimeu.Ca simplu particular, începusem să cumpăr şi să unific terenurile ce se

întindeau la picioarelemunţilor Sabini, pemalurile izvoarelor, cu răbdătoareaîndârjire a ţăranului care-şi rotunjeşte via; între două călătorii imperialecantonamprintreboschetelecăzutepradăzidarilorşiarhitecţilorpecaretânărulştiutoral tuturorsuperstiţiilorAsiei îi ruga,plindepietate,săcruţearborii.LaîntoarcereadinmareacălătorieînOrient,amdatdovadădeadevăratăfrenezieînterminareaimensuluidecoraluneipiesedejapetreisferturijucată.Dedataastaveneamdinnouaicicasă-miisprăvesczileleînchipulcelmaidecentcuputinţă.Totul fusese orânduit spre a înlesni munca şi deopotrivă plăcerea: cancelaria,sălile de audienţă, tribunalul în care judecam în instanţă supremă speţelecomplicatemăscuteaudeobositoareledu-te-vinoîntreTiburşiRoma.Dădusemfiecăreia dintre clădiri nume ce-mi aminteau de Grecia: Poecilul, Academia,Pritaneul. Ştiam bine că mica vale plantată cu măslini nu e Tempe, darajunsesemlavârstalacarefiecarelocfrumosevocăunaltulşimaifrumos,cândfiecareplăcerese-ncarcăcuamintireaplăcerilortrecute.Îmiconveneasămălaspradăacesteinostalgiicareemelancoliadorinţei.Unuicolţdeosebitdeîntunecat

alparculuii-amdatchiarnumeledeStix,uneipajiştipresăratecuanemone,peceldeCâmpiileElizee,pregătindu-măastfelpentrulumeadedincolo,alecăreichinuri seamănă cu ale lumii noastre, dar ale cărei vagi bucurii nu egaleazăbucuriile vieţii. Dar mai ales mi-am construit în inima acestui loc retras unadăpostîncăşimairetras,oinsuliţădemarmurăîncentrulunuibazinînconjuratdecolonade,ocamerăsecretăpecareunpodturnant,uşorcă-lputeamfacesălunece cuo singurămânăpe făgaşele sale, o lega cumalul orimai degrabăoseparadeel.Ampussăfieaduseînacestpaviliondouăsautreistatuipreferate,precum şimicul bust al lui Augustus copil pe caremi-l dăruise Suetonius petimpulprietenieinoastre;măduceamacololaceasulsiesteicasădorm,săvisez,să citesc. Câinele meu, culcat de-a curmezişul pragului, îşi lungea înainte-ilabeleţepene;câteunreflexjucapemarmură;casăserăcorească,Diotimosîşilipeaobrazuldeperetelenetedalcupeifântânii.Cugetamlapropriu-miurmaş.Nuamcopii şinu regret.Desigur, înorelede istovire şi slăbiciune, când te

renegipetineînsuţi,mi-amreproşatadeseacănum-amîngrijitsăzămislescunfiucarem-arficontinuat.Regretulacestaaşadevansebizuiepedouăipotezeegaldeîndoielnice:aceeacăunfiunecontinuăînmodneapăratşiceacăciudatagrămadădebineşirău,masaastadespecificităţiinfimeşibizare,careconstituieo persoană,merită să fie continuată.Mi-am folosit câtmai bine calităţile, amprofitatchiardepeurmadefectelor,darnuţincudinadinsulsămălasmoştenirecuiva. De altminteri, nu prin sânge se realizează adevărata continuitateomenească:Cezareurmaşuldirectal luiAlexandru,şinufiravulpruncnăscutdeoprinţesăpersanăîntr-ocetatedinAsia;Epaminondamurindfărăurmaşisefălea, pe drept cuvânt, că are ca fiice victoriile sale.Majoritatea oamenilor deseamă din istorie au vlăstare mediocre sau mai rău decât atât: ei înşişi par aepuiza vigoarea întregii lor spiţe. Duioşia tatălui intră aproape totdeauna înconflictcuintereseleşefului.Altfelde-arfi,fiuldeîmpărataraveapedeasupradeînduratdezavantajeleuneieducaţiiprinciare,ceamaireadintretoatepentruun viitor principe. Din fericire, în măsura în care statul nostru a ştiut să-şifăureascăoregulăasuccesiuniiimperiale,regulaaceastaeadopţiunea:recunoscîntr-însa înţelepciunea Romei. Cunosc primejdiile alegerii, erorile ei posibile;ştiu că nu numai simţămintele părinteşti au parte de orbire, dar atare hotărâredictatăde inteligenţă, sau la care ea e cel puţinpărtaşă,mi sevapăreamereuinfinitsuperioarăobscurelorvrerialeîntâmplăriiorialegreoaieinaturi.Putereaimperială să aparţină celui mai vrednic: e frumos ca omul care şi-a doveditpriceperea în cârmuirea treburilor lumii să-şi aleagă înlocuitorul şi ca această

decizie, atât de plină de consecinţe, să fie deopotrivă ultimul lui privilegiu şiultimul serviciupecare-l aduce statului.Dar importantaalegere îmipăreamaigreadecâtoricând.Lui Traian i-am reproşat cu amărăciune că a tergiversat douăzeci de ani

înainte de a se hotărî sămă adopte, nefăcând-o decât pe patul demoarte.Daraproape optsprezece ani s-au scurs de la venirea mea la putere şi, în ciudariscuriloruneivieţiaventuroase,amamânatlarându-mialegereaurmaşului.Aucirculatmii de zvonuri, aproape toate false; au fost construitemii de ipoteze;ceea ce era luat drept taină era în fapt doar ezitarea şi propria-mi îndoială.Priveamînjurulmeu:funcţionaricinstiţiseaflaucuduiumul;niciunulnuaveacuprindereanecesară.PatruzecideanideconduităintegrăpledauînfavoarealuiMarcius Turbo, dragul meu tovarăş de odinioară, neasemuitul meu prefect alpretoriului,darerade-ovârstăcumine:erapreabătrân.IuliusSeverus,eminentgeneral,bunadministrator alBritanniei, sepricepeapreapuţin la complicateletreburialeOrientului;Arrianfăcusedovadatuturorcalităţilorceruteunuiomdestat,dareragrec;nuvenise încăvremeadea impuneprejudecăţilorRomeiunîmpăratgrec.Servianus mai trăia încă: din partea-i, atare longevitate lăsa impresia unui

calculpe termenlung,unei încăpăţânateformedeaşteptare.Aşteptadeşaizecide ani. Pe vremea lui Nerva, adoptarea lui Traian l-a încurajat şi dezamăgittotodată;speralacevamaibun,însăvenirealaputereaaceluivărpreocupatfărăîncetaredearmatăpăreacelpuţincă-iasigurăînstatunlocdeseamă,poatealdoilea; se înşela şi în această privinţă: nu obţinuse decât o mică parte dinonoruri.Aşteptapevremeacând îşipusesesclavii sămăatace lacotiturauneipăduri de plopi de pemalulMosellei; duelul pe viaţă şi pemoarte început înacea dimineaţă între tânăr şi bărbatul de cincizeci de ani a continuat douădecenii;Servianusaindispusîmpotrivameapeîmpărat,mi-aexageratpoznele,aprofitat de celemaimici greşeli alemele. Astfel de duşman este un excelentprofesor de prudenţă: într-un cuvânt, m-a învăţatmulte. După venireamea laputere, a fost atât de subtil, încât să pară că acceptă inevitabilul; s-a spălat pemâini în ce priveşte complotul celor patru consuli; preferasem să nu observnoroiuldepedegetele-iîncămurdare.Înce-lpriveşte,s-amulţumitsăcârteascăînşoaptăşisăse indignezedoarcuuşile închise.Susţinut însenatdemiculşiputerniculpartidalconservatorilorinamovibilicare-mistânjeneaureformele,s-ainstalatconfortabilînroluldecritictăcutalregimului.Mi-aînstrăinat-oîncetulcu încetul pe soramea, Paulina. Cu ea n-a avut decât o fiică, măritată cu un

oarecare Salinator, om de naştere aleasă, pe care l-am ridicat la demnitateaconsulară, dar care amurit tânăr de tuberculoză; nepoatamea i-a supravieţuitpuţin;unicullorcopil,Fuscus,afostcrescutînaversiuneafaţădeminedecătrecârcotaşul său bunic. Ura dintre Servianus şi mine păstra însă aparenţelerelaţiilor protocolare: nu i-am precupeţit partea ce i se cuvenea în treburilepublice, evitând totuşi ca la ceremonii sămă aflu în preajmă-i, căci vârsta luiînaintatăi-arfidatîntâietatefaţădeîmpărat.DefiecaredatăcândmăîntorceamlaRoma,acceptamcudeferenţăsăiapartelaunuldintreprânzuriledefamilie,iar fiecare rămâneacircumspect; schimbamscrisori: ale salenuerau lipsitedespirit.Mă săturasem însă de această fadă situaţie falsă ce se prelungise pestemăsură; unul dintre puţinele avantaje ale bătrâneţii este de a aruncamasca întoateprivinţele;amrefuzatsăasistlafuneraliilePaulinei.ÎncastruldelaBethar,în ceasurile grele de suferinţă trupească şi de descurajare, cea mai mareamărăciuneerasă-mispuncăServianusseaflapecalesă-şiatingăţelulşisă-latingădatorită greşeliimele; octogenarul aşadegrijuliu cupropriile-i forţe vaface totul ca să supravieţuiască unui bolnav de cincizeci şi şapte de ani; dacămureamfără testament,ar fi ştiutsăobţinădeopotrivăvoturilenemulţumiţilor,cât şi asentimentul celor ce-ar fi crezut că-mi rămân credincioşi alegându-micumnatul;arfiprofitatdecolateralaînrudirecasă-micompromităopera.Pentruamă calma, îmi spuneamcă imperiul ar putea să-şi afle stăpâni şimai răi; laurmaurmei, Servianus nu era lipsit de calităţi; necioplitul Fuscus însuşi va fi,poate, într-o zi, demn sădomnească.Dar toatăputerea ce-mimai rămăsese seridicaîmpotrivauneiatareminciunişidoreamsătrăiesccasăzdrobescaceastăviperă.Întorcându-mălaRomal-amregăsitpeLucius.Odinioarăîmiluasemfaţăde

elangajamentepecare,deobicei,nu-ţibaţicâtuşidepuţincapulsălerespecţi,dardecareeuîmiaminteam.Nue,dealtminteri,delocadevăratcăi-aşfipromispurpura imperială; astfel de lucruri nu se fac. Dar vreme de aproapecincisprezeceanii-amplătitdatoriile,amînăbuşitscandalurile,i-amrăspunsfărăîntârziere la scrisori, careerau fermecătoare,dar sfârşeau totdeaunaprincereridebanipentruelsauavansuripentruprotejaţiisăi.Eraprealegatdeviaţameacasă-l pot exclude, dacă aş fi vrut, dar nu voiam aşa ceva. Conversaţia lui erauimitoare:tânărulpecare-lcredeaisuperficialcitisemaimultşimaibinedecâtliteraţiidemeserie.Gustulîieraalesîntoateprivinţele,fiecăeravorbadefiinţe,deobiecte,demanieresaudechipulcelmaicorectdeascandaunversgrecesc.Însenat,undeeraconsideratabil, îşi făcuseofaimădeorator;discursurile lui,

deopotrivă limpezi şi împodobite, serveau pe loc dreptmodele profesorilor deelocinţă.L-amnumit pretor, apoi consul: a îndeplinit cubine aceste funcţiuni.Cucâţivaaniînainte,l-amcăsătoritcufiicaluiNigrinus,unuldintreconsulariiexecutaţilaînceputuldomnieimele;aceastăunireadevenitemblemapoliticiideîmpăciuire. Tânăra soţie n-a fost decât pe jumătate fericită; se plângea că eneglijată; avea totuşi de la el trei copii, dintre care un fiu. Lamentaţiilor eiaproapecontinuelerăspundeacurecepoliteţecătecăsătoreştipentrufamilieşinu pentru tine însuţi, că un contract atât de serios se împacă greu cu jocurilelipsite de griji ale amorului. Sistemul lui complicat avea nevoie de metresepentru fast şi de sclave fărăpretenţii pentruplăcere.Voluptatea îlmăcina, daraşacumsemacinăunartistcasărealizezeocapodoperă:nueusuntacelacaresă-ifacdinastaunreproş.Îlpriveamtrăind:părereameadespreelseschimbafărăîncetare,ceeacenu

se întâmplă decât cu fiinţele care ne interesează îndeaproape; cât priveşte peceilalţi,nemulţumimsă-ijudecămfărănuanţăşiodatăpentrutotdeauna.Uneorimănelinişteacâteoobrăzniciestudiată,oduritate,uncuvântiremediabilfrivol;maiadeseamălăsamantrenatdespiritulacesta iuteşispumos;câteoremarcătăioasăpăreadeodatăcăprevesteştepeviitorulomdestat.I-amvorbitdeelluiMarciusTurbo,care,dupăobositoarea luizideprefectalpretoriului,venea înfiecaresearăsădiscutămdespretreburilecurenteşisăjoacecumineopartidădezaruri; reexaminasem în amănunţime şansele pe care le avea Lucius de aîndeplinisatisfăcătorcarieradeîmpărat.Prieteniisearătauuimiţidescrupulelemele; unii mă sfătuiau, ridicând din umeri, să iau hotărârea care-mi plăcea;oameniiaceiaîşiînchipuiaucălaşimoştenirecuivajumătatedinlumeaşacumi-ailăsaocasălaţară.Noapteamăgândeamdinnoulaacelaşilucru:Luciusabiaîmplinisetreizecideani;cealtcevaeraCezarlatreizecideanidecâtunbăiatdefamilieciuruitdedatoriişimânjitdescandaluri?CapevremeacumplitelorziledelaAntiohia,înainteaadoptăriimeledecătreTraian,măgândeamcustrângerede inimă că nimic numergemai încet decât adevărata naştere a unui om: euînsumi depăşisem treizeci de ani pe timpul campaniei din Pannonia ce mi-adeschisochiiasuprarăspunderilorpecareleimplicăputerea;uneoriLuciusmisepăreamaiformatdecâterameulaaceavârstă.M-amhotărâtbrusc,înurmauneicrizedesufocaţiemaigravădecâtcelelalte,caremi-areamintitcănumaiaveam timpde pierdut.L-amadoptat peLucius, care a luat numele deAeliusCezar.Eraambiţios,darcunepăsare;exigent,fărăsăfieavid,căciseobişnuisedemult să obţină tot ce voia; a primit deciziamea cu dezinvoltură. Am avut

imprudenţa să declar că acest principe blond va fi extraordinar de frumos subpurpură; răuvoitorii s-au grăbit să pretindă că răsplăteam cu un imperiuintimitateavoluptuoasădeodinioară. Însemnasănu înţeleginimicdin felul încare funcţionează spiritul unui şef, cât de puţin şi-armerita el postul şi titlul.Dacă atari considerente ar fi jucat vreun rol, Lucius n-ar fi fost de altminterisingurulasupracăruiami-aşfipututfixaalegerea.SoţiameaîncetasedinviaţăînreşedinţaeidepePalatin,pecareopreferaîn

continuareceleidelaTiburşiundetrăiaînconjuratădeocurtemicădeprietenişiderudespaniole,singuriicarecontaupentruea.Menajamentele,doveziledecurtoazie,slabeleintenţiideînţelegereauluatîntrenoisfârşitîncetulcuîncetul,lăsândlavedereantipatia,pornirea,pizmaşi,dinparteaei,ura.Ovizitasemînultimavreme;boalaoţetise şimaimult firea-i acră şimorocănoasă;pentruea,întrevedereaaconstituitprilejulunorreproşuriviolentecareauuşurat-o,darpecareaavut indiscreţiasă le facă în faţaunormartori.Sebucuracămoare fărăcopii; neîndoielnic că fiii mei mi-ar fi semănat: pentru ei ar fi avut aceeaşiaversiunecaşipentrutatăllor.Aceastăfrazăsupurândderanchiunăestesinguradovadă de dragoste pe care mi-a dat-o Sabina mea; scormoneam cele câtevaamintiri tolerabilece rămân totdeaunadupăo fiinţă,dacă-ţidaiostenealasă lecauţi: îmireaminteamdeuncoşdefructepecaremi-l trimisese laaniversareamea,dupăoceartă;trecândînlitierăpestrăzileîngustealemunicipiuluiTibur,prin faţa modestei case de odihnă ce aparţinuse pe vremuri soacrei mele,Matidia, evocam cu amărăciune câteva nopţi ale îndepărtatei veri în careîncercasemzadarnicsăplacacesteisoţiirecişidure.MoarteanevesteimelemămişcamaipuţindecâtceaabuneiAreté,intendentaVilei,răpităînaceeaşiiarnădeunaccesdefriguri.Deoarece, insuficientdiagnosticatădemedici,boaladinpricinacăreiapieriseîmpărăteasaîiprovocaînainteasfârşituluicumplitedureride intestine, amfost acuzatcă recursesem laotravă, iar acest zvonstupidgăsicrezare. Nu mai e nevoie să spun că o crimă atât de inutilă nu m-a ispititniciodată.Poatecădecesulsoţieimelel-aîmpinspeServianussăriştetotul:influenţape

care împărăteasa o avea la Roma şi-o câştigase în chip temeinic; cu ea seprăbuşeaunuldintresprijinitoriiluiceimairespectaţi.Înplus,tocmaipăşiseînal nouălea an; nici el nu mai avea timp de pierdut. De vreo câteva luni sestrăduia să atragă mici grupuri de ofiţeri ai gărzii pretoriene; de câteva ori aîndrăznit să se folosească de respectul superstiţios pe care-l inspiră vârstaînaintată spre a fi aclamat, între patru ziduri, ca împărat.De curând întărisem

poliţia secretă militară, instituţie respingătoare, sunt de acord, dar pe careevenimentuladovedit-outilă.Nu-miscăpasenimicdinconsfătuirile,presupusesecrete,încarebătrânulUrsusîşiînvăţanepotulartacomploturilor.AdopţiunealuiLuciusnul-asurprinspebătrân;demultăvremeconsideranehotărâreameaîn această privinţă drept hotărâre meşteşugit ascunsă, dar pentru a acţiona aprofitat de momentul când la Roma actul de succesiune constituia subiect dedispută.SecretarulsăuCrescens,sătuldeceipatruzecideanidefidelitateprostretribuită, dădu în vileag planul, data loviturii, locul şi numele complicilor.Imaginaţiaduşmanilormeinumersesepreadeparte;fusesepurşisimplucopiatatentatul premeditat odinioară deNigrinus şiQuietus; urma să fiu suprimat încursul unei ceremonii religioase pe Capitoliu; fiul meu adoptiv avea să cadăîmpreunăcumine.Mi-amluatchiarînaceanoaptemăsuriledeprevedere:duşmanulnostrutrăise

prea mult; lui Lucius îi voi lăsa o moştenire curăţită de primejdii. Către aldoisprezeceleaceas, înzoriicenuşiide februarie,un tribunpurtândsentinţademoarte pentru Servianus şi nepotul său s-a prezentat la cumnatul meu; aveaconsemnul să aştepte în vestibul ca ordinul pe care-l dusese să fie îndeplinit.Servianusşi-achematmedicul;totuls-apetrecutcumtrebuie.Înaintedeamuri,mi-adoritsămăstingîncet,închinurileuneiboliincurabile,fărăaavea,cael,privilegiuluneiscurteagonii.Dorinţaluifusesedejaîmplinită.N-amordonataceastădublăexecuţiecu inimauşoară;ulteriorn-amîncercat

nici un regret, cu atât mai puţin vreo remuşcare. Se lichida astfel o vechesocoteală; asta era tot. N-am considerat niciodată vârsta drept scuză a răutăţiiomeneşti;dimpotrivă,vedeamîneaocircumstanţăagravantă.SentinţaluiAkibaşiaacoliţilorsăim-afăcutsăezitmaimultăvreme:bătrânişiunul,şicelălalt,dar preferam pe fanatic conspiratorului. În ce-l priveşte pe Fuscus, cât demediocru va fi şi cât de pornit împotriva-mi de odiosul său bunic, era totuşinepotulPaulinei.Dar,orices-arspune, legăturiledesângesuntdestuldeslabecând nu le întăreşte nici o afecţiune; îţi poţi da seama urmărind comportareaparticularilor în cele mai neînsemnate probleme de moştenire. Tinereţea luiFuscusmă-nduioşasecevamaimult:abiaîmplinisedouăzecişioptdeani.DarinteresulstatuluicereaataredeznodământpecarebătrânulUrsusl-afăcutcutotdinadinsulinevitabil.Şi-apoierameuînsumipreaaproapedemoartecasămaiamtimpsămeditezasuprasfârşituluicelordoi.Câteva zileMarciusTurbo şi-adublat vigilenţa; prietenii luiServianus ar fi

putut să-l răzbune.Nus-a întâmplat însănimic,nici atentat,nici răscoală,nici

proteste.Numai eram nou-venitul care se străduia să-şi atragă opinia publicădupăexecutareacelorpatruconsuli;nouăsprezeceanidedreptatedeciseserăînfavoareamea;duşmaniimeieraudetestaţiînansamblu;mulţimeam-aaprobatcăm-amdescotorositdeuntrădător.Fuscusafostcompătimit,dealtminterifărăsăfie socotit nevinovat. Ştiu, senatul n-avea să-mi ierte faptul că încă o datălovisem pe unul dintremembrii săi; păstra însă tăcerea şi o va păstra până lamoartea mea. Ca şi odinioară, o doză de îndurare îndulci în curând doza deasprime; nici unul dintre partizanii lui Servianus nu a avut de suferit. Unicaexcepţie de la această regulă a constituit-o eminentul Apollodor, înveninatuldepozitaralsecretelorcumnatuluimeuşicareapieritodatăcuel.Acestomdetalentfusesearhitectulpreferatalpredecesoruluimeu;însufleţisecuartăuriaşeleblocurialeColumneiTraiane.Nuneiubeamcâtuşidepuţin:pevremuriluaseînderâdere stângacele lucrări ale amatorului, conştiincioaselemele naturimoartecu dovleci şi tărtăcuţe; în ce mă priveşte, i-am criticat operele cu tinereascăînfumurare. Mai târziu le-a denigrat pe ale mele; habar n-avea de perioadelemăreţe ale artei greceşti; acest rudimentar logician îmi reproşa că am umpluttemplele romane de statui colosale care, dacă s-ar fi ridicat, ar fi sfărâmat cufruntea bolta propriilor sanctuare: prostească critică ce-l jigneşte mai mult peFidiasdecâtpemine.Darzeiinusescoalăînpicioare;einuseridicănicicasăne prevină, nici ca să ne apere, să ne răsplătească sau să ne pedepsească. Înnoapteaaceeanuseclintiserăsprea-lsalvapeApollodor.

În primăvară, sănătatea lui Lucius începu să-mi inspire destul de serioasetemeri.Într-odimineaţă,laTibur,coborârămdupăbaieînpalestră,undeCelerseexersa în tovărăşia altor tineri; unul dintre ei propusese o întrecere la careparticipanţii să alerge înarmaţi cu scut şi suliţă; Lucius se sustrase conformobiceiului său; cedă, în fine, glumelor noastre prieteneşti; echipându-se, seplângeadegreutatea scutuluidebronz; comparat cu frumuseţeavânjoasăa luiCeler, trupul lui firav părea fragil. După câteva clipe de alergare, se opri cusufletul la gură şi se prăbuşi vărsând sânge. Accidentul n-a avut urmări; şi-arevenituşor.Euînsămăsperiasemşi-arfitrebuitsănumăliniştescatâtdeuşor.Primelor simptome ale bolii lui Lucius le contrapuneam încrederea unui ommultăvremerobust,credinţasaimplicităînrezerveleneepuizatealetinereţii,înbunafuncţionareatrupurilor.Eadevăratcăşielînsuşiseînşelaînce-lpriveşte;oslabălicărireîlsusţinea;sprinteneala-ieraoiluziepentruel,caşipentrunoi.Aniimeiceimaifrumoşii-ampetrecutîncălătorii,încastre,înavanposturi;îmi

dădusem seama singur de avantajele unei vieţi trudnice, de efectul sănătos alregiunilor secetoase ori geroase. Mă hotărâsem să-l numesc pe Luciusguvernatorul aceleiaşi Pannonii în care mi-am câştigat experienţa celei dintâimisiunidecomandantpecareamavut-o.Situaţiapeaceastăfrontierăeramultmai puţin critică decât pe vremuri; sarcina lui avea să se limiteze la paşniceletreburi ale administratorului civil sau la inspecţiimilitare lipsite de primejdie.Aceaţarăasprăurmasă-ldezbaredemoliciunearomană;vaînvăţasăcunoascămaibinelumeaimensăpecareocârmuieşteOraşulşidecareacestadepinde.Setemeadeclimatelebarbare;nuînţelegeacăteputeaibucuradeviaţăşialtundevadecâtlaRoma.Aacceptattotuşicuaceaamabilitatepecareoaveacânddoreasă-mifiepeplac.Toatăvaraamcititcuatenţierapoarteleluioficialeşipecelelalte,maisecrete,

aleluiDomitiusRogatus,omdeîncrederepecareil-amdatalăturiîncalitatedesecretar însărcinat să-l supravegheze. Acele dări de seamă m-au mulţumit:LuciusştiusesădeadovadăînPannoniadeseriozitateapecareoaşteptamdelael şi de la care poate că s-ar fi abătut dupămoarteamea. S-a descurcat chiardestuldebineîntr-oseriedeluptedecavalerieînavanposturi.Înprovincie,capestetot,reuşeasăfarmece;rezervaluipuţincamasprănu-ldezavantaja;măcarnuvafiunuldintreaceiprincipidepaieconduşidecâte-ogaşcă.Odatăînsăcuînceputultoamneiarăcit.Secredeacăserestabiliserepede,dartuseaareapărut;febrapersista,iarapois-ainstalatdefinitiv.Bineletrecătoraavutcarezultatînprimăvara următoare doar subita revenire a bolii. Buletinele medicilor m-auînspăimântat; poşta publică pe care tocmai o înfiinţasem, cu punctele ei deschimbare a cailor şi trăsurilor presărate pe teritorii imense, funcţiona parcănumaisprea-miaducemairepede,înfiecaredimineaţă,ştiridelabolnav.Nu-miiertam că fusesem neomenos faţă de el de teamă să nu fiu ori să nu parîngăduitor. Îndată ce s-a simţit destul de refăcut ca să suporte călătoria, l-amreadusînItalia.ÎnsoţitdebătrânulRufusdinEfes,specialistînftizie,m-amduseuînsumisă-l

aşteptînportulBaiaepefiravulmeuAeliusCezar.ClimadelaTibur,maibunădecât cea de laRoma, nu este totuşi suficient de dulce pentru plămânii atinşi;hotărâsemsă-şipetreacăsfârşitultoamneiînaceastăregiunemaisigură.Corabiaa ancorat în mijlocul golfului; o ambarcaţiune minusculă l-a adus la ţărm pebolnavşipemediculsău.Figura-isperiatăarătaîncăşimaislabăsubspumadebarbă cu care-şi acoperise obrajii în intenţia de a-mi semăna.Ochii păstraserăîncăsclipireadurăapietreipreţioase.Primeleluicuvintemi-aureamintitcănu

se întorsese decât din ordinul meu; administraţia lui fusese fără reproş; măascultase în toateprivinţele.Se comporta caun şcolar cedă seamade felul încare-şi întrebuinţase ziua. L-am instalat în acea casă a lui Cicero în carepetrecusecuminecâtevalunipecândaveaoptsprezeceani.Aavuteleganţasănu vorbească niciodată despre vremurile de atunci. Primele zile părură a fi ovictorieasuprabolii;întoarcereaînItaliaconstituiadeja,însine,unremediu;înacel moment al anului regiunea era colorată în purpură şi roz. Dar începurăploile; un vânt umed sufla dinspre marea cenuşie; casei vechi, construite petimpulrepublicii,îilipseaucomodităţilevileidelaTibur;îlpriveampeLuciusîncălzindu-şimelancolic deasupra vasului cu jăratec degetele-i lungi, încărcatecuinele.Hermogeness-aîntorsdepuţinăvremedinOrient,undeîltrimisesemsă-şiîmprospătezeşisă-şicompletezeprovizialuidemedicamente;aîncercatpeLucius efectele unui nămol îmbibat de puternice săruri minerale; atarecataplasme treceau drept atotvindecătoare. Ele însă nu se dovediră de unmaimarefolosplămânilorsăidecâtarterelormele.Boaladădeapefaţăaspectelecelemairelealefiriiacesteiarecişiuşuratice;

soţial-avizitat;caîntotdeaunaîntrevederealors-aterminatprincuvinteamare;ean-amaivenitsă-lvadă.Is-aadusfiul,uncopilfrumosdeşapteani,ştirbşirâzător;l-aprivitcuindiferenţă.Seinformacuaviditatedesprenoutăţilepoliticede la Roma; îl interesau ca jucător, şi nu ca om de stat. Dar frivolitatea luiînsemnaoformăacurajului;setrezeadinlungiledupă-amiezedesuferinţăsautoropeală ca să se arunce cu toată fiinţa într-una dintre conversaţiile luiscânteietoare de odinioară; chipul ud de sudoare ştia încă să surâdă; corpuldescărnatseridicacugraţiesprea-lprimipemedic.Vafipânălasfârşitprinţuldefildeşşiaur.Seara, neputând dormi, mă instalam în camera bolnavului; Celer, care nu-l

iubeapeLucius,darcare-mierapreadevotatpentruanu-islujicubunăvoinţăpecei ce-mi sunt dragi, accepta să vegheze alături demine; un horcăit se înălţadintre cuverturi. Mă îneca amărăciunea, adâncă precum marea: nu mă iubiseniciodată; relaţiile noastre deveniseră repede cele dintre un fiu risipitor şi unpărinteîngăduitor;viaţaluis-ascursfărăplanurimari,fărăgânduriserioase,fărăpasiuniarzătoare;şi-acheltuitaniiaşacumomână-spartăaruncăcubaniideaur.Mă sprijinisem de un zid în ruină: mă gândeam cuprins de mânie la sumeleenormecheltuitepentruadopţiunea lui, lacele trei sutedemilioanedesesterţidistribuite soldaţilor. Într-un fel, soarta cea mai tristă nu mă părăsea: îmiîmplinisemdorinţavechedea-idaluiLuciustotcesepoateda;statulînsănuva

avea de suferit; nu voi risca să fiu dezonorat de atare alegere. În străfundulcugetuluimătemeamchiarsănumeargăsprebine;dacăprinîntâmplarearmaifi dus-o câţiva ani încă, nu puteam lăsa imperiul acestei umbre. Fără a punevreodată întrebări, el părea a-mi pătrunde gândul; ochii lui îmi urmăreau celemaimici gesturi; l-amnumit consul pentru a douaoară; era neliniştit că nu-şipoate îndeplini funcţia; teama de a-mi displăcea i-a înrăutăţit starea.Tu vei fiMarcellus… îmi repetam versurile lui Virgilius închinate nepotului lui,Augustus,şieldesemnatdrepturmaş la tron,darpecaremoartea l-aopritdindrum.Întindeţicrinicumâinilepline…Să-mprăştiifloripurpurii…Iubitoruldeflorivaprimidelaminedoarzadarnicejerbefunerare.Credea că-i e mai bine; a vrut să se întoarcă la Roma. Medicii, care se

contraziceau între ei numai asupra timpului ce-i mai rămânea de trăit, m-ausfătuitsă-ifacpeplac;l-amadusînetapescurtelaVilă.Prezentarealuiînsenatîn calitate demoştenitor al imperiului trebuia să aibă loc în cursul şedinţei ceurmaaproapeimediatAnuluiNou;obiceiulerasă-miadresezecuaceastăocazieundiscurs demulţumire; respectiva dovadă de elocinţă îl preocupa de luni dezile;împreunăcizelampasajeledificile.LaelelucraîndimineaţacalendelorluiIanuarie,cândafostbrusccuprinsdeocrizădehemoptizie;aameţit,s-asprijinitpespătarulscaunuluişiaînchisochii.Pentrufiinţauşoarăcafulgul,moarteanuafostdecâtuntremur.EraziuaAnuluiNou:casănuîntrerupsărbătorilepubliceşipetreceriledefamilie,aminterzissăfiedifuzatăimediatvesteasfârşituluisău;eaadevenitoficialădoaradouazi.Afostîngropatdiscretîngrădinilefamilieilui.Înpreziuaacesteiceremonii,senatulmi-atrimisodelegaţieînsărcinatăsă-mitransmităcondoleanţele înaltuluicorpşi săofere luiLuciusonoruriledivine lacareaveadreptulcafiuadoptivalîmpăratului.Amrefuzatînsă:treabaastadejacostasestatuldestuibani.M-ammulţumitsă-iînalţcâtevaediculefunerare,să-iridicici-colostatui,prindiverselelocuriîncareatrăit:sărmanulLuciusnuerazeu.Dedataaceastafiecaremomenterapreţios.Avusesemînsăsuficienttimpsă

reflectezlacăpătâiulbolnavului;planurilemeleeraugata.Remarcasemînsenatpe un oarecareAntoninus, bărbat de vreo cincizeci de ani, dintr-o familie dinprovincie înrudită de departe cu cea a Plotinei. M-a impresionat prin grija,deopotrivă respectuoasă şi blândă, cu care-l înconjura pe socrul lui, bătrânneputincios, care-şi avea locul lângă el; i-am recitit statele de serviciu; sedovediseunfuncţionarireproşabilîntoateposturilepecareleocupase.Alegereameas-afixatasupralui.CucâtîlcunoscmaiîndeaproapepeAntoninus,cuatât

stimameapentrueltindeasetransformaînrespect.Acestomsimpluposedăovirtutedesprecaremeditasempreapuţinpânăacum,chiarcândmiseîntâmplasăopractic:bunătatea.Nuescutitdemicilescăderialeceluiînţelept;inteligenţalui, consacrată îndeplinirii meticuloase a sarcinilor zilnice, are în vedere maimult prezentul decât viitorul; experienţa sa politică e limitată de propriile-ivirtuţi;călătoriile luis-aurezumatlacâtevamisiunioficiale,dealtminteribineîndeplinite.Epreapuţincunoscătoralartelor;iniţiativeleînnoitoareletreceprinfiltrulfiriisaleconservatoare.Provinciile,depildă,nuvorreprezentaniciodatăpentrueluriaşeposibilităţidedezvoltare,aşacumelen-auîncetatsăfieînochiimei; îmivacontinuamaimultdecât îmivaamplificaopera,darovacontinuabine;statulvaaveaînelunslujitorcinstitşiunbunstăpân.Dar durata unei generaţii îmi părea puţin lucru când e vorba să asiguri

securitatea lumii; ţineam, dacă-i cu putinţă, să prelungesc şimai departe liniaadoptivă prudent constituită, să pregătesc imperiului încă un schimbde cai depoştăpecaleatimpilor.DefiecaredatăcândmăîntorceamlaRoma,nuneglijamsămerg să-i salut pe vechiimei prieteniVeri, spanioli ca şimine, una dintrefamiliile celemai liberale ale înalteimagistraturi. Te-am cunoscut din leagăn,Annius Verus cel mic, care astăzi, datorită mie, porţi numele de MarcusAurelius.Într-unuldintreaniiceimaiînsoriţiaivieţii,învremeacândseridicaPanteonul, am făcut să fii ales, din prietenie pentru ai tăi, în sacrul colegiu alFraţilorArvali,prezidatde împărat, colegiucareducecupioşeniemaidepartevechile noastre obiceiuri religioase romane; te-am ţinut de mână în timpulsacrificiului ceaavut loc înanul acelapemalulTibrului; amprivit cublândăîncântare seriozitatea ta de copil de cinci ani, speriat de ţipetele purceluşuluisacrificat,darcaresestrăduiacâtputeadebinesăimiteatitudineademnăacelorvârstnici.M-amocupatdeeducaţiaaceluiţâncpreaînţelept;l-amajutatpetatăltău să-ţi aleagă ceimai buni dascăli. Verus, Adevărul adevărat:mă jucam cunumelece-lporţi;tueştipoatesingurafiinţăcarenum-aminţitniciodată.Te-amvăzut citind cu pasiune scrierile filozofilor, îmbrăcându-te cu lână aspră,culcându-tepetare,supunându-ţicorpulniţelcamfiravtuturorrigorilorstoice.Desigur,toateacesteaerauexcesive,darlaşaptesprezeceaniexcesuleovirtute.Măîntrebuneoricestâncăvascufundaînţelepciuneaaceasta,căciîntotdeaunaescufundată;fi-vaosoţie,unfiupreaîndrăgit,însfârşit,unadintreacelecapcanefireşti în care cad sufletele sfioase şi pure; fi-va, pur şi simplu, vârsta, boala,oboseala, decepţia ce ne şopteşte că dacă totul e zadarnic şi virtutea-i ozădărnicie?Îmiînchipui, în loculfeţei talenevinovatedeadolescentchipul tău

istovitdebătrân.Simtcătariatamorală,atâtdebinedeprinsă,ascundeblândeţe,poatechiarslăbiciune;ghicescîntineprezenţaunuigeniucarenueneapăratcelalunuiomdestat;totuşilumeavafineîndoielnicpeveciemaibunăpentrucăl-avăzutosingurădatăasociatputeriisupreme.Amfăcuttotceeranevoiecasăfii adoptat de Antoninus; sub noul nume pe care-l vei purta într-o zi în listaîmpăraţilor,tueştideacumînaintenepotulmeu.Credcăoferoamenilorsinguraocaziepecare-ovoraveavreodată să împlineascăvisul luiPlaton,deavedeadomnind asupra lor un filozof cu inima curată. Tu ai primit onorurile în silă;rangu-ţiteobligăsătrăieştilapalat;Tibur,loculîncareadunpânălacapăttoateplăcerilevieţii,îţiinspirăteamăpentruvirtuteatatânără;teprivescplimbându-tegrav pe sub trandafirii împletiţi ai aleilor; surâd zărindu-te oprit în faţafrumoaselorobiectedecarneaşezateîncaleata,ezitândblândîntreVeronicaşiTeodor şi renunţând repede la amândoi în favoarea austerităţii, această nălucăimaculată.Numi-aiascunsdispreţultăumelancolicpentrusplendorileasteacaredureazăpuţin,pentrucurteaastaceseva împrăştiadupămoarteamea.Număiubeşti; afecţiunea ta filială se îndreaptămai degrabă spreAntoninus; simţi înmineo înţelepciunecontrară celeipe care ţi-au insuflat-odascălii şi în lăsareamea în voia simţurilor, un principiu de viaţă opus severităţii celui ce-ţi estepropriu, şi totuşi paralel lui.N-are importanţă.Nu este neapărat nevoie sămăînţelegi.Existămaimulte înţelepciunişi toatesuntnecesare lumii;nue răucaelesăalterneze.La opt zile dupămoartea luiLucius,m-amdus în litieră la senat; am cerut

îngăduinţasăintruînsaladeşedinţeşisă-mipronunţalocuţiuneaculcat,susţinutdeunteancdeperne.Vorbitulmăoboseşte:i-amrugatpesenatorisăseaduneîncercstrânsînjurulmeu,casănufiuobligatsăridicglasul.AmfăcutelogiulluiLucius;celecâtevarânduriauînlocuitînprogramulşedinţeidiscursulpecareelarfitrebuitsă-lrosteascăînaceazi.Mi-amanunţatapoihotărârea;l-amnumitpeAntoninus;ampronunţatnumeletău.Contasempeconsimţământulunanim–l-amobţinut.Mi-amexprimatoultimădorinţăceafostacceptatăcaşicelelalte:amcerutcaAntoninussăadopteşipefiulluiLucius,careastfelvaaveacafratepeMarcusAurelius;veţicârmui împreună;contezpe tinesăai faţădeelgrijaunuiamaivârstnic.ŢincastatulsăpăstrezecevadinLucius.Întorcându-mă acasă, prima oară după zile nesfârşite mi-a venit să surâd.

Jucasemdeosebitdebine.AdepţiiluiServianus,conservatoriiostiliopereimele,nucapitulaseră;toatedovezilederespectfaţădeînaltulcorpsenatorialstrăvechişi învechit nu compensau pentru ei cele două sau trei lovituri pe care i le

dădusem.Fără îndoialăcăarfiprofitatdemomentulmorţiimelecasă încercesă-mi anuleze actele. Dar duşmanii cei mai înrăiţi nu vor îndrăzni să nu-lrecunoascăpecelmaiintegrureprezentantalordinuluişipefiulunuiadintreceimai respectaţi senatori. Sarcina mea publică era împlinită: puteam de acumînaintesămă întorc laTibur, să reintru înacest refugiucareesteboala, să facexperienţecupropriilesuferinţe,sămăcufundînceplăceriîmimairămâneau,săreiauînliniştedialogulîntreruptdeoumbră.Moştenireameaimperialăeraînsiguranţă în mâinile piosului Antoninus şi ale cumintelui Marcus Aurelius;Lucius însuşi va supravieţui prin fiul său.Toate acestea s-au aranjat destul debine.

Patientia7

7.Răbdare.

Arrianîmiscrie:„Conform ordinelor primite, am terminat periplul Pontului Euxin. Ocolul a

început şi s-a încheiat la Sinope, ai cărui locuitori îţi poartă o veşnicărecunoştinţă pentrumarile lucrări de refacere şi lărgire a portului, duse la bunsfârşitacumcâţivaanisubsupraveghereata:Apropo,ţi-auridicatostatuienicifoarte asemănătoare, nici foarte frumoasă: trimite-le alta de marmură albă…Către est, nu fără emoţie, am îmbrăţişat cu privirea acelaşi Pont Euxin, de peînălţimilecolinelordepecare l-azăritodinioarăpentru întâiadatăXenofonalnostruşideundetuînsuţil-aicontemplatcucâţivaaniînurmă…Aminspectatgarnizoaneledepecoastă:comandanţiilormerităcelemaimari

elogii pentru atmosfera de perfectă disciplină, pentru folosirea celor mai noimetodedeinstrucţieşipentrubunacalitatealucrărilorgenistice…începriveşteîntreaga parte sălbatică şi cea încă destul de puţin cunoscută a coastelor, amîntreprins noi sondaje şi am modificat, acolo unde trebuia, indicaţiilenavigatorilorcarem-auprecedat…Amnavigat de-a lungulColhidei.Cunoscându-ţi interesul pentru cele scrise

depoeţi,i-amîntrebatpelocuitoridesprevrăjitoriileMedeeişidesprefapteleluiIason.Păreauînsăcăhabarnuaudeatarepoveşti…Pecoastanordicăaacesteimărineospitaliereamajunslaoinsuliţă,destulde

mare în legendă: Insula lui Ahile. Ştii care-i povestea: se spune că Tetis şi-acrescutfiulînmicainsulăpierdutăînceţuri;eaieşeadinadânculmăriişiveneaînfiecaresearăpeplajăsăsteadevorbăcucopilul.Nelocuităastăzi,peinsulăcrescdoarcapre.SeaflăşiuntemplualluiAhile.Pescăruşiideţărmşidelarg,păsărilecălătoare,toatezburătoarelemăriiopopulează,iarfâlfâitullordinaripi,îmbibat de umezealămarină, răcoreşte neîncetat esplanada sanctuarului.De lasineînţelescăaceastăinsulăaluiAhileestedeopotrivăşiceaaluiPatrocle,iarnenumăratele mulţumiri care umplu pereţii templului sunt adresate când lui

Ahile, când prietenului său, căci, bineînţeles, celor ce-l iubesc pe Ahile le edragăşicinstescmemorialuiPatrocle.Ahileînsuşileapareînvisnavigatorilorcarepoposescînacelelocuri:elîiapărăşi-iînştiinţeazădesprepericolelemării,aşacumfacaiureaDioscurii.IaralăturideAhileapareşiumbraluiPatrocle.Îţiaduclacunoştinţăatarilucrurifiindcălecreddemnedeafiştiuteşifiindcă

cei ce mi le-au povestit le-au cunoscut ei înşişi sau le-au aflat de la martoridemnideîncredere…UneoriAhileîmipare,dintreoameni,celmaimăreţprincuraj,tăriesufleteascăşiînzestrărialespiritului,dublatedeagilitatetrupeascăşiprindragostealuiarzătoarepentrutânărulsăutovarăş.Nimicmaiimpunătorlael decât disperarea care-l făcea să dispreţuiască viaţa şi să dorească moarteaatuncicândl-apierdutpecelmultiubit.“

Las să-mi cadă pe genunchi voluminosul raport al guvernatoruluiArmenieiMici,şefulescadrei.Cadeobicei,Arrianalucratbine.Dedataastaînsăafăcutşimaimult:mi-aoferitundarnecesarspreamuriîmpăcat:îmitrimiteoimaginea vieţiimele, aşa cum aş fi vrut să fie.Arrian ştie că ceea ce contează nu vafiguraînbiografiileoficiale,îninscripţiiledepemorminte;ştiedeasemeneacătrecerea timpuluinu facedecât săadaugenefericiriiodescumpăniremaimult.Văzută de el, aventura existenţeimele capătă sens, se ordonează ca un poem;tandreţea unică se desprinde de remuşcare, de nerăbdare, de tristele apucăturiaidoma tot atâtor fumuri, tot atâtor pulberi; durerea se decantează, disperareadevinepură.Arrianîmideschidevastulempireualeroilorşiprietenilor:număconsiderăafipreanedemn.CamerasecretădincentrulbazinuluidelaVilănuconstituie un refugiu suficient de lăuntric: acolo îmi târâi corpul îmbătrânit,acolosufăr.Desigur,trecutulîmioferăici-colorefugiiîncarecelpuţinscapdeoparteamizeriilorprezente;câmpiadezăpadădepemalulDunării,grădiniledinNicomedia, Claudiopolisul îngălbenit de culturile de şofran în floare, oricarestradă dinAtena, o oază unde nuferii unduiesc deasupra apei tulburi, deşertulsiriansubluminastelelor,laîntoarcereadintabăraluiOsroes.Locurileacesteaatât de dragi sunt prea adesea legate de începuturile unei greşeli, ale uneidecepţii,aleunuieşecştiutdoardemine:înclipelegrele,toatedrumurileceluifericit care-am fost par a duce în Egipt, într-o încăpere de la Baiae, ori înPalestina. Mai mult încă: oboseala trupului se transmite memoriei; imagineascărilorAcropoleiestedenesuportatpentruunomcaresesufocăurcândtreptelegrădinii;soareledeiuliedepeîntindereapustiedelaLambaesismăcopleşeştecaşicumm-arbatechiaracumîncap.Arrianîmioferăcevamaibun.LaTibur,

în plină căldură de mai, ascult lungul hohot de plâns al valurilor pe plajeleinsuleiluiAhile;îirespiraerulcuratşirăcoros;rătăcescfărăgreutatepedalajultempluluiscăldatdeumezealamarină;îlîntrezărescpePatrocle.Loculacesta,pecarenu-lvoivedeaniciodată,devinereşedinţameatainică,ultimulmeurefugiu.Neîndoielnic,acolomăvoiaflaînclipamorţii.Îi îngăduisem odinioară filozofului Eufrates să se sinucidă.Nimic nu părea

maisimplu:unomaredreptulsăhotărascădincemomentviaţaluiînceteazăsămaifieutilă.Nuştiampeatuncicămoarteapoatedeveniobiectuluneidorinţeoarbe, unei foame, ca şi dragostea. Nu prevăzusem nopţile în care aveam săînfăşorcureaua în jurulpumnaluluipentruamăgândidedouăori înaintedeamă folosi de el. Arrian pătrunsese taina acestei lupte lipsite de glorie, purtatăîmpotrivavidului,aaridităţii,aoboselii,adezgustuluideatrăişicaresfârşeşteprin a dorimoartea.Vindecare nu există: frigurilemai vechim-au doborât demaimulte ori; tremuramdinainte, ca un bolnav prevenit de un acces iminent.Oriceerabinevenit spreaamânaceasuldenoapteal luptei:munca, taifasurileprelungite până-n zori, săruturile, cărţile. Se înţelege că un împărat nu sesinucide decât în cazul în care e obligat din raţiuni de stat;Marcus Antoniusînsuşi avusese scuza unei bătălii pierdute. SeverulmeuArrian va admiramultmaipuţindisperareaaceeacucaremăîntorsesemdinEgipt,dacăn-aşfireuşitsămi-o birui. Propriul meu cod interzicea soldaţilor sfârşitul voluntar pe care-lacordam înţelepţilor; faţă de oricare legionar, nu mă simţeam cu nimic maiîndreptăţit sădezertez.Ştiu însăce înseamnăsăatingicumânacâlţii frânghieioriascuţişulstiletului.Înceledinurmăamreuşitsăfacdindorinţa-midemoarteun meterez împotriva morţii înseşi: oricând posibila sinucidere mă ajuta săsuportmai cu răbdare existenţa, aşa cum prezenţa la îndemână a unei băuturicalmante linişteşte pe cel atins de insomnie. Ca urmare a unei contradicţiilăuntrice, obsesia morţii n-a încetat să-mi subjuge sufletul decât atunci cândprimele simptome ale bolii au venit să mă scape de ea; am reînceput să măinteresez de viaţa care mă părăsea; în grădinile de la Sidon mi-am dorit cuardoaresămămaipotbucuradetrupcâţivaaniîncă.Voiamsămor,darnuvoiamsămăsufoc;boalatedezgustădemoarte;vreisă

te faci bine, ceea ce înseamnă într-un fel că vrei să trăieşti. Slăbiciunea,suferinţa,miiledemizeriitrupeştidescurajeazăînsăcurândpebolnavdeamaiîncercasăurcedinnoupanta:tesaturiderăgazurilecaresunttotatâteacurse,deputerile şovăitoare, de elanurile frânte, de necontenita aşteptare a următoareicrize.Măspionam:durereasurdădinpiepteraoareojenătrecătoare,consecinţa

unuiprânzconsumatprearepede,sautrebuiasămăaşteptdinparteaduşmanuluilaunasaltcaredeastădatăarputeasănufierespins?Nuintramînsenatfărăa-mi spunecăuşa se închisesepoatedefinitiv înurmamea, ca şi cumaş fi fostaşteptat,caIuliusCezar,decincizecideconjuraţiînarmaţicupumnale.Întimpulcinelor de la Tiburmă temeam să comit faţă de invitaţiimei nepoliteţea uneiretrageribruşte;mi-erafricăsănumorînbaiesauîntretinerebraţe.Necesităţicare altădată erau lesnicioase, ori chiar plăcute, devin umilitoare îndată ce seîmplinescanevoie;teplictiseştideoaladeargintprezentatăînfiecaredimineaţăexaminării medicului. Boala principală târăşte după ea un întreg cortegiu deafecţiuni secundare:auzul şi-apierdutascuţimeadeodinioară;chiar ierim-amvăzut obligat să-l rog pe Flegon să repete o frază întreagă:m-am ruşinatmaimult decât de-o crimă. Lunile ce au urmat adopţiunii lui Antoninus au fostcumplite:şederealaBaiae,întoarcerealaRomaşinegocierileceauînsoţit-oauepuizatceeaceîmimairămăsesedinputeri.Obsesiamorţiim-acuprinsdinnou,darde aceastădată cauzele erauvizibile,mărturisibile; duşmanulmeucelmaineîmpăcatn-arfipututsurâdeaflându-le.Nimicnumămaireţinea:arfifostdeînţeles ca împăratul, retras în casa lui de la ţară, după ce a pus rânduială întreburile lumii, să-şi ia măsurile necesare spre a-şi uşura sfârşitul. Dar grijaprietenilor mei echivalează cu o supraveghere neîncetată: orice bolnav e unprizonier.Numaiamforţanecesarăsăînfigpumnalulexactînloculmarcatpevremuri cu cerneală roşie sub sânul stâng; n-aş face decât să adaug răului deacum un dezgustător amestec de bandaje, de bureţi însângeraţi, de chirurgidiscutând la picioarele patului. Ca să-mi pregătesc sinuciderea, mi-ar trebuiprecauţiileunuiasasincare-şipunelacalelovitura.Întâi m-am gândit la maestrul meu de vânătoareMastor, o frumoasă brută

sarmatăcaremăînsoţeştedeanidezilecudevotamentulunuicâinelupşicareeînsărcinatuneorisăveghezenoaptealauşamea.Amprofitatdeunmomentdesingurătatesprea-lchemaşia-iexplicaceaşteptdelael:laînceputn-aînţeles.Apoi s-a dumirit; groaza a pus stăpânire pe mutra aceea blondă. Mă credenemuritor; vede cum seara şi dimineaţa medicii intră în odaia mea; mă audegemândîntimpulpuncţiilor,fărăa-ifizguduităcredinţa;pentrueleracaşicumstăpânulzeilor,voindsă-lpunălaîncercare,s-arficoborâtdinOlimpcerându-isă-i dea lovituradegraţie.Mi-a smulsdinmâini sabiape care i-o luasemşi afugit urlând. A fost găsit în fundul parcului, aiurând sub stele în limbajul luibarbar. Jivina înnebunită a fost domolită cum s-a putut; nimeni nu mi-a mai

vorbitdeincident.Dar,de-adouazi,amobservatcăCelerînlocuisepemasadelucrudelângăpatulmeustilulmetaliccuuncondeidetrestie.Mi-am căutat un aliatmai bun.Aveam ceamai deplină încredere în Iollas,

tânăr medic din Alexandria pe care Hermogenes şi-l alesese vara trecută caînlocuitorînabsenţă.Discutamunulcucelălalt:îmiplăceasăeşafodezîmpreunăcuelipotezedespreesenţaşiobârşialucrurilor;îndrăgisemacestspiritîndrăzneţşi visător, focul întunecat din ochii lui încercănaţi. Ştiam că redescoperise înpalatul din Alexandria formula otrăvurilor extraordinar de subtile obţinuteodinioarădechimiştiiCleopatrei.Examenulcandidaţilorlacatedrademedicinăpecaretocmaiamînfiinţat-olaOdeonmi-aservitcapretextsprea-l îndepărtapeHermogenescâtevaore,oferindu-miastfelprilejuluneiconvorbirisecretecuIollas. M-a înţeles din aluzii: mă compătimea, dar nu putea decât să-mi deadreptate. Jurământul hipocratic îi interzicea însă, sub indiferent ce motiv, săadministrezeunuibolnavunmedicamentnociv;a refuzat, jignit înonoarea luide medic. Am insistat, am pretins, am utilizat toate mijloacele încercând să-lînduioşez ori să-l corup; va fi ultimul om pe care l-am implorat. Învins,mi-apromis, în sfârşit, că se duce să caute doza de otravă. L-am aşteptat zadarnicpânăseara.Noaptea târziu,amaflat îngrozitcăa fostgăsitmort în laboratorulsău,cuunflacondesticlăînmână.Acestsufletstrăindeoricecompromisgăsisemijloculdearămânefideljurământului,fărăa-mirefuzanimic.Adouazis-aanunţatAntoninus;sincerulprietenîşireţineacugreulacrimile.

Îi era de neîndurat gândul că un om pe care se obişnuise să-l iubească şi să-lvenerezecapeunpărintesufereaîntr-atâtîncâtsă-şidoreascămoartea;isepăreacă se abătuse de la îndatoririle sale de bun fiu. Îmi promitea că-şi va unieforturilecuceidinanturajulmeuspreamă îngriji, a-mipotolidurerile, a-mifacepânălacapătviaţadulceşiuşoară,amăvindecapoate.Contapeminesăcontinuu cât mai mult timp posibil să-l îndrum şi să-l învăţ; se simţearăspunzătorînfaţaîntreguluiimperiudezilelece-mimairămâneaudetrăit.Ştiucât fac aceste sărmane proteste, aceste promisiuni naive: ele îmi aduc totuşi ouşurareşiomângâiere.CuvintelesimplealeluiAntoninusm-auconvins;înaintedeamuriîmirecapătcontrolulasuprameaînsumi.MoartealuiIollas,credinciosîndatoririi sale de medic, mă îndeamnă să mă conformez până la capătconvenienţelormeserieimeledeîmpărat.Patientia:ieril-amvăzutpeDomitiusRogatus, devenit procurator almonetăriei, şi l-am însărcinat săprocedeze la onouăemisiune;amalesaceastălegendăcarevafiultimulmeucuvântdeordine.Moarteamisepăruseceamaiintimădintrehotărârilemele,refugiulmeusuprem

deom liber;mă înşelam.Nu trebuiezguduităcredinţamilioanelordeMastori;alţiIollasnuvormaifipuşilagreaîncercare.Amînţelescăsinucidereavapăreamiculuigrupdeprietenidevotaţicemăînconjoarădreptunsemndeindiferenţă,de lipsă de recunoştinţă, poate; nu vreau să las prieteniei lor amintireasupărătoare a unui torturat incapabil să mai suporte încă un chin. Alteconsiderentemis-auimpusîncetulcuîncetulîndecursulnopţiiceaurmatmorţiiluiIollas:existenţami-adatmultesau,celpuţin,amştiutobţinemultdelaea;înacestmoment,caşipetimpulfericiriimele,dardinmotivecutotulopuse,păreacănumaiarenimicsă-miofere:nusuntsigurcăeunumaiamnimicdeînvăţat.Îivoiascultapânălacapăttainicele-iporunci.Întreagaviaţăamavutîncredereînînţelepciuneatrupuluimeu;m-amstrăduitsăgustcudiscernământsenzaţiileoferitedeacestprieten:secuvinedeopotrivăsăleapreciezşipeceledinurmă.Numairefuzagoniafăurităpentrumine,sfârşitul îndelungelaborat înadâncularterelor, moştenit poate de la un străbun, născut din temperamentul meu,pregătit încetul cu încetul de fiecare din faptele propriei vieţi. Ora nerăbdăriitrecuse; în situaţia în caremă aflu, disperarea ar fi tot atât de prost gust ca şisperanţa.Amrenunţatsă-mimaigrăbescmoartea.

Suntîncăomulţimedefăcut.Domeniileafricane,moştenitedelasoacramea,Matidia, trebuie să devină un model de exploatare agricolă; ţăranii satuluiBoristene, întemeiat în Tracia în amintirea unui cal destoinic, au dreptul laajutoare, la sfârşitul unei ierni grele; dimpotrivă, trebuie să refuz subsidiilepentrubogaţiicultivatoridinvaleaNilului,oricândgatasăprofitedebunăvoinţaîmpăratului. IuliusVestinus, prefect al învăţământului, îmi trimite raportul săuprivitor la deschiderea şcolilor publice medii; tocmai termin restructurarealegislaţieicomercialeaPalmirei:totulseaflăprevăzut,delatarifulprostituatelorpână la taxele vamale pentru caravane. Chiar acum are loc un congres almedicilor şi juriştilor, întrunit cu scopul de a hotărî asupra duratei maxime asarcinii lehuzelor, punându-se astfel capăt nesfârşitelor contestaţii legale. Încoloniilemilitare, cazurile de bigamie se înmulţesc;mă străduiesc cât pot să-iconvingpeveteranisănuprofiteînchipgreşitdelegilecelenoi,careleîngăduiesăsecăsătorească,săaibăgrijăsănu-şiiadecâtosingurăsoţieodată.LaAtenaseridicăunPanteondupămodelulRomei;măocupdealcătuireainscripţieice-şivaavealoculpepereţiilui;dreptpildeşiîndemnuripentruviitor,enumăracoloserviciilepecarele-amadusoraşelorgreceştişipopoarelorbarbare;celeaduseRomei suntde la sine înţelese.Lupta împotrivabrutalităţii justiţiei continuă: a

trebuitsăfacasprămustrareguvernatoruluiCiliciei,careordonasesăfieucişiînchinurihoţiidevitedinprovinciasa,caşicummoarteapurşisimplun-arfifostde ajuns ca pedeapsă şi ca mijloc de a te descotorosi de cineva. Statul şimunicipalităţile abuzau de condamnările la muncă silnică în scopul de a-şiprocuraomânădelucruieftină;aminterzisatarepracticăatâtînce-ipriveştepesclavi,câtşipeoameniiliberi;trebuieînsăavutăgrijăcaacestsistemdetestabilsănusereinstaurezesubaltedenumiri.Semaicomitîncăsacrificiidecopiiînanumite puncte ale fostului teritoriu al anticei Cartagine: să nu le mai fieîngăduită preoţilor lui Baal bucuria de a-şi aprinde rugurile. În Asia Mică,drepturile moştenitorilor Seleucizilor au fost încălcate fără ruşine de cătretribunalelenoastrecivile,totdeaunaporniteîmpotrivaprincipilordeviţăveche;amreparataceastălungănedreptate.ÎnGrecia,procesulluiHerodesAtticusîncăsemai judecă. Cutia de corespondenţă a lui Flegon, răzuitoarele lui de piatrăponceşibatoanele-idecearăroşievorficuminepânălacapăt.Capetimpurilefericiriimele,oameniimăcredzeu;continuăsămănumească

astfelchiarcândaducceruluisacrificiipentrurestabilireaSănătăţiiAuguste.Ţi-ammai spusmotivele pentru care această credinţă aşa de binefăcătoare nu-mipare nesăbuită. O bătrână oarbă a venit pe jos din Pannonia; a efectuat atarevlăguitoare călătorie ca să-mi ceară să-i atingpupilele-i stinse cu degetul; şi-arecăpătat vederea submâinile mele aşa cum, în convingerea ei, se aştepta demult; miracolul se explică prin credinţa în împăratul-zeu. S-au produs şi alteminuni;uniibolnavispuncăm-auvăzut învis,aşacumpelerinii laEpidaur îlvăd în somn pe Esculap; aceştia pretind că s-au trezit vindecaţi sau cel puţinuşuraţi.Nusurâddenepotrivireadintreputerilemeledevindecătorşiboalacemăroade;primesccugravitatenoileharuri.Bătrânaoarbăvenindcătreîmpăratdin fundul unei provincii barbare devenise pentru mine ceea ce sclavul de laTarracofuseseodinioară:emblemapopulaţiilorimperiuluipecarele-amcondusşislujit.Imensalorîncrederemărăsplăteştepentrudouăzecideanidemuncăcenu mi-a displăcut. De curând, Flegon mi-a citit lucrarea unui evreu dinAlexandria care îmi atribuie, şi el, puteri supraomeneşti; am ascultat fărăsarcasmedescriereaprincipeluicupărulcenuşiu–văzutîntr-uncontinuudu-te-vino pe toate drumurile pământului, afundându-se printre comorile minelor,trezindputerilegerminativealegliei,aducândpestetotprosperitateaşipacea–ainiţiatului care a ridicat din ruine locurile sfinte ale tuturor neamurilor, acunoscătoruluimeşteşugurilormagice, a vizionarului care a aşezat un copil înceruri.Aş fi fostmultmaibine înţelesde acest evreuentuziastdecâtdemulţi

senatorişiproconsuli;adversarulcaremis-aalăturat îlcompleteazăpeArrian;mămircăînceledinurmăamdevenitînochiiunoraceeacedoreamsăfiuşicăatarereuşităconstăînatâtdepuţin.Bătrâneţeaşimoartea,apropiate,adaugădeaiciînainteacestuiprestigiuproprialormaiestate;oameniisedaupioşilaopartedindrumulmeu;einumămaiasemuiecapevremuriluiZeusradiosşicalm,cilui Marte Mergătorul Înainte, divinitate a lungilor campanii şi a disciplineisevere,meditativuluiNuma, cel inspirat de zei; înultimul timpchipulpalid şidescompus, privirea fixă, trupulmare, ţinut drept printr-un efort de voinţă, leaminteştedePluton,zeitatealumiiumbrelor.Doarcâţivaintimi,câţivaprieteniîncercaţi şi dragi reuşesc să scape acestei teribile contagiuni a respectului.TânărulavocatFronton,juristuldeviitorcareneîndoielnicvafiunuldintrebuniislujitoriaiguvernăriitale,avenitsădiscutecumineocomunicareceurmaasefacesenatului;voceaîitremura;i-amcititînprivireacelaşirespectamestecatcuteamă.Numaipotaveapartedebucuriilecalmealeprietenieiumane;oameniimăslăvesc,măvenereazăpreamultcasămămaiiubească.Mi-afosthărăzităşansaasemănătoareceleiagrădinarilor:totce-amîncercat

săplantezînimaginaţiasemeniloraprinsrădăcină.CultulluiAntinouspăreaceamai nebunească dintre acţiunile mele, revărsarea unei dureri care mă priveaexclusiv.Dar vremea noastră e avidă de zei; ea îi preferă pe ceimai plini deardoare, pe cei mai trişti, aceia care toarnă în vinul vieţii mierea amară atărâmuluidedincolodemormânt.LaDelfi,copiluladevenitHermesulpăzitoralpragului, stăpânul trecătorilor întunecate înspre umbre. Eleusis, unde vârsta şistatutulsăudestrăinîiinterziseserăodinioarăsăfieiniţiatalăturidemine,facedineluntânărBachusalMisterelor,prinţalregiunilormărginaşedintresimţurişi suflet. Ancestrala-i Arcadie îl asociază lui Pan şi Dianei, divinităţi alepădurilor; ţăraniide laTibur îlasimileazădulceluiAristeu, regelealbinelor. ÎnAsia, credincioşii îşi regăsesc într-însul zeii lor blânzi, rupţi de toamnă saudevoraţi de vară. La capătul ţinuturilor barbare, tovarăşul vânătorilor şicălătoriilormele a îmbrăcat aspectulCavalerului trac, almisteriosului trecătorcălărind prin desişuri sub clar de lună, cărăuş al sufletelor în faldurilemantieisale.Toate acesteapot fi doarohipertrofiere a cultuluioficial, o linguşiredinpartea feluritelor neamuri, o josnicie a preoţilor avizi de subsidii. Dar chipulcelui tânăr îmi scapă; el răspunde aspiraţiilor inimilor simple: graţie uneireaşezări inerente naturii lucrurilor, efebul trist şiminunat a devenit în religiaoamenilorde rândsprijinulcelor slabi şi sărmani,mângâietorulcopiilormorţi.ImagineadepemonedeledinBitinia,profilulbăiatuluidecincisprezeceani,cu

cârlionţii învolburaţi, cu surâsul plin de uimire şi încredere pe care l-a păstratatâtdepuţin,atârnălagâtulnou-născuţilorînchipdeamuletă;elesteţintuitîncimitirele satelor pe micuţele morminte. Pe vremuri, când mă gândeam lapropriu-misfârşit,aidomaunuicârmacinepăsătordesine,dartremurândpentrupasageriişiîncărcăturacorăbiei,îmispuneamcuamărăciunecăaceastăamintiresevascufundaodatăcumine; tânăra fiinţă, îmbălsămatăcugrijă înstrăfundulmemorieimele,mi sepărea, aşadar, căva trebui săpiarăadouaoară.Teama,atâtdeîndreptăţitătotuşi,s-amaidomolitînparte;amcompensatcumampututaceamoarte timpurie; o imagine, un reflex, un ecou slab va răzbate cel puţincâtevasecole.Începriveştenemurirea,nimicmaitemeinicnupoatefifăcut.L-amrevăzutpeFidusAquila,guvernatorulAntinoei,îndrumcătrenoulsău

postdelaSarmizegetusa.Mi-adescrisriturileanualecelebratepemalulNiluluiîn cinstea zeuluimort, pelerinii veniţi cumiiledin regiunilenordice şi sudice,ofrandeledebereşigrăunţe,rugăciunile;totlatreianijocurianiversareauloclaAntinoe, ca şi laAlexandria, laMantineea şi în dragameaAtenă. Sărbătoriletrienalesevorţinetoamnaaceasta,darnuspersărezistpânălaanouavenirealuniiAtyr.Ecuatâtmaiimportantdecicafiecaredetaliualacestorsolemnităţisă fie stabilit dinainte. Oracolul celui mort funcţionează în camera secretă atemplului faraonic reconstruit prin grijamea; preoţii dau zilnic câteva sute derăspunsuri gata pregătite pentru întrebările puse de speranţa ori nelinişteaomenească. Mi s-a reproşat că eu însumi aş fi compus multe din ele. Nuconsideramafiolipsăderespectfaţădezeulmeu,nicidecompasiunefaţădenevastasoldatuluicareîntreabădacăisevaîntoarcebărbatuldintr-ogarnizoanădinPalestina,faţădebolnavuldornicdemângâiere,faţădenegustorulalecăruicorăbiiseleagănăpevalurileMăriiRoşii,faţădesoţiicare-şidorescunfiu.Celmultprelungeamînacestchippartideledeenigme,şaradeleversificatepecarelejucam uneori împreună. Tot aşa, lumea a fost uimită că aici, laVilă, în jurulcapeleidinCanopus,undecultulsăuecelebratdupăritualulegiptean,amlăsatsă se aşeze pavilioanele de plăcere ale suburbiei alexandrine cu acelaşi nume,uşurătăţile şi distracţiile lor pe care le ofer oaspeţilormei, luând câteodată euînsumipartelaele.Băiatulseobişnuisecuastfeldelucruri.Şiapoinute-nchizianidezileîntr-ununicgândfărăsălaşisăpătrundăîncetulcuîncetulîntr-însultoateobişnuinţeleuneivieţi.Amfăcuttotceserecomandă.Amaşteptat:m-amrugatuneori.Audivivoces

divinas…Proasta IuliaBalbilla credea că aude în zori voceamisterioasă a luiMemnon:amascultat foşnetelenopţii.M-amunscumiereşiuleide trandafir,

careatragumbrele;amaşezatcupaculapte,pumnuldesare,picăturadesânge,baza existenţei lor de altădată. M-am întins pe pavimentul de marmură almiculuisanctuar;luminastelelorsestrecuraprinîngustelespaţii lăsatelibere-nzid, aşternând ici-colo sclipiri, neliniştitoare palide focuri. Mi-am amintit deporuncileşoptitedepreoţilaurecheamortului,deitinerarulgravatpemormânt:şivarecunoaştedrumul…şipazniciipraguluiîlvorlăsasătreacă…şivaplecaşivaveniînjurulcelorce-liubesc,vremedemilioanedezile…Uneori,lalungiintervale,credeamcăsimtuşoaraatingereauneiapropieri,omângâieredelicatăaidomafulguiriiunorgene,călduţăcafaţauneipalme.IaralăturideAhileapareşiumbraluiPatrocle…Nuvoiştiniciodatădacăaceacăldură,aceadulcestarenu era pur şi simplu o emanaţie a propriului eu, ultimele sforţări ale omuluiluptând cu singurătatea şi cu frigul nopţii. Întrebarea pe care ne-o punemdeopotrivă în prezenţa iubirilor noastre în viaţă a încetat sămămai interesezeastăzi:puţinîmipasăcăfantomelechematedeminevindinlimburilememorieisau din cele ale unei alte lumi. Sufletulmeu, dacă am vreunul, e alcătuit dinaceeaşisubstanţăcaspectrele;acesttrupcumâinileumflate,cuunghiilelivide,aceastămasă tristă,pe jumătatedescompusă,acestburdufplindesuferinţe,dedorinţeşidevisurinuecunimicmaitrainicorimaiconsistentdecâtoumbră.Demorţimădeosebescdoarprinposibilitateadeamăsufocaîncăpuţineclipe;într-un fel,existenţa loremaisigurădecâtamea.AntinousşiPlotinasuntcelpuţintotatâtderealicamine.Meditaţiaasupramorţiinute-nvaţăsămorişinicinufacemaiuşoarătrecerea,

daruşurinţaaîncetatsămaifieceeacecaut.Micăfaţăîmbufnatăşivoluntară,sacrificiul tău nu mi-a îmbogăţit viaţa, ci moartea. Apropierea ei restabileşteîntre noi un fel de strânsă complicitate: cei vii care mă înconjoară, slujitoriidevotaţi,uneoristânjenitori,nuvorştiniciodatăcâtdepuţinnemaiintereseazălumea.Mă gândesc cu dezgust la negrele simboluri alemormintelor egiptene:scarabeuluscat,mumiarigidă,broascaeterneireproduceri.De-arfisă-icredpepreoţi, te-am lăsat în locul unde elementele fiinţei se destramă ca un veşmântuzatdecare tragi, larăspântia înspăimântătoaredintreceeacefiinţeazăveşnic,ceafostşicevafi.S-arputeatotuşicaoameniiaceiasăaibădreptate,moarteafiind făcută din aceeaşimaterie lunecoasă şi confuză ca şi viaţa.Dar nici unadintreteoriileprivindnemurireanu-miinspirăîncredere;sistemulrăsplătirilorşipedepselornuspunenimicunuijudecătorcareştiecâtdegreuesăjudeci.Pedealtăparte,soluţiacontrarăogăsescpreasimplistă,neantulpur,hăulnesfârşitîncare răsună râsul lui Epicur. Îmi observ sfârşitul: seria de experimente asupra

mea însumi continuă lungul studiu început în clinica lui Satyros. Până acumtransformările sunt tot atât de exterioare precum cele la care timpul şiintemperiile supun un monument căruia nu-i alterează nici materia, niciarhitectura: uneori cred că întrezăresc şi ating prin crăpături fundaţiaindestructibilă, tuful etern.Sunt ceea ce eram,mor fără sămă fi schimbat.Laprima vedere, copilul robust din grădinile Spaniei, ofiţerul ambiţios întors subcortulsău,scuturându-şidepeumerifulgiidezăpadă,partotatâtdeinexistenţipecâtamsăfiuatuncicândvoifitrecutprinrugulincinerării;dareisuntacolo–deeinupotfidespărţit.Omulcareurlapepieptulunuimortcontinuăsăgeamăîntr-unungheralfiinţeimele,înciudacalmuluimaimultsaumaipuţinomenesclacareparticip;călătoruldinbolnavulpevecisedentarseintereseazădemoartefiindcă ea înseamnă o plecare. Acea forţă ce-am fost pare încă în stare săorchestrezealcătuireamultoraltorvieţi,săridicelumile.Dacă,printr-ominune,câteva veacuri ar urma să se adauge puţinelor zile ce-mi mai rămân, aş faceîntocmaiaceleaşilucruri,pânălaaceleaşigreşeli,aşpăşiprinaceleaşiolimpurişiprinaceleaşiinfernuri.Atareconstatareesteunargumentexcelentînfavoareautilităţii morţii, dar totodată îmi trezeşte bănuieli în privinţa absolutei eieficienţe.Peparcursulunorperioadedinviaţămi-amfăcut însemnăridespreviselepe

careleaveam;semnificaţialorodiscutamcupreoţii,cufilozofii,cuastrologii.Capacitateadeavisa,pierdutădeanidezile,mi-a revenit încursul lunilordeagonie;întâmplăriledintimpulstăriidevegheparmaipuţinreale,câteodatămaineimportantedecâtacestevise.Dacăastfeldelumelarvarăşispectrală,încareplatitudinileşiabsurdităţilemişunăîncăşimaimultdecâtpepământ,ne-ardaoidee despre starea sufletului separat de trup, neîndoielnic că-mi voi petreceeternitatea regretând controlul sever al simţurilor şi perspectivele corectate aleraţiuniiomeneşti.Şitotuşimăcufundcuoarecareplăcereînvaneletărâmurialeviselor;pentruoclipăsuntînposesiaunorsecreteceapoiîmiscapă;acolomăadăpla izvoare. Într-ozimăaflamînoaza luiAmmon, însearavânării leului.Eram vesel; totul se petrecea ca pe vremea robusteţii mele: fiara rănită s-aprăvălit,apois-asculat;m-amaruncatasupraeisă-idaulovituradegraţie.Dar,de data aceasta, calul ridicat pe două picioarem-a zvârlit la pământ; cumplitabestie însângerată s-a aruncat asupră-mi; ghearele îmi sfâşiau pieptul; m-amtrezit în cameramea de la Tibur, strigând după ajutor.Mai de curândmi-amrevăzut tatăl, la care de altminteri mă gândesc puţin. Era culcat pe patul desuferinţăîntr-oodaieacaseinoastredinItalica,pecareampărăsit-oîndatădupă

moartea lui.Pemasăaveaun flaconplin cuo licoare liniştitoarepe care l-amrugat să mi-o dea. M-am trezit fără să mai fi avut timp să-mi răspundă. Măsurprindecămajorităţii oamenilor le e atâtde fricăde fantome,dar se împacălesnecugânduldeavorbimorţilorînviselelor.Şiprevestirileseînmulţesc:deaiciînaintetoateparosomaţie,unsemn.Am

scăpatdinmână, spărgându-se, opiatrăpreţioasăgravată, încastrată în satonulunuiinel;peeaseafla,intaliatdeunmeştergrec,profilulmeu.Auguriidaucugravitatedincap;regretaceastăpurăcapodoperă.Miseîntâmplăsăvorbescdemine la trecut: discutând în senat despre unele evenimente survenite dupămoartealuiLucius,m-amsurprinsdemulteoriscăpându-milimbaşireferindu-mălaelecaşicumarfiavutlocdupămoarteamea.Acumcâtevaluni,deziuanaşterii,urcândînlitierăscărileCapitoliului,m-amaflatfaţă-nfaţăcuunomîndoliu care plângea: l-am văzut pălind pe bătrânulmeuHabrias. Pe atuncimaiieşeam încă; continuam să exercit personal funcţiile deMare Pontif, de FrateArval, celebrând eu însumi străvechile ritualuri ale religiei romane pe careajunsesem să le prefer majorităţii cultelor străine. Stăteam în picioare în faţaaltarului,gatasăaprindflacăra.AduceamzeilorunsacrificiupentruAntoninus.Deodată, partea de togă ce-mi acoperea frunteami-a alunecat, căzându-mi peumeri şi lăsându-mă cu capul descoperit; treceam astfel din categoriasacrificantuluiînceaavictimei.Într-adevăr,veniseşirândulmeu.Răbdareadăroade;sufărmaipuţin;viaţaredevineaproapedulce.Numămai

certcumedicii–stupidelelorleacurim-auucis–darîngâmfareaşipedantismulipocritalacestoraesteoperanoastră:arminţimaipuţindacănune-arfiatâtdefricăsăsuferim.Îmilipseşteforţanecesarăacceselordemâniedealtădată:ştiudin sursă sigură că Platorius Nepos, pe care l-am iubit mult, a abuzat deîncredereamea;n-amîncercatsă-lcert,nul-ampedepsit.Viitorul lumiinumămaipriveşte;numămaistrăduiescasocoti,cuteama-nsuflet,duratamaimultsaumaipuţinlungăapăciiromane;lastotulînseamazeilor.Astanuînseamnăcăamdobânditmaimultăîncredereînjustiţialor,carenu-işi-anoastră,orimaimultăcredinţăînînţelepciuneaomului;adevăruleinvers.Viaţaecumplită;ştimasta.Dar tocmai fiindcă aştept prea puţin de la condiţia umană, perioadele defericire,deparţialprogres,eforturile luăriide la începutşialecontinuităţii îmiapar tot atâtea minuni care aproape compensează masa imensă a relelor, aeşecurilor,anepăsăriişiaerorii.Veni-vorcatastrofeleşiruinele;dezordineavatriumfa,dardincândîncândşiordinea,larându-i.Paceasevarestabilidinnouîntre două perioade de război; cuvintele libertate, umanism, dreptate îşi vor

recăpătaici-coloînţelesulpecareamîncercatsăli-ldăm.Cărţilenoastrenuvorpiericutoate;statuilespartenevorfireparate;altecupoleşialtefrontoanevorluanaşteredinfrontoaneleşicupolelenoastre;uniioamenivormedita,vorlucraşi vor simţi ca noi: îndrăznesc să mă bizui pe aceşti continuatori presăraţi laintervale neregulate de-a lungul veacurilor, pe această nemurire intermitentă.Dacă barbarii vor pune vreodată stăpânire pe lume, vor fi obligaţi să adopteuneledintremetodelenoastre: vor sfârşi prin ane semăna.LuiHabrias îi esteteamăcăîntr-ozivavedeapepastoforulluiMithrasoripeepiscopulluiHristosinstalându-se la Roma şi înlocuindu-l pe Marele Pontif. Dacă din nefericireaceastăzivaveni,urmaşulmeupemalulvaticanvaîncetasămaifieşefulunuicerc de credincioşi sau al unei bande de sectari, spre a deveni la rându-i unadintrefeţeleautorităţiiuniversale.Elvamoştenipalateleşiarhivelenoastreşisevadeosebidenoimaipuţindecât s-arputeacrede.Consimtcucalm laacestevicisitudinialeRomeieterne.Medicamentele nu mai au nici un efect; umflarea picioarelor continuă;

somnolezşezândmaidegrabădecâtculcat.Unuldintreavantajelemorţiivafidea mă afla din nou întins pe un pat. E rândul meu să-l consoloz acum peAntoninus. Îi reamintesc cămoartea îmi pare demultă vreme soluţia ceamaielegantăaproprieimeleprobleme;caîntotdeauna,dorinţelemiseîmplinesc,înfine, dar într-un fel mai zăbavnic şi mai ocolit decât crezusem.Mă felicit căboalami-aîngăduitsăfiulucidpânălacapăt;măbucurcăn-amsămaitrecprinîncercareavârsteiînaintate,cănu-miestedatsăcunoscîmpietrirea,rigidizarea,aviditatea,cumplitalipsăadorinţelor.Dacăsocotelilemelesuntcorecte,mamaamuritaproapelaetatealacaremăafluastăzi;viaţami-afostdejamailungăcujumătatedinceaatatei,decedatlapatruzecideani.Totulepregătit:vulturulcevapurta către zei sufletul împăratului este ţinut la îndemânăpentru ceremoniafunebră.Mausoleulmeu,învârfulcăruiasuntplantaţiacumchiparoşii,urmândsă alcătuiască pe fundalul larg deschis al cerului o neagră piramidă, va fiterminat aproape la timp spre a primi cenuşa caldă încă. L-am rugat peAntoninus să o aducă apoi acolo şi pe Sabina; am neglijat să-i decernez lamoarteonoruriledivinecare,dintoateconsiderentele, isecuvin;n-arfirăucaatare scăpare să-şi capete împlinirea. Şi aş mai dori ca rămăşiţele lui AeliusCezarsăfieaşezatealăturidemine.M-auduslaBaiae;pecăldurileluiiulie,drumulafostchinuitor,darpemalul

mării respir mai bine. Murmurul valului pe plajă e de mătase şifonată şi demângâiere;măbucur încăde lungile seri roze.Tabletele acesteanu lemai ţin

decâtsprea-miocupamâinilecesezbatfărăvoiamea.Amtrimissă-lcautepeAntoninus. Un călăreţ a plecat în galop spre Roma. Zgomotul copitelor luiBoristene, galopul Cavalerului trac… Micul grup de intimi se strânge lacăpătâiul meu. Habrias îmi inspiră milă: lacrimile nu se potrivesc cu ridurilebătrânilor.FrumosulchipalluiCelerestecalmcaîntotdeauna;îşidăsilinţasămă îngrijească fărăa lăsasăsevadănimicdincearputeasporinelinişteasauobosealaunuibolnav.Diotimosînsăhohoteştecucapulînfundatînperne.I-amasiguratviitorul;nu-iplace Italia; îşivaputea împlinivisuldea se întoarce laGadaraşideadeschideacolo,împreunăcuunprieten,oşcoalădeelocinţă;nuare nimic de pierdut prin moartea mea. Şi totuşi, umărul îngust se frământăconvulsivsubpliuriletunicii;simtpedegetelacrimicaremăumpludefericire.Hadrianafostpânălacapătiubitcuomeneascădragoste.Sufletmic, sufletblând şi călător, tovarăş al trupuluimeucare te-agăzduit,

veicoborîpemeleagurilelivide,aspre,pustii,undenuveimaifijucăuşprecumobişnuiai odinioară. Încă o clipă, să privim împreună tărâmurile familiare,obiectelepecareneîndoielnicnulevommaivedeaniciodată…Săîncercămsăpătrundemînmoartecuochiideschişi…

DIVINULUIHADRIANUSAUGUSTUS

FiulluiTraian,biruitoralparţilor,nepotulluiNerva,MarePontif,

învestitpentruadouăzecişidouaoarăcuputeredetribun,

detreioriconsul,dedouăoritriumfător,PărintealPatrieişidivineisalesoţii,

SabinaAntoninus,fiullor.

LuiLuciusAeliusCaesar,fiuldivinuluiHadrianus,dedouăoriconsul.

CarneteledenotelaMemoriileluiHadrian

LuiG.F.

Această carte a fost concepută, apoi scrisă, în întregime sau în parte, subdiverse forme, între 1924 şi 1929, între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani.Toatemanuscriseleaufostdistruse,şimeritausăfie.

*

Am regăsit într-un volum al corespondenţei lui Flaubert, foarte citit şisubliniat demine prin 1927, fraza de neuitat: „Nemaiexistând zei, iar Cristosneexistând încă, de la Cicero la Marcus Aurelius a fost un răstimp în care,singur, doar omul a existat.“ O mare parte din viaţa mea avea să se scurgăîncercândsădefinesc,apoisăzugrăvescpeacestomsingur,legatdealtminteridetotce-lînconjura.

*

Reînceput lucrul în 1934; cercetări îndelungi; cincisprezece pagini scrise şipresupusedefinitive;proiect reluatşiabandonatdemaimulteori între1934şi1937.

*

Multăvrememi-amimaginatoperasubformauneiseriidedialogurilacarearfi participat toate categoriile umane ale epocii. Dar, orice aş fi făcut, detaliuldominaansamblul;părţiledistrugeauechilibrulîntregului;glasulluiHadrianeraacoperit de celelalte strigăte. Nu reuşeam să organizez acea lume văzută şiînţeleasădeunsingurom.

*

Singurafrazăcarearămasdinredactareadin1934;„Începsă-miîntrezărescconturul morţii“. Aidoma pictorului care, aşezat în faţa orizontului, îşi

deplaseazămereuşevaletul ladreapta,apoi lastânga,găsisem, în fine,punctuldevederealcărţii.

*

Săevocoviaţăcunoscută,împlinită,fixată(câtpotelefivreodată)deIstorie,înaşafelîncâtcurbaeiîntreagăsăfiedintr-odatăcuprinsăcuprivirea;maimult,să aleg momentul în care cel ce a trăit această existenţă o cântăreşte, oexaminează, fiind pentru o clipă capabil să o judece. Să fac astfel ca el să segăseascăînfaţaproprieivieţiînaceeaşipoziţiecaşinoi.

*

Dimineţi la Vila Hadriana; nenumărate seri petrecute în micile cafenele ceînconjoară Olimpeionul; du-te-vino neîncetat pe mările greceşti; drumuri prinAsiaMică.Spreaputeafolosiacesteamintiricareîmiaparţin,atrebuitcaelesădevinătotatâtdeîndepărtatedeminecasecolulalII-lea.

*

Experienţe cu timpul: optsprezece zile, optsprezece luni, optsprezece ani,optsprezece secole. Imobila supravieţuire a statuilor care, precum capul luiAntinous Mondragone de la Luvru, trăiesc încă înlăuntrul acestui timp mort.Aceeaşi problemă examinată în termenii generaţiilor omeneşti; două duzini deperechidemâinidescărnate,vreodouăzecişicincidebătrâniarfideajunsspreastabiliuncontactneîntreruptîntreHadrianşinoi.

*

În 1937, în timpul unei prime şederi în StateleUnite, am făcut, în vedereaacestei cărţi, câteva lecturi la Biblioteca Universităţii Yale; am scris vizita lamedic şi pasajul despre renunţarea la exerciţiile corporale. Aceste fragmenteexistă,modificate,înprezentaversiune.

*

În tot cazul, eram prea tânără. Sunt cărţi la care nu trebuie să te încumeţiînaintedea trecedepatruzecideani.Până laaceastăvârstăriştisănucunoştiexistenţamarilorfrontierenaturalecaresepară,delapersoanălapersoană,delasecollasecol,infinitadiversitateafiinţelor,ori,dimpotrivă,săacorzipreamultăimportanţăsimplelor împărţiriadministrative,punctelordevamăsauposturilor

depazăarmată.Amavutnevoiedeaceştianipentrua învăţasăcalculezexactdistanţeledintreîmpăratşimine.

*

Încetezsămailucrezlacarte(cuexcepţiacâtorvazile,laParis)între1937şi1939.

*

ÎntâlnireacuamintirealuiT.E.Lawrence,careseintersecteazăînAsiaMicăcuceaaluiHadrian.DarfundalulluiHadriannuedeşertul,cicolineleAtenei.Cucâtmăgândeammaimultlaacestlucru,cuatâtaventuraomuluicarerefuză(refuzându-selaînceputpesine)măfăceasădorescaînfăţişa,prinintermediullui Hadrian, punctul de vedere al omului care nu renunţă sau nu renunţă aicidecâtspreaacceptaaiurea.Dealtminteri,estedelasineînţelescăascetismulşihedonismulacestasuntînmulteprivinţeinterschimbabile.

*

În octombrie 1939,manuscrisul a fost lăsat înEuropa împreună cu ceamaimareparteanotelor;amluattotuşiînStateleUnitecelecâtevarezumatefăcuteodinioară laYale, ohartă a imperiului roman lamoartea luiTraian, pe careopurtamcuminedeanidezile,şiprofilulluiAntinousdelaMuzeulArheologicdinFlorenţa,cumpăratlafaţaloculuiîn1926şicareetânăr,gravşidulce.

*

Proiectabandonatdin1939pânăîn1948.Măgândeamcâteodatălael,darcudescurajare,aproapecu indiferenţă,ca laceva imposibil.Şicuoarecare ruşinepentruafiîndrăznitvreodatăatarelucru.

*

Scufundareîndisperareascriitoruluicarenuscrie.

*

Înceasurilecelemaigrelededescurajareşide lipsădeelan,măduceamsărevăd, în frumosul Muzeu din Hartford (Connecticut), o pânză romană a luiCanaletto, Panteonul întunecat şi aurit profilându-se pe cerul albastru al unuisfârşitdedupă-amiazădevară.Defiecaredatăîlpărăseamînseninatăşiplinădeunnouavânt.

*

Prin1941amdescoperitdinîntâmplarelaunnegustordeculoridinNewYorkpatrugravuridePiranesipecareG.Şicuminele-amcumpărat.Unadinele,ovedere a Vilei lui Hadrian care-mi rămăsese până atunci necunoscută,consemneazăşicapeladinCanopus,deundeaufostscoaseînsec.alXVII-leaAntinousînstilegipteanşistatuiledepreoteseînbazaltcepotfivăzuteastăzilaVatican. Structură rotundă, plesnită ca o ţeastă, din care mărăcinişuri incerteatârnăcanişteşuviţedepăr.Geniulaproapemediumnical luiPiranesia intuitacolohalucinaţia,îndelungilerutinealeamintirii,arhitecturatragicăauneilumiinterioare.Vremedemaimulţianiamprivitaceastăimagineaproapeînfiecarezifărăcagândulsămăducălaproiectuldeodinioarălacarecredeamcăamşirenunţat.Aşasuntciudateleocolişuriaceeacesenumeşteuitare.

*

Înprimăvara lui 1947,punândordine înhârtii, amars însemnările făcute laYale:elepăreauafidefinitivinutile.

*

Totuşi, numele lui Hadrian figurează într-un eseu despre mitul grecesc,redactat demine în1943 şi publicat deCaillois înLes lettres françaises de laBuenosAires.În1945,imaginealuiAntinousînecat,purtat,într-unfel,deacestcurent al uitării, urcă din nou la suprafaţă într-un eseu încă inedit,Cântareasufletuluiliber,scrisînajunuluneiboligrave.

*

Îmispunnecontenitcătotcepovestescaiciemăsluitdeceeacenupovestesc;acestenotenuacoperădecâtolacună.Nu-ivorbaacumdecefăceamîntimpulacelor ani grei, nici de gândurile, nici de munca, nici de angoasele, nici debucuriile, nici de imensa repercusiune a evenimentelor exterioare, nici deneîntreruptaverificare apropriului eu subpiatrade încercare a faptelor.Şi totsubtăceretrecexperienţeleboliişialtele,maisecrete,pecareacelealeaduceaucuele,precumşieternaprezenţăsaucăutareadragostei.

*

N-areimportanţă:trebuiapoateaceastărupereacontinuităţii,aceastăspărtură,aceastănoapteasufletuluipecareatâţiadintrenoiauîndurat-oînaceavreme,

fiecare în felul său, şi atât dedes într-un chipmultmai tragic şimai definitivdecâtmine,casămăobligesăîncercaumplenunumaidistanţacemăseparadeHadrian,darmaialesaceeacaremădespărţeademineînsămi.

*

Utilitatea a tot ceea ce faci pentru tine, fără vreun gând de profit. În cursulacestor ani de expatriere am continuat lectura autorilor antici: volumele cuscoarţeroşiisauverzialeediţieiLoeb-Heinemannîmideveniserăopatrie.Unadintremodalităţile celemaibunede a recreagândireaunuiom: a-i reconstituibiblioteca.Ani de zile înainte, şi fără să ştiu, lucrasemastfel la recompletarearafturilordelaTibur.Nu-mimairămâneadecâtsă-miînchipuimâinileumflatealeunuibolnavpemanuscriselederulate.

*

SărefacidinlăuntruceeacearheologiisecoluluialXIX-leaaufăcutdinafară.

*

În decembrie 1948, am primit din Elveţia, unde îl depozitasem în timpulrăzboiului,uncufărplincuhârtiidefamilieşicuscrisorivechidezeceani.M-amaşezatlângăfocspreavenidehacacestuigenoribildeinventardupădeces;am petrecut astfel singură mai multe seri. Desfăceam pachetele de scrisori;parcurgeam,înaintedea-ldistruge,teanculdecorespondenţăcuoameniuitaţişicarem-auuitat,uniiînviaţă,alţiimorţi.Câtevadintreacestehârtiidataudepevremea generaţiei dinaintea mea; chiar numele nu îmi mai spuneau nimic.Aruncammaşinal în focschimbuldegândurimoartecuMariile,cuFranciscii,cu Paulii dispăruţi. Am desfăcut patru sau cinci foi dactilografiate; hârtiaîngălbenise. Am citit adresa: „Dragul meu Marcus…“ Marcus… Despre ceprieten,despreceiubit,desprecerudăîndepărtatăeravorba?Numi-aminteamde acel nume. Mi-au trebuit câteva momente ca să-mi dau seama căMarcusînsemna acolo Marcus Aurelius şi că aveam sub ochi un fragment almanuscrisuluidispărut.Dinaceaclipăadevenit imperioasă rescriereacuoricepreţaacesteicărţi.

*

Înnoapteaaceeaamredeschisdouădintrevolumelece-mifuseserărestituitecu aceeaşi ocazie, rămăşiţe ale unei biblioteci împrăştiate. Era vorba de Dio

Cassius în frumoasa ediţie a lui Henri Estienne şi de un tom al unei ediţiioarecare a IstorieiAuguste, cele două izvoare principale privitoare la viaţa luiHadrian,cumpărateînvremeaîncare-mipropusesemscriereaacesteicărţi.Totceeace lumeaşicumine traversasemînacel interval îmbogăţeaacestecronicialeunui timp revolut, proiectândasupra existenţei imperiale alte lumini şi alteumbre.Odinioarămăgândisemcuprecăderelaomulcultivat,lacălător,lapoet,la îndrăgostit; nimic din acestea nu se ştersese, dar pentru prima datăîntrevedeamconturându-secudeosebităclaritate,dintretoateipostazele,peceamaioficialăşideopotrivăpeceamaitainică,ceadeîmpărat.Faptuldeafitrăitîntr-olumeaflatăîndestrămaremi-ademonstratînsemnătateaPrincipelui.

*

M-ainteresatsăfacşisărefacportretulunuiomaproapeînţelept.

*

Doar un singur personaj istoric m-a tentat deopotrivă de insistent: OmarKhayyam,poetastronom.DarviaţaluiKhayyameceaacontemplatoruluipur:lumeaacţiuniii-arămascutotulstrăină.Dealtminteri,Persiami-enecunoscutăşinu-iştiulimba.

*

Totatâtdeimposibildeaalegecafigurăcentralăunpersonajfeminin,deadapovestiriimelecaaxăpePlotina,depildă,înloculluiHadrian.Viaţafemeiloreprealimitată,oripreaascunsă.Dacăofemeiesedestăinuie,primulreproşceisefaceecănumaiefemeie.Şi-aşaedestuldegreusăpuiuneleadevăruriînguraunuibărbat.

*

Am plecat la Taos în Noul Mexic. Luasem cu mine foile albe pe care săreîncep această carte: înotător care se aruncă în apă fără a şti dacă va atingecelălalt mal. Târziu în noapte, lucram între New York şi Chicago, închisă învagonuldedormitcaîntr-unhipogeu.Apoitoatăziuaurmătoareînrestaurantulunei gări din Chicago, unde aşteptam un tren blocat de o furtună de zăpadă.Apoi,dinnou,până-nzori,singurăînvagonulbelvederealexpresuluideSantaFe, înconjurată de crupele negre alemunţilor Colorado şi de eternul desen alstelelor. Pasajele despre hrană, dragoste, somn şi cunoaşterea omului au fost

astfel scrise dintr-un condei.Nu-mi amintesc de vreo zimai plină de ardoare,nicidenopţimailucide.

*

Treccâtmairepedeposibilpesteceitreianidecercetăricarenuintereseazădecât pe specialişti şi peste elaborarea unei metode a delirului ce intereseazădoar pe nebuni. Dar pentru că ultimul cuvânt şi-a avut rolul lui destul deimportantînromantism,săvorbimmaidegrabădeoparticipareconstantăşicâtmaiclarvăzătoarecuputinţălaceeaceaexistat.

*

Cuunpiciorînerudiţie,cucelălaltînmagiesau,maiexact–şifărăaapelalaniciometaforă–,înaceamagiesimpateticăconstândînatetranspuneîngândulşilăuntrulcuiva.

*

Portretuluneivoci.DacăamalessăscriuacesteMemoriialeluiHadrian lapersoana întâi e din motivul de a nu avea câtuşi de puţin nevoie de nici unintermediar, nici chiar eu însămi.Hadrian putea vorbi despre viaţa lui cumaimultăsiguranţăşisubtilitatedecâtmine.

*

Ceicareaşază romanul istoric într-ocategorieaparteuităcă romancierulnufacedecâtsăinterpreteze,cuajutorulprocedeelorvremiisale,unnumărdefapteaparţinând trecutului, amintiri conştiente sau nu, personale sau nu, ţesute dinaceeaşi materie ca şi Istoria. La fel ca Război şi pace, opera lui Proust estereconstituireaunuitrecutpierdut.Romanulistoricdela1830cade,esteadevărat,înmelodramăşifoiletondecapăşispadă;numaimultdecâtsublimaDucesădeLangeaissauuimitoareaFatăcuochiideaur.Flaubert reconstituiecuminuţiepalatulluiHamilcarcuajutorulunormicidetalii;înacelaşichipprocedeazăşicuYonville. În vremea noastră, romanul istoric, sau ceea ce din comoditate s-aadmissăfienumitastfel,nupoatefidecâtscufundareîntr-untimpregăsit,luareaînstăpânireauneilumiinterioare.

*

Timpuln-arenimicde-aface.Suntmereusurprinsăcăceicontemporanimie,carecredcăaucuceritşiautransformatspaţiul,ignorăcăpoţimicşoradupăplac

distanţasecolelor.

*

Totulnescapă,şi toţi,şinoi înşine.Viaţatatăluimeumi-emainecunoscutădecât cea a lui Hadrian. Dacă ar trebui să-mi scriu propria existenţă, aşreconstitui-o din afară, cu dificultate, ca pe a altuia; aş apela la scrisori, laamintirilecuivacasăfixezatarimemoriiaflateînstaredesuspensie.Elenusuntdecâtziduriprăbuşite,bucăţideumbră.Afaceastfel încât lacunele textelorpecareleaveam,începriveşteviaţaluiHadrian,săcoincidăcuceeacearfiuitatelînsuşi.

*

Astanuînseamnă,cumsespuneînchipabuziv,căadevărulistoricesteveşnicşiînîntregimeinsesizabil.Cuacestadevăr,caşicutoatecelelalte,seîntâmplăacelaşilucru:tepoţiînşelamaimultsaumaipuţin.

*

Regulile jocului: să înveţi tot, să citeşti tot, să te informezi despre tot şi înacelaşitimpsă-ţiadapteziscopuluiExerciţiileluiIgnatiusdeLoyolasaumetodaascetuluihinduscareanide-arândulsestrăduiesăvizualizezepuţinmaiexactimagineapecareşi-acreat-osubpleoape.Săurmăreştide-alungulamiidefişerealitatea faptelor; să încerci să redai acestor imagini de piatră mobilitatea,supleţea lor vie. Când două texte, două afirmaţii, două idei se contrazic, săîncercisăleconciliezimaidegrabădecâtsăleanuleziunaprincealaltă;săveziîn ele două feţe diferite, două stări succesive ale aceluiaşi fapt, o realitateconvingătoare prin complexitatea ei, omenească prin aceea că e multiplă. Săajungi prin muncă să citeşti un text din secolul al II-lea cu ochii, sufletul şisimţurile acelui secol; să-l laşi să se scalde în apa primordială a faptelorcontemporane; să îndepărtezi, dacă-i posibil, toate ideile, toate simţăminteleacumulateînstraturisuprapuseîntreaceioamenişinoi.Sătefoloseştitotuşi,darcu prudenţă şi numai cu titlu de studii premergătoare, de posibilităţile deapropiereşiverificareprinaltedate,denoileperspectiveîndelungelaboratedemulţimeaveacurilorşievenimentelorceneseparădeaceltext,deacelfapt,deacel om; să le utilizezi ca un fel de repere pe drumul de întoarcere către unanumitpunctaltimpului.Sărespingicuhotărâreumbrelearuncatedeele;sănuîngăduica răsuflarea să înceţoşeze luciuloglinzii; să reţiinumaiceeace-imai

durabil,maiesenţialînnoi,înemoţiilesimţurilorsauînmanifestărilespiritului,catotatâteapunctedecontactcuaceioamenicare,caşinoi,ronţăiaumăslinele,beauvinul,seumpleaudemierepedegete,luptauîmpotrivavântuluităiosşiaploiicebăteaînfaţăşicăutauvaraumbraunuiplatanşisebucurauşigândeauşiîmbătrâneauşimureau.

*

Am supus de mai multe ori diagnosticului medicilor scurtele pasaje alecronicilorcare se referă laboala luiHadrian.Nusepreadeosebeau,unapestealta,dedescrierileclinicealemorţiiluiBalzac.

*

Afolosi,pentruaînţelegemaibine,începutuluneibolideinimă.

*

Ce-nseamnăHecubapentruel?seîntreabăHamletînfaţaactoruluiambulantcare-oplângepeHecuba.Şiiată-lpeHamletobligatsărecunoascăfaptulcăacelcomediantcarevarsălacrimiadevărateareuşitsăcreezecumoarteadetreiorimilenarăolegăturămaiprofundădecâtelînsuşicutatălsăuîngropatînajun,darfaţădecaredurereanu-lîncearcăatâtdeputernicîncâtsă-lfacăpelocînstaresă-lrăzbune.

*

Substanţa, structura umană nu se schimbă câtuşi de puţin.Nimicmai stabildecâtcurburauneiglezne,loculunuitendonşiformaunuidegetdelapicior.Darexistăepociîncareîncălţărilesuntmaipuţindeformante.Însecoluldesprecarevorbescsuntemîncăfoarteaproapedeadevărulliberalpicioruluigol.

*

Atribuindu-i lui Hadrian gânduri despre viitor, m-ammenţinut în domeniulplauzibilului,cucondiţiacadefiecaredatăacestepronosticurisărămânăvagi.Analistulimparţialaltreburiloromeneştiseînşalădeobiceifoartepuţinasupramersuluiulterioralevenimentelor;dimpotrivă,acestatrecedintr-ogreşealăîntr-altadacăevorbasăprevadămodalităţilederealizare,detaliileşicomplicaţiile.Napoleon laSainte-Hélèneproroceacăunveacdupămoartea luiEuropava firevoluţionarăsaucazacă;puneafoartebineceidoitermeniaiproblemei;nuşi-iputea închipui însă suprapunându-se. În general însă, numai din orgoliu, din

crasă ignoranţă, din laşitate refuzăma vedea sub stratul prezentului profilurileepocilorceurmeazăasenaşte.Înţelepţiiliberiailumiianticegândeaucaşinoiîn termenii fizicii sau fiziologiei universale: ei prevedeau sfârşitul omului şimoartea globului. Plutarh şi Marcus Aurelius ştiau că zeii şi civilizaţiile seperimeazăşimor.Nusuntemsinguriicareprivimînfaţăviitorulinexorabil.

*

Clarviziunea atribuită de mine lui Hadrian nu era de altminteri decât omodalitate de a pune în valoare elementul aproape faustic al personajului, aşacum iese el la lumină, de pildă, în Cântecele sibiline, în scrierile lui AeliusAristidesau înportretul luiHadrianbătrânschiţatdeFronton.Pedrept saupenedreptiseatribuiaumuribunduluicalităţisupraomeneşti.

*

Dacă acest om n-ar fi menţinut pacea lumii şi n-ar fi refăcut economiaimperiului,fericirileşinefericirilesalepersonalem-arfiinteresatpreapuţin.

*

Niciodată nu ajungi să te consacri suficient muncii pasionante a corelăriitextelor.Poemuldespre trofeuldevânătoarede laTespiai, închinatdeHadrianlui Amor şi Venerei cereşti „pe colinele Heliconului, pe malul izvorului luiNarcis“,dateazădintoamnalui124;camînaceeaşiperioadăîmpăratulatrecutşi prinMantineea, unde, după cumne informeazăPausanias, a poruncit să fierefăcut mormântul lui Epaminonda, dăltuind pe el un poem. Inscripţia de laMantineeaesteastăzipierdută,dargestulluiHadriancapătă,poate,întreagaluisemnificaţiedoarcorelat cuunpasajdinMoralia luiPlutarh care ne spune căEpaminondaafost înmormântat înacel locîntredoitineriprieteniucişialăturideel.Dacă începriveşte întâlnireadintreAntinous şi împărat seacceptădataşederii în AsiaMică între 123 şi 124, oricum cea mai plauzibilă şi mai binesusţinutădedescoperirileiconografilor,celedouăpoemearfacepartedinceeaces-arputeanumiciclulluiAntinous,ambeleinspiratedeaceeaşiGrecieplinăde dragoste şi eroism pe care Arrian o va evoca mai târziu, după moarteafavoritului,cândîlvaasemuipetânărcuPatrocle.

*

Un număr de personaje ale căror portrete s-ar fi cerut dezvoltate: Plotina,Sabina, Arrian, Suetonius. Dar Hadrian nu le putea vedea decât lăturalnic.Antinous însuşi nu poate fi întrezărit decât prin refracţia sa în amintirileîmpăratului,adicădoarcupasionalăminuţieşicâtevaerori.

*

TotcesepoatespunedespretemperamentulluiAntinouseconsemnatdeceamai neînsemnată dintre imaginile sale. Tandreţe arzătoare şi pătimaşă,efeminaretristă:Shelley,cuadmirabilacandoareapoeţilor,spuneesenţialulînşasecuvinte,învremececriticiideartăşiistoriciisecoluluialXIX-leanuştiaudecâtsăsedesfăşoareîndeclamaţiiasupravirtuţiisausăidealizeze,înscriindu-seînfalsdeplinoriînvagabsolut.

*

Portretele lui Antinous: sunt din abundenţă, mergând de la excepţional lamediocru. Toate, în ciuda deosebirilor datorate artei sculptorului sau vârsteimodelului,diferenţeiîntreceleexecutatedupănaturăşicelepostume,încinsteadecedatului,sunttulburătoareprinrealismulincredibilalacesteifiguritotdeaunauşor de recunoscut şi totuşi atât de divers interpretată prin exemplul, unic înAntichitate,desupravieţuireşimultiplicareînpiatrăachipuluicaren-afostnicial unui om de stat, nici al unui filozof, ci pur şi simplu al unei fiinţe iubite.Dintretoateacesteimagini,celemaifrumoasesuntşicelemaipuţincunoscute,singureledealtfelcarenetransmitşinumelesculptorului.Unaestebasoreliefulsemnat deAntonianus dinAfrodisias, descoperit acum o jumătate de veac peterenul unui institut agronomic,Fundi Rustici, în a cărui sală a consiliului deadministraţie se află astăzi amplasat. Deoarece nici un ghid al Romei nu-isemnaleazăexistenţaînacestoraşdejaînecatdestatui, turiştii îl ignoră.OperaluiAntonianusafostlucratăînmarmurăitalică;afostcusiguranţăexecutatăînpeninsulă, neîndoielnic la Roma, de către artistul instalat de mult în Oraş oriadusdeHadriandintr-unadincălătoriilesale.Edeonespusădelicateţe.Joardelede viţă încadrează în celmai suplu arabesc tânărul capmelancolic şi înclinat:gândulteducefărăsăvreilaculesulaceleiscurtevieţi,laatmosferaîmbibatădemirosdefructeauneiseridetoamnă.Operapoartăsemneleanilorpetrecuţiîntr-opivniţăîntimpulultimuluirăzboi:albeaţamarmureiadispărutpentrumomentsubpetelepământii; treidegetede lamânastângăau fost sparte.Astfel suferăzeiidenebuniileoamenilor.

[Notădin1958.Rânduriledemaisusauapărutprimaoarăacumşaseani;întretimp,basoreliefulluiAntonianusafostachiziţionatdeunbancherroman,ArturoOsio, om ciudat care l-ar fi interesat pe Stendhal ori pe Balzac.Osiopoartă frumoasei piese aceeaşi grijă ca şi animalelor aflate în libertate pe oproprietateladoipaşideRoma,precumşiarborilorplantaţideelcumiilepedomeniul de la Orbetello. Rară însuşire: „Italienii detestă copacii“, scriaStendhal în 1828, şi ce-ar spune astăzi, când speculanţii din Roma ucid prininjectaredeapăfierbintepiniiparasol,multpreafrumoşi,multpreaprotejaţidedispoziţiile municipalităţii, şi care-i stânjenesc în construirea furnicarelorlocative?Luxdeopotrivăderar:câţibogătaşiîşipopuleazăpădurileşipăşunilecu animale în libertate, nu pentru plăcerea vânătorii, ci pentru cea areconstituiriiunuifeldeminunatEden?Dragosteapentrustatuileantice,acestemari obiecte liniştite, tot atât dedurabile şi fragile, este aproape înmod egalnecunoscută colecţionarilor epocii noastre agitate şi fără viitor. Conformavizuluiexperţilor,noulposesoralbasoreliefuluiluiAntonianusl-asupusceleimaigrijuliicurăţiri, încredinţându-luneimâinipricepute; îndelungaşiuşoarafrecare cu vârful degetelor a curăţat marmura de depunerile de oxizi şi demucegai,redândpietreidulceaeistrăluciredealabastruşifildeş.]A doua capodoperă este vestitul sardoniu cunoscut sub numele de Gema

Marlborough, deoarece aparţinuse acestei colecţii astăzi dispersate; frumoasaintalie părea rătăcită sau reintrată în pământ demai bine de treizeci de ani.Olicitaţie de la Londra a scos-o la lumină în ianuarie 1952; gustul luminat almarelui colecţionarGiorgio Sangiorgi a readus-o laRoma.Graţie bunăvoinţeiacestuia din urmă am putut vedea şi atinge această piesă unică. O semnăturăincompletă,socotită,fărăîndoialăcăpebunădreptate,aficeaaluiAntonianusdin Afrodisias, poate fi citită pe câmpul pietrei. Artistul a plasat cu atâtamăiestrieprofilulperfect încadrul strâmtal sardoniului, încât aceastăbucăţicăderocărămâne,înegalămăsurăcuostatuiesaucuunbasorelief,mărturiauneimariartedispărute.Proporţiileoperei facuitatepecelealeobiectuluimaterial.Înepocabizantină,reversulcapodopereiafostîncastratîntr-unsuportdeaurdincelmaipur.Atrecutastfeldelauncolecţionaranonimlaaltul,pânăaajunslaVeneţia,undeisesemnaleazăprezenţaîntr-omarecolecţiedinsecolulalXVII-lea;celebrulanticarGavinHamiltonacumpărat-oşiaadus-oînAnglia,deundeastăzi revine înpunctul eideplecare, laRoma.Dintre toateobiecteleexistândîncăşiastăzipesuprafaţapământuluiestesinguruldesprecaresepoatespunecuoarecarecertitudinecăs-aaflatdeseoriînmâinileluiHadrian.

*

Trebuiesăteafunziînungherelecâteunuisubiectspreadescoperi lucrurilecele mai simple şi de cel mai general interes literar. Numai studiindu-l peFlegon, secretarul luiHadrian,amaflatcăacestuipersonajuitat i sedatoreazăprima şi una dintre cele mai frumoase povestiri cu fantome, sumbra şivoluptuoasa Logodnică din Corint din care s-au inspirat Goethe şi AnatoleFranceînNuntadinCorint.DealtminteriFlegonconsemna,înacelaşistilşicuegalăcuriozitatedezordonatăpentru totcedepăşeşte limiteleomeneşti,poveştiabsurdedespremonştricudouăcapeteşidesprehermafrodiţicarenasc.Înastaconstau,celpuţinînunelezile,subiecteleconversaţiilordelamasaimperială.

*

CeicearfipreferatMemoriilorluiHadrianunJurnalalluiHadrianuităcăomul de acţiune rareori ţine un jurnal: aproape întotdeauna, mult mai târziu,dupăolungăperioadădeinactivitate,elîşiaminteşte,noteazăşicelmaiadeseasemiră.

*

În lipsa oricărui alt document, scrisoarea luiArrian către împăratulHadrianprivitoare la înconjurulMării Negre este suficientă spre a recrea, în liniile eimari,personalitateaimperială:exactitateaminuţioasăaşefuluicarevreasăştietot; interesul pentru lucrările paşnice şi militare; gustul pentru statuiasemănătoareşibineexecutate;pasiuneapentrupoemeleşilegendeletrecutului.Şi societatea aceea, ivindu-se atât de rar de-a lungul veacurilor şi care vadispăreacompletdupăMarcusAurelius,încare,cutoatenuanţeledeferenţeişirespectului, omul de litere şi înaltul funcţionar administrativ încă se maiadresează principelui ca unui prieten. Scrisoarea aceea cuprinde totul:întoarcerea nostalgică la idealul Greciei antice; aluzia discretă la amorurilepierdute şi la consolările mistice căutate de supravieţuitor; obsesia ţărilornecunoscute şi a climatelor barbare. Evocarea atât de profund preromantică aregiunilorpustiipopulatedepăsăridemareneducecugândul lasuperbulvasdescoperitlaVilaHadrianaşiaflatastăzilaMuzeulTermelor;peaisăipereţiunstoldebâtlani îşi întindaripileşi îşi iauzborul îndeplinasingurătateazăpeziimarmurei.

*

Notă din 1949. Cu cât încerc să fac un portret asemănător, cu atât măîndepărtezdecarteaşidepersonajulcarearputeaplăcea.Numaicâţivaamatoridedestineomeneştivorînţelege.

*

Romanuldevoreazăastăzitoateformele;eştiaproapeobligatsătreciprinel.Acest studiu asupra destinului unui om care s-a numit Hadrian ar fi fost însecolulalXVII-leaotragedie;înepocaRenaşteriiarfifostuneseu.

*

Cartea aceasta reprezintă sublimarea unei lucrări enorme elaborate deminesingură.Luasemobişnuinţacaînfiecarenoaptesăscriuaproapeînmodautomatrezultatul lungilor viziuni provocate, graţie cărora mă instalam în intimitateatimpului.Eraunotatecuvintelecelemailipsitedeimportanţă,gesturilecelemaineînsemnate,nuanţelecelemaiimperceptibile;scenepecarecarteadefaţă,aşacume ea, le rezumă în două rânduri, se desfăşurau în celmaimic detaliu, cuîncetinitorul.Alăturateunelealtora,acestgendedărideseamăarficonstituitunvolumdecâtevamiidepagini.Înfiecaredimineaţăînsă,ardeamlucruldepestenoapte. Aşternusem astfel un foarte mare număr de meditaţii deosebit deobscure,precumşicâtevadescrieridestuldeobscene.

*

Cel pasionat de adevăr sau cel puţin de exactitate este adesea în stare săremarce,caPilat,căadevărulnuestepur.Deaici,amestecatecuafirmaţiilecelemaidirecte,ezitările,dărileînapoi,ocolişurilepecareunspiritmaiconvenţionalnu le-ar fi cunoscut. În unelemomente, de altminteri puţin numeroase,mi s-aîntâmplatchiarsăsimtcăîmpăratulminţea.Trebuiaatuncisă-llassămintă,canoitoţi.

*

Grosolănia celor ce-ţi spun: „Hadrian eşti tu“. Poate tot atât de mare şigrosolăniacelorcesemirăcăafostalesunsubiectatâtdeîndepărtatşidestrăin.Vrăjitorulcare-şicresteazădegetul înmomentul încare invocăumbreleştiecăele nu-i vor asculta chemarea decât fiindcă-i ling propriul sânge. Ştie deasemenea,sauartrebuisăştie,căvocilece-ivorbescsuntmaiînţelepteşimaidemnedeatenţiedecâtpropriileluiţipete.

*

Mi-am dat repede seama că scriu viaţa unui mare om. De aici, mai multrespectpentruadevăr,maimultăatenţieşi,dinparte-mi,maimultătăcere.

*

Într-unfel,oriceviaţăpovestităeexemplară;scriispreaatacasauspreaapărao anumită ordine a lumii, pentru a defini ometodă ce ne e proprie.Nu emaipuţin adevărat că aproape orice biografie se descalifică prin idealizarea oridenigrarea cu orice preţ, prin detaliul stăruitor exagerat sau omis cu prudenţă:personajulconstruitîlînlocuieştepecelînţeles.Anupierdedinvederegraficulunei vieţi omeneşti care, orice s-ar spune, nu se compunedintr-oorizontală şidouă perpendiculare, ci mai degrabă din trei linii sinuoase, întinse la infinit,mereuapropiindu-seşineîncetatdivergente:ceeaceunomacrezutcăeste,ceavrutsăfieşiceafost.

*

Orice-ai face, reconstruieşti mereu monumentul în felul tău. Dar înseamnădejamultsănufoloseştidecâtpietreleoriginale.

*

Oricefiinţăcareatrăitaventuraumanăesteunacumine.

*

AcestsecolalII-leamăintereseazăfiindcăafost,pentrufoartemultăvreme,celalultimiloroameniliberi.Încenepriveşte,suntempoatedejafoartedepartedeaceletimpuri.

*

La26decembrie1950,într-osearăgeroasă,pemalulAtlanticului,întăcereaaproapepolarăaInsuleiMunţilorPustii,înStateleUnite,amîncercatsăretrăiesccăldura,atmosferasufocantăauneiziledeiulie59degradelaBaiae,apăsareacearceafuluipepicioarelegreoaieşiepuizate,zgomotulaproapeimperceptibilalmăriifărămareeajungândcândşicândlaomulpreocupatdemurmureleproprieiagonii. Am încercat să merg până la ultima sorbitură de apă, ultima senzaţieneplăcută,ultimaimagine.Împăratuluinu-imairămânedecâtsămoară.

*

Aceastăcartenuestededicatănimănui.Arfitrebuitsă-ifieînchinatăluiG.F.Şi ar fi fost, dacă n-ar fi constituit un fel de lipsă de decenţă plasarea uneidedicaţii personale la începutul unei lucrări din care tocmai ţineam să măeclipsez.Darşiceamailungădedicaţieetotunfelpreaincompletşipreabanaldeacinstioprietenieatâtdepuţinobişnuită.Cândîncercsădefinescbinelecemi-afosthărăzitdeanidezile,îmispuncăatareprivilegiu,oricâtarfiderar,nupoatefitotuşiunic;cătrebuiesăexisteuneoriînaventurauneicărţisfârşitecubineori într-oviaţădescriitor fericitcinevaaflatpuţinmai înurmăşicarenulasă să treacă fraza inexactă sau slabă pe care vrem s-o păstrămdin oboseală;cinevacarevareciti,dedouăzecideoridacătrebuie,împreunăcunoiopaginănesigură; cineva care ne ia de pe rafturile bibliotecii tomurile voluminoase încareamputeagăsivreoindicaţieutilă,încăpăţânându-sesăleconsulteşidupăceobosealane-afăcutsăleînchidem;cinevacarenesprijină,neaprobă,câteodatănecombate;cinevacareîmpartecunoi,cuegalăfervoare,bucuriilearteişialevieţii, eforturile întru acestea, niciodată plicticoase şi niciodată neglijabile;cineva care nu ne e nici umbră, nici răsfrângere, nici măcar completare, ci opersoanăcareeeaînsăşi;cinevacarenelasădivindeliberişitotuşineobligăsăfimcuplinătateceeacesuntem.HospesComesque–oaspeteşitovarăş.

*

Am aflat în decembrie 1951 de moartea, survenită de curând, a istoriculuiWilhelmWeber,iarînaprilie1952,deceaaerudituluiPaulGraindor,alecăruilucrărimi-au fost demult folos.Amdiscutat zilele acestea cu două persoane,G.B.ŞiJ.F.,carel-aucunoscutlaRomapegravorulPierreGusman,învremeaîn care acela era preocupat să deseneze cu pasiune privelişti de la Vilă.SentimentuldeaaparţineunuifeldeGensAelia,deafacepartedinmulţimeadesecretari ai marelui om, de a participa la acea schimbare a gărzii imperialeconstituitădinumaniştiişipoeţiicaresestrângînjuruluneimăreţeamintiri.Înacest fel (lucrul e valabil şi în privinţa specialiştilor în Napoleon ori aadmiratorilorluiDante)uncercdespiriteanimatedeaceleaşipreferinţesaudeaceleaşiproblemeseformeazăde-alungulvremurilor.

*

Blazii şiVadii există, iar îndesatul lor vărBasile e încă în picioare.Mi s-aîntâmplat o dată, doar o singură dată, sămă aflu faţă în faţă cu amestecul deinsulte şideglumede soldăţoigrosolani, cucitate trunchiateorideformate cu

meşteşugspreafacecafrazelenoastresăspunăprostiapecaren-ospuneau,cuargumenteînşelătoaresusţinutedeafirmaţiideopotrivăvagişiperemptoriispreaficrezutecaîntemeiatedecătrecititorulnutrindrespectpentrucelcudiplome,cititorcarenuarenicitimpul,nicidorinţadeacercetaelînsuşiizvoarele.Toateacestea sunt caracteristiceunui anumitgen şiunei anumite specii, din fericire,foarte rare.Dimpotrivă, câtă bunăvoinţă la atâţia erudiţi care ar fi putut foartebine, înepocanoastrădecumplită specializare, să respingă integraloriceefortliterardereconstituireatrecutuluicareriscăsăleîncalcedomeniile.Mulţidintreei au avut bunăvoinţa de a se deranja din proprie iniţiativă spre a rectifica ogreşeală,aconfirmaundetaliu,asprijinioipoteză,aînlesnionouăcercetare–faptepentrucareaducprieteneascameamulţumire tuturoracestorcolaboratoribenevoli.Oricecarterepublicatădatoreazăcâtecevaoamenilordebinecareaucitit-o.

*

Afacecâtpoţimaibine.A reface.A retuşa imperceptibil retuşa însăşi. „Pemineînsumimăcorectez,spuneaYeats,corectându-mioperele.“

*

Ieri, laVilă,m-amgândit lamiile de vieţi tăcute, furişate aidoma jivinelor,inconştiente asemenea plantelor – ţigani din vremea lui Piranesi, jefuitori deruine, cerşetori, căprari, ţărani adăpostiţimai rău saumai bine într-un colţ depiatră –, care şi-au urmat unii altora aici, de la Hadrian şi până la noi. Lamargineauneiplantaţiidemăslini,într-uncoridoranticpejumătatedegajat,G.Şi cumine ne-amaflat în faţa culcuşului din trestii al unui păstor, a cuieruluiimprovizat şi fixat între două blocuri de ciment roman, a cenuşii calde încă afoculuisău.Sentimentdeumilă intimitateaproapeasemănătorcelui încercat laLuvru după închidere, la ceasul când printre statui răsar paturile pliante dinchingialegardienilor.

*

[Niciomodificaredeadusîn1958rândurilorprecedente:cuierulpăstorului,dacănuşipatul lui,e încăacolo.G.Şicuminene-amopritdinnoupe iarbavăiiTempe,printreviolete,înacelmomentalanuluiîncaretotulereluatdelaînceput, în ciuda ameninţărilor pe care omul zilelor noastre le face să apesepretutindeni în lume şi peste el însuşi. Vila însă a suferit totuşi o schimbare

insidioasă. Desigur, nu completă; nu poate fi transformat atât de repede unansamblu pe care secolele l-au distrus încetul cu încetul, dându-i aspectul deacum.Printr-ogreşealărarăînItalia,primejdioase„înfrumuseţări“auvenitsăseadauge refacerilor şi consolidărilornecesare.Măslinii au fost tăiaţi spreafacelocunuiindiscretparcajautoşiunuichioşcderăcoritoareîngenulcelordepeterenuriledeexpoziţii,transformândnobilasolitudineaPoeciluluiîntr-unpeisaj de piaţetă; o fântână de beton îşi oferă trecătorilor lichidul printr-uninutil mascaron de ipsos care frizează anticul; un alt mascaron, încă şi maiinutil,împodobeşteperetelemariipiscineagrementatăastăzicuoflotilăderaţe.Au fost copiate tot în ipsos destul de banale statui de grădină greco-romane,adunate din săpăturile recente de aici şi care nu meritau nici această cinsteexcesivă, nici atare lipsă de respect; replicile în urâtamaterie deformantă şifriabilă,plasatecam la întâmplarepepiedestale,daumelancoliculuiCanopusaspectul unui colţ de studio pentru reconstituirea cinematografică a vieţiicezarilor.Nimicmai fragilcaechilibrul locurilor frumoase.Fanteziilenoastreinterpretativelasăintactetexteleînsele,caresupravieţuiesccomentariilor;darceamaineînsemnatărestaurareimprudentăadusăpietrelor,ceamaineglijabilăaleeasfaltatătăinduncâmppecareiarbacreşteadesecoleînpacesuntlucruricenumaipot finicicândreparate.Frumuseţea se îndepărtează;autenticuldeasemenea.]

*

Locuriîncareţi-aialessătrăieşti,reşedinţeinvizibilepecareţile-aiconstruitînafaratimpului.AmlocuitlaTibur,voimuripoateacolo,caHadrianînInsulaluiAhile.

*

Nu.Amrevizitat încăodatăVila,pavilioaneleei făcutepentru intimitate şirepaos,vestigiileunui lux lipsitde fast, câtmaipuţin imperialposibil, alunuiamator bogat ce se străduie să contopească încântările artei cu satisfacţiilecâmpeneşti.Amcercetat înPanteon locul exact în care cădeapatade soare îndimineaţa lui 21 aprilie; am refăcut, de-a lungul coridoarelor Mausoleului,drumulfunebrudeseoriurmatdeHabrias,CelerşiDiotimos,prieteniiultimelorzile.Dar numai simţeam imediata prezenţă a acelor fiinţe, actualitatea acelorîntâmplări: ele rămân aproape de mine, însă revolute, nici mai mult nici maipuţindecâtamintirileproprieivieţi.Legăturanoastrăcualtulîşiarevremeaeişi

încetează,odatăsatisfacţiaobţinută,lecţiaştiută,serviciulfăcut,operaîncheiată.Ceeaceamfostînstaresăspun,amspus.Ceeaceampututînvăţa,amînvăţat.Săneocupăm,pentruovreme,dealtelucrări.

Notă

Oreconstituiredefelulceleiabiacitite,adicăfăcutălapersoanaîntâişipusăînguraomuluicareurmaafizugrăvit,ţineînuneleprivinţederomanşiînaltelede poezie; ea s-ar putea lipsi aşadar de argumente justificative; valoarea eiumanăestetotuşisporităînchipdeosebitprinfidelitateafaţădefapte.Cititorulva lua mai jos cunoştinţă de lista principalelor texte pe care ne-am bizuit înconstrucţia acestei cărţi. Consolidând astfel o operă beletristică, nu facem dealtminteri decât să ne conformăm obiceiului lui Racine, care în prefaţatragediilor sale îşi înşiruie cu grijă izvoarele. Înainte de toate însă, şi pentru arăspunde întrebărilorcelormai insistente, săurmămexemplulaceluiaşiRacineindicândlocurile,destuldepuţinnumeroase,încareamcompletatistoriaoriammodificat-ocuprudenţă.PersonajulMarullinusereal,darcaracteristicaluiprincipală,daruldivinaţiei,

este împrumutată de la un unchi al lui Hadrian; împrejurările morţii lui suntimaginare.OinscripţieneinformeazăcăsofistulIsaiosafostunuldintredascăliitânăruluiHadrian,darnuestesigurcăstudentulaîntreprins,aşacumseafirmăaici,respectivacălătorielaAtena.Gallusestereal,dardetaliulprivinddezastrulfinal al acestui personaj figurează în text numai pentru a sublinia una dintretrăsăturile celmai des amintite a caracterului luiHadrian: ranchiuna.Episoduliniţieriimitriace este inventat – la aceavremecultul era răspândit în rândurilearmatei;esteposibil,însăcâtuşidepuţindovedit,caHadrian,tânărofiţer,săfifostispititsăseiniţieze.Acelaşilucruşidespretaurobolul(botezulcusângedetaur) pe care Antinous îl primeşte la Palmira:Meles Agrippa, Castoras şi, înepisodulprecedent,Turbosuntdesigurpersonaje reale:participareaacestora lariturile iniţiaticeeste în întregime fictivă. Înceledouăsceneamurmat tradiţiaconformcăreiabaiadesângearfaceparteatâtdinritualulmitriac,câtşidincelal zeiţei siriene căreia unii învăţaţi preferă să i-l atribuie exclusiv, atariîmprumuturide launcult laaltulfiindposibiledinpunctdevederepsihologicîntr-o vreme în care religiile de mântuire se „contaminau“ în climatul decuriozitate, de scepticism şi de vagă devoţiune care a fost cel al secolului al

doilea. Întâlnireacugimnosofistulnueste, înce-lpriveştepeHadrian,atestatăde istorie;ne-amfolositde textedinsecolele I şi IIcaredescriuepisoadeledeacelaşigen.ToatedetaliilereferitoarelaAttianussuntexacte,cuexcepţiauneiasau a două aluzii la viaţa lui particulară, despre care nu ştim nimic.CapitoluldespreamanteestescosînîntregimedindouărândurialeluiSpartianus(XI,7);ne-am străduit, inventând acolo unde trebuia, să rămânem în limitelegeneralităţilorcelormaiplauzibile.PompeiusProculusafostguvernatoralBitiniei;nuestesigurcăafostîn123–

124, când a trecut împăratul pe acolo. Straton din Sardes, poet erotic a căruioperă ne este cunoscută prin Antologia palatină, trăia probabil în timpul luiHadrian;nimicnudovedeşte,nicinuinfirmăcăîmpăratull-arfiîntâlnitîntr-unadintrecălătoriilesale înAsiaMică.Vizita luiLucius laAlexandria în130estededusă dintr-un text (pe care s-amai bizuit şiGrégorovius) deseori contestat,Scrisoarea lui Hadrian către Servianus, unde pasajul referitor la Lucius nuobligăcunimiclaatareinterpretare.InformaţiaasupraprezenţeiluiînEgiptestedecimaimultdecâtnesigură;dimpotrivă,detaliilereferitoarelaLuciusîntimpulacesteiperioadesuntaproapetoateextrasedinbiografiacei-afostconsacratădeSpartianus, Viaţa lui Aelius Cezar. Povestea cu sacrificiul lui Antinous etradiţională(DioCassius,LXIX,11;Spartianus,XIV,7);amănuntulprocedeelorvrăjitoreştiseinspirădinpapirusurilemagicealeEgiptului,darîntâmplăriledinseara de la Canopus sunt născocite. Episodul copilului căzut de pe balcon încursul unei sărbătoriri, plasat aici în vremea escalei lui Hadrian la File, esteextrasdintr-odaredeseamăaPapirusurilordelaOxyrhynchusşis-apetrecutînrealitateaproapecupatruzecideanidupăcălătorialuiHadrianînEgipt.LegareaexecuţieiluiApollodordecomplotulluiServianusnuestedecâtoipoteză,poateargumentabilă.Habrias, Celer, Diotimos sunt de mai multe ori menţionaţi de Marcus

Aurelius,care totuşinule indicădecâtnumeleşipasionata lorcredinţăfaţădememorialuiHadrian.Ne-amfolositdeeiînevocareacurţiidelaTiburînultimiiani aidomniei:Habrias reprezintă cerculde filozofiplatonicieniori stoici ce-lînconjura pe împărat; Celer (care nu trebuie confundat cu Celermenţionat deFilostrat şi Aristide, şi care a fost secretar ab epistulis graecis), elementulmilitar, iarDiotimos,grupuldeeromeni imperiali.Decicele treinumeistoriceauservitcapunctdeplecarepentrucreareaparţialăatreipersonaje.Dimpotrivă,medicul Iollas esteunpersonaj real al căruinume istorianu-lpomeneşte însă,după cum nu ne spune nici că ar fi fost de obârşie alexandrină. Libertul

Onesimos a existat, dar nu ştim dacă deţinea pe lângă Hadrian rolul demijlocitor;Servianusaavutîntr-adevărunsecretarpenumeCrescens,daristorianunespunecăşi-arfi trădatstăpânul.NegustorulOpramoasereal, însănimicnu dovedeşte că l-ar fi însoţit pe Hadrian pe Eufrat. Soţia lui Arrian este unpersonajistoric:nuştimdacăeaera„finăşimândră“,cumspuneaiciHadrian.Numai câţiva figuranţi sunt în întregime inventaţi: sclavul Euforion, actoriiOlymposşiBatylos,mediculLeotyhides,tânărultribunbritanicşighidulAssar.Celedouăvrăjitoare,ceadinBritanniaşiceade laCanopus,personaje fictive,simbolizeazălumeaprezicătorilordetotfelulşiapracticanţilordeştiinţeocultedecareHadrians-aînconjuratcuplăcere.NumeleAretéprovinedintr-unpoemautenticalluiHadrian(InscriptionesGraecae,XIV,1089),darelestedataiciînmod arbitrar intendentei Vilei; cel al curierului Menecrates este luat dinScrisoarearegeluiFermescătreîmpăratulHadrian(Bibliothèquedel’ÉcoledesChartes,vol.74,1913),textabsolutlegendar,decareistoriapropriu-zisănusepoatefolosi,darcaretotuşiapututîmprumutaacestdetaliudinaltedocumenteastăzipierdute.NumeledeBenedictusşiTeodotos,palideumbreîndrăgostitecetrecprinCugetărileluiMarcusAurelius,aufosttranspuse,dinraţiunistilistice,în Veronica şi Teodor. În sfârşit, numele greceşti şi latineşti săpate pe bazaColosului lui Memnon, la Teba, sunt în majoritatea lor împrumutate dinLetronne, Recueil des inscriptions grecques et latines de l’Égypte, 1848; celimaginar al unui oarecare Eumenes, care a stat în acelaşi loc, cu şase secoleînaintea lui Hadrian, se justifică prin aceea că măsoară pentru noi şi pentruHadrian însuşi timpul scurs între primii vizitatori greci ai Egiptului,contemporanicuHerodot,şiaceicălătoriromanidintr-odimineaţăasecoluluiII.ScurtaschiţăamediuluifamilialalluiAntinousnuesteistorică,darţinecont

de condiţiile sociale caracteristice Bitiniei acelei vremi. În ce priveşte unelechestiuni controversate, cum ar fi pricinile pensionării lui Suetonius, obârşialiberăsauservilăaluiAntinous,participareaactivăaluiHadrianlarăzboiuldinPalestina,dataapoteozăriiSabineişiaînmormântăriiluiAeliusCezarîncastelulSant-Angelo,atrebuitsăalegemîntreipotezeleistoricilor;ne-amstrăduitsănuoptămdecâtdinmotivetemeinice.Înaltecazuri–adoptarealuiHadriandecătreTraian,moartealuiAntinous–,amîncercatsălăsămaplanaasuprapovestiriioincertitudinecare,înaintedeaficeaaistoriei,afost,înmodcert,avieţiiînseşi.CeledouăizvoareprincipalepentrustudiulvieţiişipersonajuluiHadriansunt

istoricul grec Dio Cassius, care a scris paginile din a sa Istorie romanăconsacrateîmpăratuluilaaproximativpatruzecideanidupămoarteaacestuia,şi

cronicarullatinSpartianus,unuldinredactoriiIstorieiAuguste,careaîntocmitlamaibinedeunsecolasaVitaHadriani,unuldincelemaibunetextealeacesteiculegeri,precumşiVitaAeliiCaesaris,lucraremaimică,careoferădesprefiuladoptivalluiHadrianoimaginedeosebitdeplauzibilă,superficialăînsă,fiindcăîn ultimă instanţă aşa era însuşi personajul. Aceşti doi autori se sprijină pedocumente ulterior pierdute, printre alteleMemoriile publicate deHadrian subnumelelibertuluisăuFlegonşioculegeredescrisorialeîmpăratuluiadunatedeceldinurmă.NiciDioşiniciSpartianusnusuntmariistorici,saumaribiografi,dartocmaidatorităscăderilorlorliterareşi,într-ooarecaremăsură,alipseilordesistem, ei se situează în imediata vecinătate a faptului trăit, iar cercetărilemoderne le-au confirmat cel mai adesea spusele, într-un chip surprinzător.Interpretarea de faţă se bazează în mare măsură pe acest mănunchi de fapteminore. Trebuie de asemenea menţionate, fără a încerca de altminteri să fimexhaustivi, cele câteva detalii spicuite în alte vieţi ale Istoriei Auguste, ca depildăcelealeluiAntoninusşiMarcusAurelius,datorateluiIuliusCapitolinus,precumşicâtevafrazeextrasedinAureliusVictorşidinautorulacelorEpitome,careaudejadespreHadrianoimaginelegendară,daracărorfrumuseţestilisticăle aşază într-o categorie aparte. Notiţele istorice din Dicţionarul Suda ne-auinformatdespredouăchestiunipuţincunoscute:ConsolareaadresatăluiHadriandecătreNumeniosşicântecelefunebrecompusedeMesomedescuocaziamorţiiluiAntinous.De la Hadrian au rămas mai multe opere autentice de care ne-am folosit:

corespondenţă administrativă, fragmente de discursuri ori de rapoarte oficiale,cum ar fi celebra Adresă de la Lambaesis, conservate cel mai adesea deinscripţii; decizii legislative transmise de jurisconsulţi; poeme menţionate deautoriitimpului,cavestitulAnimulavagulablandula,saugăsitepemonumenteunde figurează ca inscripţii votive, ca poemul cătreAmor şiVenera cerească,gravat pe peretele templului de la Tespiai (Kaibel, Epigrammata graeca exlapidibusconlecta,811).Cele treiscrisoriale luiHadrianprivitoare laviaţasapersonală (Scrisoarea către Matidia, Scrisoarea către Servianus, ScrisoareaadresatădeîmpăratulaflatpemoarteluiAntoninus,cepotfigăsiterespectivînculegerea de scrisori compilată de gramaticulDositeos, înVitaSaturnini a luiVopiscusşiînGrenfellşiHunt,FayumTownsandtheirPapyri,1900)suntdeautenticitate îndoielnică; totuşi toate trei poartă în cel mai înalt grad peceteaomului căruia-i sunt atribuite; unele dintre indicaţiile oferite de ele au fostfolositeînaceastăcarte.

NenumăratelemenţiunidespreHadrianşianturajulsău,împrăştiateaproapelatoţi scriitorii secolelor al II-lea şi al III-lea, ajută la completarea informaţiilorcronicilor, umplându-le adesea lacunele. Astfel, pentru a nu da decât câtevaexempleextrasedinMemoriileluiHadrian,menţionămcăepisodulvânătorilordinLibiaprovine în întregimedintr-un fragment foartemutilatalpoemului luiPancrates,VânătorileluiHadrianşiAntinous,găsitînEgiptşipublicatîn1911în colecţiaPapirusurile de laOxyrhynchus (III, nr. 1085); căAtenaios,AulusGellius şi Filostrat au dat multe detalii despre sofiştii şi poeţii de la curteaimperială sau că Plinius cel Tânăr şiMarţial adaugă câteva trăsături chipuluipuţincamştersalunuiVoconiussauunuiLiciniusSura.DescriereasuferinţeiluiHadrianlamoartealuiAntinousseinspirădinistoriciidomniei,darşidinunelepasaje ale Părinţilor Bisericii, neîndoielnic reprobatori, dar uneori mai umaniasupraacestuipunctşimaialescupărerimultmaidiversedecâts-arficrezut.Părţi din Scrisoarea lui Arrian către împăratul Hadrian cu ocazia peripluluiMăriiNegre,careconţinealuziilaacelaşisubiect,aufostîncorporateînprezentalucrare,autoareaalăturându-sepăreriiînvăţaţilorcarecredautenticacesttextînansamblulsău.PanegiriculRomei,alsofistuluiAeliusAristide,operădeclartiphadrianic,afurnizatcâtevatrăsăturischiţeistatuluiideal,întocmităaicidecătreîmpărat. Câteva detalii istorice amestecate în Talmud cu un imens materiallegendar se adaugă, în ce priveşte războiul din Palestina, relatării din IstoriaeclesiasticăaluiEusebius.MenţionareaexiluluiluiFavorinusprovinedintr-unfragment al celui din urmă, aflat într-unmanuscris dinBibliotecaVaticanului,publicatîn1931(M.NorsaşiG.Vitelli,Ilpapirovaticanogreco,II,înStudietesti,LIII);episodulatrocealsecretaruluichiorâtesteextrasdintr-untratatalluiGalenus,mediculluiMarcusAurelius;imaginealuiHadrianpemoarteseinspirădinportretultragicalîmpăratuluiîmbătrânit,datoratluiFronton.Alteori ne-am adresatmonumentelor figurative şi inscripţiilor în ce priveşte

detaliile faptelor neînregistrate de istoricii antici. Unele consideraţii generaledesprecaracterulsălbaticalrăzboaielordaciceşisarmate–prizonieriarşidevii,sfetnici ai regelui Decebal otrăvindu-se în ziua capitulării – au ca sursăbasoreliefurile de pe Columna lui Traian (W. Froehner, La Colonne Trajane,1865; I.A.Richmond, „Trajan’sArmy onTrajan’sColumn“, înPapers of theBritishSchoolatRome,XIII,1935);omarepartea imagisticiicălătoriiloresteîmprumutatădepereversurilemonetarealeemisiunilordomniei.PoemeleIulieiBalbillasăpatepepiciorulColosuluiluiMemnonservescdreptpunctdeplecareal povestirii vizitei laTeba (R.Cagnat, Inscriptiones graecae ad res romanas

pertinentes,1186–1187);preciziacâtpriveşteziuadenaşterea luiAntinoussedatorează inscripţieiColegiuluiMeşteşugarilor şiSclavilordinLanuvium,careîn133l-aluatpeAntinouscapatronprotector(Corpusinscriptionumlatinarum,XIV,2112),precizarecontestatădeMommsen,daracceptatăulteriordeînvăţaţimai puţin hipercritici; cele câteva cuvinte date ca înscrise pe mormântulfavorituluisuntluatedinmareletexthieroglificalobelisculuidepePinciocaredescrie funeraliile şi ceremoniile cultului acestuia (A. Erman, ObeliskenRömischerZeit,înRömischeMitteilungen,XI,1896;O.Marucchi,Gliobelischiegiziani di Roma, 1898). Referitor la onorurile divine aduse lui Antinous, lacaracterizarea fizică şi psihologică a acestuia, mărturiile inscripţiilor, alemonumentelor figurativeşialemonedelordepăşesccumultpeceleale istorieiscrise.PânălaaceastădatănuexistăobunăbiografiemodernăaluiHadrianlacare

cititorulsăpoatăfitrimis;singuralucraredeacestfelcaremeritămenţionată,şitotodată cea mai veche, este cea a lui Grégorovius, publicată în 1851 (ediţierevizuităîn1884),nulipsitădeviaţăşiculoare,darslabădinpunctuldevederealadministratoruluişiprincipeluiHadrianşiînmarepartedepăşită.Deopotrivăau îmbătrânit şi scânteietoarele schiţe aleunuiGibbonoriRenan.Lucrarea luiB.W.Henderson,TheLifeandPrincipateoftheEmperorHadrian,publicatăîn1923; superficială în ciudamărimii ei, nu oferă decât o imagine incompletă agândirii lui Hadrian şi a problemelor vremii sale, folosind însă cu totulinsuficientizvoarele.DacăobiografiedefinitivăaluiHadrianrămâneîncăafifăcută, rezumatele inteligente şi studiile solide de detaliu abundă, erudiţiamodernă înnoind în numeroase privinţe istoria domniei şi administraţiei luiHadrian.Spreanucitaaicidecâtlucrărilerecente,oriaproaperecente,maigreusaumaiuşoraccesibile,menţionămînfrancezăcapitoleleconsacrateluiHadrianînLeHaut-EmpireRomaindeLeonHomo,1933,şiînL’EmpireRomainaluiE.Albertini,1936;analizacampaniilorparticealeluiTraianşiapoliticiipacifistealui Hadrian în primul volum dinHistoire de l’Asie de René Grousset, 1921;studiulasupraopereiliterarealuiHadrianînLesEmpereursetlesLettreslatinesdeHenriBardon,1944;lucrărileluiPaulGraindor,AthènessousHadrien,Cairo,1934şiLouisPerret,LaTitulatureimpérialed’Hadrien,1929,precumşiceaalui Bernard d’Orgeval, L’Empereur Hadrien, son œuvre législative etadministrative,1950,ceadinurmăconfuzăuneoriîndetaliu.LucrărilecelemaitemeinicedespredomniaşipersonalitatealuiHadrianrământotuşicelealeşcoliigermane, J. Dürr, Die Reisen des Kaisers Hadrian, Viena, 1881; J. Plew,

QuellenuntersuchungenzurGeschichtedesKaisersHadrian,Strasbourg,1890;E. Kornemann, Kaiser Hadrian und der Letzte grosse Historiker von Rom,Leipzig, 1905 şi mai ales scurta şi admirabila carte a lui Wilhelm Weber,UntersuchungenzurGeschichtedesKaisersHadrianus,Leipzig,1907,precumşi substanţialul eseu,mai lesne procurabil, publicat de el în 1936 în culegereaCambridge Ancient History, vol. XI, „The Imperial Peace“, pp. 294–324. Înengleză,operaluiArnoldToynbeeconţineici-coloaluziiladomnialuiHadrian;ele au constituit germenele unor pagini ale Memoriilor lui Hadrian în careîmpăratul lămureşte el însuşi vederile sale politice; a se vedea cu precăderestudiul luiToynbee, „RomanEmpire andModernEurope“, înDublin Review,1945.AsevedeadeasemeneaimportantulcapitolconsacratreformelorsocialeşifinanciarealeluiHadrian,laM.Rostovtzeff,SocialandEconomicHistoryoftheRomanEmpire, 1926; pentru detaliile faptice, studiile luiR.H.Lacey,TheEquestrianOfficialsofTrajanandHadrian:TheirCareer,withSomeNotesonHadrian’sReforms,1917,PaulAlexander,LettersandSpeechesoftheEmperorHadrian, 1938, W.D. Gray, A Study of the Life of Hadrian Prior to hisAccession, Northampton, Mass., 1919, F. Pringsheim, The Legal Policy andReformsofHadrian,înJournalofRomanStudies,XXIV,1934.PentruşederealuiHadrianînInsuleleBritaniceşiridicareaziduluipefrontieracuScoţia,aseconsulta lucrarea clasică a lui J.C. Bruce,TheHandbook to the RomanWall,ediţie revăzută de R.G. Collingwood în 1933, precum şi cea a aceluiaşiCollingwood în colaborare cu J.N.L. Myres, Roman Britain and the EnglishSettlements, ediţia a doua, 1937. Pentru numismatica domniei (exceptândmonedele luiAntinous ce vor fi amintitemai jos), a se vedea lucrările relativrecentealeluiH.MattinglyşiE.A.Sydenham,TheRomanImperialCoinage,II, 1926 şi P.L. Strack, Untersuchungen zur Römische Reichsprägung deszweitenJahrhunderts,II,1933.Despre personalitatea lui Traian şi războaiele sale, a se vedea R. Paribeni,

Optimus Princeps, 1927; R.P. Longden, „Nerva and Trajan“ şi „TheWars ofTrajan“ în Cambridge Ancient History, XI, 1936; M. Durry, „Le Règne deTrajan d’après lesMonnaies“, înRevueHistorique, LVII, 1932 şiW.Weber,„TraianundHadrian“,înMeisterderPolitik,I2,Stuttgart,1923.DespreAeliusCezar, A.S.L. Farquaharson, „On the names of Aelius Caesar“, în ClassicalQuarterly, II, 1908 şi J.Carcopino,L’Hérédité dynastique chez lesAntoninus,1950, ale cărui ipoteze au fost îndepărtate în favoarea unei interpretări mailiteraleatextelor.Înprivinţachestiuniicelorpatruconsulari,asevedeaA.von

Premerstein, „DasAttentat der Konsulare auf Hadrian in Jahre 118“, înKlio,1908; J. Carcopino, „Lusius Quiétus, l’homme de Qwrnyn“, în Istros, 1934.Despreanturajulgrecal luiHadrian,asevedeaA.vonPremerstein,„C.IuliusQuadratus Bassus“, în Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie derWissenschaften,1934;P.Graindor,UnMilliardaireAntique,HérodeAtticusetsafamille,Cairo,1930;A.Boulanger,AeliusAristideetlaSophistiquedanslaProvince d’Asie au II-e siècle de notre ère, în seria Bibliothèque des ÉcolesFrançaisesd’AthènesetdeRome,1923;K.Horna,DieHymnendesMesomedes,Leipzig,1928;G.Martellotti,Mesomede, înseriaScuoladiFilologiaClassica,Roma,1929;H.-C.Puech,Numéeniusd’Apamée,înMélangesBidez,Bruxelles,1934.Despre războiul iudaic,W.D.Gray, „The Founding ofAelia CapitolinaandtheChronologyoftheJewishWarunderHadrian“,înAmericanJournalofSemitic Language and Literature, 1923; A.L. Sachar, AHistory of the Jews,1950 şi S. Lieberman, Greek in Jewish Palestine, 1942. Descoperirilearheologice făcute în Israel în ultimii ani privind revolta lui Bar Kochba auîmbogăţitcuanumiteamănunteceeaceştiamdesprerăzboiuldinPalestina;celemaimultedintreacestedate,survenitedupă1951,n-aumaipututfi folosite încuprinsulprezenteilucrări.IconografialuiAntinousşi,închipaccidental,istoriapersonajuluin-auîncetat

să-iinteresezepearheologişipeesteticieni,maialesînţăriledelimbăgermană,dupăceîn1764WinckelmannacordaseportretisticiiluiAntinous,saucelpuţinprincipalelor sale portrete cunoscute la acea vreme, un loc important în a saIstorie a artei în Antichitate. Majoritatea acelor studii datând de la sfârşitulsecolului al XVIII-lea şi chiar din secolul al XIX-lea nu mai prezintă astăzipentru noi decât un interes bibliofil: lucrarea lui L. Dietrichson, Antinoüs,Christiania, 1884, de un idealism destul de confuz, rămâne totuşi demnă deatenţie prin grija cu care autorul a strâns aproape totalitatea aluziilor antice lafavoritul lui Hadrian; partea iconografică însă vădeşte un punct de vedere şimetode astăzi depăşite.Mica lucrare a lui F.Laban,DerGemütsausdruck desAntinoüs,Berlin,1891,înregistreazătoateteoriileesteticelamodăînGermaniaacelei vremi, dar nu îmbogăţeşte cu nimic iconografia propriu-zisă a tânăruluibitinian.LunguleseuconsacratluiAntinousînasaSketchesinItalyandGreece,Londra,1900,decătreJ.A.Symonds,cutoatecădepăşitcaţinutăşiinformaţie,rămâne deosebit de interesant, ca şi o notă a aceluiaşi autor asupra aceluiaşisubiect în remarcabilul şi rarisimul lui studiu despre inversiunea sexuală înAntichitate,AProblem inGreekEthics (zece exemplare nepuse în vânzare, în

1883,retipăritîn100deexemplareîn1901).LucrarealuiE.Holm,DasBildnisdes Antinous, Leipzig, 1933, trecere în revistă de factură mai academică, nuaduce câtuşi de puţin asupra subiectului nici puncte de vedere, nici informaţiinoi. În ce priveşte monumentele figurative ale lui Antinous, cu excepţianumismaticii, cel mai bun text relativ recent este studiul publicat de PirroMarconi,„Antinoo.Saggiosull’Artedell’EtáAdrianea“, învolumulXXIXdinMonumenti antichi, Reale Academia dei Lincei, Roma, 1923, studiu dealtminteri destul de greu accesibil publicului deoarece numeroasele tomuri aleacestei colecţii nu se află în întregime decât în foarte puţine dintre marilebiblioteci8.

8.Desigur,aceeaşiremarcăsepoatefaceşiîncepriveştemultedintrecărţileaiciamintite. Inutil sămaispunemcăocarte rară,epuizată,degăsitnumaiperafturile câtorva biblioteci, sau un articol apărut într-un număr vechi al uneipublicaţiisavantesuntpentruimensamajoritateacititorilorabsolutinaccesibile.În nouăzeci şi nouă la sută din cazuri, cititorul dornic să se cultive, darnedispunând de timp şi de câteva elementare procedee familiare erudiţilor deprofesie, rămâne, de voie, de nevoie, tributar operelor de popularizare aleseaproape întâmplător şi dintre care cele mai bune nefiind ele însele mereureeditatedevinlarândullordenegăsit.Ceeacenumimculturanoastrăeste,maimultdecâtneînchipuim,oculturăcuuşileînchise.

Studiul lui Marconi, mediocru din punctul de vedere al discuţiei estetice,marchează totuşi un însemnat progres iconografic, domeniu până acumneepuizat, punând, prin preciziunea sa, capăt reveriilor vaporoase elaborate decriticiiromantici.Asevedea,deasemenea,scurtelestudiiînchinateiconografieiluiAntinousînlucrărilegeneraleasupraarteigreceştisaugreco-romane,cacelealeluiG.Rodenwaldt,Propyläen-Kunstgeschichte,III,2,1930;E.Strong,ArtinAncient Rome, ediţia a doua, Londra, 1929; Robert West, Römische Porträt-Plastik,II,München,1941şiC.Seltman,ApproachtoGreekArt,Londra,1948.PrintremultealteinformaţiiprivitoarelaportreteleluiAntinous,identificatesaudescoperite la sfârşitul secolului alXIX-lea şi înveaculXX,precumşi asupraîmprejurărilor descoperirii lor trebuie citate notele lui R. Lanciani şi C.L.Visconti din Bolletino Communale di Roma, 1886, eseurile lui G. Rizzo,Antinoo-Silvano, înAusonia, 1908; S. Reinach, „Les Têtes desmédaillons del’ArcdeConstantin“,înRevueArchéologique,seriaIV,XV,1910;P.Gauckler,LeSanctuairesyrienduJanicule,1912;H.Bulle,„EinJagddenkmaldesKaisers

Hadrian“,înJahresheftedesdeutschenarchäologischenInstituts,XXXIV,1919şiR.Bartoccini,„LeTermediLepcis“,înAfricaItaliana,1929.În ceea ce priveşte numismatica personajului, cea mai bună lucrare, după

părerea numismaţilor care se ocupă astăzi de acest subiect, rămâne„Numismatique d’Antinoos“, în Journal International d’ArchéologieNumismatique,XV,pp.33–70,1914,datorat luiG.Blum, tânăr învăţatucis întimpul războiului din 1914 şi care, de asemenea, a lăsat şi câteva studiiiconografice despre Antinous. Pentru monedele lui Antinous bătute în AsiaMică, a se consulta mai ales E. Babelon şi T. Reinach, Recueil Général desMonnaiesGrecquesd’AsieMineure,I–IV,1904–1912şiprimulvolum,ediţiaadouadin1925;pentrumonedelebătute laAlexandria, a sevedea J.Vogt,DieAlexandrinischenMünzen, 1924, iar pentru unelemonede bătute înGrecia,C.Seltman, „GreekSculpture andSomeFestivalCoins“, înHesperia, Journal oftheAmericanSchoolofClassicalStudiesatAthens,XVII,1948.Pentru împrejurările atât de obscure alemorţii luiAntinous, a se vedeaW.

Weber,DreiUntersuchungenzuraegyptisch-griechischenReligion,Heidelberg,1911.CartealuiP.Graindor,dejacitată,AthènessousHadrien,conţine(p.13)ointeresantăaluzie laacelaşisubiect.ProblemaexacteiamplasăriamormântuluiluiAntinousnuafostniciodatărezolvată,înciudaargumentelorluiC.Hülsen,„Das Grab des Antinous“, în Mitteilungen des deutschen archäologischenInstituts, Römische Abteilung, XI, 1896 şi în Berliner PhilologischeWochenschriften,15martie1919şiavederilorcontrariialeluiH.Kählerasupraacestuisubiect,înoperasamenţionatămaijosşitratânddespreVilaluiHadrian.Semnalăm în plus că excelentul studiu al lui P. Festugière despre „LaValeurreligieusedesPapyrusMagiques“,înL’idéalreligieuxdesGrecset l’Évangile,1932 şi mai ales analiza pe care o face sacrificiului morţii prin înecare şidivinităţii conferite astfel victimei, fără vreo referire la istoria lui Antinous,aduce nu mai puţină lumină şi asupra practicilor pe care până acum nu lecunoşteam decât printr-o tradiţie literară vagă, permiţând a scoate legendaautosacrificiului de bunăvoie din magazia accesoriilor tragico-epice spre a orepuneîncadrulfoarteprecisaluneianumitetradiţiioculte.Aproape toate lucrările generale care tratează despre arta greco-romană se

ocupăpelargdeceahadrianică;uneledintreacesteaaufostdejamenţionateînparagraful consacrat imaginilor lui Antinous; pentru iconografia aproapecompletăa luiHadrian,Traian,aprinţeselordinfamilia lor,câtşia luiAeliusCezar, trimitem la lucrarea lui RobertWest, deja amintită,Römische Porträt-

Plastik, iar, printre multe altele, la cărţile lui P. Graindor, Bustes et Statues-Portraitsdel’ÉgypteRomaine,Cairo,fărădată,şiF.Poulsen,GreekandRomanPortraitsinEnglishCountryHouses,Londra,1923,carecuprindeunnumărdeportretemaipuţincunoscuteşirareorireproduse,reprezentându-lpeHadrianşianturajul său. Începriveşte artadecorativăa epocii luiHadrian, îngeneral, şimaialesraporturileîntremotivelefolositedecizelorişigravori,pede-oparte,şidirectivelepoliticeşiculturale,pedealta,frumoasacartealuiJocelynToynbee,TheHadrianicSchool,AchapterintheHistoryofGreekArt,Cambridge,1934,merităafimenţionatăînchipdeosebit.Aluziile la operele de artă comandate deHadrian sau aparţinând colecţiilor

saleaparînaceastănaraţiunedoarpentrucăeleadaugăotrăsăturăfizionomieilui de anticar, de amator de artă, ori de îndrăgostit preocupat de imortalizareaunui chip iubit. Descrierea efigiilor lui Antinous comandate de împărat, ca şiimaginea însăşi a lui în viaţă, de mai multe ori evocată în decursul acesteilucrări, sunt desigur inspirate de portretele tânărului bitinian, cele mai multedescoperite la Vila Hadriana, portrete care există încă şi astăzi, fiindu-necunoscutesubnumelemarilorcolecţionariitalienidinsecolelealXVII-leaşialXVIII-lea.AtribuireasculptoruluiAristeasamiculuicapaflatacumlaMuzeulNaţionaldinRomaesteoipotezăaluiPirroMarconi,dintr-olucrarecitatămaisus;atribuirealuiPapias,altsculptoralepociihadrianice,aluiAntinousFarnesede laMuzeul dinNapoli nu este decât o simplă conjectură a autoarei. IpotezadupăcareunchipalluiAntinous,astăziimposibildeidentificatcucertitudine,arfiîmpodobitbasoreliefurilehadrianicealeteatruluiluiDionysosdelaAtenaafost împrumutată dintr-o lucrare deja citată a lui P.Graindor. În privinţa uneichestiuni de detaliu, provenienţa celor trei sau patru frumoase statui greco-romanesauelenisticedescoperitelaItalica,oraşulnatalalluiHadrian,autoareaa adoptat părereadupă care aceste opere, din care cel puţinunapare a fi ieşitdintr-unatelieralexandrin,arfimarmuregreceştidatânddelasfârşitulsecoluluiIoridelaînceputulceluiurmător,dăruitedeînsuşiîmpăratulurbeiluinatale.Aceleaşi remarci generale se aplică şimenţionăriimonumentelor ridicatede

Hadrian,acărordescrieremaiamănunţităar fi transformatvolumul înmanualdeghizat, şi în special a Vilei Hadriana, unde împăratul, om de gust, nu-şiîngăduiea-lobligapecititorlaturulcompletalproprietăţii.InformaţiilenoastreasupramarilorconstrucţiialeluiHadrian,atâtlaRoma,câtşiîndiferitepărţialeimperiului, ne-au parvenit prin intermediul biografului său Spartianus, prinCălătorie înGrecia a luiPausanias, pentrumonumentele construite acolo, sau

princronicariitârzii,caMalalas,careinsistăcuprecădereasupramonumentelorridicate ori refăcute deHadrian înAsiaMică.De la Procopius ştim că parteasuperioarăaMausoleuluiluiHadrianeraîmpodobităcunumeroasestatuiceauservit drept proiectile romanilor pe vremea asediului lui Alaric; datorită uneiscurte descrieri a unui călător german din secolul alVIII-lea,Anonimul de laEinsiedeln, ni s-a păstrat imaginea a ceea ce era la începutul Evului MediuMausoleul, deja fortificat de pe timpul luiAurelian, dar încă netransformat înCastelulSant-Angelo.Acestor aluzii şi descrieri arheologii şi epigrafiştii le-auadăugatapoidescoperirilelor.Spreanudadecâtunsingurexempludinrândulcelordinurmă,amintimcă, laodatărelativrecentăşigraţieştampilelordepecărămizileutilizateînconstrucţie,s-aştiutcăcinsteaconstruiriiorireconstruiriidin temelii a Panteonului îi revine lui Hadrian, multă vreme considerat doarrestauratorul său. În ce priveşte arhitectura hadrianică, trimitem pe cititor lamajoritatealucrărilorgeneraleasupraarteigreco-romanecitatepânăacum;asevedea de asemenea C. Schultess, Bauten des Kaisers Hadrianus, Hamburg,1898; G. Beltrani, Il Panteone, Roma, 1898; G. Rosi, în Bollettino dellacommissionearcheologicacommunale,LIX,1931,p.227;M.Borgatti,CastelS.Angelo, Roma, 1890; S.R. Pierce, „The Mausoleum of Hadrian and PonsAelius“,înJournalofRomanStudies,XV,1925.PentruconstrucţiileluiHadrianla Atena, lucrarea de mai multe ori citată a lui P. Graindor, Athènes sousHadrien, 1934 şi G. Fougères, Athènes, 1914, care, cu toate că e depăşită,rezumăîncăesenţialul.Reamintim cititorului interesat de acea aşezare de excepţie care este Vila

Hadrianacănumelediferitelorpărţialeacesteia,înşiruitedeHadrianînprezentalucrare, şi încă în folosinţă astăzi, provin şi ele din indicaţiile lui Spartianusîntărite mai degrabă decât infirmate de săpăturile arheologice efectuate pânăacum.Cunoaştereanoastrăasuprastadiilorvechialeacesteifrumoaseruine,delaHadrianşipânălanoi,sebazeazăpeoseriededocumentescrisesaugravateîncepândîncădinRenaştere,dintrecarepoatecelemaipreţioasesuntRaportuladresat în 1538 de către arhitectul Ligorio cardinalului d’Este, admirabileleplanşeconsacratedePiranesiacesteiruineprin1781şi,înprivinţaunuidetaliu,deseneleCetăţeanului Ponce (Arabesques antiques des bains de Livie et de laVillaAdriana,Paris,1789),carepăstreazăimagineastucaturilorastăzidistruse.LucrărileluiGastonBoissier,PromenadesArchéologiques,1880,H.Winnefeld,Die Villa des Hadrian bei Tivoli, Berlin, 1895 şi Pierre Gusman, La VilaImpérialedeTibur,1904suntîncăesenţiale,iar,maiaproapedenoi,cartealui

R.Paribeni,LaVillaDell’ImperatoreAdriano,1930şi,ceaimportantă,aluiH.Kähler,Hadrian und seineVilla bei Tivoli, 1950. ÎnMemoriile luiHadrian oaluzie lamozaicurile parietale de laVilă a surprins pe unii cititori: este vorbadesprecelealeexedrelorşinimfelorfrecvente învilelecampanienedinprimulsecolşicareprobabilcăauîmpodobitdeopotrivăşipavilioaneledelaTibur,oricele care, după numeroase mărturii, îmbrăcau obârşiile bolţilor (ştim de laPiranesi că mozaicurile bolţilor de la Canopus erau albe), sau, în fine, aceleemblemata, tablouri demozaic ce se obişnuia a fi încastrate în pereţii sălilor.Pentruacestdetaliuasevedea,înafarădede-abiacitatulGusman,articolulluiP. Gauckler în Daremberg şi Saglio,Dictionnaire des Antiquités Grecques etRomaines,III,2,MusivumOpus.ÎncepriveştemonumenteledelaAntinoe,sănereamintimcăruineleoraşului

întemeiat de Hadrian în memoria favoritului său erau încă în picioare laînceputul secolului al XIX-lea, când Jomard desena planşele grandioaseiDescription de l’Égypte, începută din ordinul lui Napoleon, care cuprindemişcătoareimaginialeaceluiansambluderuine,astăzidistruse.Cătremijloculsecoluluitrecut,unfabricantegipteanatransformatînvarrespectivelevestigii,întrebuinţându-le laconstrucţiaunei fabricidezahărdinapropiere.ArheologulfrancezAlbertGayetalucratcupasiune,dar,pare-se,destuldepuţinmetodicînaceastăaşezarepărăginită,informaţiilecuprinseînarticolelesalepublicateîntre1896 şi 1914 rămânând foarte utile. Papirusurile recoltate la Antinoe sau laOxyrhynchus şi publicate de la 1901 încoace nu au adus nici un nou detaliudespre arhitectura oraşului hadrianic sau despre cultul favoritului, cu excepţiaunuia singur conţinând lista completă a sectoarelor administrative şi religioaseale oraşului, evident stabilite de Hadrian însuşi, şi care dovedeşte puternicainfluenţăaritualuluieleusinasupraspirituluiautoruluilor.Asevedealucrareamai sus citată a lui Wilhelm Weber, Drei Untersuchungen zur aegyptisch-griechischenReligion, ca şiE.KühnAntinoopolis,EinBeitrag zurGeschichtedes Hellenismus in römischen Aegypten, Göttingen, 1913 şi B. Kübler,Antinoopolis,Leipzig,1914.ScurtularticolalluiM.J.deJohnson,„AntinoeandIts Papyri“, în Journal of Egyptian Archaeology, I, 1914 cuprinde un bunrezumataltopografieioraşuluiluiHadrian.CunoaştemexistenţaunuidrumcreatdeHadrianîntreAntinoeşiMareaRoşie

dintr-o inscripţie antică descoperită la faţa locului (InscriptionesGraecae andResRomanasPertinentes,I,1142),dartraseulsăuexactparesănufifostîncăidentificat,iarcifradistanţelordatădeHadrianînprezentalucrarenureprezintă

decât o aproximare. În fine, o frază din descriereaAntinoei, împrumutată aiciîmpăratuluiînsuşi,esteluatădinrelatarealuiSieurLucas,călătorfrancezcareavizitatAntinoelaînceputulsecoluluialXVIII-lea.