Alexandre Dumas - Othon Arcaşul (I) . Povestind copiilor

7/31/2019 Alexandre Dumas - Othon Arcaşul (I) . Povestind copiilor

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-othon-arcasul-i-povestind-copiilor 1/33



Calectia ALEXANDRE DUMAS POVESTIND COPIILOR,

este initiaHi ~icoaI'danata de Bogdan Biidulescu

Caperta valumului ~i caperta calectiei: Done Stan

Alexandre Dumas ilIustre, Contes pour les Petits,

A. Le Vasseur et Cie, Editeurs, Paris

ISBN 973-96277-J-4



O th a n t1rct1~ul- ,Traducere de BOGDAN BADULESCU

I1ustra~ii de DONE STAN

ItEditura LEVANT

Bucure~ti 1993



an ca~telan intri~tztt

C S 5 pre sfiir!itul anului 1340, intr-o noapte racoroasa dar f rumoasade toamna, un cavaler urma drumeagul Ingust care Insote~te tarmul

stang al Rinului. Puteai banui, dupa ceasul tarziu ~i dupa nerabdarea eucare I~i Indemna calul, mai ales ca era obosit dupa 0zi Intreaga de drum,ca se va opri macar cateva ceasuri In Oberwinter, ora~elulin care tocmaiintra. El i~i continua Insa mersuJ In ritm vioi, c(~unuJ obi~nuit cu 0astf elde eaJatorie, pe straziJe stramte ~i Intortocheate ale burgului, care-i lun-geau ealea cu cateva minute bune, dupa care parasi, la f el de grabit,Oberwinterul, prin partea opusa celei pe care intrase. Chiar In ace a cli-pa, luna, pana atunci ascunsa, ie~ea dintre nori pe un petec de cer euratsi straveziu ca un lac linistit In mijlocul acestei mari d e nouri care-si fra-

manta pe bolta valurile f~ntastice. Sa ne folosim de aceasta lumina'fuga-ra ca sa aruncam 0privire asupra caIatorului.

Era un barb at de vreo patruzeci ~ j opt-cincizeci de ani, de staturami jlocie, dar cu umerii lati, de atlet, iar miscarile lui se armonizau ata! deperfect cu trapul vioi al calului, incat ai fi ~is ca, om ~i animal, sunt taiatidin acela~i bloc de piatra. Fiindca se ana Intr-un tinut cunoseut lui ~i,deci, nu se simtea pandit de nici 0 primejdie, I~i atarnase coiful laobIancul ~eii ~i purta pe cap 0 scuf ie d e zale captu~ita cu panza, care,atunci cand l~i punea coiful, Ii cadea pe spate. De altfel, parul lung ~i

bogat, u~or incaruntit, Incadrandu-i chipul gray ~i energic ca al unui leu,Ii slujea la fel de bine ca un coif. Cat despre originea lui, ea era u~or de

ghicit de catre oricine cuno~tea graiul blazoanelor, ~i pe vremea aceeaaproape toata lumea ~tia sa-l talmaceasca; aruncand 0 privire asupracoifului puteai observa, desenat deasupra unei coroane de conte, un bratgol Inarmat cu 0 spad[t, iar de cealalUl parte a ~eii, pe scutul atamat,stdiluceau, pe un fond ro~u aprins, cele trei stele aurii ale casei deHomburg, una dintre cele mai vechi ~i mai renumite din IntreagaGermanie. Acum, ca sa mai dflm cateva Iamuriri asupra acestuinecunoscut pe care I-am adus In scena, yom adauga ca acesta, conteleKarl pre numele lui, venea din Flandra, unde fusese, din porunca

imparatului Ludovic de Bavaria, sa-i dea ajutor, cu spada sa



necrutatoare, lui Eduard al III-lea al Angliei, numit, cu optsprezece aniin urma, vicar general al Imperiului. Ca urmare a armistitiului de un anpe care 11incheiase cu Phillippe de Valois, regeleFrantei, Eduard iidad use incuviintarea sa se intoardi acasa.

Ajungand'pe inaltimile unde se afla micul ora~ Melhem, calatorulparasi drumul pe care 11urmase de la Coblenz pana aici ~i 0apuca pe 0

carare ce ducea chiar pe domeniile lui. Pentru cateva dipe, cal ~i dilaretse pierdura in scobitura unei vai adanci, apoi se ivir[l pe malul ceIalalt,urmand apoi, de-a lungul tarinelor, un drum pe care pareau ca-l cunoscla f el de bine ~i unul ~i celalalt. Dupa cinci minute de drum, ealul ridicabotul si necheza ea sa-si vesteasea parca sosirea si, de data aeeasta, Hiraca stapanul sa-lindem~e, lasara in urma lor targ~~orul Godesberg, pier-dut printre palcuri de copaci seeulari ~i, parasind drumul care duce de laRolandseck la Bone, luand-o pentru a doua oara la stanga, se indreptara

spre castelul ridicat pe creasta unui deal, care purta acela~i nume euorasul.

, Parea vadit, de altfel, ca acest falnic castel era tinta misteriosuluidilator. Contele Karl a junsese in timpul unei petreceri. Pe masura ce ur-

ea drumul in serpentina ce pornea de la poalele muntelui ~i se oprea lapoarta castelului, contele vazu tot mai Iamurit ca toate f erestrele erauluminate; apoi, prin geamurile aburite, zari umbre mi~candu-se in gru-puri. Domoli mersul bidiviului. Dupa incruntarea sprancenelor se putealesne ghici ca ar fi dorit mai bine sa pice in mijlocul celor dragi ~i apro-

piati decat in valtoarea unei serbari.Curtea era plina de scutieri, de valeti, de cai ~i de litiere. Caci, pre-

cum banuise contele, la castelul Godesberg serbarea era in toi. Abia saridin sa si cativa slu jitori se repezira sa ia calul de darlogi si sa-l duca ingra jd. Dar cavalerul nu se despartea cu una-cu dOU[lde to~ara~ul sau dedrum; nu voi sa-l lase in seama nimanui ~i, apucand elinsu~i fraulin ma-na, 11duse intr-un gra jd deosebit. Valetii, mirati intrucatva, 11lasara Inpace. Cavalerul creseuse eu altfel de obiceiuri ~i Ie insutlase convingereaca nu puteau f ace altfel.

Cand Hans - asa Isi botezase contele armasarul - fu dus la loculhotadt, ieslea fu umpl~ta' eu f an ~ijgheabul cu ovaz, cavalerul se gandi ~ila ellnsu~i; dupa ce 11mangaie de cateva ori pe Hans, care se opri din ru-megat ca sa-i raspunda cu un nechezat recunoscator, se Indrepta sprescara cea mare; strabatand multimea de paji ~i de scutieri care Intesauscarile, ajunse In apartamentele unde se gasea adunata tloarea nobilimiidin Intregul tinut.

Contele Karl se opri un rastimp la una din u~ile salonului principal,

ca sa arunce0

privire asupra stralucitei adunari, vesele ~i zgomotoase,alcatuita din tineri In costume de catif ea si tin ere In rochii brodate. Iardintre toti tinerii, cel mai frumos era Othon, iar dintre doamne cea maif rumoas~ era Ema; cel dintai fiul, iar cealalta sotia landgrafului Ludwig



de Godesberg, stapanul castelului ~ifrate de arme al cavalerului Karl.

De altfel, aparitia contelui Karl nu ramase neluata In seama. Sin-

gur In mijlocul celorlalti invitati, arata falnic ~i ciudat, a~a cum era, aco-perit de cama~a cu zale, a caror sclipire Intunecata, otelie, se deosebeade culorile batatoare la ochi ale catifelei ~imatasurilor. Toate privirile seIndreptara spre locul unde se afla el, afara de aceea a contelui Ludwig,

care, adancit In ganduri, preocupat de ceva gray, privea Intr-un punct fix,atlat In mijlocul pardoseJei.

Karl il recunoscu de la distanta pe vechiul sau prieten, facu

inconjurul saloanelor vecine, dupa care, luptandu-se din greu sa-~i taiedrum prin multime, ajunse din nou in salonul eel mare. Contele Ludwig,incremenit ~i mut ca 0statuie, state a mai departe in aeela~i loc, unde-lvazuse ~i intaia data. Contele Karl ramase locului 0 vreme, incereandsa-~i explice tristetea ce se zugravea pe chipul prietenului sau. Dupa ee

inainta ~i, constatand ca nicicum Ludwig nu-l observa, ii puse u~or manape umar. Landgraful tresari ~i intoarse capul spre e l . Preocupat degandurile lui, il privi cateva clipe pe Karl fara sa-l recunoasca. Dar Karl

il striga, u~or, "Ludwig!" ~i intinse bratul spre el; castelanul reveni larealitate; se arunca la pieptul tovara~ului sau de arme, dar s e purta maidegraba ca un om care cauta astfel adapost impotriva unei dureri decat

ca un barbat eare-~i regase~te prietenul.

Totu~i, aeeasta reintoarcer~ nea~teptata ii prile jui posomorituluiLudwig 0bueurie de netagaduit. II conduse pe noul venit intr-un colt al

salonului ~i II pofti sa ~ada pe 0eanapea lunga de stejar aeoperita eu sto-fe lucrate cu fir de aur, apoi se a~eza langa el. Lufmdu-l de mana, illntre-ba prin ee intamplari treeuse in cei trei ani cat lipsise din tara.

Karl Ii povesti totul cu multime de amanunte, cum Ii sta ~bine unuirazboinic incercat: cum trupele englezilor, Brabantului ~i ale Imparatu-lui, conduse ehiar de Eduard al III-Jea, venisera sa asedieze Cambrai, ar-

zand ~i pustiind totul in calea lor; cum ceIe doua armate du~manestatuserafata-n fata la Buironfosse fara sa se lupte, caci un trimis al re-

gelui Siciliei, astrolog vestit, Ii prevestise lui Philippe de Valois, regeleFrantei, ca orice lupta irnpotriva englezilor ii va fi fatala daea armatadu~mana va fi condusa de catre regele Eduard; cum, in cele din urma, seIncheiase pacea intre cei doi regi rivali, la Esplechin, ~i aceasta datorita

mai ales stradaniei doamnei Jeanne de Valois, sora regelui Frantei.Landgraful parea ca asculta cu luare-aminte povestirea; din vreme

in vreme, insa, el se ridica ~i arunca priviri iuti prin salon; dar, cum defiecare data se reintorcea sa-~i reia locul, povestitorul nu se oprea din fi-rul intamplarilor, banuind ca stapanul castelului simte nevoia sa urma-

reasca mersul serbarii a carei gazda este, astfel ca nimic din ceea ce

putea face multumirea invitatilor sa nu Ie lipseasca. Totu~i, la un mo-ment dat, landgraful uita de prietenul sau ~i nu se mai intoarse sa stea

langa el; contele Karl se ridica ~ise apropie de u~a salonului, prin care



razbatea un val de lumina; landgraful parea ca-l a~teapta, caci ridicabratul, tara sa se intoardi, ~i il a~eza pe umarullui Karl, strangandu-l £uputere. Karl intelese di in inima acestui om se duce 0lupta ascunsa. I~iarunca privirea asupra multinlii care forfotea veseIa in salonul luminatca ziua de tacliile fixate in pereti, dar nu vazu nimic care sa explice tris-tetea ~i supararea prietenului sau. Cazu pe ganduri, insa nu-i puse nici 0intrebare, intelegand ca datoria de capatii a unui prieten adevarat e sapastreze 0taina. Landgraful simti ingrijorarea lui Karl, i~i trecu 0manapeste frunte, ca pentru a-~i alunga un vis urit, apoi, dupa 0ultima ~ovai-re, ii spuse posomorit, aratand spre fiul sau:

- Karl, nu gase~ti di Othon seamana tare mult cu tanarul seniorcare danseaza cu mama-sa?

Contele Karl tresari surprins. Aceste cateva cu~inte incepeau sa lu-mineze misterul comportarii ciudate a landgrafului. Intr-o strafulgerare,

simti pericolul foarte aproape; asemanarea dintre copil ~i barbat era a~ade batatoare la ochi indH contele nu se putu opri sa raspunda, cu toateca se teI11ea de urrnarile raspunsului sau:

- Intr-adevar, Ludwig, ai zice ca sunt frati.Dar, simtind ca trupul celuilalt e scuturat de un fior puternic, se

grabi sa adauge, lini~titor:- La urma urrnei, ce importanta are?- Nici una, nici una, raspunse landgraful, cu glas inabu~it. Voiam

nurnai sa cunosc parerea ta in aceasta privinta. Acum, hai sa-mi poves-

te~ti despre faptele tale de vitejie.~i il duse pe aceea~i canapea un de Karl incepuse cu un ceas mai

devreme sa-~i depene povestea, poveste pe care, de data aceasta, putusa 0sfarseasca tara sa fie intrerupt. De-abia smrsi ins[l si un om se ivi inu~a pe care intrase mai devreme Karl. Vazandu-i, landgraful se ridica ingraba ~i se indrepta spre el. Cei doi i~i vorbira in ~oapta, dar Karl nu pu-tea auzi nimic. Pricepu insa, dupa gravitatea gesturilor, di era yorba deceva important ~i incredintarea lui fu ~i mai puternicfl vazandu-l pe land-

graf ca se intoarce ~imai posomorit ca inainte.- Karl, ii zise el, fara sa se a~eze, dupa un drum a~a de lung credca ai nevoie de odihna ~i de lini~te, nu de baluri ~i de zgomot. Am sa po-runcesc sa te conduca in odaia pe care ti-am pregatit-o. Noapte buna!Ne vedem maine.

Karl pricepu ca prietenul sau dore~te sa ramana singur. Se ridica, iistranse mana !'ara 0yorba, dar cenlndu-i din priviri 0lamurire. Landgra-

ful nu-i raspunse decat printr-un zambet trist, care voia sa spuna ca incan-a venit clipa cand i-ar putea dezvalui povara care ii apasa sutletul. Karl

ii dadu de inteles, printr-o ultima strangere de mana, ca e gata oricandsa-i fie de ajutor, dupa care se retrase in odaia sa, indeajuns de inde par-tata, dar unde zvonul de petrecere ajungea destul de Iamurit.

Contele Karl se culca apasat de presimtiri rele ~i cu urechea greu



rcata de sunetele vesele ale muzicii. Din aceasta cauza, 0vreme nici.....u putu sa adoarma. In cele din urma, oboseala invinse nelini~tea, trupul. vinse sufletul...

...Incet-incet, gfmdurile ~i lucrurile d~veneau tot mai pu~in Iamuri-:e simturile amortira si ochii se inchisera. Intre atipire si somnul adeva-

::-at era un rastimp a;emenea celui din amurg, care desparte ziua de

noapte, un rastimp ciudat ~i greu de descris, in care visul se amesteca cuealitatea, astfel ca nu mai exista nici vis, nici realitate - dupa care Uf-

ma un somn adfmc. De mult timp cavalerul nu mai dormise decat sub

cort, in mantaua grea de soldat, a~a ca se lasa cu placere invaluit demangaierea calda a unui a~ternut moale. Cand se trezi, vazu ca afara

oarele se ridicase pe cer de-o suli~a.Dar, deodata, 0imagine nea~teptata, care ii reaminti de intampla-

rile din ajun, ii atrase luarea-aminte. Landgraful statea pravalit intr-un

jil~, incremenit, eu capul in piept, ca ~i cum a~tepta ca prietenul sau sa sescoale, si totusi mahnirea il coplesise intr-atat incat nu baga de seamaaceasta.' Cont~le Karl j] privi 0clip~ in lini~te, apoi, vazand ca doua lacri-

mi luneca pe obrajii lui palizi ~i zbarci~i, nu se mai putu strtpani ~i, intin-

zand bra~ele spre el, striga:- Ludwig, pentru numele lui Dumnezeu, ce se intampla cu tine?- Vai, vail se tangui landgraful, nu mai am nici copil, nici nevasta.Spunand aeeste euvinte, se ridica eu gi'eu din jil~ ~i, c1atinandu-se

ea un om beat, cazu in bra~ele eontelui, care se desf aeusera sa-l primeas-

c a .



~povedZlnia

Pentru a 1n(elege~a; rrtf lCb1ne~ je~c~va, 'urma, 11rugampe citi-tor sa ne Insoteasea Intr-o seurta caIatorie In treeut.

Landgr~ful era Insurat de ~aisprezeee ani. Se easatorise cu fiica

contelui de Ronsdorf care, In 1316, f usese ucis In luptele dintre Ludovieal Bavariei, In oastea caruia se afIase, ~i Frederic cel Frumos al Austriei.

Domeniile contelui de Ronsdorf se afIau pe tarmul drept al Rinului, lapoalele unui lant de coline numit de 10calnici Cei \'mpte munfi . Vaduvacontelui de Ronsdorf, femeie virtuoasa ~i mult respectata In lume, rama-sese singura, cu 0 fiica In varsta de numai einci ani. Dar, cum era dinneam de principi vestiti, I~i pastra ~i In timpul vaduviei veehea stralucirea casei, astfel ca suita supu~ilor sai ramase In continuare una din celemai numeroase si cele mai alese din tinut.

La catva dmp dupa moartea contelui, In cas a Ronsdorf se afIa unpa j - fiul, zicea ea, al unei prietene eare murise In saracie. Era un baiatfrumos, mai In varsta ca Ema, cu trei sau patru ani. Contesa nu-~i dez-mintise nici de aceasta data faima de femeie buna la sutlet si marinimoa-

sa. Micul orfan f u primit la castel ca propriul ei copil; cre~cu alaturi defiica ei ~ivaduva I~i Impaqea mangaierile Intre cei doi copii in mod egal,

asa incat era greu sa deosebesti care era cel purtat la sfm si care nu., Crescura astfel unul lan'ga altul si multi credeau ca 'unul pentru al-

tuI. Intr-o bun{l zi Insa, nobilii de pe nialurile Rinului aflara cu mirare camicuta Ema, In varsta de doisprezece ani, a fost logodita ~u tanarul con-

te Ludwig de Godesberg, cu ~ase ani mai mare decat ea. Intre vaduva ~ibatrfmul margraf , tataI lui Ludwig, se stabilise 0 Intelegere: S{l mai a~tep-te cin~i ani pf ma la casatoria copiilor lor.

In acest timp, Ema ~i Albert se facusera mari. Unul devenea unchipe~ cavaler, eealalta 0 domni~oara dragala~a. Contesa de Ronsdorf

veghease de altf el Cll grija la Intarirea prieteniei lor ~i reeunoscu bucu-roasa ca, oricat se iubeau, Intre ei nu putea fi decat 0dragoste frateasca.

Ema avea cincisprezeee ani iar Albert optsprezeee. Inimile lor, ca

trandafirii Imboboeiti, aveau sa se deschida eurand la cele dintai porniri

ale tineretii. De aeeasta clipa Ii era teama contesei. Din neferieire, ehiar



atunci ea se Imbolnavi ~i cazu la pat. Catva timp toti au crezut cii tine-etea - contesa nu avea decat treizeci si patru de ani - va birui boala.

Ea simtea Insa, tot mai lamurit, ca sfarsitul Ii este aproape. Isi chemarntr-o z I doctorul si II descusu atat de star~itor ca acesta recunoscu in ce-Ie din urma, ca ~tiinta oamenilor nu-i mai e de nici un folos ~i di ea numai poate a~tepta alt ajutor decat de la Cel de sus. Contesa prin)i aceas-

ta veste Ingrozitoare cu umilinta crestina, tara S[lse cutremure. Ii chema-pe Ema ~i Albert, Ie porunci s~ Ingenllncheze In fata patului ei ~j, cu glasstins, tara alt martor dedit bunul Dllmnezeu, Ie dezv[llui °taina de carenu trebuia sa mai afle nimeni altcineva. Dar oamenii au observat ca, pepatul de moarte, In loc sa-i binecuvanteze bolnava pe copii, dimpotriva,°binecuvfmtara copiii pe bolnava de parca ei Ii iertau mai dinainte, de

pe pamant, °gre~eala pentru care, fara IndoiaJa, avea sa-~i primeascarasplc~ta In cer.

In aceea~i zi In care Ie facuse acea grozava marturisire, contesamuri, iar Ema, care mai avea doi ani pana sa devin[l sotia tanarului con-te, se duse sa-i petreca la manastirea Nouenwerth, claditflin mijlocul t1u-

viului, pe insula cu acela~i nume, in dreptul ora~elului Honef . Albertdimasese la castelul Ronsdorf. Durerea pe care 0arata pentru pierde-rea binetacatoarei lui fu la fel de mare ca aceea pe care ar fi Incercat-o

pentru propria lui mama.Timpul hoHirlt se scurse. Ema avea acum pptesprezece ani ~i se

fiicuse 0tanara frumoasa ca un boboc de trandafir In vremea cat stfltuse

pe insula Nouenwerth, pIangandu-~i mama. Ludwig Ii ream inti landgra-fului Invoiala mcuta cu vaduva in urma cu cinci ani. De un an Intreg ta-narul se plimba adesea spre Rolandwerth, 0colinf l de pe malul fluviuluidin varful careia se vede In vale, despicand panza apei, insula, In mijlocul

direia ~i azi mai dainuie~te manastirea, devenita Intre timp un han ospi-talier pentru caJatori.

Aici I~i petrecea vremea Ludwig, cu ochii tinta spre zidurile manas-tirii; °fecioara in haine monahale se plimba adesea pe sub copacii de pe

malul insulei si ramanea ceasuri intregi nemiscata, adancita in visare, iarvisurile ei, po~te, nu aveau alta pricina decaf aceea care II aducea acolo

~i pe Ludwig.N u era de mirare, deci, ca tanarul I~i amintise cel dintai ca doliul

fetei trecuse ~i ca, printr-o fericita intc1mplare, acest moment se potriveacu vremea hotarlta, cu ani In urma, pentru casatorie.

Printr-un fel de intelegere nespusa, Iumea 1 1 privea pe Albert, caren-avea dedit douazeci de ani, dar parea mai varstnic prin marea Iui se-riozitate, ca pe un tutore al Emei. Lui ii reaminti deci landgraful ca veni-

se clipa In care Ema are dreptul sa arunce de pe ea ve~mantul de doliu ~iII poate Inlocui cu acela de sarbatoare.

Albert se duse Ia manastirea Nouenwerth ~i ii spllse Emei ca tana-rul Ludwig cere indeplinirea fagaduielii facute de mama ei. Ro~ind, Ema



Ii intinse, supusa, mana, raspunzand ca e gata sa-l urmeze oriunde 0vauce. Calatoria nu era lunga: treceau t1uviul pana pe malul drept, apoi

aveau de mers de-a lungul Rinului, pe tann, doua leghe. Trei zile dupace implinise ~aptesprezece ani, Ema, insotita de un alai vrednic de 0mo~tenitoare a casei Ronsdorf, avandu-lin dreapta sa pe Albert, fu lasa-ta In seama seniorului ~istapanului ei, contele Ludwig de Godesberg.

Doi ani, timp in care tanara contesa nascu un fiu pe care-l botezaOthon, se scursera intr-o fericire netulburata. Albert, care-~i gasise acumun al doilea camin primitor, I~i petrecuse acest timp cand la Ronsdorf,cand la Godesberg. Ajunsese, de altfel, la varsta cand un tanar de neamnobil trebuie sa-si faca datoria de ostas. Se imola, deci, ca scutier inoastea lui Jean de Luxembourg, regele' Bavariei, unul dintre cei maiviteji cavaleri ai acelei vremi, ~i 1 1 urma pe acesta in lupta de la Cassel.Regele Bavariei pomise intr-ajutorul regelui francez Philippe de Valois,

care luase hotarirea sa-l aduca pe contele Ludovic de Crecy in scaunuldomnesc, de unde 1 1 alungasera bunii cetateni ai Flandrei. A~a se face ca

f. ¥ ~ lua parte la lupta in care ace~tia au fost macelariti tara mila sub'zidurile cetatii Cassel ~i se dovedi at at de viteaz lncat regele Jean deLuxembourg ii dadu titlul de cavaler chiar pe campul de lupW. Izbanda afost atat de zdrobitoare lncat razboiul s-a sfflrsit curand si Flandra aincheiat pacea. Albert s-a rein tors la castelul de Godesberg, inandru ca ii

poate arata Emei insemnele de cavaler: pintenii ~i~colanul de aur.Contele nu era acasa, caci plecase in slujba Imparatului. Turcii na-

valisera In Ungaria ~i, la chemarea lui Ludovic al cincilea, Ludwig pleca-se cu fratele sau de arme, Karl de Homburg. Albert a fost bine primit lacastelul Godesberg, unde a ramas aproape ~ase luni. Pan a la urrna, plic-tisit de ~edere ~i vazand ca domnitorii Europei s-au potolit, pomi sa-i in-frunte pe sarazinii din Spania, carora Alfons al XI-lea, regele Castiliei ~ial provinciei Leon, Ie declarase razboi. Acolo facu minuni de vitejie, lup-tand impotriva lui Muley-Muhamed. Oar, fiind gray ranit intr-o Infrunta-re de Ifmga Grenada, se intoarse pentru a doua oara la Godesberg,

unde, de data aceasta, 1 1 gasi ~i pe Ludwig, sotul Ernei. EI luase in stapa-nire titlul ~i averile tatalui sau, batranullandgraf, care murise la incepu-tul anului ]332.

Micul Othon crestea; era acum un baietel de cinci anisori, cu par

blond, cu obrajii imbujorati ~i ochii alba~tri. Reintoarcerea l~i Albert afost 0 adevarata sarbatoare pentru intreaga farnilie ~i mai ales pentrucopil, care 1 1 iubea mult. Albert ~i Ludwig s-au revazut plini de bucurie;arnandoi luptasera Impotriva necredincio~ilor, unul In miazazi, altul Inrasarit, amandoi fusesera Invingatori ~i amandoi aveau multe de povestit

in serile lungi de iama. Astfel, trecu un an ca 0zi. Oar, dupa un an, fireapEna de neastarnpar a lui Albert llimpinse sa se arunce in noi aventuri.Calatori in Franta ~i In Anglia, lupta cu James Douglas, apoi se indreptadin nou spre Franta ~i 1 1 ajuta pe Gauthier de Mallny sa cucereasca insu-



la Cadsaud. Revenind pe continent, avu prilejul sa faca 0"iziill vechilorlui prieteni ~i intra pentru a treia oara In castelul Godesberg unde gaside data asta, ~i un chip necunoscut.

Era un tanar Inrudit Indeaproape cu landgraf ul Ludwig care, pen-tru di nu putea nadajdui sa traiasca din averea parinteasca mcerca safaca avere pe calea armelor. Luptase ~i el Impotriva necredincio~ilor,

dar la Sfantul Mormfmt. Legaturile de rudenie stralucite, f aima ce 0cu-cerise In Cruciade, luxul In care traia, Ii deschisesera poqile casteluluiGodesberg, unde fusese primit ca un oaspete de seama. Apoi, dupa ceHomburg ~i Albert plecasera pe meleaguri staine, devenise aproapeunul de-al casei iar landgraful Ludwig II gazduise pana cand gasise el sin-gur Cll cale sa pIece. Godefroy era privit la castel, prin urmare, nu ca un

oaspete ci ca un tovara~ Indragit.Prietenia, ca ~i dragostea, 11face p e o m mai sensibilIa purtarea

celor apropiati. Fie ca era 0 simpIa banuia1[l, fie efl era adevarat, luiAlbert i se paru ca Ludwig 11primise mai rece decat de obicei. I seplanse Emei, care Ii spuse c[t bagase de seama ~i ea schimbarealandgrafului fata de el.

Albert ramase cincisprezece zile la castelul Godesberg, apoi, submotiv ca trebuie sa pIece la Ronsdorf cu ni~te treburi care nu suferaam an are, parasi castelul ~i strabatu t1uviul ~i lantul de munti care des-paqea acele doua domenii.

Dupa cincisprezece zile primi ve~ti de la Ema. Ea n u mai pricepeanimic din purtarea lui Ludwig. Bland ~i binevoitor altadata, sotul ei deve-nise acum banuitor ~i posomorit. Toti cei dimprejurul lui, chiar ~i miculOthon, erau siliti sa sufere din partea lui vorbe grele, necunoscute panaatunci; ~i asta era cel mai greu de suportat pentru Ema ~i Othon, caci seobisnuisera Sri fie rasfatati de landgraf, care Ie aratase pan a atunci 0 dra-goste nemarginitfi ~i ne;chimbatoare. De altfel, pe masma ce aceastadragoste scadea, Godefroy ca~tiga tot mai mult Increderea landgrafuluiLudwig.

Aflfmd toate acestea, Albert deplanse In adancul sufletului acest.rau obicei care face ca omul fericit ~i iubit de ai sai, ca ~i cum n-ar puteasa-~i poarte povara propriei sale fericiri, sa caute prin to ate mijloaceles-o Injoseasca sau s-o stinga, a~a cum un foc prea mare ar Incerca sa-~iInabu~easca valvataile, temandu-se ca inima lui se va pretrdce In scrum.

Aici ajunsesera lucrurile cfmd Albert primi, ca toti ceilalti nobilidin tinut, invitatia sa vina la castelul Godesberg, sa ia parte la serbareace 0 dadea landgraful Ludwig la aniversarea na~terii lui Othon, care in-tra In cel de-al saisprezecelea an de viata.

Aceasta petrecere, la sfar~itul ca;eia I-am condus pe cititor In cas-tel, ne-a dat prilejul sa observam pe chipul gazdei 0 tristete ciudata. Devina nu era altul decat Godef roy, care, cel dintai, Ii atrasese l~area-amin-te landgrafului asupra asemanarii dintre Othon ~i Albert. Intr-adevar,



dadi Iasam la 0parte puritatea copiIareasca ce stralucea pe chipul celuidintai si culoarea maslinie a fetei razboinicului ce statuse sub soarele ar-zator ~l Spaniei, asemanare~' dintre ei era neindoielnica: acela~i parblond, aceiasi ochi albastri, aceleasi trasaturi fine si nobile; privindu-i, Hispuneai fara'sa vrei di prin vinele l~r curge acela~i' sfll1ge. '

Aceasta descoperire il izbise pe landgraf ca 0 lovitura de pumnal ininima. De multrl vreme, ajutat cu sarg de perfidul Godefroy, Ludwig seindoia de curatenia legaturilor Emei cu Albert. Dar gandul ca aceste le-

gaturi vinovate existau de dinaintea casatoriei, gandul, ~i mai puternic in-ca, pe care ciudata asemanare iI indrepHitea - ca Othon, pe care iIiubise ca lumina ochilor" nu era copilul sau, ii zdrobea inima, facandu-iviata un chin nesuferit. In aceste momente de grea cumpana i~i facuseaparitia contele Karl care, farrl S~l~tie, sporise durerea nefericitului sauprieten, marturisindu-i ca asemanarea dintre Albert ~i Othon e batatoa-

re la ochi. Dupa care, cum am mai vazut, Karl, obosit, se dusese Ia cuIca-re fara sa cerceteze mai atent tristetea vechiului sau prieten Ludwig.

OmuI care vorbise in taina cu Iandgraful, in odaita unde se retrase-

se cu Karl, era acela~i Godefroy, a carui prezenta in mijloAcuIfamiliei da-duse na~tere Ia atatea banuieli, intunedmdu-i fericirea. In seara aceea,Godefroy venise sa-i ~opteasca Iandgrafului ca e aproape sigur, dupa ca-teva cuvinte pe care Ie prinsese din zbor, ca Emaii daduse intalnire luiAlbert, care trebuia sa pIece in aceea~iAnoapte in Italia, unde urma sa

comande un regiment trimis acolo de Imparat. Era °buna ocazie caLudwig sa se incredinteze, 0data pentru totdeauna, de tradarea sotieilui; inHllnirea avea sa se petreaca langa una din poqile castelului ~i Ematrebuia Srlstrabat[l tot parcul ca sa ajunga acolo.

Odata parnit pe calea banuielilor, nu te mai poti stapani. Landgra-ful, voind cu arice pret sa se Jamureasca, i~i inabu~i pornirea fireasca ce-lface pe orice om de caracter S[lnu se coboare la meseria de iscoada. In-

tra in camera Iui, Insotit de Godefroy ~i, deschizand fereastra ce da spregradina, a~tepHi cu nerabdare aceast~l ultima dovada ce trebuia s[l-1 Im-

pinga spre 0hotarire teribiIa.yodefroy nu se in~elase.lnaintea zorilor, pe la ceasurile patru dimineata, Ema caborl scanl,

strab~ltu ca ° umbra pat'cul de Ia un capat la ceJalalt, ~i se pierdu Intr-un. pale de copaci ce ascundeau vederii poarta castelului.

, Apoi, timp de zece minute, Ludwig nu mai VrlZUnimic. Cand aparudin nou, Ema era intovarasitfl de Albert, care 0ducea de brat. La lumina

Iunii, landgraful ii vazu sarutandu-se ~i i se nazari chiar ca ~ede lacrimicurgand pe obrajii Emei, trista ca iubituI ei pleaca in tari departate.

Din aceea clipa, Ludwig nu mai avu nici 0indoiala, lua grabnic ho-tarirea neclintita sa-i goneasca din castel pe sotia vinovata ~i pe copil, ca-re nu era al Iui.

o scrisoare care se afla asupra lui Godefroy ii paruncea Emei sa-l



rrneze pe acesta. Comandantul garzii primi ordinul sa-I are teze peOthon ~i sa-I duca la manastirea Kirberg din apropierea Kolnului undea ea sa schimbe stralucita cariera de cavaler cu umila rasa calue.area ca.i saloanele cu 0 chi lie stramta ~i umeda. Cele doua porunci'"' au f a tindeplinite tara zabava. Ema si Othon fusesera scosi din castel de un

eas, unul pornind spre manaitirea Nouenwerth, ceialalt spre Kirberg,

cand contele Karl se trezi ~i, cum am spus, II gasi aJaturi, pravalit mtr-un jilt, pe vechiul sau prieten. Ludwig arata asemenea unui stejar caruiavantul i-a smuls frunzele ~i trasnetul i-a staramat crengile.

Karl de Homburg asculta cu atentie ~i cu multa bunavointa celece-i povesti Ludwig despre tot ceea ce se petrecuse. Apoi, tara sa-iadreseze nici un cuvant de alinare sau de compfltimire sotului ~i tataluiIntristat, Ii zise:

- Bunul meu Ludwig, orice voi Intreprinde eu va fi bine Hicut, nu-i

- Da, dispunse landgraful, dar ce poti face tu?- Asta ma prive~te, Ii raspunse contele Karl.~i, Imbrati~andu-~i prietenul, se Imbraca, I~i Incinse spada la brau,

ie~i din odaie, coboriin grajd, puse singur ~aua pe credinciosul Hans ~irelua la pas, ganditor, drumul cotit pe care In ajun II tacuse In mare gra-ba, plin de nadejdi ~i planuri frumoase de viitor.

Ajungand la poalele colinei, contele Karl 0apuca pe drumul spre

Rolandseck. Lasa calul sa mearga dupa cum Ii e voja, jar el se adanci Inganduri amare.

o lufl apoi pe un drumeag pravalatic, la capatul caruia se ana unschit batranesc, unde un preot st[ltea cufundat In rugaciune. Privi In jurullui si, vazand ca locul e asa cum si-a dorit, se opri.

, In clipa aceea, preotul, care tocmai I~ismr~ise rugaciunea, se ridicfl~idadu sa pIece. Dar Karl II opri, Intrebandu-l daca nu e alt drum care saduca de la schit la castel ~i, dupa ce primi raspuns, II ruga S[l nu pIece,spunandu-i efl, poate, peste putin timp, un om va avea #Bevoie de eI.

Preotul Intel ese, dupa glasul gray al cavalerului, ca acesta graie~te ade-varul ~i, tara sa Intrebe cine este condamnatul, se ruga pentru cel caretrebuia sa moara.

Contele Karl era unul dintre cavalerii aceia de mod a veche care Insecolele urmatoare aveau sa dispara cu totul. Dupa conceptia lui, vino-vatia se cantarea cu spada si caJauzit de credinta In Dumnezeu si omuluinu:i era Ingaduit sa gre~eas~a tarfl sa-~i ia raspl~lta cuvenita pentru fapte-Ie sale.

Povestirea Intortocheata a landgrafului Ii starnise contelui Karlamarnice b[llluieli asupra cinstei lui Godefroy, iar banuielile de la Ince-put i se preschimbara apoi, dupa 0adanca cugetare asupra celor Intftm-plate, Intr-o Incredintare de neclintit. El Intelesese di nimeni, In afara deacest statuitor diabolic, nu pusese la Indoiala dragostea ~i credinta Emei



1tru barbatul ei. Karl fusese prietenul contelui Ronsdorf , dupa cume prietenul landgrafului Godesberg. Onoarea lor era a parte din eli' era deci de datoria lui sa-i redea stralucirea curata, i'ntunecata a

~"pa de un om primejdios. Lufmd aceasta hotarare, pornise sa-l a~tepteintrigantul Godefroy pe drumul ce avea sa-I urmeze, sa-I faca sa-~i

arturiseasca uneltirile ori sa-i ia viata, iar la nevoie sa Ie faca pe aman-

a a deodata.Karl cobori' viziera eoifului pe fata, opri calul in l11ijlocul drumului

.i, cal ~i eaIaret, ramasera cateva dipe i'ncremeniti ca 0statuie. Curand,z:f ui ivindu-se, la capatul drul11eagului pravalatic, un cavaler inarmat pa-

a m dinti. Acela se opri 0 clipa, vazand trecerea pazita. Dar, i'ncre-. tf mdu-se ca acel care a pf lzea era singur, se multul11i sa se ridiee in

- -ri, sa se asigure ea spada iese lesne din teaca ~i i~i urma drumul.A junse la cativa pa~i de contele Karl ~i, vazand ca acesta parca nu-l baga

. eama, se opri.- Nobile cavaler, ii spuse el, sunteti cumva stapanul acestor locurii aveti de gand sft inchideti calea oricarui trecator?

, -' Nu tuturor, rasptinse Karl, ci unuia singur. Acela e un la~ ~i unrradator si i'ivoi cere socoteaJa pentru tradarea si lasitatea lui.

- Atunci, urma Godefroy, de vreme ce taate' astea nu ma privesc,Y-a~ ruga sa va struniti calul mai la dreapta sau mai la stanga, astfel ca saf ie lac pe mi jlocul drumului pentru doi oameni de acela~i rang.

- Te inseli, raspunse Karl cu aceeasi Iiniste, caci, din contra, totul

te prive~te numai pe dUl11neata. 1ar ca sa {mpa~t drumul cu un mizerabil, i un intrigant - asta nu se va coborJ sa 0facft un cavaler nobil ~i cinslit.

Atunci, preotul se apropie de cei doi cavaleri.

- Fratii mei, zise el, ce-aveti de gand sa f aceti?- Gre~e~ti, parinte, raspunse contele. Nu-mi este frate ~i cred ca

daca I-as ucide nu as comite a nelegiuire. Sa marturiseasca aici cum a in-inuit p~ nedrept p~ contesa de Godesberg ~i-I las liber sa mearga sa se

pocaiasca unde va voi.- Nu-i lipsea mai buna dovada de nevinovatie, zise razand Gode-

f ro , care lJ lua pe cavaler drept Albert, decat sa fie aparata de iubitul ei.- Te in~eli, raspunse cavalerul, nu sunt eel pe care-I crezi. Sunt

contele Karl de Homburg. N-am i'mpotriva dumitale altceva decat ura

pe care a simt f ata de orice intrigant, dispretu1 pe care 11am pentru oriceom de nimic. Marturiseste ca ai mintit si esti liber.

- Asta, raspunse Godefroy ~anJind, e 0 treaba care ne prive~te

doar pe mine ~ipe Dumnezeu.- Atunci sa f ie Dumnezeu judecatorul, striga contele Karl prega-

tindu-se pentru lupta.- Amin, murmura Godefroy, indesandu-~i eu a mana coiful pe

cap ~i tragand spada de la ~old Cll cealalta.Preotul, vazand aces tea, incepu sa se roage.



Godefroy era viteaz ~i daduse multe dovezi de curaj illPalestina.Dar afolo se luptase pentru Dumnezeu iar acum se lupta impotriva lui.

Infruntarea dintre cei doi cavaleri fu lunga ~i inver~unata. De~i sedovedi ~i de data asta un razboinic indemanatic, nu se putu impotrivi pu-terii pe care i-o da contelui con~tiinta dreptatii sale. Cazu, in cele din ur-ma, strapuns de 0 lovitura de spada care ii intrase prin zale ~i ii

patrunsese adanc in piept. Dupa ce stapanul se prabu~i la pamant, calullui, speriat, 0 lua inapoi, pe acela~i drum pe care venise, ~i se flicu neva-zut dupa 0 culme a drumului prapastios.

- Parinte, ii spuse contele Karl preotului, care tremura de spaima,cred ca n-ai mult timp ca sa-ti indepline~ti sfanta datorie. Vei primiacum spovedania pe care ti-am fagaduit-o. Gdibe~te-te s-o prime~ti.

Si, varandu-si spada in teaca, ramase din nou nemiscat in sa.Preotul se 'apr,Ppie de ranit, care se ridicase,' sprijinh pe un

genunchi ~i 0 mana. Ii scoase coifu!. Chipullui era palid ~i buzele plinede sange.

Karl se temu 0 clipa ca n-are sa poata vorbi, dar se in~ela. Gode-froy cazu iara~i pe spate ~i preotul, ingenuncheat langa el, asculta spove-dania ce i-o facu cu glas ~optit ~i intretaiat. La cele din urma cuvinte,ranitul simti ca smr~itul ii este aproape ~i, ingenunchind, cu ajutorulpreotului, ridica amandoua mainile spre cer, exclarnand de trei ori larand: .

- Doamne, Doamne, iarta-ma!

A treia oara, scoase un oftat adanc ~icazu la pamant. Murise.- Parinte, spuse Karl, nu ai deslegare sa faci cunoscuta spoveda-

nia pe care ai primit-o?- Ba da, raspunse preotul, dar numai unei singure fiinte: landgra-

ful de Godesberg.- Urca aici pe calul meu, urma cavalerul sarind jos din ~a, ~i sa

mergern.~ Frate, ce faci? spuse parintele, obi~nuit sa caJatoreasca pe jos.II ajuta sa urce In ~a, lua calul de darlogi ~i 1 1 duse as~fel pana la

castelul Godesberg. Ajuns aici, II Jasa pe Hans, contrar obiceiului sau, inseama valeti10r ~i II conduse pe preot in fata landgrafului, pe care 11gasiIn aceeasi odaie si In acelasi jilt, desi trecusera sapte ceasuri de cand ple-case din 'castel. ' ", ,

La zgomotul pe care 11facura cei doi oaspeti, landgraful Ludwig ri-dicrl fruntea palida ~i-i privi mirat.

- Uite, frate, ii zise Karl, un vrednic slujitor al Domnului, ce aresa-ti dezvaluie 0 spovedanie in extremis.

- Cine a murit? Intreba contele, ingalbenind ~i mai tare de spai-

- Godefroy, raspunse Karl.- ~i cine I-a ucis? murmuraJandgraful.



- Eu, prietene.Apoi se retrase, Hira sa mai adauge 0yorba, Inchizand u~a ~i Iasan-

du-l pe Ludwig singur cu parintele.

Dar iaHi ce-i povesti preotullandgrafului."Godef roy cunoscuse In Palestina un cavaler german din Impreju-rimile KOlnului, pe nume Ernest de Huningen. Era un am Hicut ~i poso-morIt, care intrase de cincisprezece ani In ordinul de Malta si Isica~tigase faima prin credinta, cinstea ~i curajul sau.· Godefroy ~i E~nestluptau umar la umar la Saint-Jean d'Acre, cand Ernest fu ranit de moar-te. Godefroy II vazu cazand, porunci sa-l scoata afara din randuri ~i se

reintoarse pe campul de batalie. Cand lupta se sfar~i, reveni In cort sa-~ischimbe ve~mintele. I se spuse di Ernest de Huningen nu mai are mult

de trait si doreste sa-l vada Inainte de a muri.IIgasi pe'ranit greu Incercat de 0f ierbinteaIa care avea In curand

sa-i curme firul vietii. Si, cum el Insusi presimtea aceasta, Ii arata Incateva cuvinte ce aitepta de la el. La douazeci de ani, Ernest iubise 0

fata ~i f usese iubit de ea. Dar, cum nu avea nici avere, nici titlu nobiIiar,nu 0putuse lua In casatorie. Se iubeau atat de mult Incat uitasera ca nuvor putea fi niciodata unul al altuia, In f ata oamenilor. Din iubirea lortara margini se nascuse un fiu care nu purta numele nici unuia dintre ei.

La catva timp dupa aceea, copila f u silita de parinti sa ia In casato-rie un senior nobil ~i bogat. Ernest plecase, se oprise In Malta pentruanumite afaceri iar dupa aceea venise In Palestina sa lupte Impotriva pa-ganilor. Dumnezeu Ii raspIatise curajul. Traise ca un sfant ~i murise caun martir.

Ernest Ii Incredinta lui Godefroy 0hartie serisa de el: era dovadaca Ii lasa ea mo~tenire f iului sau Albert tot ce are: aproape ~aizeci de miide t1orini. Cat despre mama, care murise de ~ase ani, se gandise ca e bi-ne sa-i dezvaluie numele, ca acest nume sa-l poata caIauzi pe baiat In

viata: era contesa de Ronsdorf ., Godefroy se reintoarse In Germania cu grija de a Implini cele din

urma dorinte ale prietenului sau. Dar, a jungand Ia ruda sa, landgraful, ~iat1and cum stau Iucrurile, vazu din capul locului ce folos ar putea tragedin aceasta taina grozava. Landgraf ul n-avea decat un f iu ~i, daca Ema ~iOthon ar fi fost Indepartati, Godef roy, ca ruda mai Indepartata, ar fi ra-mas singurul mo~tenitor al contelui."

Am vazut cum avea de gand sa-~i puna planul In aplicare In clipa

cand II Intalni, pe drumul catre Rolandswerth, pe contele Karl de Hom-burg.

- Karl! Karl! striga landgraf ul, navalind ca un nebun pe culoarulunde II astepta prietenul ~i tovara~ul lui de arme. nu era iubituI, ci

f ratele ei! ~.b€ti



Contele Ludwig dadu Indata porunca sa fie readu~i la castel Ema ~iOthol}. Cei doi trimi~i pornira, unulin susul, ceIalalt In josul Rinului.

In timpul noptii, se Intoarse primul din ei. Ema, nefericita de maimulti ani si umilita In ajun, cerea sa-si sfarseasca viata In manastireaunde-~i petrecuse tineretea, spunand' ca, la nevoie, 'va face sa i se

recunoasca acest drept.Spre ziua se Intoarse ~i al doilea trimis. Era Intovara~it de osta~ii

care 11Insotisera pe Othon spre Kirberg. Dar Othon nu era cu ei. candIntunericul noptii Incepuse sa coboare pe meleagurile Rinului, Othongasise un moment prielnic, cand paznicii lui se chinuiau sa stapaneascabarca luptandu-se cu valurile, ~i se aruncase In apa, facandu-se In scurttimp nevazut.



Othon .are noi priefeni



pe care 0dadea In fiecare an, Ia aceea~i data, printul Adolf de Oeves,seniorul eel mai bogat si mai vestit dintre toti seniorii ale caror castele seridica pe tarmurile Rin~Iui de Ia Strasbourg 'pana Ia Nimegue.

Othon ie~i grabit din biserica, Intreba de ceI mai bun croitor dinora~, l~i schimba hainele de catifea ~i matase cu aIteIe de postav verde,strfmse pe trup, I~i Incinse mijlocuI cu un brau de piele, cumpara un arc

din eel mai bun Iemn de paItin ce-I putu gasi, alese, Ia acela~i negustor, 0

tolba cu douasprezece sageti, apoi, Intreband la ce han se Intalnesc deobieei arca~ii, se Indrepta foarte zorit pe drumul catre Verdingen, catrehanul Batlanul de aur.

Ajungand Ia han, gasi acolo adunati earn vreo treizeci de arca~i ca-re stateau veseli de Yorba, faeand mare zarva. Desi nimeni nu-l cunostea,se a~eza Intre ei, ~i, cum era tinerel ~i vesel, II p~imira bine, ca pe ~nulde-al lor. Le spuse ca se duce Ia Cleves ca sa ia parte la "Serbarea arcu-lui" si ca doreste sa faca drumuI In tovarasia unor oameni viteji si iscusitica ei'. Fire~te ~a au acceptat toti cu bucurie propunerea lui. ' ,

Deoareee mai erau trei zile pana la data serbarii ~i cum duminica eo zi sfanta, Iasata pentru odihna, nu pornira Ia drum decih a doua zi di-

mineata, Iuand-o agale pe tarmul drept al tluviului ~i povestind, cu ran-dul, felurite IntampIari petrecute Ia razboi ~i Ia vanatoare. Pe drum,arca~ii au bagat de seama ca Othon nu are pana la paIarie, ceea ce nu sepotrivea cu uniforma de arca~. Fiecare din ei avea Infipta In varf ul paIa-riei cate 0pana, trof eu de la 0pas are ucisa In zbor, a~a ca II luara In ras

pe bietul baiat pentru areul ~isagetile lui de curand cumparate.Othon m{lrturisi zambind ca nici arcul nici sagetile nu-i slujisera In-

ca la nimic, dar ca, atunci cand va avea prilejul, va Incerca, cu a jutorul

lor, sa-~j ca~tige podoaba ce nu trebuia sa lipseasca la palaria nici unuiarcas. Fieeare astepta, nerabdator, sa vada de ce este In stare noul lor, ,

tovaras.PrilejuIIi era la Indemana: un corb, negru ca un diavol, salta In var-

fut unui stejar si arcasii i-I aratara razand lui Othon; dar tanaruI Ie ras-punse ca pas5rea asta e spurcata ~i penele ei nu-s vrednice sa

Impodobeasca paIaria unui area~. Lucrul era adevarat, astfel ca veseliidilatori s-au multumit cu acest raspuns.

Ceva mai departe zarira un uliu ce sta nemi~cat pe un varf de stan-ca. L-au Indemnat din nou. De asta data, baiatulle raspunse ca uliuI e 0pasare de soi ales, asupra careia numai oamenii de neam mare, nobiliicu alte cuvinte, au dreptul sa tinteasca iar el, fiu de taran, nu-~i Ingaduiesa omoare 0astfel de pas are pe mo~ia unui senior a~a de stralueit cumera contele Worringen, ale carui proprietati Ie strabateau.

De~i era mult adevar In acest raspuns, mai ales ca, po ate, nici unuldintre arcasi n-ar fi cutezat sa f adi ceea ce II sf atuiau pe Othon, toti auprirnit aces! raspuns cu zambete mai mult sau mai putin batjocoritoare,caei Incepusera a crede ca proaspatul lor tovara~, nesigur pe ~tiinta ma-



irii arcului, Incerca sa Intarzie clipa In care avea sa dea dovada iscll-tei sale.

Othon baga de seama zambetele arca~j]or ~i pricepu talcul lor. Dar

Ie dadu importanta ~i I~i urma drumul razand ~i vorbind. Cand, deo-data, la cincizeci de pa~i de grupul lor, se ivi un bat Ian pe tarmul apei.A.tunci Othon se Intoarse catre arca~ul despre care se zicea ca e mai di-

aci decat toti si Ii zise:- Frate,' a~ vrea mult sa port la paIarie 0pana a acestei pasari.

Dumneata, care esti cel mai Indemanatic dintre noi toti, doboara-l.- Din zbor? raspunse area~ul, mirat, privind pa~area care I~i luase

Iillpasita.'-' Din zbor, se Intelege, urma Othon. Uite ce Incet se rididi. Abia

aea a f imit de zeee ori de cand s-a ridieat de la pamant.- Trage Robert, trage! strigara ceilalti arca~i.Robert facu un semn din cap, aratand ea vrea doar sa Ie faea pe

plac, dar nu spera sa izbuteasea. Sageata porni ~ujerand, urmarita deprivirile tuturor ~i trecu atat de aproape de pasare ca batlanul scoase un!ipat Infrico~at. Ii raspunsera, de pe pamant, hohotele de ras alearcasilor.

, - Bine ai tras, zise Othon. Aeum, Incearea dumneata, Hermann,

continua el, Intorcandu-se spre tovara~ul din stanga sa.Fie ca Hermann se a~tepta la aceasta rugaminte, fie ca IIlmboldise

pilda celorlalti, era pregatit in clip a cand Othon ii ceru sa traga; din areul

lui mtins pomi cat ai clipi 0sageata pe urmele zburatoarei ~i trecu zbar-nfund la 0palma de ea.

Arca~ii rasera din nou, batjocoritor.

- Acum e randul meu, zise Othon.Toate privirile se indreptara spre el, eaci pasarea ajllnsese de parte

i lncepuse sa zboare tot mai repede, astfel ca In cateva dipe avea sa f iein afara de orice primejdie.

Othon I~i mcuse, tara indoiaIa, toate soeotelile, caci, numai dupa ce

masura bine din ochi departarea, ridica cu grija sageata la ochi ~i tinti in

us' trase coarda areului pan a in spatele capului, cum fac arca~ii englezi,rndoindu-si arcul ca 0nllia de salcie. Ramase 0 clipa nemiscat ca a sta-

uie, apoi'toti auzira un ~uierat subtire, dar de vazut nimeni nu vazu sa-

beata,.atat de repede ta~nise din arc. Toate privirile se Indreptara sprepas are, care se opri brusc din zbor, lovita parca de un fulger, ~i cazu stra-punsa, de la 0inaltime lInde ai fi crezut di sageata n-o poate ajunge.

Arcasii au incremenit de mirare. a astfel de dibacie era de necre-zut Cat despre Othon, care se oprise sa vada daca lovitura a nimerit, nu-mai cat vazu pasarea cazand ~i pomi la drum, de parca n-ar fi observatuimirea tovara~ilor sai. Ajunse langa batlan, Ii smulse penele fine ~i ele-gante care ii desenau in jurul gatului un fel de guler ~i Ie puse la paIarie.

casii ITIasurasera distanta: pasarea cazuse la trei sute dOlluzeci de, ,



pa~i.De data asta, nimeni nu mai 1ndraznea sa rada. Area)i e -ea

unii pe altii, uimiti ~i nelncrezatori parca. Dupa ee Othon 1) unpodobipalaria cu penele batlanului, Franz ~i Hermann, eei doi arca~i care rrase-sera 1naintea lui, 1i1ntinsera mana, cu 0bunavointa ce dovedea nu numaica 11recunosc drept tovara~ 1n breasla lor, dar 11privesc ca pe eel mai i -

cusit dintre arcasi. .Grupul ve~el al arca~ilor, care nu se oprise Ia Worringen decat ea

sa manance, ajunse pe la ceasurile patru dupa-amiaza la Neufs. Au 1m-bucat ceva 1n graba, caci, la trei leghe de Neufs, se afla Biserica din stan-d Ia care cucernjcii arca~i aveau de gand sa se opreasca.

Othon, care voia sa deprinda obiceiurile breslei arca~ilor, Ii urma1n aeeasta plimbare ~i, 1n amurg, au a juns la f aimosul loc de pelerinaj:era 0 stanca uriasa avand 1nfatisarea unei biseriei. Odinioara aceasta

stanca fusese cea dintai biserica'ct'in tinuturile Rinului de sus, iar capete-nia germana ce 0 ridicase murise dupa 0viata evlavioasa, de stant, la-sand 1n urma lui ~apte fete frumoase ~i neprihanite, eopilele sale, sa seroage 1njurul mormantului sau.

Aeestea se 1ntamplau pe vremea cand hoardele barbare pribegeaude-a lungul Europei. Semintii necunoscute, impinse de 0chemare f aranume, coborau din podi~urile Asiei ~i veneau sa schimbe, cu f uria lorrazboinica, fata Europei. 0 ciuta 11ealauzi pe Atilla ~i-l facu sa navaleas-ca 1n inima tinuturilor germane, semanand in calea lui spaima ~i suf e-

rinta. Rinul, ingrozit de zgomotulinaintarii hoardelor barbare, nu cutezasa-~i mai urmeze cursul spre nisipurile marii, unde se 1mpotmoli ~i se f ra-mantq amarnic, ca un ~arpe uria~.

T n curand, hunii se ivira pe tarmul drept ~i, 1n aceea~i zi, se vazufocul aprinzandu-se la orizont, de la Colonia-Agrippina pana la Aliso.

Primejdia era aproape. De la astf el de du~mani nu puteai a~teptamila. A doua zi, cand 1ivazura aruncand 1n apa ceea ce construisera pes-te noapte, f acand sa dispara in adancuri arborii unei paduri 1ntregi, f ete-Ie s-au retras 1n biserica sapata 1n stanca ~i, 1ngenunchind la mormantultatalui lor, I-au implorat, pe dragostea ce le-o purtase cat traise, sa Ieapere ~i acum, dupa moarte.

Au batut 1n u~a de ste jar a bisericii cu manerele s~lbiilor dar, va-zand ca nu deschide nimeni, unii au plecat sa aduca scari pe care sa poa-ta sa urce pana la ferestre, altii s-au dus sa taie un brad pe care I-aucur~itat de crengi, injgheband astf el un berbece ea sa sparga u~a. Apoi,cand au avut uneltele trebuincioase planului lor nelegiuit, s-au adunatlanga biserica, ee slujea de ultim adapost eelor ~apte fete de erai. Dar,

dnd au ajuns langa ea, nu mai era niei u~a, niei ferestre. Biserica era totacolo, dar devenise 0 standi, se f acuse de sus ~i pana jos piatra. Tar dinaeeasta 1ngramadire de granit se auzea un can tee lini~tit, trist ~i bland eaun bocet de 1nmormantare. .



Erau cele ~apte fecioare, care ii multumeau lui Dumnezeu.Arca~ii ~i-au tacut rugaciunea Ia Biserica din stfmdi, apoi s-au rdn-

ors sa se cuke la Strump.

A doua zi au pornit la arum. Ziua trecu tara sa se intample nimicdeosebit.

Arcasii veneau din toate partile Germaniei la aceasta serbareanuaIa, la care se dadea ca premiu, d~ data asta, 0palarie de catifea ver-de pe care erau brodate in aur dOUrl crengi de frasin innodate de fiicamargrafului, tanara printesa Elena, care intrase de curand in al cinci-sprezecelea an al vietii. Ca de obicei, arca~ii aveau sa participe la 0seriede incercari foarte grele pentru a-I alege pe cel mai destoinic dintre ei.

Cei patruzeci sau cincizeci de oarneni, care formau acum grupullor, voiau sa ajunga la Cleves a doua zi dimineata. Intrecerea incepeadupa liturghia de dimineata, adica la unsprezece ceasuri. Ca urmare, ar-

casii au hotarit sa doarma la Kervenheim., Era insa tarziu ~i s-au oprit sa manance. Cu toata graba cu care au

pornit apoi la drum, n-au ajuns inaintea ora~ului decat dupa ce poqilefuses~ra incuiate. Aveau deci sa-~i petreaca noaptea afara.

In apropiere, pe 0 inaltirne, se at1a un castel par[isit: castelul Win-deck . Toti arca~ii au fost de parere sa trag[l peste noapte acolo. Unul

singur, cel mai varstnic dintre ei, s-a opus din toate puterile. Dar, cum ni-rneni nu era de parerea l.ui, impotrivirea lui a fost zadarnica. Ba chiar, afost nevoit sa-~i intovara~easca prietenii, ca sa nu ramana singur in inima

pustietatii.Se tacuse un intunerie ea smoala. Nici 0stea nu lueea pe cer. Nori

grei ~i invoIburati pIuteau peste capetele eaJatorilor, ca valurile unei

mari aeriene. Pe 0 vreme ca asta, care ameninta cu ploaie ~i furtuna,oriee adapost era 0binefaeere cerease[l.

Arca~ii ureau colina eu pas u~or. Auzindu-i, salbaticiunile fugeaudin ealea lor; pareau sa fie 0 sumedenie, eata frunza ~i iarba, semn diprin preajma eastelului ruinat nu treeuse pieior de om.

Deodata, eei ce mergeau in frunte vazura ridieandu-se in fata lor,ea °stafie uria~a, eel dintai turn, 0nametenie ee strajuia de secole intra-rea in casteluI Windeek . Arca~ul eel bat ran prop use sa se opreasea ~i sa

innopteze aiei. Un altuI aprinse ° torta de brad. S-au apropiat de u~aturnului. Au bagat de seama 6i a~operi~uI e daramat ~i ca numai 0partedin ziduri se mai tin in picioare. lncepuse sa ploua ~i toti, intr-un singurglas, au hotarlt sa intre in salile easteIului parasit. Pentru a doua oar[l,

batranuI area~ se impotrivi planuIui lor, dar, fiindu-i tearna sa ramanasingur intr-un loc asa de fioros, a preferat sa-si urmeze tovar[lsii.

Au pornit di~ nou. Cat timp se odihnisera, fieeare rupsese cate 0ereanga de brad si isi meusera ° torta rasinoasa, astfel ca imprejurul lorse faeu lumina. hi f~ta lor, pe coasta mu~telui, se vedea eastelul parasit,ca 0 ingramadire de piatra posomorita ~i intunecoasa; inaintand, des-



ira tot mai lamurit coloanele de piatra uriase si boltile Inal e. Aceastaonstructie fusese inaltata, probabil, inca pe ~remea 'imparatului Carol

I Mare, cand se ridicase un sir de fortarete destinat sa starame pu-oaiele barbare care se napusteau neostoite dinspre Soare-ra are.

Stralucirea facliilor ~i glasurile omene~ti ii alungau pe locuitoriiastelului: bufnite ~i lilieci, care, dupa ce se roteau de doua-trei ori peste

capetele noilor-veniti, se pierdeau in bezna, scotfwd tipete ascutite.Chiar si cei mai cura}osi dintre arcasi au simtit di Ie ingh~ata sangele in

vine. Ei ~tiau ca pe l~me exista p~imejdii in fata carora '~i cura jul ~inumarul sunt neputincioase.

Au patruns in cea dintai curte. Se aflau in mijlocul unui patrat ma-re format din cateva cladiri, dintre care unele se naruisera iar altele pa-reau ca au fost de curand construite.

Arca~ii au intrat in corpul de cladire care p[lrea cel mai bun de 10-

uit ~i s-au oprit Intr-o sala uria~a care pe vremuri adapostea probabiloarzile palatului. In dreptul ferestrelor atarnau obloane care se mai pu-eau inca impotrivi celor mai puternice vanturi. Jur-imprejur, la perete,

In firide anume cons!ruite, se vedeau banci solide de stejar, care mai pu-teau fi inca folosite. In smr~it, un camin uria~ ii asigura ca vor avea caldu-ra ~i lumina peste noapte. Gasisera aici tot ce-~i putea dori un omobi~nuit sa intampine lipsuri de tot felul la vanatoare sau in r[lzboaie,adica deprins sa doarma noaptea cu capul pe 0rfld[lcin[l de copac in locde perna, invelindu-se numai cu 0mana de frunze.

Cel mai rau era ca nu aveau ce manca. Drumlll fusese lung ~i tre-bllia sa se multumeasca cu ce mancasera la pranz, cam in graba. Oar ~icu asemenea nepIacute intampIari se obi~nuiser[l van[ltorii no~tri.

Au slabit curelele din catarame, aumcut un foc mare in dlmin si si-au incalzit madularele in tihna. Apoi, dddura i-a mole~it; au incep~tunul cate unul sa picoteasca ~isomnlllii invinse, prinzandu-i acolo undei~i facuse fiecare CUlcll~.Dupa sfatul arca~ului cel batran, au avut grija sapuna de veghe patru oameni, care se schimbau din doua In dOU[lore, as-tfel ca sa poata ceilalti dormi linistiti. Au tras la sorti si au cazllt, in ordi-

ne: Othon, Hermann,' batranul arca~ si Franz. ' ,Cand hotarau acestea, la bisei-ica din Kervenheim orologiul batea

noua ceasuri ~ijumatate.Othon ramase deci treaz. De la un timp, toti au adormit In jurul lui.

Era, dupa l1lulta vreme,pentru el, cea dintfti clip[l de lini~te, cand puteasta de yorba pe indelete eu sine.

Cu trei zile Inainte, tot la aceea~i ora, era mfllldru ~i fericit, gazdaprimitoare, al[lturi de parintii sai, a oaspeti1or de vaza sositi la castelul

Godesberg din intreg tinlltul. lar acum, fara sa se ~tie vinovat de ceva,fara sa cunoasca pricina izgonirii sale, era lipsit de dragosteaparinteasca, surghiunit fara nici 0 speranta, ~i se afla In mijlocul uneicete pestrite de oameni, viteji ~i.cumsecade, fara indoiala, dar de neam



-":-0 t ~i fara nici un viitor.Iar el, fiu de print, obi~nuit sa se hodineasca In. p ce altii vegheau W.nga el, facea de straja pentru ca ace~ti oameni sao ma In pace.

Gandindu-se la astfel de Iucruri, vremea trecu repede. Zece ~i ju-alate. Unsprezece. Orele treceau pe neobservate ~i tara ca vreo Intam-

-- are sa-i tulbure Iinistea.

II trezi pe Henl1ann, care urma sa faca de straja. Acesta se smulseu greu din somn. Visa dl frigea 0caprioara pe care 0vanase ~i, In clipa

nd, In vis, se ospata pe saturate, Othon 11scutura ~i se trezi, tlfnnand,tomacul gal ~i farfl nici 0 nadejde sa-I Indestuleze. A~a cum era

':1 elegerea, lasa cu1cusul sau Iui Othon si trecu in locullui sa facfl de pa-~ • . . . . . , ,

Othon se culdi. Ochii Iui, abia mijiti, mai deslusira 0vreme Iucruri-odin jur ~i In mijloc pe Hermann, stand' In picioare {-ezemat de un staIp,.intindu-~i privirile cand spre focul stins, cand spre ungherele Intuneca-

ale salii. Privirea lui se oprise asupra unei u~i Inchise care ducea,robabil, spre Incaperile din inima castelului, cand orologiul manastirii

na rar, miezul noptii. Desi era un tanar voinic si curajos, Hermann nu-illara bataile eu un fe'l de te'ama rauprevestitoare'; oehii lui nu se mai pu-- :au desprinde din punctul unde se fixasera. Cand auzi a douasprezecea

- aie, u~a se deschise ~i () fata frumoasa, palida ~i tristfl se ivi In prag, In--luita de 0raza de lumina care 0batea din spate.

Hermann voi sa strige. Dar, ca ~icum i-ar 1'ighicit ganduI, capila I~i

e un deget pe buze, frlcandu-I sa taca, iar cu cealalta mana 11Imbieurmeze.



tIventul'a lui l1ermann

IIermann se codi 0clipa. Dur, gandindu-se ca e rtl\inos pentru unbarbat S[ltrernure de teama unei fernei, facu cativa pa~i spre ciudata ne-cunoscuta, care, vazand ca se apropie, intra Inapoi In odaia de unde ve-

nise, lU[1 un sfe~nic de pe masa, deschise 0 alta U~[l ~i, din prag, semtoarse sa faea un semn de ehemare arcasului care ramasese locului,lillpietrit. Semnul era Intovara~it de un zall1bet aW t d e f ermecf ltor cateama lui Hermann pieri fara urma.

Pomi In urma fetei care, auzindu-i pa~ii gr[lbiti, se Intoarse din nousi Ii facu semn sa 0urmeze la distanta de dtiva pasi. Hermann se supuse., Au mers astfel In lini~te de-a lungul Jatorva odai pustii ~iIntuneeoase, pana ce, In smr~it, misterioasa calauza I'mpinse u~a uneiodai bine luminate, In rnijlocul careia se atla 0maS[1cu doua tacamuri.

Fata intra cea dintfti, puse sfesnicul pe cflmin si se aseza la rnasa fa-1'asa spuna 0yorba. Apoi, vazand C[lHermann nu cuteaza sa t1'eadi pra-gul, Ii zise:

- Bine-ai venit, voiniee, In castelul Windeek.

- Se eade sa prirnesc aeeasta einste? r[lspunse Hermann.- Nu ti-e foame, niei sete, viteazule areas? continua fata. Sezi la

masa, bea ~i ~ananca, rogu-te. '.'- Durnneata esti, eu siguranta, castelana? I'ntreba Hermann,

asezandu-se cu sfiiciune la rnasa. ', - Da, lneuviintfl, eu un semn din cap, fata.

- Si loeuiesti singura I'n aeeasta ruina de castel? mai I'ntreba a1'-ca~ul, pri~ind cu nlirare In jurullui.

- Sunt singu1'a.- Si parintii dumitale?Copila Ii ai-ata cu degetul doua portrete atarnate de perete, unul

de barbat, eeIalalt de femeie, ~i ~opti:- Sunt ultimul vlastar din neamullor.Hermann 0privi nedumerit; nu ~tia ce sa eread[l despre neeunos-

euta care state a In fata lui. Si atunei, oehii lui Ii Intalnira privirea, blf ll1da,adfmea, Invaluitoare: Lui Hermann nu-i mai era nici f oame, nici sete.



edea In fata lui, un simplu arcas, 0printesa care Isi uitase cu totul tru-fia ~i ranguI' ca sa-I primeasca la' masa ei'. Era tana'r, era frumos ~i nu-ilipsea Increderea In sine. Stia ca numai 0data In viaal ti se iveste ceasul

a f ii fericit, iar acesta era ceasul fericirii lui. " ,- Manfmca, II Imbie fata, punandu-i In farfurie 0 bucata de

f riptura de mistret. Bea, zise ea, umplandu-i paharul cu un vin rubiniu ca

sangele.- Cum te cheama, buna mea gazda? Intrebf l Hermann, devenind

Indraznet si rididlnd paharul.-B~rtha.- Beau In sanatatea dumitale, frumoasa Bertha, urma arca~ul.

~i bau vinul dintr-o singura Illghititura.Bertha Ii raspunse doar cu un zambet trist.Hermann simti Intr-o clipa cum licoarea Ii alearga prin vine; ochii

lui scanteiar[l, Infierbantati parca de0

viata noua. Nu apllcase Sf l-si facasemnlll crucii, asa cum obisnllia de cate ori se aseza la masa. 'Bertha II privea, neclintita ca 0statuie. '- Dar dumneata, zise Hermann, nu manfmci?!3ertha frlcu semn din cap ca nu ~iIi turna iar vin In pahar.In vremurile ace lea obiceiul era ca femeile frumoase sa priveasca

drept un lucru nevrednic de ele S[l bea ~i sa manance al[lturea cu bar-batii. Hermann vazuse adeseori, la mesele unde servise elInsu~i ca valet,cum castelanele stateau astf el, ca ni~te stane de piatra, cu mainile In

poam, In timp ce cavalerii mancau In fata lor, fflcandu-te sa crezi ca, ase-menea fluturilor si florilor, dlrora Ie seamana prin gratie si strrtlucire, elenu se hranesc decat cu boa be de roua ~i parfumuri. De aceea, Hermannf u convins ca Bertha se poarta si ea ca multe alte domnite si continua samanance si sa bea ca si cum fata i-ar fi tinut tovarasie Intl:u totul.

FrUlTIOaSalui ga~da nu rf unase m~lta vreme I;eclintita, caci, vaz[llldca paharul lui e gol, i-Iumplu pentru a treia oara. Llli Hermann nu-i maiera teama si nu se mai simtea stingherit. Vinul, curat si Imbietor, Isi facu-se asupra oaspetelui ef ect~11obi~nuit: capfltase acum' multa Incredere Inellnsusi, si, socotind el ce tanar plin de calitati este, nu se mai mira denorocl;1 ce-I lovise pe nea~teptate. Se simtea foarte l1l11ltumit de sine. Iicazura ochii pe 0!auta pUS[lalaturi, pe un scaun, ca ~i cum 0folosise ci-neva cu putin timp Inainte. Se gandi ef l un ospfl1 pe cinste nll-ti cade binedecat dadl e Insotit de muzidl.

Bertha Inti~se mana, apuefl !auta si scoase un acord asa de ascutitIncat Hermann simti cum tresare din ceie mai adanci fibre ale suf ietul{li.Cu un glas fennecator dar ciudat, copila Incepu 0balada a carei poveste

semana atat de mult Cll povestea lor Incat ai fi zis ca misterioasa castela-na atunci 0compusese. Cantecul acela vorbea de 0castelana care se In-dragostise de un falnic arca~.

Hermann simti ca 0putere de neinvins II Impinge. Cfmd cantecul



e Incheie, el se rididi, Ineonjura masa ~i se a~eza in spatele Berthei atftt

de aproape de ea indH, atunci eand ea Iasa sa-i luneee mana de pe coar-de, dizu ehiar Intre mainile lui Hermann. Hermann tresari caci mana ei

era reee ca gheata, dar nu lua In seama asta.- Domnita, spuse el, nu sunt, vail de cat un biet area; ,i ma trag

dintr-un neam sarae, dar in dragoste am inima de rege.- Nici eu nu eer deeat 0 inima, r[lspunse Bertha.- Esti libera, deci? intreba Hermann, la noroe.

- S~nt libera.- Te iubesc! zise Hermann.- Te iubese! raspunse Bertha.

- ~i prime~ti sa ma iei In disatorie? striga Hermann.Bertha se ridiea fara Sf l-i raspunda, se Indrepta spre un scrin, trase

un sertar ~i seoase de aeolo doua inele pe care i Ie dfldu lui Hermann.

Apoi, Intoreandu-se la scrin, seoase de aeolAo,tot far{10Yorba, 0eun unade tlori de IamaWI ~i un v[11de mireasa. I~i puse v{lIlil pe cap, prinse

ununa deasupra ~i, intordlndll-se spre el, zise, eu un glas de lunatic, faranici 0intonatie:

-Sunt gata.Hermann simti ea il strabate un fior ciudat din cre~tet pana-n talpi.

Dar Impinsese luerurile prea departe ca sa nu Ie dllca la bun smr~it. Dealtfel, ce avea de pierdut el, un saran toe de arca~, pentru care numai ar-gintarja de pe masa ar fi Insemnat

°avere?

Ii Intinse mana logodnieei sale, facandu-i semn, la randu-i, ea egata s-o urmeze. Bertha lufl In mana ei rece mana fierbinte a lui

Hermann ~i, desehizand u~a, intra Intr-un gang Intuneeat, luminat doarde raze Ie palide ale lunii, pe jumatate aseunsa In nori; ele patrundeau,f irave, prin ferestrele Inguste sapate In zid ici ~i colo. La capatul ganguluise afla 0 scara, pe care incepura s-o coboare In Intuneric. AtunciHermann, cople~it de 0spaima rascolitoare, se opri ~i vru sa se intoarca.Dar, nll se ~tie cum, mana Berthei °strangea pe a lui cu °putere

supraomeneasca, astfel ca, mai de ru~ine, mai de frica, merse Inainte.Au coborlt °vreme prin bezna. Dupa un rastimp, lui Hermann i se

paru, dupa sudoarea ee Ii picura de pe frunte, di au ajuns sub pamant.

Curfmd, nu se mai indoi de asta; nu mai coborau, mergeau pe lespezi ~iera lesne de recunoseut ca pa~ii lor fac Sflrasune lespezile unlli cavou.

Dupa zeee pa~i, Bertha se opri ~i, Intoreandu-se spre dreapta,spuse:

- Vino, tata.Dupfl a1ti zeee pa~i, se opri ~i, intoreandu-se spre stanga, spuse:

- Vino, mama.l~i urma drumul ~i, dupa 0vreme, mai spuse:- Veniti, surioare.

~i, de~i' nu putea deslu~i mmlC pnn bezna care 1 1 Inconjura, lui



) mdrazneala. Pe deasupra, el avea mare Incredere Intr-un tal" man pere-l purta asupra sa: un mic medalion adus din Palestina de un trabu-

ruc al sau, care fusese sfintit la mormantullui Isus Cristos; era un dar pri-::::nitde Othon de la mama lui, In copiIarie, pe care 1 1 purta tot timpul la: = > t. De~i batranul arca~ 1 1 dojeni cu asprime, Othon nu se putu tapanide a-si urma Indemnul inimii sale curajoase: cu torta aprinsa In mma. in-tra In odaia vecina, a direi usa ramasese deschisfl.' Acolo nu V8.ZU n(ci 0

urma evidenta a trecerii prietenului sau, dar In fata lui se zarea 0 usadeschisa spre Inca perea urmatoare. I~i Inchipui ded ca Hermann intra~epe una si iesise pe cealalta. Urma acelasi drum ea el si ajunse, in eele dinurma, In usa salii de ospete. ' ,

Apropiindu-se, i se 'paru c[l aude ~oapte: se opri, aseulta cu luare-

aminte ~i, dupa 0 clipa, se Incredinta ca a~a este; dar nu era glasllI luiHermann. Sperand ca va afIa totu~i de Ia eineva eeva des pre prietenuI

sau, se apropie mai mult. Ajunse In prag ~i se opri Ineremenit, surprinsde spectacolul ciudat ee i se dezvaluia deodata. Masa Iungfl era inundatade stralucirea candelabrelor, iar cele doua portrete ie~isera din rame ~i,a~ezate de 0parte ~i de alta a mesei, vorbeau tare, cum se cuvenea unoI'oameni de varsta si de starea lor.

Othon crezu' ca vederea 1 1 InseaIa. In fata Jui se atlau niste fiinte ca-re, dupa ve~minte ~i dupa felul de a se purta pareau sa fi'trait eu eelputin un veac In urma, caci vorbeau limba germana cam cum se vorbea

pe vremea lui Carol cel Ple~uv. Se apropie ~i mai mult ~i aseulta eu mareatentie ce vorbeau cele doua personaje desprinse din cadre.- Dupa cele ce spui, scumpul meu conte, zicea f emeia, nu s-ar zi-

ce ca logodna pe care 0Incheie In aceasta clipa fiica noastra Bertha e unpas nechibzuit, cum n-a mai f acut oarecine din spita noastr[l straJueita,dar totusi... un arcas ...

-'Drept ai g~ait, doamna, raspunse barbatul. Dar ian socoate di,de zece ai, sut1et de om n-a bantuit aceste locuri, c[lci aiestea sunt acumale altcuiva mai avan ca noi, pentru care un suflet e un suflet. ~i-apoi, sa

stam stramb si sa judecam drept: poti purta vesmant de arcas si sa fii omcumsecade. Martor e tanarul Othon, care ~ine sa se lnipotriveascaacestei uniri, care ne aseulta cu obraznicie ~i pe care 1 1 voi stapunge cuspada daca nu se duce la tovara~ii sai.

~i, ridicandu-se, se Indrepta spre u~a unde tanflrul sta mut ~i lncre-men it de spaima, trase spada si veni cu pas m[lsurat si saWiret ca si cumar fi avut arcuri la pieioare In'loc de mu~chi. Se aprbpia, dar'lui Othonnici nu-i trecea prin gand sa se apere, sa se pregateasea de lupta. Vazand

mfati~area eiudata, neorneneasca a cellli din fata Illi, Ii trecu prin capdeodata ca ar fi de ajuns sa se apere cu arIlla credintei; Inainte de a tra-espada, facu, prin urmare, semnul crucii.

Atunci, facliile se stinsera, rnasa disparu ~i batrfmul cavaler cu ne-vasta lui se facura nevazuti. Tanarul Othon ramase 0 clipa nedllmerit,



apoi, nemaivazand ~i nemaiauzind nimic, intra In sala care adineauricanteia de lumini, iar acum se scufundase in bezna. La lumina t0rtei de

rasina, vazu ca fantomaticii meseni isi reluasera locurile in cadre. Doarochii batranului cavaler pareau vii ~i'll urmareau pe Othon t{lio~i, ame-nintatori. .

, Othon isi urm[l drumul.

Dupa cflte vazuse ~i auzise, presimtea ca Hermann e pandit de 0mare primejdie; v[lzand In fata lui alta u~a, Intredeschis{l, urma sfaturile

ce Ie primise ~i patrunse pe un culoar.Ajunse la capatul culoarului, gasi scara, cobori cde dintai trepte ~i

In curand vazu in dreptullui cimitirul bisericii, iar Ianga el biserica, lumi-nat[1o0usa ce dadea In subteran era deschisa si parea ca duce tot la bi-

seridl, da'r Othon I~i zise ca mai bine 0 ia l;rin cimitir dedit pe subpam ant.

Intra In cladire ~i se Indrepta spre biserica. U~a parea Inchisa.

Othon Impinse mai tare cu umarul ~i broasca s[lri din loc, de parca eradin iasca..

Intra in biserica.

Vazu calugaritele, logodnicii, parintii, precum ~i calugarul de mar-mura ce se ridicase de pe mormant, gata sa puna In degetul lui Her-mann, care era palid ~i ratacit, inelul de logodna. Nu mai 'i'ncapea nici 0'i'ndoiala, era casatoria de care vorbisera batranul cavaler ~inevasta lui.

Othon 'i'ntinse mana spre aghiasmatar, apoi, ducandu-~i degetele

umede la frunte, facu semnul crueii.Intr-o clip[l, totul pieri ca prin farmec: calugarul, logodnicii, parintii

~i c[llugaritele; tacliile se stinsera, biserica se cutremura, ca ~i cum, rein-

trand in morminte, m0rtii nu-~i gaseau locul In adancul pamantului; seauzi un bubuit ~i un fulger plesni sub bolti1e Inalte; lovit parca de trasnet,

Hermann dlZU neinsufletit pe lespezi.Othon I~i lumina calea cu toqa care abia mai paIpaia ~i, apucan-

du-l pe Hermann de umar, 'i'ncerca sa-l tarasca pana afara. Vazand ca

ramura de brad a ars cu totul, Othon 0arunca si se stradui sa dibuiasca

u~a pe 'i'ntuneric. Dar bezna era a~a de deasa ca 'i-a trebuit 0 jumatate deceas ca sa ajunga la u~a, pipaind cu grija fiecare coloana de piatra, asu-dat to; de efort ~i de groaza pe care 0traise in acele locuri.

In sfarsit, nimeri usa dllltata.Abia p~lse picioruI'ln chilie, ca auzi, ca prin vis, zvon de glasuri care

pronuntau numele sau si al lui Hermann. Torte scanteiara la ferestrele

casteluI~i. Cativa arca~i'venira de pe scara ~i s~ raspandira pe sub arca-de. VIaguit de puteri, Othon Ie raspunse printr-un strig{lt firav, aproape

soptit si cazu tara cunostinta Ianga Hermann., Arca~ii i-au gasit' repede, i-au ridicat de pe lespezi ~i i-au dus peamfmdoi in sala garzilor.

N-a trecut mult si cei doi au deschis ochii. Hermann si Othon au, ,



estit atunei tovara~ilor de drum ee Ii se lntarnplase. Batranul arca~,~e auzise tunetul din biseriea seufundata, li trezise repede pe ceiJalti ~i

-~ casera eu totii In eautarea eelor rataeiti.~ Dupa aeeste lntampIari misterioase, nimeni nu mai putu sa doar-=:3.. Cand primele raze de soare au mijit peste munti, arca~ij au parasit

telul eu strigoi ~i au eontinuat drumul spre Cleves.

Alexandre Dumas - Othon Arcaşul (I) . Povestind copiilor

Documents

Transcript of Alexandre Dumas - Othon Arcaşul (I) . Povestind copiilor